244 matches
-
comportamente violente (ordinea loviturilor de cioc, la găini), fără ca agresiunea să fie un catharsis al frustrării. Și nimic nu dovedește generalizarea la animal a reversibilității, relevată la om de către psihanaliză, agresiunii Împotriva altuia și Împotriva propriei persoane (sadismul torționarului versus masochismul victimei). Freud, În 1930, vorbește despre angoasa În civilizație indusă de crima inițială a masculului dominator, de dorința ce nu cunoaște jumătăți de măsură a copilului Îndreptată spre părintele de sex opus și de relația ținând de Eros În cuplu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
este de vizibil în aproape toate evenimentele care se conturează în viața noastră și pe care le trăim cu intensități variabile. Și totuși, în ciuda vizibilității decalajului, privilegiem în analize și în comentarii lumea structurilor. Mai mult, asezonăm decalajul cu un masochism de factură ciudată care ne-a prins și ne menține într-o stare de perpetuă autoincriminare, ce nu mai oferă decât șanse reduse celeilalte lumi - cea a individualizării -, care se produce rapid și tot mai extins în toate mediile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și legal, adică în interiorul instituției, și nu prin pelerinaje penibile pe la tot felul de organe și organisme putrede ele însele de microbii securismului. "Onișorii" trebuie obligați să rămână în interiorul legii - chiar dacă asta ar reprezenta pentru ei un act de suprem masochism: să-și imagineze că ceea ce-i chinuie atroce le face o imensă plăcere. Spre consolare, îi anunț că se află într-o selectă companie: a securiștilor care cer intrarea țării în N.A.T.O.
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
cât și pentru a-i sensibiliza pe creștini la nenorocirile lor (costisitor, zicea Diotallevi, dar eficient). Afirmă cu candoare: „Avem o ambiție fără limite, o aviditate mistuitoare, o dorință nemiloasă de răzbunare și o ură nestinsă“ (dând dovadă de un masochism rafinat, deoarece reproduc cu plăcere clișeul evreului răutăcios care circula deja În tipăriturile antisemite și care va Împodobi copertele tuturor edițiilor cărții lor) și hotărăsc să abolească studiul clasicilor și al istoriei antice. „Ce mai“, observă Belbo, „Înțelepții din Sion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
românești. Ca de obicei când am contact cu ceea ce denumim generic media din România, am impresia că ating fără mănuși un limax urât mirositor, lipicios. Prost gust triumfal pe toată linia, imagini la limita pornografiei. Merg și mai departe cu masochismul vizual și deschid fereastra unei emisiuni dedicate folclorului, prezentată de una dintre blondele siliconate pâna la explozie ale postului. Mi-e atât de greață în fața a ceea ce a mai rămas pe ecranul lor din "folclorul" românesc, de această combinație de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vis. Țările occidentale s-au pus de acord să sancționeze Irakul. De fapt, războiul a început în formele lui cele mai îngrozitor de subtile. Oamenii suferă de foame și de neputința de a se salva. Ce rost are această durere? Pur masochism. Eu însămi sufăr de un anume masochism când îmi aduc aminte durerile profunde ale vieții mele: sinuciderea tatălui și moartea celor doi iubiți. Oare vreau prin asta să nu uit adâncul însuși al condiției mele omenești? L-am visat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acord să sancționeze Irakul. De fapt, războiul a început în formele lui cele mai îngrozitor de subtile. Oamenii suferă de foame și de neputința de a se salva. Ce rost are această durere? Pur masochism. Eu însămi sufăr de un anume masochism când îmi aduc aminte durerile profunde ale vieții mele: sinuciderea tatălui și moartea celor doi iubiți. Oare vreau prin asta să nu uit adâncul însuși al condiției mele omenești? L-am visat pe Saddam Hussein, avea ochii violeți ai lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și răutăcioasă care avusese primul ei copil la patruzeci de ani, nu ca ea, care la douăzeci și cinci o avea deja pe Camilla. Femeia aceasta se bucurase de viață, așteptase până la ultimul ovul și bine făcuse. Cine știe cine era. — De ce au europenii masochismul ăsta? scârțâi mai departe cinica. Merg În vacanță În locuri unde se lipește de tine. Mizeria nu e pitorească, e oribilă. E mult mai bine În Polinezia, acolo nu există sărmani. Sau măcar În Bermude, chiar dacă acum nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ascunde în metafora lui întreaga experiență a lui Cioran privitoare la melancolie: deopotrivă salvare estetică a suferinței, depășire a răului prin asumarea lui, iluminare prin durere. Melancolicul se salvează, masochist aproape, tocmai prin explorarea și perpetuarea stării de criză; un masochism al cinicului care se ascunde în orice epicureu. Tocmai de aceea, Cioran nu suferă de înstrăinare decât într-un fel exterior. Firește, Parisul e pentru el un infern, nostalgiile nu-i dau pace; e ca și cum am recunoaște că a trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
marșat» pentru că mișcarea era «complet nebună»” (III, 47). În alt moment, același cuvânt, nebunie, numai că Cioran nu înțelege motivele pentru care problema aceasta, a freneziei din tinerețe, îi revine obsesiv în minte. Crede că ar putea fi vorba de masochism, de gustul pentru umilință. Să înțelegem, deci, că, privind în urmă, îl disprețuiește pe acel altul, care fusese? Iată: „Când mă gândesc ce frenezie trăiam, în tinerețe, din cauza neamului meu! Ce nebunie, Doamne! Trebuie să te rupi de origini, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care fusese? Iată: „Când mă gândesc ce frenezie trăiam, în tinerețe, din cauza neamului meu! Ce nebunie, Doamne! Trebuie să te rupi de origini, sau cel puțin să le uiți. Eu am tendința să mă agăț de ele Ă probabil din masochism, din gust pentru robie, pentru «lanțuri», pentru umilință” (III, 62). Anterior, se dezbrăcase de ideea națională, pentru care militase, considerând că singura comunitate adevărată e aceea a „familiei spirituale”. „Restul e minciună” (idem), își spune el. Poate tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
treilea... tema nefericirii de a te fi născut român. Un anumit sentiment cioranian care predomină. Ovidiu Mircean: Nu știu, mă tot gândesc la Traian și Decebal. Cuplul arhetipal din care se naște unitatea și care iarăși reiterează un fel de masochism din acesta mioritic, prin nașterea autohtonului pasiv cucerit de unul mai puternic, strămoșul căruia i s-au tăiat capul și mâna dreaptă... mi se pare suficient de simptomatic, dar n-aș mai putea să găsesc altceva. Radu Toderici: Permiteți-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și s-o umilească. Se privează de hrană, de apă și de somn. Aceste metode deschid calea spre o stare de perfecțiune în care totul devine posibil dat fiind că totul s-a făptuit în logica purității. Plăcere în suferință, masochism, ar zice psihanaliștii. Negativitate necesară epifaniei unei pozitivități, ar explica dialecticienii pricepuți în teologie. Conservare și depășire a creștinismului, care îndeamnă la detestarea trupului, desigur, dar care propune rămânerea în această stare de ură, fără a oferi vreo deschidere înspre
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și este pe cale să confirme bănuiala lui Chandler, potrivit căreia era aproape imposibil să scrii un bun roman al Hollywoodului, deoarece locul însuși era un fel de roman (Hiney, 1997, p. 187). E greu să nu vezi un grăunte de masochism în acest demers: Hollywoodul era deja pentru Chandler o amintire, iar impresiile lăsate de industria cinematografică erau, în cel mai bun caz, detestabile. Și totuși, lumea cinematografiei nu e prezentată nici pe departe în culorile sumbre la care ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dorința, seducția și plăcerea, dar și pedeapsa care provoacă excitare sau trimite la vremea copilăriei și la corecțiile suportate atunci. Interpretarea exprimă plăcerea sau pedeapsa, în funcție de experiența și de psihologia subiectului. Totuși, cele două nivele sunt deseori combinate și exprimă masochismul latent al persoanei. Frunte În analiza simbolică și psihologică, fruntea este spațiul mentalului. Visul pune sub semnul întrebării natura gândurilor și a reflecțiilor subiectului. Pe de altă parte, deoarece tensiunile îl marchează, iar mâna mamei care se așază pe fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
kafkian, care încearcă o teribilă aversiune, devine el însuși obiect de aversiune. Dezgustul față de celălalt îl metamorfozează pe el însuși în obiect de dezgust, creatură respingătoare care se târăște pe podeaua camerei. Desigur s-a putut evidenția de multe ori masochismul în aceste legături de stăpân/sclav care caracterizează relațiile. La sfârșitul Procesului, când cei doi domni îl țin pe K. de braț: "Îi veni în minte imaginea muștelor care se zbat să se dezlipească de pe hârtia de muște încât sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aceste serii de imagini sunt puse în serviciul unei fantasme de ordine și de disciplină, care îl atrag oarecum pe tânărul Karl în căutarea unei ordini cvasi-militare pentru a i se supune pe deplin și aceasta nu fără un oarecare masochism. Astfel el va intra la Hotel occidental ca liftier cu o mare plăcere fiindcă aici domnesc ordinea și ierarhia. Scena în care îl vedem pe polițist dirijând circulația cu un baston ține de aceeași tematică. Bastonul și biciul sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este invadat de culpabilitate și de sentimentul de persecuție. El este oaspetele imposibil, prin aceea că el nu poate accepta situația sa care exacerbează, într-un fel sau altul, dependența sa. Oaspete de oaspete, ostatec al său, el căută cu masochism această relație, în calitate de oaspete are puterea, este stăpânul, dar fuge de ea și se revoltă într-o aceeași mișcare împotriva unei situații considerate alienante și false. Neliniștea emigratului, sinonimă cu descumpănirea în fața primirii posibile, se afișează într-un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Gorgos (1989Ă. Oricum, atributul de „inferioritate” relevă abaterea de la normă și păstrează legătura cu defectul moral descris de Pritchard. Între 1867 și 1882 Kraft-Ebing descrie o structură psihologică dominată de cruzime și introduce în vocabularul medical termenii de sadism și masochism (Kraft-Ebing, 1935; 1937Ă. În concepția autorului, comportamentele impulsiv-agresive, care sunt total dezangajate moral și vizează devalorizarea și umilirea partenerilor, sunt expresia pulsiunilor sexuale deviante și apanajul - cu precădere - al sexului masculin. Severitatea manifestărilor este în directă concordanță cu prezența unor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de serie psihopatică. Schrenck-Notzing (apud Millon et al., 1998Ă comentează termenul de sado-masochism și îi integrează algolagnia sau plăcerea provocată de durere. Descrierea ei a fost completată și nuanțată, în 1898, de către Ellis (1939Ă, devenind cu adevărat populară. Sadismul și masochismul sunt descrise ca nefiind autogonice, ci integrabile unui continuum care poate deveni un mesaj al dragostei. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutului secolului XX, Kraepelin (1905Ă reliefează caracterul congenital al constituției psihopatice și dezvoltă conceptul de inferioritate psihopatică
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
înnăscut, care ar fi identificabil după forma trupului, a capului, și mai ales a feței. Tot la interferența cu psihiatria forensică se plasează preocuparea lui KRAFFT-EBING (citat de MILLON și colab., 1998Ă, privitoare la „psihopatia sexuală”, în cadrul căreia descrie sadismul, masochismul și alte perversiuni, toate regăsindu-se și în câmpul larg al conceptului actual de „psihopatie”, alături de criminalitate. Sistematica psihiatrică a lui KRAEPELIN (citat de MILLON și colab., 1998Ă preia această tradiție și în diverse ediții ale tratatului său de psihiatrie
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
nu ne aflăm în capcana criticii permanente și cu orice chip a lumii occidentale. Pascal Bruckner arată: "De la existențialism la deconstructivism, toată gândirea modernă se epuizează în denunțarea mecanică a occidentului, subliniindu-i ipocrizia, violența, ticăloșia", Tirania penitenței. Eseu despre masochismul occidental, Editura Trei, București, 2007, p. 12. 41 Charles Darwin, Originea speciilor, Editura Beladi, Craiova, 2007, p. 152. 42 Ibidem, p. 240. 43 Ibidem, p. 288. 44 Francis Fukuiama, Marea ruptură. Natura umană și refacerea ordinii sociale, Editura Humanitas, București
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
a popularității mass-media: nu neapărat înțelegerea mai bună a realității, posibilitatea de control asupra guvernării, ci un instrument compensatoriu al neputinței. Imaginea oferită de mass-media este o dramatizare a dificultăților tranziției, transformându-le în culpe morale, un cadru pentru un masochism colectiv. În condițiile în care o intervenție reală nu funcționează, se obțin rezultate satisfăcătoare prin blamarea „celorlalți” (hoție, abuzuri, corupție), complementar cu autoblamarea. Costul autoliniștirii este asumarea vinovăției colective. Nu mass-media au inventat acest joc național. El a fost rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
impune, putând merge până la starea de supunere, umilință, negare a oricăror valori personale. Orgoliul, ca formă de agresivitate psihologică și morală, poate fi considerat ca sadism moral, pe când modestia, prin subestimarea de sine, poate fi considerată ca o formă de masochism moral. Deși sunt forme de manifestare, de afirmare a Eului unei persoane, atât orgoliul, cât și modestia sunt, Într-o anumită privință, capabile de a fi manevrate după voință și În raport cu circumstanțele vieții de către persoana respectivă. În cazul acesta au
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau În cadrul unor afecțiuni psihice grave (epilepsie, isterie, paralizie generală progresivă, involuție senilă, alcoolism, sindromul psiho-organic cerebral post-traumatic etcă. Un loc aparte trebuie acordat analizei celor două forme majore de pulsiuni, cu o marcantă notă de deviere psiho-morală: sadismul și masochismul. Din punct de vedere psiho-moral, ele constituie grupa algolagniei, caracterizată prin insensibilitate morală și fizică la durere. Sadismul este plăcerea de a produce durere și suferință altei persoane. Masochismul este plăcerea pe care o au unele persoane de a li
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]