40,140 matches
-
Văzând cum luna-ncetu saltă În ape și-n bucăți se strică. Pe dealuri zorii dau năvală, Apune luna ostenită, Cocorul lângă mal se spală, Iar barza trece plictisită. Departe-n sat cântă cocoșii Și bat din aripi voinicește, Au norii marginile roșii Și ziua crește, crește, crește! Referință Bibliografică: VREME DE PLOAIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1598, Anul V, 17 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
VREME DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1431855662.html [Corola-blog/BlogPost/344083_a_345412]
-
Acasă > Versuri > Visare > ÎNVĂȚ SĂ TE IUBESC Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Ating cu gândul, iubirea ta, necunoscută mie, dorită demult, rămasă fără margini și învățând s-o iubesc, m-am rătăcit prin ea... Nu mi-a fost greu, să deslușesc drumul secret, știut doar de tine, imaginar ce-i drept, râvnind la tot ce-nsemni pe lume, ploaie de primăvară, oază de fericire, miracol
ÎNVĂȚ SĂ TE IUBESC de COSTI POP în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/costi_pop_1472630097.html [Corola-blog/BlogPost/375536_a_376865]
-
NICOLAE SÂRBU Poetul este un om oarecare până în momentul definirii sale ca poet. Definirea poetului se face foarte greu, căci pentru cei din jurul său, el este un om obișnuit. De abia după apariția unei plachete, încep să apără comentariile pe marginea evenimentului produs. Despre Nicolaie SÂRBU, definirea ca poet a fost o îndelungă prelucrare în acele creuzete din care ies doar simbolurile cele mai curate. Nu a ieșit în față încă de la debutul său în “TRIBUNA” Clujului anului 1965. Născut la
SFERELE POEZIEI LUI NICOLAE SÂRBU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Sferele_poeziei_lui_nicolae_s_rbu.html [Corola-blog/BlogPost/360744_a_362073]
-
eului țâșnind din substrat, neostentativ. Această poezie aparține reflexiei existențiale și mai puțin poeticității intenționate. Câștigul acestei poezii stă în talentul autoarei, în trăirile globmoderniste, prin părăsirea poeziei postmodernă, deja depășită, poeta mizând pe rezonanța simbolică a dublului raport : el-ea, margine centru, și dintr-o ambiguitate semantică și imagistică originală. Relația cu sacru, așa cum spunea Jean-Jacques Wunenburger, în această poezie se face prin răbdătoarea cucerire spirituală, favorizată de devoțiune, învățătură și grație. Simbolul înțeles la un nivel spiritual devine punte, prezență
SENTIMENTUL ROMÂNESC AL FIINȚEI ÎN POEZIA TATIANEI SCURTU MUNTEANU de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tatiana_scurtu_munteanu_1445093735.html [Corola-blog/BlogPost/372348_a_373677]
-
frunți de singuratici tei? O, câte ceruri lumina lor străbate să vină să se așeze-n ochii tăi! Tu ești frumoasă ca o zi senină, ca o câmpie vălurită de căldură, în suflet porți aprinsă o lumină ce nu cunoaște margini, ce nu cunoaște ură. Tu ești potir cu cel mai dulce vin, o floare ce acum e-mbobocită, zâmbești și unui crunt destin, nimic n-aștepți, decât să fii iubită... Referință Bibliografică: Femeie tânără / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FEMEIE TÂNĂRĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1458736519.html [Corola-blog/BlogPost/348613_a_349942]
-
cel mare - să vorbească românește. Cel mic e mai puțin curajos. Însă dacă îi întrebi ce naționalitate au, amândoi spun răspicat că-s români. 16.15. E mai frig. Lumea prinde curaj și vine mai aproape. Unii ne privesc de pe margine, alții sunt curioși să afle de ce suntem acolo. Cineva le dă explicații în engleză. Vad ca vizavi e Café Nero. „Ce bun ar fi acum un ceai fierbinte!” Cu toții suntem parcă mai zgribuliți, copiii sunt roșii în obraji. „Am luat
Din Cambridge, am strâns în brațe toată România! Noi le vorbim românește, copiii ne răspund în engleză, dar dacă îi întrebi ce naționalitate au, spun răspicat că-s români by https://republica.ro/din-cambridge-am-strans-in-brate-toata-romania-noi-le-vorbim-romaneste-copiii-ne-raspund-in-engleza-dar [Corola-blog/BlogPost/338151_a_339480]
-
Autorului Oamenii se înțeleg din dăruiri ne-amânate, cuvintele sunt începuturi de progres; vibrând vertical peste zi și peste noapte, descopăr paradise de-adâncuri și-nțeles. Nu planuri înclinate le sunt stânjenire, nu aripa sufletului le bate obosită; urcușului, pe margine, câte-o oprire, surprind spectrul la culoarea potrivită. Pe unde trec ei, pământul devine rai, zboruri descind și-i nimbează nemurirea; câmpiile și munții încep să prindă grai, bucuria le înflorește-n timp devenirea. Și atunci când, singuri, urieșesc destine, iar
MEDITAŢIE de GEORGE PENA în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/george_pena_1480002953.html [Corola-blog/BlogPost/376008_a_377337]
-
clădirea lăsată în urmă nu mă observă sau poate mă observă, dar nu le pasă de frunza ce se zbate în furtună. Ei își văd de viața lor. M-au abandonat asemenea prepeliței ce și-a lăsat puiul neputincios la marginea lăstarului. Era și firesc nu putea să-și piardă pui sănătoși pentru un pui ce era deja osândit la moarte. Toate s-au dus și parfumul teiului și aroma plăcintei cu măr. A trecut într-o zi pe lângă mine un
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1488117005.html [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
asigur că nu am uitat de ea... Vă scriu de data aceasta din Somova, o localitate în apropierea orașului Tulcea. Iată că destinul meu de hoinar m-a adus și-n mirificul univers al Deltei. Tabăra noastră se află la marginea localității și de lângă ea începe balta. Ea, tabăra, este pustie până la începerea campaniei geologice (în aprilie). Din toamnă aici nu se găsește decât un om, care are grijă să nu-i fie deranjată solitudinea. De două săptămâni eu sunt cel
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
spune cuvântul, așezându-l, cu dreptate, acolo unde trebuie pe acest „Borges al României” cum a fost supranumit. *** Un interviu Cu toate că și „chestiunile materiale sunt bune”, Mircea Horia Simionescu scrie pentru satisfacția de a fi citit A produce critică pe marginea operei maestrului Mircea Horia Simionescu echivalează cu a încerca să faci o gaură în cer. În mileniul doi se vorbea de acest titan al verbului românesc ca de „unul dintre cei mai mari prozatori ai vremurilor noastre”. Nu este deloc
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_iancu_vale_1413289455.html [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
mică am admirat-o și o admir, ea mi-a fost primul model, ea și interesantele ore de dirigenție, care mi-au fost de mare folos în viață. Când am urmat liceul ne adunam în grupuri și, pe cărarea de pe marginea liniei, mergeam în fiecare dimineață la școală, urmând același drum la întoarcere. Erau în total opt kilometri zilnic, dar tinerețea noastră, cu cântecele și râsul nevinovat care ne însoțeau, nu a simțit niciodată dacă sunt mulți sau puțini. Și apoi
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Rodica_elena_lupu_taina_scrisului_28_rodica_elena_lupu_1345517572.html [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
maluri, Să pot ajunge-n stele purtat de dor și vânt. Cât mi-aș dori să văd iubirea cea curată Cu pașii de copilă, pierduți prin înserări, Dar timpul iar mă ceartă, cu noaptea înstelată Mă rătăcesc prin ceață, la margine de mări. Din visul meu mă-ntorc prin norii-nlăcrimați, Mi-ating cu teamă tâmpla scăldată de ninsori, Pe brațe-mi cade-o frunză și-n ochii ei mirați Văd zările iubirii brăzdate de cocori. Cum de-am îmbătrânit pe
FILE DE CARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_luca_1473729521.html [Corola-blog/BlogPost/373949_a_375278]
-
vizitase China cu o delegație de scriitori și a scris apoi cu maliție că Beijingul era un sat mare. Știam această expresie și am trăit metafora. Există o civilizație pe orizontală. Exceptând centrul marilor orașe, SUA sunt un sat fără de margini. Când am aterizat în Capitala de Nord care este Beijing, Orașul parcă nu se vedea. Mi s-a înfățișat sub forma tuturor străzilor asfaltate îngrijit, curate și a zidurilor mai înalte decât statul de om. Casele abia se ghiceau în spatele
DIALOG CU CONSTANTIN LUPEANU – UNUL DINTRE CEI MAI PROLIFICI SINOLOGI AI LUMII de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Doina_dragut_dialog_cu_con_doina_dragut_1376352382.html [Corola-blog/BlogPost/352290_a_353619]
-
și el o savurează satisfăcut. În apropiere de Arcul de Triumf, ploaia care abia începuse, se transforma în gheață, ce tropăia, cu copite nărăvașe pe plafonul mașinii. Nu se mai vedea drumul, iar autoturismele se opreau, cu avariile pornite, pe marginea șoselei. Pentru o clipă, Mira realiză cât de impredictibil poate fi următorul moment. Oprise și el. Oprise și muzica, și o privea cu înțelegere. O mângâia ușor, spunându-i că totul va fi bine. Așteptare. Confuzia unei clipe de detașare
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1457814793.html [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului „ pe malul apei se împletesc cărări ce duc la moară acolo mamă te zăresc pe tine într-o căscioară”, când pașii mei trec pe cărări din margine de apă tu porți pe spate alte zări, acasa-mi faci agapă, măicuța mea, tu ești un fum la geam în astă seară și între-tai drumul cu drum spre casa din ulcioară, e toamnă și prin parcuri reci și încărcate
PE MALUL APEI de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1473448341.html [Corola-blog/BlogPost/375913_a_377242]
-
OK, trebuie încercată), dar, în timp, am trecut și la chestii mai „grele”. Mușchiul de vită în sos gorgonzola, ceaunelul picant, escalopul Zingara, toate au fost cercetate în amănunt. Locul e primitor și prietenesc, chiar dacă terasa este poziționată exact la marginea șoselei și, uneori, gazele de eșapament și zgomotul nu sunt cele mai bune ingrediente într-o mâncare, de altfel, gustoasă. Serviciul e bun spre foarte bun aici, peste media generală a localurilor „de cartier”, iar prețurile sunt prietenești, în general
Bine și mult București by http://www.zilesinopti.ro/articole/14803/azzuro-bine-si-mult [Corola-blog/BlogPost/96596_a_97888]
-
eu pe el îl caut?'' Ce să facă? Râdea și unul și altul. Căprița, și asta, sclifosită, îți dai seama?! Până ce urca el cu ea în spinare dealul, cocoțată acolo, în spate, la ditamai vlăjganul, mânca frunze din pomii de pe marginea de drum. La întoarcere, când coborau, alergau de sus în jos, de credeai că după ei venea furtuna. Se mai dădeau, din când în când, de-a dura... Gata, gata să-și spargă și capul! Când ajungeau în vale, spre
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Oltenii_un_fel_de_evrei_al_florin_tene_1328862997.html [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
venise aproape în zorii zilei de luni de la han, unde avea o misiune destul de grea. Să le cânte băieților și fetelor din clarinetul său, din fluier sau caval, sârbe, brâuri ca pe la noi, după care ei să încingă jocul. Pe marginea salonului, pe scaune de diferite modele, aduse de acasă, mai ales taburete, stăteau țeapăne, nemișcate, mamele care însoțeau fetele proaspăt scoase la horă, cum era obiceiul satului. Feciorul venea întâi la mamă, căreia îi cerea voie să joace cu fiica
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
-i chip să se trezească, merse încet să nu-l deștepte brusc și, cu blândețe, îl mișcă ușor. Nicu deschise ochii, apucă cu brațul lui vânjos mâna mamei și, plin de bunătate, puțin melancolic, îi zise: - Mamă, stai jos pe marginea patului și ascultă-mă cu atenție, nu vreau să te supăr, simt că trebuie să mă destăinui, să-mi descarc sufletul. Sunt îndrăgostit, mamă, simt un fior cald în inimă care nu-mi dă astâmpăr. În puținul meu somn am
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
cu ochii îndreptați către mama sa, să pronunțe un nume, chiar două, chiar trei, din care unul era sigur cel drag lui. După un moment prelungit de liniște ca de mormânt, mama se întoarse spre fiu, își reluă locul pe marginea patului de lemn, cu tăblii din tablă, vopsită și cu desene înfățișând doi copii, băiețel și fetiță, își privi fiul direct în ochi, îl mângâie pe frunte, aranjându-i părul negru, puțin creț și dezordonat, ca după somn, și-i spuse
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
le distrugi.“ Iar Elenă ce era de o frumusețe ce imi amintea de Maria Magdalena stătea acolo în fața mea, iar eu doar un gest dacă aș fi făcut cădeam amândoi, ea trecea prin aceea perioada când ființă umană ajunge pe marginea abismului și atunci se prinde că înecatul de cineva pentru a fi ajutată însă, dacă o împingi spre abism se prăbușește poate pentru totdeauna. În acele momente m-am gandit la Iisus și la Maria Magdalena și acel gând mi-
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1412153433.html [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
mediul, atmosfera nu sunt nicio¬da¬tă un cadru decorativ, ele sunt legate organic cu acțiunea. Cioc¬ni¬rea dramatică a soartei unui om cu mediul înconjurător este redată în Tainile continitului. Anisia este o femeie simplă ce locuiește în marginile „continituluiˮ, o pajiște ce mărginește nouă sate, căreia îi cunoaște toate secretele, astfel că este percepută în comunitate ca o vrăjitoare, inspiră mai degrabă teamă decât respect, deși cunoștințele ei despre plantele medicinale și meteorologie ajută oamenii. Punctul de plecare
LANSARE DE CARTE MARIA IONIŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/voichita_palacean_veres_1460532489.html [Corola-blog/BlogPost/368948_a_370277]
-
Bălan a văzut toate acestea cu cei trei ochi ai săi. Cel de-al treilea, nu atât un produs al tehnicii, cât mai ales un organ atașat inimii celui menit să aibă harul. Am mai văzut în ilustrații cetățile de margine ale neamului, “stâlpi de hotar” la Răsărit, dar în nici una dintre ele nu le-am perceput grandoarea și specificul arhitectural ca în fotografiile din Albumul lui Pavel Bălan. Am văzut la față locului Mănăstirea de la Căpriana, dar n-am știut
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1487955484.html [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > REZERVAȚIE Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cu brațele ridicate în semn de victorie, Un om pe marginea prăpastiei râzând. E nebun! E nebun! țipă vulturii negri E sigur nebun! spun ei deschizându-și portierele negre în zbor și lăsând să cadă spre el sfere mari de oțel. Iar el râzând pe molariii abisului sare și strigă sunt
REZERVAŢIE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1420918391.html [Corola-blog/BlogPost/350077_a_351406]
-
revin. - Cu plăcere. Oricând vă poftește inimioară, domniță, veți fi bine primită și, desigur, întâmpinată cu toată dragostea de care sunt capabil. - Mulțumesc. Sună destul de promițător. Parcă visând, cu privirea pierdută în gol, Săndica își lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrăștiară stropi de rouă, din cauza acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391253894.html [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]