182 matches
-
se mulțumească cu acele munci pe care elvețianul de rând nu dorește să le practice restaurant, manutanță, spitale, curățenie, agricultură. Altfel spus, munca de jos. Măcar el este sincer și spune ce gândește. Din cauza aceasta, am un fel de admirație masochistă pentru el. Pasaj adăugat ulterior, martie 2008: cu o cotă electorală de 30% și circa 100 000 de membri, UDC este cel mai mare și mai influent partid elvețian.) 23 septembrie 2003 Dintr-un elan de generozitate și camaraderie intelectuală
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mâna lungă. 17 ianuarie 2005. Tocmai s-a terminat "Miss Piranda 005", spectacol organizat la Sala Palatului din București, locul unde altădată se țineau marile congrese comuniste. Articolul din ziarul Adevărul, ediția on-line, pe care-l citesc cu o plăcere masochistă la ceas de noapte, citează chiar și un vers dintr-o manea compusă cu această ocazie, de o înțelepciune aproape biblică: "Totu-n viață-i trecător / Ca și firele de păr". Două apariții extraordinare în culoarele (tunelele) subterane ale Universității
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Nu mai rămăsese prea mult lichid pe acolo În care să se dizolve, așa că Își striga frustrarea din toate puterile. Mi-era rău. Mă Întrebam, pentru a suta mia oară, de ce Îmi făceam asta de bună voie. Poate că eram masochistă fără să-mi dau seama. Cel puțin eu, spre deosebire de restul bandei de nelegiuiți a lui Baby, nu trebuia să mă duc la muncă În dimineața asta. Pe cine păcăleam, de fapt? Nici ei nu se duceau la serviciu. Nici Tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să mă smulg din blegeală luând la rând vreo zece ghișee, ca să plătesc impozite, asigurări, încălzire, apă, curent, rate și ca să scot două adeverințe, plus două contracte. Veți spune că mi-am pierdut mințile sau că sunt pur și simplu masochistă. Nici vorbă. O parte din drumuri le-am făcut pe jos (prilej automat de înviorare), o parte cu taxiul. Discuțiile cu șoferii (despre care ar merita să scriu cândva) au fost de-a dreptul ca un gin tonic sau un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
în sine, îi face disponibili pentru relații cu alți parteneri. O figură clasică e a amantului care din iubire "își oferă" amanta celorlalți; îl observăm cu deosebită precizie în Histoire d'O [Povestea lui O*], care se bazează pe ritualuri masochiste. Iubirea însăși se vede astfel, paradoxal, chemată să legitimeze un dispozitiv pornografic care, prin natura lui, nu vrea să dezvăluie nimic. Ne putem așadar întreba de ce narațiunile pornografice nu se mulțumesc să construiască o imensă secvență pornografică, de ce se încăpățânează
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
fi vorba de fantasme, elaborate printr-o scriitură care să fie parte integrantă din această activitate fantasmatică. De altfel, se produce o reversibilitate constată între conținut și enunțare: de fapt, nu se povestește o întâmplare, ci o serie de ritualuri masochiste sofisticate care, ca atare, întrețin o relație cu enunțarea literară. Stilul rece al textului la perfect simplu contribuie la acest ritual prin care personajul se dedublează: "personalitatea mea se dedubla, nu mai eram Laika, eram târfulița Stăpânului meu" (p. 111
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
știi, ceea ce contează e ritmul, nu logica sau plauzibilitatea stilului (Chandler, 1981, p. 22). Aceste rânduri se adaugă altora, încă mai lipsite de entuziasm, scrise parcă din perspectiva unui inamic. Nesigur pe sine, Chandler definitivează cu un soi de plăcere masochistă tabloul defetist: Mi-e teamă că romanul ăsta n-o să-ți fie de nici un folos. N-are acțiune, nici personaje simpatice, nimic. Detectivul nu face nimic (Chandler, 1981, p. 20). E greu de spus în ce măsură autorul era cu adevărat sincer
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dovezi de felul celor furnizate de Marlowe. Detectivul se simte învins, incapabil să găsească o cale spre mintea fetei care optase pentru un prizonierat de bunăvoie în casa umbroasă a familiei Murdock. Plăpândă, înfricoșată, nesigură pe sine, cu certe propensiuni masochiste, dar redevenită brusc fermă atunci când își simte primejduit spațiul de protecție antimasculin („...n-am vrut să fiu nepoliticoasă, s-a smiorcăit. Dar mă umilește foarte tare. Iar eu aș face orice pentru ea”). Deși la antipodul femeii fatale - de care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
gândurile și sentimentele cu o veridicitate care dovedește o extraordinară implicare emoțională. Literar vorbind, acestea constituie partea de mare rezistență a romanului, o veritabilă operă de virtuozitate, în care curajul de a merge până la ultimele consecințe ale autodemascării atinge cote masochiste. Dialogurile scânteietoare între Marlowe și Roger Wade reprezintă punctul de maximă îndepărtare a lui Chandler de formula romanului detectivistic. El ne propune, în contrapartidă, o excelentă proză de idei, în linia romanului intelectualist și psihologic al modernității la ora triumfului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al izolării de lume. Se instalează în ficțiune ca într-o altă realitate, asupra căreia exercită puteri demiurgice. Dar în sens invers, demonic. Își creează stări de beatitudine, comițând, în imaginație, răul. Cultivă sordidul, profanează suavul. Practică sadismul cu efecte masochiste. Sfidează frumosul și etalează urâtul, programatic. Stilistic, această opțiune se exprimă în cruzimea relatării. Sunt descrise minuțios un cadavru uman și un altul canin; e pusă în scenă o încăierare cu un șchiop, căruia i se mușcă, demențial, o bucată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
un chestionar cu 175 de itemi, la care se răspunde cu „Adevărat/Fals” și evidențiază patologia de pe Axa I și II în conformitate cu concepția sa asupra continuumului psihopatologic. Dintre tulburările de personalitate sunt identificate, pe lângă cele din DSM-IV, și cea agresiv-sadică, masochistă și negativistă (pasiv-agresivăă. Concepția lui Millon privitoare la tulburările de personalitate e una eclectică, pe care autorul o plasează într-o înțelegere „evoluționistă” a personologiei. Tulburările de personalitate s-ar cere înțelese și comentate nu din perspectiva unei unice teorii
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sociale; este în mod particular dependent, contrazice frecvent, este asertiv și de o independență agresivă; manifestă pică și invidie față de cei mai norocoși; acționează opozându-se manifest sau treptat obstructiv sau intolerant față de ceilalți, exprimând atitudini fie negative, fie incompatibileă. Auto-defetist (Masochistă Deferențial (de exemplu, se distanțează de cei care îl susțin constant, relaționând cu cei care îi cer să se manifeste servil și sicofantic, permițând, dacă nu chiar încurajând, din partea acestora o atitudine de exploatare, maltratare sau profitare; contracarează încercările altora
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
gotic, care în român deține o foarte mică parte, iar totul pare a fi mult prea puțin imaginația lui Catherine decât realitate. Filmul pare a fi omis ceva din tonul satiric al românului în favoarea unei scene horror, completate cu secvențe masochiste de vis, demne de un cinematograf expresionist. Apar personaje bizare, cum ar fi marchiza străină, si este depășită până și acuratețea istorică atunci cand Catherine și John Thorpe se destind în băile române, iar generalul Tilney are un vultur american pe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
să fie convins mai întâi de ignominia feminină. Mistificarea se produce ulterior. Așa se explică de ce, deprins fiind să "citească" gândurile partenerei după un cod care-i dictează acesteia, ca o fatalitate, comportamentul versatil, eroul lovinescian trăiește cu voluptate vădit masochistă suferința de a se ști înșelat, într-o scenă imaginară în care-i apare "icoana celuilalt", a rivalului etern ("Nu știa cine e, dar îl vedea cum o ia și el în brațe"). Bântuit de fantoma amantului fără chip (doar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
feminități devorante la modul frenetic. Un an mai târziu, același macho necruțător și scrutător de psihologii ale prăbușirii lente publică un roman al geloziei. O gelozie mai mult sau mai puțin aberantă și îndreptățită, pigmentată cu decizii absurde și finalitate masochistă. Apa din cizme (2000) îl are în centru pe Iustin Raețchi, individ de patruzeci de ani, rocker de succes, însurat cu o „Angelă iubitoare” și „geloasă la sânge”, tatăl unui adolescent musculos și cascador. După câțiva ani de adulter cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
se manifestă sub forma tiraniei. Prin aceasta, individul urmărește să-și impună voința, ca putere, asupra celorlalți. Este nevoia de a domina, de a conduce, de a supune pe ceilalți. Tendința de a se supune are la baza ei pulsiunile masochiste ale persoanei și ea se manifestă sub forma supunerii servile, a acceptării sclaviei. Supunerea este o atitudine pasivă, În raport cu dominația, care este o atitudine activă. Persoanele dominante au un Eu puternic, mobilizat de forțele active ale unui Supra-Eu de același
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
chiar foarte rar, trăită ca o pierdere sau o cădere în nimicnicie. Cruda realitate este că violența poate fi săvîrșită ca o formă de plăcere, de realizare, de excitare, care animă imaginația nu numai a celui violat experimentată în plăcere masochistă dar și a celui violent, precum și a martorilor la actul de violență. Indivizii care sînt violenți, singuri cu victimele lor, își tratează uneori actele drept o distracție, ca în cazul (descris de Arthur Miller) al inadaptatului: Nemișcat în plictiseala lui
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ademenească pe cititor în perceperea misterului subsecvent viciului absurd, să-l consoleze prin simbolismul enigmelor, nu înainte de a-l fi sodomizat prin scene imposibile de sex, homo/heteroerotice. Există totuși un echilibru, indus de talentul incontestabil de narator, între cruzimi masochiste (apologia fericirii incomparabile de a fi posedat, martirizat etc.), altitudinea stilistică a decriptării emoțiilor hard și tensiunile meditației intime. De mare efect sunt descrierile (cu etimonul într-o memorie afectivă intensă) de peisaje și locuri (Torino, Roma și împrejurimi), reliefuri
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Robert îl duce pe Colin la barul din prima noapte (nu înainte de a-l expune unei zone bântuite de homosexuali lubrici), lăsând-o de fapt pe Caroline să-și facă rolul și treaba în privința lui Mary. Caroline îi detaliază relația masochistă cu Robert, sadicul și torționarul ei soț, și totodată vorbește de montajul de fotografii cu Colin, făcute de Robert încă de la venirea lor în oraș. Era un fel de a-l poseda, de a-i țintui frumusețea și vitalitatea. Dar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
rolurile să fie cât mai clare și mai excitante, existau instrumente specifice, precum și expresii bine stabilite. Nu vreau să te sperii, dar și în tine există astfel de tendințe. În mod tradițional, se consideră pur și simplu că femeia este masochistă, iar bărbatul joacă rolul sadicului. „Joacă“ este un cuvânt foarte prețios în acest context, pentru că, dacă va apărea vreo dată sado masochismul între tine și persoana pe care-o iubești, ar fi bine să nu fie decât o joacă. Multe
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
în latină limbus înseamnă tiv - pentru că se în tinde ca o fâșie la baza creierului. Vecinătatea zonei plăcerii cu zonele agresivității și ale senzațiilor sexuale ar putea explica de ce unii simt nevoia imperioasă de a viola, alții simt nevoi sado masochiste, iar alții simt nevoia să lupte pentru partener. Libidoul A avea libido nu înseamnă doar a avea poftă de sex. Înseamnă a avea poftă de viață, dezvoltare, afirmare, confirmare etc. Deși Maslow ar fi pus sexualitatea undeva la baza piramidei
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
discută în acest context și complexul de „excitanți sexuali” care urmăresc satisfacerea unor „plăceri perverse”, cum ar fi teroarea, durerea, violența corporală și/sau verbală, utilizarea unor droguri etc., „metode” specifice unor forme de sexualitate aberantă, de factură sadică sau masochistă. Se poate desprinde de aici faptul că excitanții sexuali reprezintă o categorie de „senzații specifice” unice (miros, gust etc.Ă sau asociate (miros, gust etc.Ă, cu o valoare esențială în viața cuplului. Ei au rolul de a „declanșa” și
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
se face În scopul unei educări... neîntrerupte și infinite. Suntem, la un moment dat, educați pentru a ne asigura propria devenire și pentru a nu mai avea nevoie de educația survenită dinafară. Educația are ceva din pornirile autodistructive și răvășirile masochiste. Pe măsură ce se edifică, ea se autoelimină. Cu cât suntem mai educați, cu atât nu mai avem nevoie de serviciul educativ al altora. Revenind la noi, aș spune că Îți pui prea mari nădejdi În mine. Nu am o țintă pregătită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
la o margine de șosea (1975) un inginer de treizeci și cinci de ani își analizează cu luciditate eșecul social și sentimental, cu acea temeinicie flegmatică a însinguratului, nu autopersiflant, nici cu disperare existențialistă. Personajul din prozele lui S. nu are voluptatea masochistă a marilor învinși, nu cultivă absurdul comportamental (decât la rigoare), ci se sondează pe îndelete, finalul fiind un soi de ecorșeu realizat în tăcere. Nu este mai puțin adevărat că, pe celălalt versant, scrisul de acest tip are o excelentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
diminuând implicit impactul amenințărilor percepute, și conține - dacă nu o poate elimina - și o componentă de anxietate. Această strategie protejează împotriva unei posibile diminuări o stimă de sine vulnerabilă. Întoarcerea către propria persoană ar fi stilul răspunsurilor autohandicapante, pesimiste sau masochiste. 5) „Transformarea în contrariu”. Răspunsurile defensive ale acestuistil reduc conflictul intern sau amenințările exterioare, diminuându-le importanța sau deplasându-le totalmente din conștiință. Astfel, subiectul răspunde în mod pozitiv sau neutru la un eveniment frustrant, care altfel ar genera o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]