180 matches
-
(30 iunie 1688 - 17 mai 1735), a fost prinț german, membru al Casei de Hohenzollern, Margraf de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach (1708-35) și Margraf de Brandenburg-Bayreuth (1726-35). A fost cel mai mare copil din cei paisprezece născuți ai Margrafului Christian Heinrich de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach și ai soției acestuia, contesa Sophie Christiane de Wolfstein. În afară de el, numai șase frați au supraviețuit
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
(30 iunie 1688 - 17 mai 1735), a fost prinț german, membru al Casei de Hohenzollern, Margraf de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach (1708-35) și Margraf de Brandenburg-Bayreuth (1726-35). A fost cel mai mare copil din cei paisprezece născuți ai Margrafului Christian Heinrich de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach și ai soției acestuia, contesa Sophie Christiane de Wolfstein. În afară de el, numai șase frați au supraviețuit copilăriei: Albrecht Wolfgang, ucis în
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
(30 iunie 1688 - 17 mai 1735), a fost prinț german, membru al Casei de Hohenzollern, Margraf de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach (1708-35) și Margraf de Brandenburg-Bayreuth (1726-35). A fost cel mai mare copil din cei paisprezece născuți ai Margrafului Christian Heinrich de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach și ai soției acestuia, contesa Sophie Christiane de Wolfstein. În afară de el, numai șase frați au supraviețuit copilăriei: Albrecht Wolfgang, ucis în bătălie în 1734; Dorothea Charlotte, contesă de Hohenlohe-Weikersheim, care a murit în 1712 la doar
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
târziu, el a studiat patru ani la Universitatea din Utrecht. După moartea tatălui său, în 1708 s-a întors la familia sa, care trăia începând cu 1704 la Castelul Weferlingen în apropiere de Magdeburg, și și-a asumat titlul de "Margraf de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach". Castelul Weferlingen a fost atribuit familiei sale ca un apanaj de către regele Frederic I al Prusiei, după ce tatăl lui Georg Friedrich Karl, puternic îndatorat, a renunțat la drepturile sale de succesiune asupra moșiilor Bayreuth și Ansbach în favoarea Prusiei
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
puternic îndatorat, a renunțat la drepturile sale de succesiune asupra moșiilor Bayreuth și Ansbach în favoarea Prusiei prin Contractul de la Schönberg. Georg Friedrich Karl a încercat să-și recupereze drepturile după moartea tatălui său și a solicitat eliminarea acestui contract. Când Margraful Georg Wilhelm a murit în 1726 fără urmași pe linie masculină, Georg Friedrich Karl și-a asumat principatul de Bayreuth fără dificultăți. După ascensiunea sa, prioritatea cea mai mare a lui Georg Friedrich Karl a fost îmbunătățirea finanțelor teritoriilor sale
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
sale și administrația locală. Spre deosebire de mulți dintre conducătorii săi contemporani, el nu avea ambiții politice sau militare. În schimb a fost foarte pios și l-a sprijinit intens pe August Hermann Francke să inculce importanța vieții religioase pentru supușii săi. Margraful a fost un sprijin remarcabil pentru orfelinate. Nu a fost interesat de viața de curte, iar în ultimii ani a construit Castelul Himmelkron, o fostă mănăstire, probabil, cu planul de a se retrage acolo. În memoriile nurorii sale, Wilhelminea Prusiei
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
în ultimii ani a construit Castelul Himmelkron, o fostă mănăstire, probabil, cu planul de a se retrage acolo. În memoriile nurorii sale, Wilhelminea Prusiei, Georg Friedrich Karl este descris ca o persoană slabă, crăcănată, egoista, geloasă. Antipatia a fost reciprocă. Margraful și-a hărțuit nora în același mod în care părinții ei au făcut-o. Atunci când Wilhelmine a dat naștere unei fiice, a distrus sperantele lui Georg Friedrich Karl de a se ocupa de creșterea nepotul său, din moment ce el ar fi
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
a se ocupa de creșterea nepotul său, din moment ce el ar fi fost lăsat să supravegheze educația fiului copilului său Frederic numai dacă ar fi fost un băiat, în conformitate cu contractul de căsătorie semnat cu Wilhelmine. Frederic și-a sprijinit soția și Margraful beat și-a lovit fiul cu bastonul fără să-l rănească. La 17 aprilie 1709, la Reinfeld, Georg Friedrich Karl s-a căsătorit cu Dorothea de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Beck. Ei au avut cinci copii: După șapte ani de mariaj nefericit, Georg Friedrich
Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/336216_a_337545]
-
soții, Zbuslava, o fiică a lui Sviatopolk al III-lea de la Kiev. Ca primul născut, tatăl său a decis să-l implice în mod activ la guvernarea țării. În jurul anului 1125, Vladislav s-a căsătorit cu Agnes de Babenberg, fiica Margrafului Leopold al III-lea al Austriei, această unire fiind strâns legată de Sfântul Imperiu Roman și de Regatul Germaniei. Agnes, prin mama sa, a fost o nepoată a împăratului Henric al IV-lea, și soră vitregă a Ducelui Conrad al
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
capabil să-l restabilească pe Vladislav al Boemiei, părea cert faptul că Vladislav își va recâștiga puterea asupra Poloniei, curând. Expediția împotriva Duclor juniori a fost lansată în 1146, însă din cauza inundațiilor râului Oder și presiunii asupra împăratului german din partea margrafului Albert Ursul și Conrad de Meissen, campania a eșuat în cele din urmă. Vladislav nu și-a pierdut speranța, însă trebuia să accepte amânarea întorcerii sale, în special atunci când Conrad al III-lea și-a început a doua cruciadă cu
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
regiunii Silezia, care a rămas sub conducerea ramurei dinastice Silezia Piast, până când linia de sex masculin a dinastiei a dispărut odată cu moartea Ducelui George William de Legnica, în 1675. În 1125, Vladislav s-a căsătorit cu Agnes de Babenberg, fiica Margrafului Leopold al III-lea al Austriei și a soției sale, Agnes a Germaniei, care era fiica Henric al IV-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. A fost fiica vitregă a Regelui Conrad al III-lea al Germaniei. Vladislav și Agnes
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
de Bavaria a obținut demnitatea de principe elector al Sfântului Imperiu Roman, în virtutea extinderii autorității sale asupra Palatinatului. Membrii familiei au domnit ca Duci, Electori și Regi ai Bavariei (1180 - 1918), Conți Palatini ai Rinului (1214 - 1803 și 1816 - 1918), Margrafi din Brandenburg (1323 - 1373), Conți de Olanda, Hainaut și Zeeland (1345 - 1432), Elector-Arhiepiscop de Köln (1583 - 1761), Duci de Jülich și Berg (1614 - 1794/1806), Regi ai Suediei (1441 - 1448 si 1654 - 1720) și Duci ai Bremen-Verden (1654 - 1719). Familia
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
rege al Romanilor (1400), doi Regi ai Boemiei (1619/1742), un Rege al Ungariei (1305), un Rege al Danemarcei și Norvegiei (1440) și un Rege al Greciei (1832-1862). Capul actual al familiei, din 1996, este Franz, Duce de Bavaria. Berthold, Margraf al Bavariei, a fost descendentul lui Otto I, Conte de Scheyern, care era al treilea fiu al lui Otto al II-lea, Conte de Scheyern care a dobândit Catelul Wittelsbach (langa Aichach). Conții de Scheyern au plecat din Burg Schetern
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
Jülich și Berg începând din anul 1614, atunci când ultimul Duce de Jülich-Cleves-Berg a murit fără moștenitori în 1609, Războiul Jülich de Succesiune a izbucnit, terminându-se la sfârșitul anului 1614 prin Tratatul de la Xanten, care împărțea ducatele între Palatinatul-Neuburg și Margraful de Brandenburg. Jülich și Berg au revenit Contelui Palatin Wolfgang William de Neuberg. În 1619, protestantul Frederick al V-lea, Electorul Palatin a devenit Rege al Boemiei însă a fost învins de către catolicul Maximilian I, Elector de Bavaria, un membru
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
diagnosticată cu schizofrenie, iar tatăl său s-a mutat într-un apartament mic din Monte Carlo. În 1933 Filip a fost trimis la "Schule Schloss Salem" din Germania, care avea avantajul "că economisește taxele școlare" deoarece aparținea cumnatului său, Berthold, Margraf de Baden. Odată cu creșterea nazismului în Germania, fondatorul școlii evreiești Salem, Kurt Hahn, a fugit și a fondat școala Gordonstoun în Scoția. După două semestre la Salem, Filip s-a mutat la Gordonstoun. În 1937, sora sa Cecilie, soțul ei
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
un oponent al politicilor lui Otto, a inversat cursul politicii imperiale spre est. Relațiile excelente dintre Polonia și Germania din timpul domniei lui Otto III s-au deteriorat rapid după moartea sa. Boleslav I l-a susținut pe Eckard I, Margraf de Meissen pentru tronul german. Când Eckard a fost asasinat în aprilie, Boleslav I l-a susținut pe Henric al IV-lea, Duce de Bavaria pe care l-a ajutat să urce pe tronul german ca Henric al II-lea
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
loc după moartea împăratului și a ocupat zone importante în vestul fluviului Oder: Marca de Meissen și Marca de Luzacia, inclusiv fortărețele Budziszyn și Strzala. Boleslav a pretins că are drept ereditar asupra Mărcii Meissen ca rudă a fostului conducător, Margraful Rikdag (prin căsătorie, el fiind fostul soț al fiicei sale). Henric al II-lea a fost de acord cu câștigurile teritoriale ale lui Boleslav I și a permis ducelui polonez să păstreze Lusatia ca pe un fief. Singura excepție a
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
a trimis un detașament de cavaleri de Moravia într-un atac de diversiune împotriva mărcilor răsăritene ale imperiului. Curând după aceea armata imperială s-a retras din Polonia, fără niciun câștig permanent. Apoi forțele lui Boleslav I au preluat inițiativa. Margraful de Meissen, Gero al II-lea, a fost învins și ucis în timpul unui conflict cu forțele poloneze la finele anului 1015. Tot spre sfârșitul acestui an, fiul său Mieszko este trimis să jefuiască Meissen. Cu toate acestea, încercarea sa de
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
cu forțele poloneze la finele anului 1015. Tot spre sfârșitul acestui an, fiul său Mieszko este trimis să jefuiască Meissen. Cu toate acestea, încercarea sa de a cuceri orașul a fost o nereușită. În 1017 Boleslav l-a învins pe Margraful Henric al V-lea al Bavariei. În 1017, cu sprijinul cehilor și al slavilor polabi (pe care germanii îi numeau Wenden), Henric al II-lea a invadat încă odată Polonia, tot cu rezultate nesemnificative. A asediat cetățile Głogów și Niemcza
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
ci ca parte a teritoriului polonez. Boleslav a primit, de asemenea, ajutor militar în expediția sa împotriva Rusiei Kievene. De asemenea, Boleslav I (pe atunci văduv) a întărit legăturile sale dinastice cu nobilimea germană prin căsătoria sa cu Oda, fiica Margrafului Eckard I de Meissen. Nunta a avut loc patru zile mai târziu, la data de 3 februarie, în castelul () din "Cziczani" (sau "Sciciani", în locul unde se găsește astăzi Groß-Seitschen sau Zützen). Boleslav I a organizat prima sa expediție împotriva vecinului
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
regiunilor domeniului său; de asemenea au dus la folosirea unui simbol care să reprezinte autoritatea supremă a domnitorului. Simbolul a fost un semn al clasei sale cavalerești de Gniezno: vulturul alb. Prima căsătorie: 984-985 O fiică necunoscută a lui Rikdag, Margraf de Meissen, probabil numită Hunilda sau Oda. După moartea lui Rikdag în 985, ea a fost repudiată de către soțul ei și trimisă departe. Copii: A doua căsătorie: 986 - 987/89 O prințesă necunoscută maghiară despre care se credea înainte că
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
relațiilor politice dintre Polonia și Ungaria, ea a fost repudiată. Copii: A treia căsătorie: 987/89 - 1013 Emnilda, fiica lui Dobromir, prinț de Luzacia. Copii: A patra căsătorie: 1018-1025 Oda (n. cca. 996 - d. după 1025), fiica lui Eckard I, Margraf de Meissen. Copii:
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
germani. În 1147, odată cu sosirea regelui Conrad al III-lea în Țara Sfântă, Ducele Mieszko al III-lea s-a alăturat Cruciadei Wendish, împotriva păgânilor slavi din fostul Marș Nordic, care a fost organizat de Contele Albert Ursul și de margraful Conrad de Meissen. Cu toate acestea, în timpul acestei călătorii, Mieszko a încercat să protejeze interesele poloneze în ținuturile Sprevane, împotriva cererilor formulate ambițios de ducele saxon Henric Leul, care cerea sprijin politic și militar pentru triburile slave. Acest ajutor pentru
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
de Opole din 1202 și din 9 iunie 1210 până la moartea sa, Duce de Cracovia și Mare Duce de Polonia. A fost al doilea fiu al lui Vladislav al II-lea Exilatul și a soției sale Agnes de Babenberg, fiica Margrafului Leopold al III-lea al Austriei și soră vitregă cu Regele Conrad al III-lea al Germaniei. Din 1146, după destituiea tatălui său, Mieszko și familia sa au trăit în orașul Altenburg în Saxonia, care a fost acordat ca o
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
Guido de Spoleto (??-12 decembrie 894) cunoscut în și în , a fost margraf de Camario din 876 (ca Guido I sau II) și duce de Spoleto și Camerio (ca Guido III) din 882. A fost încoronat rege al Italiei în 889 și împărat al Sfântului Imperiu Roman în 891, domnind până la moartea sa
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]