242 matches
-
Avant-garde: The Case of România 16.20-16.40 Magda Cârneci, redactor-șef revista „Artă”: Evreii din avangardă românească 16.40-17.00 Măriuca Stanciu, Universitatea București, Centrul de Studii Ebraice „Goldstein-Goren”; Bibliotecă Academiei Române: Text și imagine: o cale ignorată de la tradiția masoretica la avangardă 17.00-17.20 Pauză de cafea 17.20-17.40 Tom Sandquist, University College of Arts, Crafts and Design, Stockholm: Synthetism vs. Stylistic Purity: Aspects of Jewish Influence on Central and East European Modernism 17.40-18.00 Camelia Crăciun
CONFERINŢA „AVANGARDIŞTI ROMÂNI ŞI EVREI ÎN SPAŢIUL CULTURAL ROMÂNESC” de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344341_a_345670]
-
40 Magda Cârneci, editor-in-chief, „Artă”: Evreii din avangardă românească ( The Jews of the Romanian Avant-garde) 16.40-17.00 Măriuca Stanciu, University of Bucharest, The „Goldstein-Goren” Center of Hebrew Studies; Romanian Academy Library: Text și imagine: o cale ignorată de la tradiția masoretica la avangardă (Text and Image: The Unknown Road from Masoretic Tradition to the Avant-garde) 17.00-17.20 Coffee break 17.20-17.40 Tom Sandquist, University College of Arts, Crafts and Design, Stockholm: Synthetism vs. Stylistic Purity: Aspects of Jewish Influence
CONFERINŢA „AVANGARDIŞTI ROMÂNI ŞI EVREI ÎN SPAŢIUL CULTURAL ROMÂNESC” de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344341_a_345670]
-
Jews of the Romanian Avant-garde) 16.40-17.00 Măriuca Stanciu, University of Bucharest, The „Goldstein-Goren” Center of Hebrew Studies; Romanian Academy Library: Text și imagine: o cale ignorată de la tradiția masoretica la avangardă (Text and Image: The Unknown Road from Masoretic Tradition to the Avant-garde) 17.00-17.20 Coffee break 17.20-17.40 Tom Sandquist, University College of Arts, Crafts and Design, Stockholm: Synthetism vs. Stylistic Purity: Aspects of Jewish Influence on Central and East European Modernism 17.40-18.00 Camelia
CONFERINŢA „AVANGARDIŞTI ROMÂNI ŞI EVREI ÎN SPAŢIUL CULTURAL ROMÂNESC” de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344341_a_345670]
-
Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române are la bază ediția din 1914, o primă adaptare la normele lingvistice moderne a vechii versiuni de la București; în 1936, aceasta a suferit și unele modificări în pasajele mai obscure, ținând seama de textul masoretic. Edițiile succesive au făcut același lucru, ultima fiind cea din 1988, care s-a retipărit în mai multe rânduri. „Erezia” modificărilor datorate textului masoretic a fost eliminată - cel puțin în intenție -, revenindu-se la Septuaginta că textus receptus 168, în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în 1936, aceasta a suferit și unele modificări în pasajele mai obscure, ținând seama de textul masoretic. Edițiile succesive au făcut același lucru, ultima fiind cea din 1988, care s-a retipărit în mai multe rânduri. „Erezia” modificărilor datorate textului masoretic a fost eliminată - cel puțin în intenție -, revenindu-se la Septuaginta că textus receptus 168, în versiunea recentă a Bibliei realizată de Bartolomeu Valeriu Anania. Traducerea Cornilescu, făcută după ebraica (Vechiul Testament) și greacă (Noul Testament), este versiunea acceptată de neoprotestanti și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
invocate pentru această opțiune: citatele din Noul Testament sunt din ea, sfinții Părinți ai Răsăritului creștin au folosit-o exclusiv, iar vechimea manuscriselor în care s-a păstrat este mai mare decât vechimea manuscriselor pe baza cărora s-a stabilit textul masoretic. Nova Vulgata este o editare modernă a celebrei traduceri latine a lui Ieronim, realizată după textele în limbile originale. Versiunea franceză elaborată de Școală Biblică de la Ierusalim se bucură de un binemeritat renume, pentru fidelitate și aparat critic. Tot pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
reț (Gen 24,3): „YHWH este Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului”. Expresia ’ElohQy h"róƒoÖ le-kol b"œ"r (Num 27,16) ilustrează faptul că traducerea poate fi puternic influențată de formația filosofica a traducătorului. Traducerile care pornesc de la textul masoretic au: „Dumnezeul duhurilor oricărui trup” (C); „Deus spirituum omnis cârniș” (Vg); „Dieu des esprits qui animent toute chair” (BJ); „God of the spirits of all flesh” (RSV). Este o expresie frusta, pe care Septuaginta a transpus-o într-un registru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pl zo‘Qm be-kol yÄm: „Dumnezeu e drept judecător, oricând mânia lui se poate aprinde.” (t.n.) Traducerile românești realizate după Septuaginta au „nu se mânie” (SC, Blaj, BS), „îndelung-răbdător” (BVA) = mg orgen epágÄn, în vreme ce acelea care pornesc de la textul masoretic au: „un Dumnezeu care mustra” (G-R), „un Dumnezeu care Se mânie” ( C). Traducerea noastră propusă pentru acest verset nu transfera expresia că pe un nume, deoarece sfârșitul versetului be-kol yÄm, litt. „în toată ziua”, nu ne îndreptățește să-l considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
RSV). În Noul Testament, Epistola către efeseni îi aplică această profeție lui Hristos, numindu-l hQ eirenQ hQmÄÎn (2,14), „Pacea noastră”. Probabil de aici s-a adăugat, la traducerea expresiei ebraice, adjectivul posesiv „noastră”, care nu există nici în textul masoretic, nici în al Septuagintei. Propunem traducerea literala „Acesta va fi Pacea”. În felul acesta evidențiem faptul că š"lÄm, folosit absolut, este aici un nume pe care creștinii l-au citit ulterior că nume divin, hristic. În vreme ce, în profeția lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ca atare. Tradiția în românește este să se traducă cu „Mângâietorul”, care, în context, se justifică intru câtva, desi „Sfătuitorul” ni se pare mai adecvat. 3.3. Observații gramaticaletc " 3.3. Observații gramaticale" 3.3.1. Numele divine din textul masoretic Acestea îmbracă o mare varietate de forme gramaticale. Numele revelat, YHWH, care este și cel mai frecvent, are forma de verb la imperfect, iar înlocuitorul sau, ’A:Än"y, este un substantiv la plural însoțit de pronumele sufix de persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai des tendința contrară, de a „înduhovnici” expresia, rezultând uneori un text voit arhaizant, deși aceasta nu înseamnă că este întotdeauna obscur. Am putut constată că obscuritățile sunt pricinuite mai des de formulările din Septuaginta decât de cele ale textului masoretic (și acesta are, bineînțeles, unele pasaje greu de înțeles și de transferat). Datorită folosirii îndelungate a limbii române în liturgie și datorită faptului că, pe lângă lecturile propriu-zise, si rugăciunile liturgice sunt țesute din cuvinte și expresii biblice, limba română literară
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în Mesopotamia de către invadatorii asirieni și chaldeeni, între secolele VIII-VI î. Hr. A cunoscut copii și variante, a suferit îndreptări; către finele primului mileniu al erei creștine, un șir de învățați evrei le-a stabilit o formă, devenită oficială, numită „masoretică” (din ebraica târzie: masoreth „tradiție”, „legătură”). În fapt, până acum vreo cincizeci de ani, cele mai vechi manuscrise ebraice sau arameice ale Vechiului Testament, ajunse până la noi, erau copii databile din secolele IX-X. Dar, pe de o parte mărturia celebrului
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
descoperirea (1947) a încă și mai celebrelor manuscrise de la Qumran (pe țărmul Mării Moarte) atestă că în secolul I d. Hr. textul ebraic al Vechiului Testament era cunoscut, aflat în circulație cu mult înainte, prezentând doar variante de lectură, pe care „masoreticii” vor căuta să le unifice. O dovadă despre un timp mai îndepărtat în care Vechiul Testament era deja consemnat în scris e constituită de traducerea efectuată în limba greacă în secolul al III-lea î. Hr. Ea a fost solicitată de numeroasa
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
atât al ediției Cornilescu, cât și al ediției sinodale (ușor remaniată în ultimele decenii). Mai important însă, este vorba despre o inconsistență teologică rezultată - în versiunea sinodală cel puțin - din traducerea Vechiului Testament prin juxtapunerea versiunii ebraice standard (numită textul masoretic, folosită și astăzi în cultul mozaic), respectiv a Septuagintei (tradusă în grecește cu aproximativ două secole înainte de Hristos și folosită chiar de către redactorii Evangheliilor în referințele lor la Legea lui Moise, la Psalmi și Profeți). Ediția jubiliară editată de ÎPS
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
contemporane. Aceste note introductive - o noutate în tradiția ortodoxă din România - sunt continuate în subsolul fiecărei pagini, unde ÎPS Bartolomeu oferă alte comentarii de natură filologică și teologică. În cazul Vechiului Testament, cititorul va ști, de pildă, ceea ce adaugă textul masoretic în raport cu Septuaginta, va afla detalii istorice sau etimologia unor cuvinte ebraice aparent fără înțeles. La fel, nu puține sunt referințele la interpretarea unor importanți Părinți ai Bisericii la pasajele mai dificile ale Scripturii. Între autorii patristici, cele mai frecvente ocurențe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu adevărat de excepție dacă s-ar fi adoptat și o metodă consecventă, asupra căreia voi insista pe parcursul și mai ales În finalul acestui text. Așa Însă totul s-a Încurcat și Încurcat a rămas până astăzi. Septuaginta și textul masoretic Analiza mea va fi susținută de exemple. Voi Începe cu un excurs istoric, al cărui scop nu este de a furniza cititorului nespecialist o serie de informații brute, ci de a scoate În evidență un fapt esențial, și anume coexistența
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
este de a furniza cititorului nespecialist o serie de informații brute, ci de a scoate În evidență un fapt esențial, și anume coexistența separată a celor două versiuni vetero-testamentare, ebraică și greacă. Se cuvine spus de la Început că versiunea ebraică masoretică a Vechiului Testament (de aici Înainte TM) este posterioară versiunii grecești cunoscute sub numele de Septuaginta. Abia descoperirile recente (anii ’40-’50) de la Qumran (locul unde a sălășluit, mai multe secole de-a rândul - Între sec. al III-lea Î
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
inventat și practicat În provincia Tiberiadei), În care punctele-vocale se așezau dedesubt. Ultimul a devenit universal. Textul exemplar al Bibliei folosite de evrei este Diqduke ha-teamin, stabilit de către Aaron ben Asher În 930 d.Hr., iar cel mai vechi manuscris masoretic datează tot din secolul al X-lea d.Hr. În ce privește Septuaginta (LXX), lucrurile se prezintă astfel. Există trei manuscrise vechi - două din secolul al IV-lea, unul din secolul al V-lea d.Hr. -, precum și o serie de ediții Întocmite
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
găsit nici o urmă limpede cum că traducerea românească a Bibliei s-ar sprijini pe vreuna din edițiile abia enumerate. Pentru mine, prototipul după care s-a realizat traducerea acceptată de Sinod rămâne un mister. Divergențe Între textul Septuagintei și textul masoretic. Reconciliere à la roumaine Pentru a elimina din capul locului falsele dificultăți, specialiștii (precum D. Barthélemy, P.-M. Bogaert, E. Tov) recunosc, În TM și În LXX, nu două versiuni (una mai fidelă decât alta) ale aceluiași „arhitext”, ci „două
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
TM, iar În cazul „Cântării lui Moise” din Deuteronom s-a găsit că e mai bine să se traducă după LXX. Iosua. Dar nu mai departe de capitolul 20 din Iosua/Isus Nave, traducătorii dau iar cîștig de cauză textului masoretic. Căci versetele 4-6 ale acestui capitol lipsesc din LXX. Absență compensată la sfârșitul cărții, unde LXX prezintă două capitole În plus față de TM. Evident, și traducătorii români revin acum la versiunea mai bogată, incluzând capitolele 34 și 35 . 1-2Regi. Textul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
destul de alambicat. Dau câteva exemple. La sfârșitul „cântării Anei” (1Regi 2), TM are două versete În plus (8-9). În Biblia românească ele apar. La fel se Întâmplă și cu povestea lui Goliat, comprimată În versiunea Septuagintei: Biblia românească redă varianta masoretică, utilizând Însă pentru Întreaga carte Întâi a Regilor versiunea LXX. În 3Regi, LXX introduce un rezumat al domniei lui Solomon la capitolul 35, complet disproporționat față de restul capitolelor. Rezumatul respectiv lipsește din TM. Biblia românească l-a inclus, după „bunul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
după „bunul” ei principiu: nimic nu trebuie lăsat pe dinafară, indiferent de versiune și de tradiția instituită de Părinții Bisericii. Trec rapid peste alte cărți, spunînd că: pentru Paralipomene, textul grec are câteva abrevieri (Biblia românească recurge așadar la versiunea masoretică); pentru Esther, versiunea LXX fiind mai lungă, este preferată; psalmii sunt traduși tot după versiunea mixtă LXX-TM (cu improvizații personale) - s-a adoptat numerotarea LXX, cu un psalm mai puțin, Întrucât psalmii 9 și 10 formează, În greacă, o singură
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
sunt traduși tot după versiunea mixtă LXX-TM (cu improvizații personale) - s-a adoptat numerotarea LXX, cu un psalm mai puțin, Întrucât psalmii 9 și 10 formează, În greacă, o singură unitate; Proverbele În versiunea LXX prezintă numeroase adăugiri față de versiunea masoretică - bănuim varianta aleasă de tălmăcitorii/diortositorii români. Ajung la cei doisprezece profeți! Ordinea lor În TM este complet diferită de cea din Septuaginta. Biblia românească o preia pe aceasta din urmă. După cum afirma, la Începutul secolului, unul dintre marii bibliști
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
că versiunea greacă are un cu totul alt substrat decât cea ebraică. Pe lângă faptul că LXX numără cu 2.700 de cuvinte mai puțin decît TM, ordinea În care sunt dispuse anumite fragmente diferă enorm. Biblia românească a urmat versiunea masoretică, fără nici o justificare. Bilanț și verdict Mă opresc aici cu exemplele. Care ar fi constatările de primă importanță pentru ancheta noastră? În primul rînd, traducătorii/diortositorii Bibliei românești utilizează de-a valma cele două surse principale, instituind ca unic criteriu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
versiunile românești anterioare folosite. Acestea fiind zise, la nivel stilistic, versiunea din 2001 mi se pare o reușită. Ieșirea din impas Creștinii din România, de orice confesiune ar fi ei, au nevoie urgentă de două traduceri, una realizată după textul masoretic (plus textul grec ale fragmentelor redactate direct În greacă) și, a doua, realizată exclusiv după textul grec al LXX. Franța dispune de două tălmăciri excelente ale TM (Biblia de la Ierusalim și Traducerea Ecumenică a Bibliei: TOB), precum și de două traduceri
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]