133 matches
-
din nou. Eu l-am văzut, a Încercat să vb cu ea, Însă ea l-a alungat. Nu e drept, dar nu am putut face nimic. I-am scris un cântec. Ce mult aș vrea să i-l dau! Cântecul masochistului Nevasta i-a plecat Și nu-l mai Înțelege Nevasta i s-a dus În altă parte Și el nu-și va găsi altă iubire. El e singur, Mereu singur. Și nici nu mai vorbește. A făcut pustiu În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un bivuac, totul căpăta aspecte apocaliptice, dar și epopeice, epopeea cărnii. Analogia cea mai vizibilă era între coadă și campania militară (cu „eroismul” și sacrificiile de rigoare), dar și între coadă și actul sexual (plăcerea fiindu-le însă rezervată exclusiv masochiștilor). Apăruseră bancuri în care coada prima asupra sexului - pentru populația cozii, supraviețuirea, alimentația erau importante, plăcerea și reproducerea erau secundare. „Se bagă” și „se dă” erau verbe-emblemă. Partidul-stat devenit un fel de Moș Teacă violent, paranoic și senil, „băga” tot
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
una sclavagisto-feudală, o relație de aservire, între baștan și supusul care trebuia umilit. Interesant este că, după 1989, resentimentele („Să stea și ei la coadă ca noi”) nu se îndreptau atât către șefii comunisto-securiști (formatori de opinie - aceștia erau iubiți masochist, erau „de-ai lor”), cât mai ales înspre exil și diaspora, către „înstrăinații” de legea lor. Mâncarea și tot ce era bun se ducea la export, în țările socialiste sau în „Lumea a Treia”, îndeosebi în Africa și în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din moment ce nu l-a uitat! La drept vorbind, un vers care ascunde în metafora lui întreaga experiență a lui Cioran privitoare la melancolie: deopotrivă salvare estetică a suferinței, depășire a răului prin asumarea lui, iluminare prin durere. Melancolicul se salvează, masochist aproape, tocmai prin explorarea și perpetuarea stării de criză; un masochism al cinicului care se ascunde în orice epicureu. Tocmai de aceea, Cioran nu suferă de înstrăinare decât într-un fel exterior. Firește, Parisul e pentru el un infern, nostalgiile
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
patului și se tot întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui Cupidon ține de patologic: compulsiv, masochist, furios, sadic, gelos, solipsist, repetitiv, alienat, chinuit de remușcări, neliniștit, umblând ca un mort viu, nemaiaparținându-și, cu mâinile și picioarele comandate de bunul plac al celuilalt, aflat și el în aceeași tristă stare psihică și mentală. Nu e deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
chestionar cu 175 de itemi la care se răspunde cu „Adevărat/Fals”, pentru a evalua patologia de pe Axa I și II. Psihopatologia propusă de Millon e congruentă cu cea din DSM-IV-TR, dar la tulburările de personalitate identifică și tipurile: sadic, masochist, depresiv și negativist (pasiv-agresivă. Se identifică și trăsături nepatologice de personalitate. • Minnesota Multiphasic Personality Inventory - Personality Disorders Scale (MMPI-PD; Morey et al., 1985Ă. Din proba MMPI cu 566 de itemi a fost derivată alta mai restrânsă, astfel încât să corespundă celor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și manipularea altora, plăcerea de a-i face să sufere, intimidare, chinuire, agresare, violență (STONE, 2005Ă. Un aspect special e sadismul sexual în care plăcerea e obținută prin chinuirea partenerului. Conform comentariilor clasice, acesta ar face un cuplu cu parteneri masochiști, ce obțin satisfacție sexuală când sunt chinuiți. Cuplul sado-masochist se poate constitui însă și fără conotații sexuale directe. Există descărcări agresiv-impulsive dar și o deosebită elaborare în comportament pentru a pregăti actele, a selecta victimele și a acoperi manifestările criminale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
adesea importante și cu un potențial evolutiv sever. Comportamentul medicului este de încurajare, spre a fi dezvăluite de către astfel de bolnavi, o serie de date - mai ales subiective - cu importanță diagnostică, inclusiv condițiile de viață ale acestor bolnavi. b) Bolnavi masochiști (Wise) care-și ascund suferința la exterior, ajungând să și-o cultive cu voluptate în plan interior, ca pe o componentă a unui șir de evenimente neplăcute de diferite naturi. Wise sugerează o conduită a medicului de a îndemna pe
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
astupat care nu merge aproape niciodată la apă, spărgîndu-se cu zgomot la cîte un 8-1 devastator cu Steaua sau la multe alte glorioase înfrîngeri pe teren propriu. Aceste eșecuri n-au pic de onorabilitate și pot fi digerate doar de masochiștii care beau argile în speranța că le va trece beteșugul de stomac. Occidentali și civilizați fiind, probabil că spectatorii timișoreni nu-și vor curma dragostea la adresa mediocrităților și vor încerca să ierte. Meridionalii mitici (de la Mitică, nu de la mitul creației
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
se răzbune într-un mod mai subtil, așa cum îi șade bine unui intelectual, prin indiferență și tăcere. La rândul ei, nici Ana nu lasă impresia că ar fi cu totul neștiutoare, ea conformându-se din instinct dorințelor ascunse ale soțului masochist, izolat în propria suferință ca viermele în gogoașa lui de mătase. Așa stând lucrurile, rolul de victimă îi revine de drept Anei, care-și trădează soțul cu deplina încuviințare a acestuia, probabil în speranța inconștientă de a-i menține treaz
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
patului și se tot întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui Cupidon ține de patologic: compulsiv, masochist, furios, sadic, gelos, solipsist, repetitiv, alienat, chinuit de remușcări, neliniștit, umblând ca un mort viu, nemaiaparținându-și, cu mâinile și picioarele comandate de bunul-plac al celuilalt, aflat și el în aceeași tristă stare psihică și mentală. Nu e deloc grozav
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dependenți într‑o manieră infantilă, aceștia din urmă căutând exclusivitatea grațiilor șefului); 2. liderul‑model incarnând idealul de sine al subordonaților și subordonații care văd în lider realizarea a ceea ce ei înșiși aspiră să fie; 3. tiranul sadic și subordonatul masochist (liderul impune o disciplină severă și arbitrară, iar subordonații care se identifică cu șefii lor o respectă, preferând să sufere); 4 . șeful care caută dragostea și subordonații care o oferă (în acest caz orice metamorfoză a dragostei este posibilă, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
urma ceea ce el consideră că este datoria sa) (vezi Mucchielli, 1976, pp. 19‑20; Redl, 2001, pp. 363‑371). Din descrierile făcute transpare și ideea că reacțiile și comportamentele șefilor și subordonaților tind a se determina reciproc. De exemplu, subordonatul masochist induce sadismul șefului, și invers. Ceea ce Redl nu precizează însă sunt reacțiile noncomplementare care pot provoca aceste dispoziții patologice atunci când ele sunt expuse profund în conduite (Mucchielli, 1976, p. 20). 4.3. Dificultăți psihoorganizaționaletc "3. Dificultăți psihoorganizaționale" Unii autori aduc
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acei ani pe mulți tineri, chiar dacă erau inteligenți, să se abrutizeze în degradarea lealității fasciste: un fel de revoltă pe dos, nu mai puțin provocatoare decât revolta adevărată, postulând și ea o negare de sine, o abnegație cu caracter - firește - masochist și autopunitiv. Beția de a servi Puterea era o recompensă, iar subiecții operației atroce erau deseori tineri intelectuali foarte delicați. Așa și-a încheiat propria ucenicie Don Milani. Și a vulgarizat într-un stil puțin dulceag (spre folosința unei mame
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Sfânta Maria, Maica Sfântă...”. E oare posibil? Degenerarea seculară ce a făcut din Evanghelie un text pentru proliferări infernale catehetice, liturgice, spiritualiste, emanând norme ce sfârșesc prin a se suprapune, într-o involuție nomenclatoare cu caracter undeva între ezoteric și masochist, plin de „tabuuri” și de „ceremoniale de abordare” foarte asemănătoare ceremonialelor nevrotice, cu o întreagă obișnuință ierarhică (Tată, Stăpân, Protecție, Pedeapsă) ce chinuiește la modul clasist masele sărace, așa cum e transferată diabolic în Cer etc. etc.; toate acestea au reușit
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Paris V, specialist în ... aramaică, gata să traducă în acest idiolect ciclul proustian. Din prea multă înțelegere și toleranță, este un asociabil, exclus de grupuri și clanuri, un apatrid în propria lui țară. Timid, pentru a nu fi pe gustul masochiștilor fericiți de a fi torturați de brute, Antoine își păstrează disponibilitatea analitică asupra lumii, în ciuda rănilor sufletești tot mai numeroase. Decis, în fine, să iasă din complexul propriei inteligențe și a izolării aferente, Antoine încearcă mai multe soluții. Prima va
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
variabile, metamorfotice și intrigante), diversele ocupații și locații prezente, trecutul său, o vor bântui pe Cora, astfel încât ea îi va deveni sucubul perfect. Îl va urmări, îl va căuta prin baruri, spelunci sau odăi sordide precum un detectiv amoros și masochist chiar și atunci când "diavolul" se va fi decis să rărească și apoi să întrerupă definitiv întâlnirile de la cabinet, ba chiar să-i refuze avansurile erotice, amendându-i slăbiciunile trupului. Pe fundalul falimentului căsniciei cu Robert, Cora este gata să-și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
introducerea puțin forțată uneori a elementelor care caracterizează poezia de avangardă, termenii tehnici sau științifici, sincoparea discursului, sugestiile sexuale etc.: "Ectoplasma ieșită din pleoapele mediului străbate/ o stradă cu totul acoperită de umbra unei statui/ colorate de părul sexual al masochiștilor/ (...) Revenirea aceasta matinală magnetizează definitiv o bobină desfășurată de o ma-/ șină electrică foare complicată, ca suvenirul unui/ viol.", Delirul oniric alunecă pe o pleoapă albastră. Sunt însă și poeme de o sensibilitate deosebită, dar care se îndepărtează de deliricizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în raport cu normele morale și conduitele sexuale admise de societate, sunt marginalizate sau chiar excluse din comunitatea umană, sunt supravegheate și considerate periculoase pentru societate prin conduitele lor imorale. Din perspectiva unei viziuni istorice, în această categorie sunt incluși homosexualii, sadicii, masochiștii, pedofilii, violatorii etc. Excluderea este acțiunea socială de izolare și ulterior de excludere socială, morală, religioasă etc. a persoanelor care, din cauza conduitelor sexuale aberante în raport cu modelul sociocultural respectiv, sunt persecutate sau chiar eliminate din societate. Atât stigmatizarea, cât și excluderea
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
că nu-și îndeplinește menirea.) Mi-am cultivat faima de om necruțător, și s-a dovedit extrem de utilă. Când eram eu la mijloc, actorii știau că trebuie să se aștepte la deprimări nervoase și lacrimi. Multora le plăcea: actorii sunt masochiști și narcisiști în același timp. Mi-l amintesc bine pe Gilbert Opian pradă isteriei, dar gustându-și din plin istericalele. Fetele, desigur, plângeau tot timpul. Când, avansat în carieră, am regizat o piesă în care juca Clement, plângeam amândoi. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dau În el, se cuvine să se facă și el că-l doare și să-mi arate sângele și mucii, uitându-se la mine cu uitătura asta de curvă nătângă care a greșit și-și primește pedeapsa Într-un avânt masochist ce pare să-i fi paralizat auzul și Înțelegerea, dar În sfârșit realizează. Iese Închizând ușa cu grijă În urmă, În timp ce părințelul se văicărește: — D-ăsta ne arde nouă acuma, Relule? Tocmai acum, când să ne vedem rezolvați? — Tocmai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de autopedepsire, care pot conduce la o nevroză de eșec. Persoana poate ajunge până la agresarea propriului eu corporal - de unde și false accidente, boli altfel inexplicabile și chiar acte sinucigașe. Toate aceste eventualități vin în sprijinul remarcei lui Freud (1924b/1974): „Masochistul trebuie să lucreze împotriva interesului propriu, să distrugă perspectivele ce i se deschid în lumea reală și eventual să nimicească propria existență reală”. Aici, termenul „masochist” este luat de Freud în sensul restrâns a ceea ce el numește „masochism moral”, în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
chiar acte sinucigașe. Toate aceste eventualități vin în sprijinul remarcei lui Freud (1924b/1974): „Masochistul trebuie să lucreze împotriva interesului propriu, să distrugă perspectivele ce i se deschid în lumea reală și eventual să nimicească propria existență reală”. Aici, termenul „masochist” este luat de Freud în sensul restrâns a ceea ce el numește „masochism moral”, în opoziție cu „masochismul erogen” și „masochismul feminin”. Rămâne să mai înțelegem motivul unei apărări atât de costisitoare și de dăunătoare pentru persoana însăși, din moment ce majoritatea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o „etică absurdă” opusă moralei normale, adică unei morale compatibile cu igiena mentală și sănătatea. Explicația dată de Freud are un punct comun cu precedenta. Ceea ce Hesnard numește „etică personală sadică”, Freud (1924b/1974) descrisese deja, calificând conștiința morală a masochiștilor morali ca „deosebit de sensibilă” și precizând câteva dintre caracteristicile supraeului lor: dur, crud, implacabil, ostil, de o rigoare excesivă. Aceste caracteristici, menționează Freud, sunt legate atât de o educație severă, cât și de unele avataruri în rezolvarea complexului oedipian (1933
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în mod obișnuit înțelegem prin producerea unui rău, nu se pune problema unui adevărat prejudiciu, ci a unui disconfort, a unei dureri sau chiar a morții unei persoane, dar în vederea obținerii unui câștig - real sau imaginar. Atât martirii, cât și masochiștii pot fi încadrați aici. Delimitarea libertăților personale poate fi făcută și înțeleasă tot prin prisma conceptului de producere a unui rău și prin echilibrarea, din această perspectivă, a dorințelor și a drepturilor unei persoane. Întrucât această dorință de a evita
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]