94 matches
-
roșu pe pereții interiori ai încăperii. Textul tradus al inscripțiilor este următorul: 1) pe peretele dinspre nord: Martirii lui Cristos; 2) pe peretele de S: Martirii Zotikos, Attalos, Kamasi(o)s, Philippos. Toți cei patru martiri sunt înregistrați în textele Martirologiilor de la Noviodunum, cel mai probabil în timpul lui Dioclețian (284-305). În 1973, în spațiul de jos al aceleiași cripte, s-au mai descoperit și osemintele a altor doi martiri necunoscuți, în timp ce dala de marmură care bloca intrarea păstra totuși o inscripție
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
înhumații au fost depuși în sicrie; 2) 24 de morminte în firidă (20 au un înhumat, iar 4 câte doi); 3) un cenotaf. 10.3. Alte descoperiri Creștinismul a fost prezent la Tomis, încă din primele secole ale erei creștine. Martirologiile înregistrează pentru Tomis cel mai mare număr de martiri creștini din Sciția Minor (peste 60), aproape toți din timpul persecuției lui Dioclețian din anii 303-304. Pentru alți istorici., concluzia analizei aceluiași text al martirologiilor a fost că mulți dintre martirii
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
din primele secole ale erei creștine. Martirologiile înregistrează pentru Tomis cel mai mare număr de martiri creștini din Sciția Minor (peste 60), aproape toți din timpul persecuției lui Dioclețian din anii 303-304. Pentru alți istorici., concluzia analizei aceluiași text al martirologiilor a fost că mulți dintre martirii amintiți în metropola provinciei - Tomis - n-au suferit martirajul în acest oraș, datorită coincidenței frapante între diferitele sărbători celebrate în cetatea tomitană și cele din unele așezări provinciale de pe limesul dunărean. Descoperirea unui fragment
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Dumnezeu, deși răspândirea creștinismului nu se definitivase printre etiopieni, seri, africani, britani, germani, daci, sarmați și sciți. Documentarea istorică se datorează armatei romane care și-a păstrat arhivele, din care s-au inspirat Acta Sanctorum, diferitele acte martirice și celelalte martirologii. Mărturia creștină venită din partea militarilor avea o importanță deosebită. În rândul soldaților romani se propaga deja o religie a castrelor, depășită curând de valoarea celei creștine spre surprinderea autorităților imperiale care, îngăduind existența mai multor culte în religiozitatea poporului și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
imperială nu au reușit să distingă finețea teologică și diferența conceptuală dintre creștinism și celelalte erezii apărute din diferite motive, fie împotriva Bisericii, fie împotriva statului, determinând o reacție la întâmplare. Un exemplu în acest sens ne este oferit de Martirologiul roman care, pentru ziua de 22 iunie, ne amintește martiriul celor 10.000 de soldați romani răstigniți pe muntele Ararat, în Armenia, fără a preciza numele acestora și nici perioada în care au pătimit martiriul; cardinalul Baronio i-a introdus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
poruncit să fie răstigniți cu toții, fără nici o excepție, pe muntele Ararat, chemând în ajutor cei mai îndârjiți dușmani ai Romei, parții și alți regi caucazieni, convocați de el între timp. Acțiunea punitivă s-a extins și în Roma, unde, potrivit Martirologiului roman, mai mulți centurioni, care au îmbrățișat creștinismul au fost arestați (10 februarie), interogați (10 martie) și decapitați (10 iunie). Aprecierea inițială a rugăciunii soldaților de către Marcus Aurelius și autenticitatea scrisorii sale către senat este pusă la îndoială de mulți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
punitivă a Imperiului roman În aceste condiții, îndeplinirea diferitelor sarcini încredințate soldaților creștini de către Biserica antică comporta anumite pericole și chiar condamnarea la moarte a celui prins asupra faptului și a coreligionarilor săi, aflați în același loc. Deși în vastul martirologiu al soldaților descoperim puține procese intentate unui singur militar, totuși întâlnim civili executați împreună cu soldații și chiar execuții în masă ale soldaților din aceeași legiune. Insistența episcopilor de a sfătui prudența și silința soldaților creștini de a se adapta situației
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să fie împărat, dacă nu ar fi ajuns vreodată. Deși cei mai mulți istorici preferă tăcerea lui Eusebiu (265-340) drept opinie contra masacrului petrecut, cu certitudine istoricul cezareean nu ar fi ezitat să noteze un episod de o asemenea anvergură în istoria martirologiului Bisericii. Exceptând cazul lui Marinus, episcopul cezareean nu s-a ocupat de soldații creștini uciși în afara persecuțiilor declarate, nemenționând astfel martiriul lui Maximilianus, Marcellus și al altor soldați martiri citați acum, probabil fiind convins că aceștia erau uciși mai mult
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
eveniment au fost soldații și subofițerii ei. Ignorând elementele fantastice, adăugirile, impreciziile istorice și alterațiile scrierilor amintite, ne rămâne partea esențială: la Agaun, în Elveția, s-a petrecut un masacru împotriva creștinilor!... Dintre soldații creștini uciși din porunca lui Maximian, martirologiile occidentale amintesc disparat martiriul centurionului spaniol Zenon și al camarazilor săi, menționați pe inscripția de la Tre Fontane (Via Laurentina): La Roma lângă izvorul Guttei sfinții martiri Zenon și alți zece mii două sute trei însoțitori. În Chroniconul lui Flavius Lucius Dexter (secolele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru ca rămânând intactă (în timp ce celelalte terme au fost aproape distruse, deoarece erau lucruri mârșave) putând să se înalțe astăzi acolo Biserica Sfânta Maria a Îngerilor. Până acum nu există alte surse care să confirme veridicitatea masacrului, deși este susținut de martirologiile care ne spun că acești soldați spanioli ar fi fost aduși la Roma în anul 298, tocmai când Maximian a mers la Roma pentru inaugurarea lucrărilor de la terme! Nu este exclus să fi adus soldații creștini din Spania pentru a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
coerenți ideilor lor religioase, curajoși și fermi în deciziile lor. Reacția lor, contrară unei lumi străine Evangheliei, forma specificul obiectorilor de conștiință individuali, potrivnici îndeplinirii sentințelor capitale pronunțate contra creștinilor. 4.2. Martirii militari din timpul persecuției lui Dioclețian Potrivit martirologiilor, Biserica a avut cel mai mare număr de soldați martiri pe durata persecuției lui Dioclețian. Deși persecuția a avut loc și după renunțarea la tron a acestuia (305), datorită continuării sale, i s-a aplicat ca emblemă, pare inexplicabilă atitudinea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Bisericii? Se pare că, Eusebiu a considerat subiectul închis prin aluzia efectuată în Istoria bisericească (cap. IV și VIII), unde vorbește numai despre soldații uciși pe durata epurării, spunând că cei executați au fost puțini. Informația sa este contestată de martirologiile creștine. Care au fost motive reale ale tăcerii lui Eusebiu despre execuțiile soldaților creștini, din timpul prigoanei? Este foarte posibil ca episcopul cezareean să fi considerat procesele și condamnările la moarte ale soldaților creștini sau păgâni niște acțiuni interne ale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldații creștini pentru a se revolta împotriva unui împărat păgân, îl puteau avansa acum soldații păgâni care slujeau unui împărat creștin, care, din motive diferite, promulga dispoziții asemănătoare predecesorilor păgâni, chiar dacă acum erau de nuanță creștină. Martirii militari, evocați de martirologii, au fost uciși în bună parte în teritoriile aflate sub jurisdicția lui Maximian: Spania, Gallia, Italia și Africa. Eusebiu, oprindu-se în scrierile sale cu precădere asupra persecuției abătute asupra Palestinei, Egiptului, Armeniei, Siriei și a altor regiuni din Orientul Mijlociu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asupra Palestinei, Egiptului, Armeniei, Siriei și a altor regiuni din Orientul Mijlociu (Istoria bisericească, Despre martirii din Palestina), s-a limitat la o simplă aluzie la persecuția ce se desfășura în Italia, în Sicilia, în Gallia și în Spania. Din paginile martirologiilor aflăm, în mod exagerat, că martirii militari au fost totdeauna uciși din porunca lui Maximian, deși execuțiile capitale au fost îndeplinite pe teritoriile guvernate de Dioclețian; foarte rar ni se spune că vreunul a fost ucis din porunca acestuia din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Amin. 5. Privire retrospectivă asupra persecuțiilor Numărul martirilor creștini, în special din primele trei secole, nu a fost foarte mare, de ordinul milioanelor, după cum ne mărturisesc puținele Passiones ajunse până la noi, din numele martirilor evocați de scriitorii creștini și de către martirologiile comunităților creștine, care s-au îngrijit să păstreze cultul martirilor celebrându-le dies natalis și păstrându-le trupurile. Unii istorici, precum Grégoire, Hertling și De Moreau prin calcule prea superficiale urcă numărul victimelor din toate persecuțiile romane la doar câteva
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe meleagurile noastre strămoșești. Aduc mulțumiri celor ce au sprijinit tipărirea acestei cărți, spre folosul didactic și sufletesc al tuturor. I. DOI MARI MISIONARI ȘI PĂTIMITORI PENTRU HRISTOS LA DUNĂREA DE JOS: SFINȚII EPICTECT ȘI ASTION Încă din antichitatea creștină, MARTIROLOGIILE răsăritene redactate în limba greacă făceau mențiune despre Epictect și Astion, doi mărturisitori de la Dunărea de Jos, mai precis din nordul Dobrogei, care în vremea împăratului roman Dioclețian au fost martirizați în cetatea Halmyris. Aceste martirologii au stat la baza
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Încă din antichitatea creștină, MARTIROLOGIILE răsăritene redactate în limba greacă făceau mențiune despre Epictect și Astion, doi mărturisitori de la Dunărea de Jos, mai precis din nordul Dobrogei, care în vremea împăratului roman Dioclețian au fost martirizați în cetatea Halmyris. Aceste martirologii au stat la baza Sinaxarului Bisericii Constantinopolitane, o listă de sfinți alcătuită în veacul al VIIIlea, care, la rândul său, stă la baza Calendarului ortodox de astăzi. Fără să mai menționăm martirologiile răsăritene sau occidentale care ne oferă informații despre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dioclețian au fost martirizați în cetatea Halmyris. Aceste martirologii au stat la baza Sinaxarului Bisericii Constantinopolitane, o listă de sfinți alcătuită în veacul al VIIIlea, care, la rândul său, stă la baza Calendarului ortodox de astăzi. Fără să mai menționăm martirologiile răsăritene sau occidentale care ne oferă informații despre viața și pătimirile Sfinților Epictect și Astion, reținem doar faptul că, în anul 1920, Ch. Anuer a argumentat într-un studiu de prestigiu din „Dictionnaire ď Archéologie chrétienne et de Liturgie” autenticitatea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
patria pătimirilor celor doi sfinți martiri, studiul Les Martyrs Epictéte et Astion, în care subliniază în chip judicios faptul că sfinții martiri de la Halmyris nu vor fi singurii din Moesia a căror pomenire a fost menționată într-o redactare a Martirologiului răsăritean, mai complet decât în Breviarul siriac. Imprimarea și difuzarea lucrării eruditului hagiograf și patrolog Hippolyte Delehaye mai sus menționată, a stimulat interesul cercetătorilor români față de documentul hagiografic din Acta Sanctorum intitulat: Pătimirea Sfinților Epictect și Astion. Astfel, Radu Vulpe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de la Tomis, din vremea lui Liciniu, pomeniți la 13 septembrie în vechile Sinaxare. Mai putem menționa Pătimirea Sfântului Sava citețul din părțile Buzăului de astăzi, dintre anii 373 - 374, care a fost trimisă în Capadocia. De asemenea, sunt menționați în Martirologiul siriac și în Martirologiul hieronymian sfinții martiri Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos de la Niculițel. Pot fi menționate și alte scrieri privitoare la unii ierarhi de seamă tomitani: Bretanion, Teotim, etc., de o reală valoare documentară pentru a înțelege contextul patristic
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lui Liciniu, pomeniți la 13 septembrie în vechile Sinaxare. Mai putem menționa Pătimirea Sfântului Sava citețul din părțile Buzăului de astăzi, dintre anii 373 - 374, care a fost trimisă în Capadocia. De asemenea, sunt menționați în Martirologiul siriac și în Martirologiul hieronymian sfinții martiri Zotikos, Attalos, Kamasis și Filippos de la Niculițel. Pot fi menționate și alte scrieri privitoare la unii ierarhi de seamă tomitani: Bretanion, Teotim, etc., de o reală valoare documentară pentru a înțelege contextul patristic al epocii lor. Reținem
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
numărul creștinilor a crescut, avându-se în vedere mulțimea de martiri din Scythia Minor din timpul persecuției lui Dioclețian (284 - 305 d. Hr.) și în timpul celei pornite de către împăratul Liciniu (308 - 324 d. Hr.) prin anii 319 - 322 d. Hr.. Martirologiile și sinaxarele creștine pomenesc pentru această perioadă numele a numeroși mucenici pentru Hristos din Tomis, Durostorum, Axiopolis, Dinogetio, Noviodunum, Halmyris, neuitându-i pe Martirii de la Niculițel. Edictul de toleranță religioasă de la Mediolan din 313 a adus o perioadă de pace
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
angelice. Creștinismul a adoptat modelul evreiesc, idealul martiriului creștin exprimând aspirația către o imitatio Christi. Pietatea populară, care atribuia martirului caracteristicile figurilor divine, eroilor și îngerilor, a influențat cele două religii. La fel și tradiția greco-romană, care a dat tonul martirologiilor evreiască și creștină. Acestea nu încearcă numai să-l întărească pe credincios în credința lui, ci și să câștige noi prozeliți pentru iudaism și creștinism. Episodul celor zece martiri se inspiră din legende mai vechi ale unor martiri 19. Cazurile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
oferă încă o semnificație pentru această înlănțuire de încercări suferite în medii diferite. Unele dintre ele se erijează în configurații istorice tipice ale suferinței și creează noi cadre care se încastrează în cele vechi. Așa a fost, de pildă, cazul martirologiului evreiesc în prima Cruciadă (1096), care, la rândul lui, a căpătat valoare de exemplu întăritor în episoadele ulterioare de persecuție, ele însele urmate de cronici care le imortalizau. Elegii și imnuri care relatează evenimentele tragice ale momentului se adaugă astfel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
persecuțiilor și martiriilor suferite, liste citite cu voce tare în sinagogi la ceremoniile aniversare ale defuncților. Adesea, aceste cărți ale amintirii evocau trecutul comunității în care apăruseră. Altele aveau un orizont mai larg. Astfel, cea de la Nürnberg relata persecuțiile și martirologiul evreilor din Germania și Franța între Cruciada din 1096 și epidemia de ciumă din 1349. Pe de altă parte, comunitățile evreiești puteau decreta zile de post în urma unor persecuții locale, zile în care se rosteau rugăciuni de penitență ce aminteau
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]