300 matches
-
pescăruș părea să întrețină o ceartă cu el însuși, o serie de chiote indignate întrerupte de strigăte contradictorii, joase, care aduceau cu un soi de Hî! Hî! Hî!. Ceva care se mișca de la un copac la altul îi atrase atenția matelotului Houston. Se uită atent spre locul unde văzuse arătarea printre crengile unui arbore de cauciuc, întinzînd mîna după pușcă, fără să-și modifice direcția privirii. Arătarea se mișcă din nou. Acum văzu că era un soi de maimuță, nu cu
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
mare decît un chihuahua. Nu era chiar un mistreț sălbatic, însă era totuși ceva ce merita privit, cum stătea așa agățat cu mîna stîngă și cu ambele picioarele de trunchiul arborelui și zgrepțăna scoarța subțire cu un aer iritat, grăbit. Matelotul Houston luă în cătarea puștii spinarea slabă a maimuței. Ridică țeava cîteva grade și ținti spre mîna maimuței. Fără să stea deloc pe gînduri, apăsă trăgaciul. Maimuța se lipi de arbore, de-părtîndu-și dramatic brațele și picioarele, după care, întinzîndu-și ambele
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
mîna maimuței. Fără să stea deloc pe gînduri, apăsă trăgaciul. Maimuța se lipi de arbore, de-părtîndu-și dramatic brațele și picioarele, după care, întinzîndu-și ambele brațe spre spate, ca și cînd ar fi încercat să se scarpine, se prăvăli la pămînt. Matelotul Houston o privi îngrozit cum se zvîrcolește acolo. Se săltă, împingîndu-se de la sol cu un braț, și se așeză lîngă trunchiul arborelui cu picioarele depărtate în față, ca o persoană care își trage sufletul după o muncă istovitoare. Apoi îndrăzni
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
la umbră avea niște nuanțe ușor roșietice, iar la lumină aurii. Se uita dintr-o parte în alta, respirînd sacadat, iar pîntecele i se umfla neverosimil, ca un balon, la fiecare răsuflare. Țintise destul de jos și o nimerise în burtă. Matelotul Houston își simți și el burta despicată în două. - Iisuse Hristoase!, strigă el la maimuță, de parcă asta ar fi avut vreun efect asupra stării ei rușinoase și neplăcute la vedere. Avea impresia că-i va exploda capul, dacă lumina dimineții
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
cerceteze împrejurimile cu atenție, mișcîndu-și capul și ochii negri dintr-o parte în alta, ca un om care urmărește derularea unei conversații, a unei dezbateri, a unui soi de luptă pe care jungla - dimineața - momentul - o purta cu ea însăși. Matelotul Houston se duse la maimuță, așeză pușca lîngă ea și ridică animalul cu ambele mîini, ținîndu-i fesele într-o palmă și capul în cealaltă. Fascinat, apoi scîrbit, își dădu seama că maimuța plîngea. Răsufla printre suspine și, atunci cînd clipea
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
la cîțiva metri, două cabane de bambus stăteau cu fața la fîșia de nisip de sub copacii somptuoși, din care se scuturau pe acoperișurile lor mici flori purpurii. Din una dintre ele se auzeau strigătele unui cuplu care făcea dragoste, o tîrfă, bănuia matelotul Houston, și un marinar. Houston se lăsă pe vine în nisip, la umbră, și ascultă pînă cînd nui mai auzi chicotind, pînă cînd cei doi încetară cu gîfîielile și o șopîrlă se apucă să șuiere la streașina cabanei - un tril
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
te interesează, dă-mi de veste. Simțindu-se ca un netot, Houston intră în club. Înăuntru, două flipineze în rochii țipătoare, înflorate, jucau pinball și discutau pe un ton atît de repezit, în timp ce ventilatoarele mari se roteau deasupra lor, încît matelotul Houston simți că-și pierde echilibrul. Sam, unul dintre soldați, stătea în spatele barului. - Taci, taci, spuse el și ridică mîna în care din întîmplare ținea o spatulă. - Ce-am spus?, întrebă Houston. - Pardon. Sam înclină capul spre radio, ciulind urechile
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
otravă preferi? Băiatul se încruntă și cumpăni adînc în sinea sa, apoi spuse: - Îmi place Lucky Lager. - Și ce fel de țigări fumezi?, întrebă colonelul. - Îmi place Lucky Strike, răspunse el și toată lumea rîse. Imediat, Sam se uită la tînărul matelot Houston de parcă tocmai l-ar fi recunoscut și spuse: - Unde-i pușca mea? O fracțiune de secundă, Houston habar nu avu despre ce vorbea colonelul. Apoi spuse: - Futu-i. - Unde-i? Sam nu părea deosebit de interesant - doar curios. - Futu-i
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
l-ar fi recunoscut și spuse: - Unde-i pușca mea? O fracțiune de secundă, Houston habar nu avu despre ce vorbea colonelul. Apoi spuse: - Futu-i. - Unde-i? Sam nu părea deosebit de interesant - doar curios. - Futu-i, făcu din nou matelotul Houston. Mă duc după ea. Trebui să se întoarcă în junglă. Era la fel de cald și la fel de umed. Aceleași animale scoteau aceleași sunete, iar situația era la fel de îngrozitoare, era departe de locurile la care i se tot întorceau gîndurile și marina
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
ochii cu ea; așa că se simți ușurat cînd se întoarse la club fără să fi văzut ceea ce făcuse. Înțelegea, însă, fără să intre în panică sau să fie deosebit de neliniștit, că nu va fi scutit de asemenea priveliști la nesfîrșit. Matelotul Houston a fost promovat o dată, după care a fost retrogradat. A avut ocazia să vadă cîteva dintre marile capitale ale Asiei de Sud-Est, ieșise la plimbare în nopți zăpușitoare, în care felinarele de pe străzile lăturalnice se legănau în adierea stătută
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
mica plachetă Din spuma mărilor... Dar, mai întâi, câteva cuvinte despre marinarul Nicolae Balotă, căci viața sa toată a stat sub semnul Mării. A urmat întreg cursus-ul Marinei. A intrat în Serviciul Maritim Român la 15 iunie 1922 ca simplu matelot. Șase luni mai târziu, la 15 decembrie e avansat timonier. După alte câteva luni, la 1 aprilie 1923 devine elev-ofițer de bord. Urmează înaintările succesive în grad (ofițer al treilea, al doilea, secund), pentru ca la 1 aprilie 1933 să obțină
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
Recitite azi, cu chipul marinarului-poet în față, versurile sale îmi spun mai multe decât odinioară, în mica mea copilărie. Marea mea închipuia atunci un paradis al desfătărilor jucăușe. Spuma mărilor era pentru mine o încântare, din păcate prea trecătoare. Pentru matelotul, mai apoi elevul-ofițer de bord era o amenințare continuă, o primejdie de înfruntat. El își scria poeziile "din jocul nesfârșit al valurilor furioase și amenințătoare, de departe, din largul nemărginit al mărilor...". Le trimitea "de pe comanda bătută de toate vânturile
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
de balustrada nemuririi de-ar fi alei... de-ar fi un glas sa ne urmărească, să nu ne șoptească ieșirea din labirint luna ne privește rece precum noaptea magmă nestinsă, rătăcită în oceanul păcuriu străpunge neomul cu ochi goi de matelot scrumul coroanei, urmele apusului ea, el... cioburile timpului, balustrada nemurii noi... Cutia de chibrituri M-am ascuns lâng-o cutie de chibrituri de multe ori îmi imaginez că nu ești tu, că e doar lumina care cade pe covor sfâșiată precum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în prim-plan! Mai mult, dacă D-l Președinte tot a rememorat perioadele petrecute mai mult pe mare, și mai puțin pe acasă, îl întreb pe Traian Băsescu, oare nu-și aduce aminte cum era treaba cu bolile venerice ale mateloților și cum se tratau acestea?! Cred că ar fi cinstit să afle și soțiile marinarilor, ce să facă ca să-și țină bărbații mai mult de o lună pe acasă. Nu în ultimul rând, aș dori să-l întreb pe d
Băsescu e ca un câine turbat. Vezi cine zice asta by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/30987_a_32312]
-
căror obârșii sunt legate, indiscutabil, de Casa de Cultură a Studenților din Craiova: Grupul ,,VACANȚA MARE”. Acesta a pornit la drum în anul 1988, avându-i pe covertă (la comandă, la timonă, dar și în posturi de mecanic-șef, transmisioniști, mateloți, pentru care temeritatea, dârzenia și destoinicia constituie provocări asumate inspirat, energic și spectaculos) pe Radu Pietreanu, Mugur Mihăiescu, Dan Sava. După 1996, apar episodic Florin Sava, Dan Ștefănescu, Emil Rădinoiu, Florin Petrescu, Mirela Stoian, Ani Crețu, Iulian Ilinca, George Robu
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
orz, ovăz, rachiu de pere, icre de morun și miere de albine. Suntem deci pe mare, într-o frumoasă dimineață cu soare. O, Mare Neagră! Câți poeți, prozatori, critici nu ți-au cântat cu meșteșugite cuvinte valurile vijelioase! Pe câți mateloți cuprins-ai de-ai morții reci fiori! Câte lighioane groaznice la vedere și atingere adăpostești în întunericu-ți matern! Pe dâra albă de spumă din urma corăbiei, cei patru eroi ai noștri priveau jucându-se delfini albăstrii ce-și dovedeau inteligența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e că un tiran poate face și lucruri bune. Să luăm un exemplu... în momentul acela o izbitură cumplită în corabie îi azvârli din jilțuri pe punte, unul peste altul. Catargul cel mare se clatină și trosni din încheieturi, trezind matelotul legat în vârf. „Pămââânt!” strigă el buimăcit. Intr-o clipită toți marinarii, în frunte cu căpitanul Ianis, ieșiră val vârtej pe punte. — Fire-ai a dracului - urlă căpitanul, uitându-se spre vârful catargului - acuma strigi?! — Nu s-a văzut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vârf. „Pămââânt!” strigă el buimăcit. Intr-o clipită toți marinarii, în frunte cu căpitanul Ianis, ieșiră val vârtej pe punte. — Fire-ai a dracului - urlă căpitanul, uitându-se spre vârful catargului - acuma strigi?! — Nu s-a văzut nimic - se justifică matelotul de sus. — Bine, hai jos - răspunse Ianis, apoi întorcându-se spre moldovenii care se ridicau scuturându-și hainele: Domnilor, ați ajuns acasă! Spătarul Vulture merse clătindu-se până la balustradă, se aplecă și se uită: într-adevăr, prora corabiei stătea înfiptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bastion cultural făcând din Adriatica un estuar creștin spre mările păgâne - iată doar o parte din însușirile care au statornicit prestigiul real al Veneției în Orient. în privința populației venețiene, după cum era și de așteptat, ea se compunea în majoritate din mateloți, fie aflați pe mare, fie lăsați la vatră. încărcate cu acești adevărați „lupi ai mărilor”, corăbiile venețiene străbăteau apele lumii, întorcându-se pline de mirodenii. Nu trebuie însă exagerat și sugerat că fiecare venețian era marinar. Cum, din datele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era, dimpotrivă, un oraș al muncii în care chiar dacă aveai o gondolă, nu erai nimic. între orele 11-12 dimineața, compoziția celor care circulau pe canale se schimba simțitor. Apăreau acum, proaspăt rași, inșii fără ocupație, marchizii, conții, viconții, ducii, cerșetorii, mateloții fără vreun membru, pierdut în luptele cu turcii, chiorii, hoții de buzunare și pictorii la minut. în jurul prânzului apărea însăși maiestuoasa gondolă a Dogelui care mergea pe canal în zig-zag, stârnind admirația mulțimii. Pe canaletele de la periferie, în gondole mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu faci haltă. Dac-aud că i s-a clintit dumnealui un fir de păr în cap, te găsesc și te mănânc. — Putut pleca, bre? - se bucură grecul. — Du-te-n... - făcu turcul. Metodiu urcă pe punte. Ajutat de doi mateloți somnoroși, grecul trase ancora, desprinse parâma și înălță pânzele. Vasul se desprinse ușor de mal. — Să-mi scrii cum ai ajuns! - strigă turcul către Metodiu, făcând semne de rămas bun cu iataganul. — Negreșit - răspunse Metodiu. După ce vasul ajunse în mijlocul Dunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acolo, amărâte, și alea pline de fum și sânge... Episodul 221 CĂPITANUL GEORGIOS Pe vasul grecului, numit „Lesbos”, bunul nostru Metodiu primi cabina secundului, care la Beci părăsise echipajul pentru o slovacă nurlie, renunțând - poate prea ușor, după opinia unor mateloți - la însorita Grecie, la o familie numeroasă și la asuprirea turcilor. După ce-și curăți hainele și ațipi vreme de vreo trei sferturi de ceas, Metodiu ieși pe punte. Soarele trecuse de crucea amiezii, coborând spre Habsburgi. Vasul luneca încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezîndu-le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scîlciați tot ce era vegetală mai pripășită, nedemnă de custurile lor. În noaptea aceea parcurile și scuarurile fuseseră bătucite „În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
stomac, impuls absolut suficient pentru a-i face să coboare cu multă abilitate pe scările de frânghie pe nava piraților. În urma lor comandantul întocmi actele de raportare a jafului, solicită plata asiguratorie a mărfii și despăgubirea familiilor celor doi bravi mateloți dispăruți pe timpul atacului pirateresc. Spre norocul celor doi însă, pirații s-au dovedit mult mai omenoși decât conaționalii, iar când a fost livrată marfa, unui tip pe nume Mbobo, Titi a fost dus cu șalupa și lăsat pe teritoriul acestuia
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
Irak trebuia să primim niște sume mari în dolari... Vreo două milioane, parcă. Și nu i-am luat, dar s-au îmbogățit ăia care au operat acolo, să salveze, chipurile, ziariștii. Inclusiv cel ce era președinte pe atunci... - Hm! Nu scăpa matelotul potul cel mare!! Dar, acum, că ura este mare peste tot și mânia omoară conștiințele și cinstea, ce este de făcut, Coane Costache, că știi mai bine ca mine? - Eu știu sau.., cred că ar fi bine să se întâlnească
URA ȘI MÂNIA DISTRUG ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367065_a_368394]