142 matches
-
că, provenind din familii sărace, nu se pot identifica cu estetică burgheza ce defilează prin manualele de educație vizuală, muzee sau bienale, nu o înțeleg și nici nu dau semne de răbdare dacă încerci să le-o explici. Cu estetică marxista n-am încercat pentru că încă o mai studiez și eu, probabil o să îmi fac pe viitor o programă școlară care să cuprindă o altfel de istorie a artelor, în contra așteptărilor previzibile. Cât despre arta contemporană românească din ultima decadă... mă
Școala de artă activistă () [Corola-website/Science/295701_a_297030]
-
Social Democrat Hunchakian a fost de acord la un moment dat să se alăture federației, a cărei orientare politică era socialistă. Până în acele din umră, PSDH a renunțat la aderare, motivând că linia politică a FRA nu este suficient de marxistă. Obiectivul inițial al FRA a fost obținerea autonomiei teritoriilor locuite de armeni în Imperiul Otoman. Partidul a început să-și organizeze filialele în Imperiul Otoman în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, iar prima întâlnire importantă a delegaților partidului
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
Feminismul marxist este o ramură a feminismului ce urmărește explicarea căilor prin care femeile sunt asuprite prin intermediul sistemului capitalist și al priprietății private, stabilind astfel o legatura cauzala între cele două. Conform feministelor marxiste, eliberarea femeilor poate fi obținută doar printr-o restructurare radicală a economiei capitaliste actuale în care cea mai mare parte din puterea de muncă a femeii este necompensată. Feminismul marxist se naște din doctrina lui Karl Marx, a cărui teorie
Feminism marxist () [Corola-website/Science/333667_a_334996]
-
opresiune, la care muncitorii se supun inevidabil sub un sistem de productie unde, fără cunoștințe și talente, sunt reduși practic la nimic."" Urmărind această linie de gândire, marxiștii se opun oricărei acțiuni politice sau sociale ce perpetuează sclavia muncitorilor. Feministele marxiste precum Margaret Benston și Peggy Morton argumentează faptul că în sistemul capitalist există două forme de muncă. Prima este cea productivă, în care din urmă muncii depuse apar bunuri și servicii ce au valoare monetară în sistemul capitalist și sunt
Feminism marxist () [Corola-website/Science/333667_a_334996]
-
femeii astfel eliberând restul membrilor familiei de nevoia de a-și face prorpia muncă reproductiva. Feminiștii marxiști argumentează faptul că excluderea femeii de la munca productivă duce la controlul exclusiv masculin atât al domeniului public, cât și al celui privat. Feministele marxiste atacă sistemul capitalist pe acele căi ce facilitează un nou discurs și care aduc la lumină statutul femeilor. Acestea, în decursul istoriei ultimului secol, au combătut capitalismul hegemonic conform diferitelor perspective asupra metodelor de a obține eliberarea femeilor. Concentrându-se
Feminism marxist () [Corola-website/Science/333667_a_334996]
-
în decursul istoriei ultimului secol, au combătut capitalismul hegemonic conform diferitelor perspective asupra metodelor de a obține eliberarea femeilor. Concentrându-se pe excluziunea de la munca productivă a femeilor, considerând-o ca fiind cea mai gravă formă de opresiune, unele feministe marxiste și-au îndreptat activismul către lupta pentru includerea muncii domestice în economia capitalista salarizata. Ideea de a creea un sistem în care muncă reproductiva să fie compensata apare în scrierile socialistelor precum Charlotte Perkins Gilman (1898) ce susținea că asuprirea
Feminism marxist () [Corola-website/Science/333667_a_334996]
-
ce susținea că asuprirea femeilor apare datorită faptului că acestea sunt împinse în sfera privată. Gilman consideră că statutul femeilor se va îmbunătăți atunci cand munca lor va fi recunoscută și valorificata în sfera publică. O altă soluție propusă de feministele marxiste este ruperea legăturii forțate ce se face între femeie și munca reproductiva. În critică sa față de feminismul marxist tradițional, Heidi Hartmann (1981) consideră greșit fundamentate eforturile feminismului marxist tradițional de a aborda relația dintre femei și sistemul economic, mai degrabă
Feminism marxist () [Corola-website/Science/333667_a_334996]
-
îndeplini un ideal al indivizilor, conform marxismului, și anume egalitatea pe toate planurile: politică, juridică, socială, economică. Social-democrația ca doctrină reprezintă o evoluție a teoriilor de stânga din secolul al XIX-lea. Diferența majoră dintre teoriile social-democrate și, bunăoară, cele marxiste în ceea ce privește imaginarea statului, rezidă din eliminarea utopiilor specifice începutului mișcării de stânga și anume: statul nu trebuie să asigure fericirea tuturor, nu trebuie să conducă toate aspectele economice și nici nu trebuie să-și facă un scop din eliminarea "tuturor
Stat () [Corola-website/Science/298597_a_299926]
-
în termeni biologici, stratificarea de gen fiind marginalizata în sociologie, subsumata studiilor legate de stratificarea de clasă, etnică, etc. Sociologia feministă (sau sociologia influențată de către cercetători și cercetătoare feministe) a preluat și adaptat critic teoriile clasice precum cele weberiene sau marxiste sau a propus teorii alternative, punând accent pe importantă folosirii genului că sistem de stratificare socială, sistem în care femeile (și în general femininul) sunt deseori ierarhizate, evaluate și recompensate sub nivelul bărbaților (masculinului). Cercetări în domeniul stratificării de gen
Stratificare de gen () [Corola-website/Science/325275_a_326604]
-
de a stârni compasiune, și nu milă, pentru acele ființe care păstrau relații deosebite cu Natura și calități umane originare, nealterate de contactul cu civilizația contemporană, spre deosebire de proprietarii latifundiului. Conform autorului, opera apelează mai mult unei conștiințe creștine decât uneia marxiste. Mario Camus a produs o ecranizare de succes a nuvelei. Printre ultimele sale creații se numără „"Cartas de amor de un sexagenario voluptuoso"” (1983), „"377A, Madera de héroe"” (1987), precum și „"Señora de rojo sobre fondo gris"” („"Doamnă în roșu pe
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
regulator al piețelor • Cererea de resurse și piețele acestora • Piața muncii • Dobânzi, rente și profit "2. Doctrine economice"• Conceptul de doctrine economice • Școli și curente de gandire economică • Impactul doctrinei economice asupra practicii economice • Principalele doctrine economice - mercantilista, liberalista, protecționista, marxista, keynesistă, neo-liberalistă, dirijistă "3. Metodologia cercetării economice" • Paradigmele cercetării alternative • Construcția teoretică și construcția ipotezelor • Tipurile de date cu care se operează în cercetarea economică Metodele de culegere și analiza a datelor • Conceptualizarea și operaționalizarea • Eșantionajul, măsurarea și erorile de
Consultanță () [Corola-website/Science/311062_a_312391]
-
rând, cele două genuri de spectacol își duc lupta în sectoare diferite ale frontului nostru cultural, având deci sarcini diferite.” (Pișcător 1966, 66-67) Bertolt Brecht va continua și dezvolta demersul lui Pișcător, teoretizând mizele politice ale teatrului și aplicând filosofia marxista asupra teatrului: prin opoziție cu teatrul de tradiție aristotelica, al cărui scop este reprezentarea lumii așa cum este ea</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, scopul teatrului epic brechtian
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
în 1976. Teoria și practica lui Augusto Boal vor fi preluate fragmentar, reinterpretate și îmblânzite, uneori cu acordul sau chiar din inițiativa autorului, în spațiul occidental. Dar, înainte și independent de această preluare, teatrul lui Boal este unul de sorginte marxista, inspirat de viziunea teatrală a lui Brecht și de experimentele de pedagogie radicală ale educatorului brazilian Paulo Freire. Inclusiv <spân lang="ro-RO"><i>Teatrul Oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
premier laburist, a semnat un acord secret electoral cu Partidul Laburist pentru a câștiga alegerile și a forma guvernul. Pe baza acordului, în 1906, alegerile au fost câștigate de laburiști și liberali. Partidul Laburist avea influențe ideologice (în mică parte, marxiste), era un partid reformist, dar nu ataca bazele societății și economia capitalistă. Nu era un partid revoluționar care se baza pe lupta de clasă, dar era membru al Internaționalei a II-a. Avea să înlocuiască Partidul Liberal în cadrul sistemului bipartizan
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
premier laburist, a semnat un acord secret electoral cu Partidul Laburist pentru a câștiga alegerile și a forma guvernul. Pe baza acordului, în 1906, alegerile au fost câștigate de laburiști și liberali. Partidul Laburist avea influențe ideologice (în mică parte, marxiste), era un partid reformist, dar nu ataca bazele societății și economia capitalistă. Nu era un partid revoluționar care se baza pe lupta de clasă, dar era membru al Internaționalei a II-a. Avea să înlocuiască Partidul Liberal în cadrul sistemului bipartizan
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
socialist convins, a plecat în Spania în decembrie 1936 ca să devină corespondent de război în timpul Războiului Civil Spaniol. S-a alăturat însă ca voluntar Diviziei Lenin din Barcelona, unitate condusă de Partidul Muncitorilor de Unitate Marxistă ("Partido Obrero de Unificación Marxista" - POUM). În ianuarie 1937 Orwell, care avea grad de caporal, a fost trimis să ia parte la ofensiva din Aragon. În luna următoare a fost mutat la Huesca. După 115 zile petrecute în linia întâi a primit permisiunea să plece
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]
-
a dat asigurări că nu se va angaja în politică. El l-a susținut pe Hitler pentru o vreme sperând și anunțând public că acest om va face pentru Germania ceea ce Mussolini a făcut pentru Italia - punând capăt influențelor bolșevice/marxiste. După ce prietenul său, cancelarul Kurt von Schleicher, a fost ucis în Noaptea cuțitelor lungi (1934), s-a retras din toate activitățile politice. Frederic Wilhelm a trăit ca cetățean particular pe moșia familiei sale de-a lungul celui de-Al Doilea
Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei () [Corola-website/Science/321792_a_323121]
-
cercetări istorice în cadrul Fundației Thiers, iar intre anii 1936-1938 a plecat în călătorii de studii în Turcia. În anul 1939 a intrat în Partidul Comunist Francez, pe atunci ilegal, și în acea perioadă a devenit un adept al metodologiei istorice marxiste bazate pe materialismul dialectic. În anul 1940 a terminat titlul de doctorat în litere, una din teze fiind „Siria de nord în perioada cruciadelor și a principatului franc al Antiohiei”. A trebuit să-și întrerupă cariera științifică și didactică din cauza
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
progresat, guvernul și comuniștii s-au folosit de accesul la armament sovietic pentru a restaura controlul guvernului asupra efortului de război, atât pe căi diplomatice, cât și prin forță. Anarhiștii și Partidul Muncitoresc al Unității Marxiste ("Partido Obrero de Unificación Marxista", sau POUM) au fost integrați cu armata regulată, în ciuda rezistenței; POUM a fost scos în afara legii și denunțat fals ca unealtă a fasciștilor. În "Zilele din Mai" din 1937, sute de mii de soldați antifasciști s-au luptat între ei
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
p. 1283. 17 A. Capitini, L'atto di educare, cît., p. 7. 18 În questo vi è una piena sintonia, benché partendo da premesse analitiche differenti, con Louis Althusser, del quale resta celebre "Ideologia e apparti ideologici di Stato", Critică marxista, No. 5, 1970, pp. 23-65. 19 A. Capitini, Antifascismo tra i giovani, Célèbes, Trapani, 1966, p. 85. Degno di menzione îl giudizio în merito di Marco Catarci, Îl pensiero disarmato. La pedagogia della nonviolenza di Aldo Capitini, Prefazione di Alex
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
2013, pp. 146-147. 56 Ibidem, p. 13. 57 Ibidem, p. 44. 58 G. Falcicchio, I figli della festa, cît., p. 220. Bibliografia ĂĂ. VV., La sacra Bibbia, Cei-Uelci, s.c., 2008. Althusser, Louis,"Ideologia e apparti ideologici di Stato", Critică marxista, No. 5, 1970 Altieri, Rocco, La rivoluzione nonviolentă. Per una biografia intellettuale di Aldo Capitini, Bibliotecă Franco Serantini, Pisa, 1998. Barcellona, Pietro, Elogio del discorso inutile. La parolă perduta, Dedalo, Bari, 2010. Bobbio, Norberto, Introduzione, în A. Capitini, Îl potere
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
permis că ideile sale să fie cunoscute, cu precăderea, după încheierea celei dea două conflagrații mondiale. Abordarea pe care o are Gramsci în raport cu mișcarea și ideologia fascista se desfășoară pe două linii principale: prima dintre acestea se înscrie în gândirea marxista europeană, în timp ce, a doua abordare principala pornește și ia în considerare realitățile interne ale statului și societății italiene. Încadrându-se în viziune marxista dominantă a timpului, Gramsci consideră că "apariția fascismului se datoreaza revoltei micii burghezii ce a avut loc
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
mișcarea și ideologia fascista se desfășoară pe două linii principale: prima dintre acestea se înscrie în gândirea marxista europeană, în timp ce, a doua abordare principala pornește și ia în considerare realitățile interne ale statului și societății italiene. Încadrându-se în viziune marxista dominantă a timpului, Gramsci consideră că "apariția fascismului se datoreaza revoltei micii burghezii ce a avut loc odată cu încheierea Primului Război Mondial, pentru cucerirea unei poziții economice independente; fascismul este un nou instrument al dominației de clasă, apărut cu scopul realizării unei
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
o critică feministă a lui Marx. Fortunati este autoarea a mai multor lucrări incluzând The Arcane of Reproduction (Autonomedia, 1995) și I mostri nell’immaginario (Angeli, 1995) Silvia Federici este o intelectuală italiană, profesoară și activistă, provenind din tradiția feministă marxistă radicală autonomă. Cea mai cunoscută lucrare a ei- Caliban and the Witch: Women, the Body and Primitive Accumulation- dezvoltă lucrarea lui Fortunati. Ea argumentează împotriva afirmației lui Karl Marx conform căreia acumularea primitivă este un precursor necesar pentru capitalism. Ea
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
o agricultură modernă și socializată, Însă o dată acest drum străbătut, imaginea ce se Înfățișează privirii este aceeași. Rosa Luxemburg: medic al revoluției Rosa Luxemburg a fost mai mult decât o contemporană a lui Lenin. A fost o revoluționară și o marxistă la fel de dedicată, asasinată, Împreună cu Karl Liebknecht, În 1919, la Berlin, la ordinul aliaților ei de stânga mai puțin revoluționari. Deși Jane Jacobs a criticat urbanismul extrem-modernist În general și pe Le Corbusier, este aproape sigur că acesta nu auzit de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]