524 matches
-
Al. Marghiloman, care a fost potrivnic puterilor Antantei la Consiliile de Coroană din 1914 și 1916, rămas, în timpul războiului, în Bucureștiul ocupat ca președinte al Crucii Roșii, și agreat de germani, chiar de austrieci. La 5 martie 1918 noul guvern Marghiloman își intră în atribuții, începe tratativele de pace cu inamicul, ajungîndu-se la un tratat umilitor prin care pierdeam Dobrogea, o parte însemnată a munților Carpați și alte teritorii. Vinovați de acest dezastru politic la care se ajunsese era făcut Ionel
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
generalul începe să publice un serial Răspunderile, unde, și el, cerea tragerea la răspundere a vinovaților pentru dezastru. Și cine erau vinovații dacă nu Ion I. C. Brătianu și miniștrii din guvernul său? E ceea ce cerea, la București, și guvernul Al. Marghiloman, ajungîndu-se, cu dezbateri incriminatorii, și cu parlamentul de la Iași. Averescu, în primul său articol, cerea judecarea responsabililor de dezastru potrivit articolului 31 din Constituție, solicitînd stabilirea răspunderilor. "Dosarele Curților Marțiale și ale diferitelor instanțe judecătorești sunt pline de chemări la
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
prin fire, era mereu îmbărbătat de energica regină Maria, o efectivă eroină a războiului. A trebuit să accepte, după prăbușirea frontului rusesc datorită revoluției izbucnite în imperiul vecin, inițierea tratativelor cu inamicul, să-l desemeneze ca prim ministru pe Al. Marghiloman (martie 1918) care a avut misiunea ingrată de a încheia un rușinos tratat de pace cu inamicul, care desfigura efectiv harta țării. Dar, bine sfătuit de Ion I.C. Brătianu și regina Maria, a tot amînat să-și pună semnătura pe
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
Acasa > Eveniment > Actualitate > LANSARE DE CARTE LA CENTRUL CULTURAL "AL. MARGHILOMAN" BUZĂU Autor: Dumitru K Negoiță Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Chintesență literară Pe lângă cititorii fani ai literaturii măiastre, volumul „În sângele PLOII” autor, scriitorul, jurnalistul și criticul literar Marin Ifrim, membru titular al
LANSARE DE CARTE LA CENTRUL CULTURAL AL. MARGHILOMAN BUZĂU de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381710_a_383039]
-
scriu...în sângele ploii, pe scara sufletelor, la rădăcinile miezului de soare”). Marin Ifrim este un scriitor cu-n spirit liber, comprehensiv în tainele chintesenței literare, gustul său fiind unul rafinat. Referință Bibliografică: Lansare de carte la Centrul Cultural Al. Marghiloman Buzău / Dumitru K Negoiță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI, 01 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dumitru K Negoiță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
LANSARE DE CARTE LA CENTRUL CULTURAL AL. MARGHILOMAN BUZĂU de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381710_a_383039]
-
în păienjenișul armistițiilor și tratatelor de pace de după Primul Război Mondial: transportată de la Moscova la Berlin și apoi în somația Antantei către Germania de a restitui „aurul României sau al Rusiei”. 18 decembrie 1916 (1 ianuarie după calendarul Gregorian): Alexandru Marghiloman scrie, în Notele sale politice:„Mecanismul emisiunii lor (n.r. al trupelor germane de ocupație) este următorul: ei emit indefinit, pentru a plăti soldele și tot restul. Pe măsura ce se emite, tezaurul acoperă la Berlin în mărci. — Eu: «Dar reglementarea
Traseul aurului – Tezaurul României [Corola-blog/BlogPost/94077_a_95369]
-
unui delegat german. 5 martie 1917: o altă ordonanță a administrației de ocupație anunță că Banca Națională a fost pusă sub sechestru și închisă până la noi ordine. „Ordonanța vizează faptul că Tezaurul și majoritatea Consiliului nu sunt la sediu”, scrie Marghiloman. 6 martie 1917: liderul conservator află conținutul împuternicirilor semnate de Col. Hentsch, noul șef de Stat Major de la „Militarverwaltung”: „Administratorii-secheștrii trebuie să se pună în posesia Băncii Naționale; sunt autorizați să exercite toate acțiunile pe care Banca le poate exercita
Traseul aurului – Tezaurul României [Corola-blog/BlogPost/94077_a_95369]
-
Alexandru Orăscu, aruncă o cu totul altă lumină asupra istoriei instituției. Benisch a fost și antreprenorul corpului central în perioada 1865-1872. Începând cu anii ’60 ai secolului al XIX-lea, începem să identificăm și lucrări rezidențiale pentru comanditari privați (Petrovici-Armis, Marghiloman, Plagino, Patzelt, Ordinul Diaconeselor), dar și implicarea sa în diferite lucrări de reparație ale instituțiilor statului, cele mai multe fiind biserici și mănăstiri bucureștene. Experiența sa vastă și prestigiul de care se bucura în serviciul public fac ca activitatea lui Benisch să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93228_a_94520]
-
politice. Volumul este o trecere în revistă a fundamentelor doctrinale ale conservatorismului istoric și a contribuțiilor intelectuale ale principalilor săi promotori pe tărâm românesc: Barbu Catargiu, Barbu Știrbey, Titu Maiorescu, Theodor Rosetti, P.P. Carp, Mihai Eminescu, Aurel C. Popovici, Alexandru Marghiloman, C. Rădulescu-Motru, Ioan C. Filitti, Nicolae Iorga. În plus, Ioan Stanomir analizează într-un prim capitol ideile lui Edmund Burke, promotorul european al doctrinei, a cărui operă s-a răsfrânt major asupra gândirii conservatorilor români. Din capul locului trebuie spus
Tradiție și moderație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8237_a_9562]
-
opinia publică asupra realității românești!" Anton Bibescu a susținut de la bun început că scriitorul Marcel Proust este un geniu. Apar în corespondența scriitorului francez și alte nume de români, identificate mai întâi de către editor, Philip Kolb, ca Elena Văcărescu, Al. Marghiloman, Nicolae Filipescu. Autoarea noastră comparând textele, urmărește cu acribie și frazele care, din corespondență, au trecut în paginile romanului. Nu se mulțumește cu atât și ca un istoric de școală călinesciană, pornește pe urmele scriitorului la Amiens, Chartres, Reims, Rouen
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
Liceul Teoretic „Jean Louis Calderon“ din Timișoara) a lansat numărul 48 al revistei sub coordonarea profesoarelor Mihaela Radu, Georgeta Stanca și Marinela Vingan. Realizat de o nouă echipă redacțională (elevi ai clasei a XI-a A) condusă de eleva Paula Marghiloman în calitate de redactor șef, numărul include jurnalul de călătorie în Belgia al elevilor acestei secții în cadrul programului european „Saveurs dans tous les sens“, articolele elevelor laureate la Concursul internațional „Prix de la Paix“, articole cu tentă socio-politică, o anchetă despre bani și
Agenda2005-53-05-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284562_a_285891]
-
de președinte, și cu această ocazie se va face, desigur, o nouă schimbare în tot Tribunalul. Acuma ar fi timpul să pot fi și eu înaintat și trecut în Tribunal. Un cuvânt al d[umnea]v[oastră] către d[omnul] Marghiloman 2 ar fi de ajuns ca să izbutesc. Dacă la Suceava nu ar fi loc, aș primi, deocamdată, la oricare Tribunal. Vă rog să scuzați îndrăzneala mea și să primiți și cu astă ocazie încredințarea stimei și a devotamentului meu. Artur
Un cărturar autentic – Artur Gorovei by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2675_a_4000]
-
să scuzați îndrăzneala mea și să primiți și cu astă ocazie încredințarea stimei și a devotamentului meu. Artur Gorovei * Fălticeni, 19 ianuarie 1894 Stimate domnule Maiorescu, Desigur că numai unui bun cuvânt ce ați pus, pentru mine, pe lângă d[omnul] Marghiloman, datoresc numirea mea, ca supleant, la Tribunalul Constanța. Vă mulțumesc din inimă și voi fi fericit când voi avea ocazia să vă dau dovezi de recunoștința mea. Dacă s-ar fi putut, mult bine mi-ar fi prins Moldova, mai
Un cărturar autentic – Artur Gorovei by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2675_a_4000]
-
neputință pentru moment, mi-ar conveni și alt Tribunal din Moldova. Aud că peste câteva zile se vor face schimbări în unele tribunale din Moldova, dacă d[umnea]v[oastră] ați binevoi să puneți un cuvânt, pentru mine, pe lângă dșomnuțl Marghiloman, sunt sigur că aș fi transferat. De o lună și mai bine de când stau aici, nu am mai putut face nimica pentru Șezătoarea care, de fapt, a și încetat. Dacă aș fi în Moldova, mai aproape de Suceava, aș putea să
Un cărturar autentic – Artur Gorovei by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2675_a_4000]
-
și cu această ocazie, respectuoasele mele salutări. Artur Gorovei Note Originalele acestor epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române, 1. Scrisori către Artur Gorovei. Ediție îngrijită și introducere de Maria Luiza Ungureanu. șBucureștiț, Editura Minerva, 1970, 545 pagini. 2. Alexandru Marghiloman (1854-1925), jurist și important om politic. În acel moment era ministru de Justiție (18 decembrie 1891 - 4 octombrie 1895), în Guvernul Lascăr Catargiu. Intervenția a funcționat întrucât se baza pe meritele tânărului Artur Gorovei. 3. Elena Gorovei, talentată pianistă, care
Un cărturar autentic – Artur Gorovei by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2675_a_4000]
-
că nici Paul, nici Helene nu dau importanță acestei prostii. - Prostie! a răcnit Păstorel. Află, pifanule, că fără această prostie nu mă duc. Scurt pe doi! Printr-un miracol, doamna Novac, mănușăreasa, mai avea o pereche de pe vremea eleganților lui Marghiloman. Adică ceva de culoarea untului proaspăt. A mai rămas însă problema gambetei. Cea a lui Păstorel avea pe ea scris, în interior, Lock-London... Era cunoscută în târgul Iașilor. Trasă pe frunte, dimineața denota severitate britanică. Pe urmă, pe măsură ce se învârteau
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
prin Decretul din iulie 19194. Deși comitetele școlare sunt în genere asociate cu numele lui Constantin Angelescu, eleau fost precedate de eforiile, care au avut o viață scurtă, înființate de Simion Mehedinți în 1918 ca ministru al educației în guvernul Marghiloman 5. În Regat, Casa școalelor a îndeplinit în chip limitat funcțiile acestor comitete încă din 18961. Angelescu a declarat că ideea comitetelor școlare își are originea în misiunea îndeplinită în 1917 în Statele Unite.” (Livezeanu, 1998, pp. 47, 49) Figura 2
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
voia să meargă neapărat. A zîmbit încurcat, arătîndu-se stânjenit și excedat de oferta lui Lică Făinaru, a bătut cu unghia în paharul cu coniac, nici nu se mai știa la al cîtelea erau, cafea, coniac, iar coniac, după aceea un marghiloman, apoi iar coniac, tot așa de la o zi la alta, "știți, eu niciodată cînd beau nu..." Ziaristul a chicotit ,,eu dimpotrivă, numai cînd beau, asta-i bună, eu dimpotrivă" și a plecat lăsîndu-se acoperit de sînul abundent al femeii. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încă pînă atunci, dar care spunea destul ele clar ce avea de spus. Scutură din cap și scuipă într-o parte. "Ar mai trebui să beau ceva, să-mi revin." S-a uitat pe sub sprîncenele subțiri și decolorate, "dai un marghiloman și un coniac alături? Dacă dai îți mai spun ceva." Nu prea mai avea ce să-i spună ca să-1 intereseze. Ce era de aflat aflase. Chestiunea Cocoș" nu era decît o cacealma care nu privea în nici un fel Serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai discretă nu trebuie să-i arăți că știi și cu atît mai puțin să o strigi în gura mare pe stradă. A zîmbit văzîndu-l cît de nenorocit era numai la gîndul că n-o să fie de acord. "Bine, un marghiloman și un coniac. Dar atît. Numai atît." Lică Făinaru parcă a prins curaj. A rînjit arătîndu-și dinții gălbui, ferestruiți, de fapt era o ruină, "dar să nu-ți iei vorba. Vreau un marghiloman și un coniac, dar... aici." Și arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-o să fie de acord. "Bine, un marghiloman și un coniac. Dar atît. Numai atît." Lică Făinaru parcă a prins curaj. A rînjit arătîndu-și dinții gălbui, ferestruiți, de fapt era o ruină, "dar să nu-ți iei vorba. Vreau un marghiloman și un coniac, dar... aici." Și arătă cu degetul peste umăr exact către intrarea de la Athénée, de unde tocmai fuseseră dați afară atît de elegant încît nici nu-și dăduseră seama de asta decît în stradă. Era un ticălos. Un parșiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întîi. Asta este. Dacă n-ai Dimineața din 10 aprilie în buzunar poți să-ți faci testamentul înainte de a pleca, dom'le. Mă gîndeam să-ți salvez viețișoara, dar se vede că nu merită nici cît un coniac și un marghiloman înăuntru." Și, ca străfulgerat de un gînd bun, s-a aplecat către el, gata să cadă, "Stai o clipă aici, fii și dumneata domn și stai aici pînă mă întorc." Și s-a dus către intrarea luminată a restaurantului, cristalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înăuntru însoțit de portarul înfiretat și după alte cinci minute a reapărut. Era nebun. În spatele lui, chelnerul care îi dăduse afară, cu șervet pe mînă, ducea pe o tavă două pahare pline ochi de coniac și două cești cu cafea marghiloman. "M-am gîndit că dacă viața ta nu face cît două cafele și două coniace înăuntru s-ar putea să facă atîta, dar afară, în stradă." Și sigur pe sine l-a poftit să servească de pe tava care nu tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
auzea un zumzet înfundat, erau vocile care se încîlceau, cam toți invitații băuseră cîte ceva și-și dădeau drumul la glas fără voie, "mă distrez excelență, mă distrez minunat. Dar dumneavoastră?" Puteai crede că se despărțiseră ieri, după ce băuseră un marghiloman la aceeași masă. Dar, în fapt, trecuseră cinci ani, timp în care poate nici nu se mai gîndiseră unul la celălalt. Șerban Pangratty îi arătă din privire grupul în mijlocul căruia Balbo continua să descrie o nemaipomenită bătălie aeriană. Se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de ,,oaie rătăcită", un trădător (nu era un cuvînt prea aspru!) al nobilității adevărate, se simțea totuși legat cu o mie de fire nevăzute și datorii sacre față de persoana acestuia. Văzuse întîmplător, pe cînd mergea la Miroși, în vizită la Marghiloman, avea un conac de vară în care se retrăsese nu atît din cauza bătrîneții și a suferințelor, cît din pricina uitării care îl acoperise cu totul, chiar dacă trecea agale pe Calea Victoriei, încercînd să răspundă la vreun salut ce nu se mai arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]