1,390 matches
-
fețe și mișcări, în amestecurile ei de viață și de moarte, poeta ne mărturisește că se simte deopotrivă "regină" și "sclavă". De bunăseamă "regină" prin funcția creatoare al cărei agent se recunoaște, "sclavă" prin conținutul procesului de osmoză cu lumea materialităților consolator-provocatoare: "Sunt fericită, iartă-mă, Absalom necesar/ Că tocmai eu sclava ta sunt regina acestui stejar.// Nu vorbi de moarte, ea e în vale sau în deal/ Și Absalom se face că respiră ca un abur de cal// Pe care
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
O criză ce reprezintă în planul existențial ne îngăduim a crede un reflex al servituților alienante ale regimului totalitar, amintite mai sus, care i-au dat mult de furcă poetei și care au împins-o către o frenetică îmbrățișare a materialităților ( o cură de autentificare). Iar în planul poeticii, constituie un ecou al dezabuzării ( post)moderniste, care, neacceptîndu-și nemijlocit subiectul, își cîștigă dreptul de-a nu-și accepta nemijlocit nici obiectul. Jocul cu sine al ființei are loc prin intermediul genericului Adam
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
dacă nu m-aș învîrti, m-aș încerca/ să fiu un cal înhămat la pietroaie/ Să le trag înainte, să le dau drumul/ Din infinitul mic în infinitul mare" ( Orologos). Un atare imaginar spumos e și el o formă a materialității, o concretețe simulată din nostalgia celor reale. El nu face decît să ateste "oroarea de vid" pe care ( aidoma naturii) o are Ileana Roman. D-sa nu suportă sub nici o formă decorporalizarea, absența, golul. Drept care are grijă a umple momentele
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
care referindu-se, G. Călinescu, mereu vibrant la noutățile descoperite ulterior cercetării din Istoria literaturii, își pune întrebarea cât adevăr biografic ascunde. Echivalentul metaforic al fluidelor neîmpliniri materiale ale femeii, ale cărei câștiguri, de la distanță se vădesc ciorchine în pregnanța materialității lor, mi-a deschis ochii asupra acestei linii interpretative, specifice lui Ioan Slavici, pe care le-am depistat ușor în succesiunea nostalgiilor ori a insinuărilor, adesea aplicate prin ricoșeu. Tocmai de aceea, consider valoroasă expunerea atâtor memorabile "repere critice" luări
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
halucinant chiar pe lopata cu care ea se introduce în cuptor ș.a.m.d., cam acesta este repertoriul de forme pe care Colta îl cultivă cu insistență și cu un enorm spirit analitic. Reperul lui absolut în această acțiune pare materialitatea modelului, rezoluția substanței sau, cu alte cuvinte, înalta fidelitate a redării. Dar această fascinație în fața materialității lumii, această senzualitate, puțin circumspectă și pudică în relația directă cu obiectul constituit, nu este decît o imensă capcană și o simplă trambulină către
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
este repertoriul de forme pe care Colta îl cultivă cu insistență și cu un enorm spirit analitic. Reperul lui absolut în această acțiune pare materialitatea modelului, rezoluția substanței sau, cu alte cuvinte, înalta fidelitate a redării. Dar această fascinație în fața materialității lumii, această senzualitate, puțin circumspectă și pudică în relația directă cu obiectul constituit, nu este decît o imensă capcană și o simplă trambulină către zările mai înalte ale existenței simbolice. Colta curtează inițial materia, apoi o seduce, folosind cele mai
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
diverse forme de codificare a mesajului vizual, doar spre a o nega și spre a-i desconspira strălucirea provizorie, precaritatea și singura ei putere, aceea de a crea iluzii. Pentru a-și argumenta profunda-i misoginie în raport cu această fantasmă a materialității, el îi dezvăluie cameleonismul și versatilitatea creînd imaginea-palimpsest a unei lumi materiale mereu îngropate într-o alta și mai amăgitoare, și mai acaparatoare ca putere de absorbție și de narcotizare. Dar tocmai prin această negație succesivă a materialității, prin transmutația
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
fantasmă a materialității, el îi dezvăluie cameleonismul și versatilitatea creînd imaginea-palimpsest a unei lumi materiale mereu îngropate într-o alta și mai amăgitoare, și mai acaparatoare ca putere de absorbție și de narcotizare. Dar tocmai prin această negație succesivă a materialității, prin transmutația în lanț dintr-o substanță în alta, ca într-un adevărat scenariu alchimic, materia se volatilizeză, se stinge încetul cu încetul și, în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără, cealaltă componentă a
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
imagistic și lexical actual, mizează pe stilistica minimalistă, bruschează vechile reguli estetice și etice, reflectă existența în culori mai degrabă crude, disprețuiește deopotrivă romantismul și intelectualismul. În fond, rujul pe icoane poate fi luat și drept profanare, imixtiune brutală a materialității unei ființei umane precare în ceea ce până mai ieri era universul artificial, aseptic, colorat în roz, al literaturii. Nu este tipică, în măsura în care atitudinea poetei față de realitatea grotescă și adesea brutală care o înconjoară este cu totul alta. Dacă, așa ca
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
se manifestă mult mai firesc în registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru enunțul discret nu excludea cu totul materia cromatică și substanțialitatea picturii. O anumită voluptate a tușei și o bună comunicare cu materialitatea ei erau vizibile fără a fi, însă, exhibate ca o preocupare specială. Toate aceste elemente expresive și formale, ușor de inventariat ca marcă stilistică din pricina unei anumite seriozități a enunțurilor, au fost supuse, rînd pe rînd, unui joc al abandonurilor
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
pictorului o subînțelege în mod natural. Acest dualism constitutiv, dacă îi putem spune așa, se regăsește deopotrivă în gîndirea plastică a lui Gili Mocanu și la nivelul construcției propriu-zise a imaginii. Pe de o parte, pictura lui are tonalități grave, materialitatea ei este densă și marcată de o anumită stare de melancolie, iar, pe de alta, disponibilitatea sa de a construi se sprijină pe o anumită ordine de tip grafic. Între aspirația către o anumită geometrie, către o rigoare modulară a
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
duce la extrem procesul de rinocerizare, extinzându-l de la spațiile de joc (care, în afară scenei, cuprind fosa - loc al mlaștinii ce poate exploda oricând, contaminandu-i pe spectatori!), de la “coloana sonoră” bulversantă și de la toate elementele vizual-auditive de o materialitate atât de palpabila încât îți dau frisoane, îți fac pielea de găină, te fac să salți de pe fotoliul de spectator, iti strâng inima în menghina angoaselor cu aură extinctiva... până la rinocerizarea chiar a textului piesei, prag atât de insolit încât
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
șaizecist (Ion Gheorghe, Ion Alexandru, Gheorghe Pituț, George Alboiu, Ileana Mălăncioiu). Satul lui Stoiciu răspunde unui antimit. Transcendența e menționată doar ca un registru antinomic, atenția orientîndu-se către fenomenalul derizoriu, dacă nu de-a dreptul caricatural. „Metafizica” apare doldora de materialități, nu e decît un vis (cel mai adesea urît) al materiei. E cel mult un efort de spiritualizare eșuat: și vede chipul gălbejit în apa din/ găleata/ fîntînii, aplecat să bea cîteva înghițituri: «obiect/ netrebnic, asta sînt» - oare, în «mîna
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
pe zbaterile somnoroase/ de gene și de aripi.// Soarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din adîncuri” (Apune luna). Să însemne acestea o reconciliere a poetului cu universul? Un soi de exorcizare printr-un ritual al lirismului aderent la materialitățile respinse? Ne e teamă că nu e așa. Ofensiva împotriva materiei își schimbă pe alocuri strategia, nu și ținta. Chiar dacă nu mai sînt vituperate „limitele care izbesc”, „rămînerea pe cruce”, strigătul care îneacă „surparea-n goluri”, „lacrima necruțătoare”, adică acea
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
paginile Stelei, ce ne stîrneau o neveninoasă, emulativă invidie... Un prim aspect al poeziei oferite de Sina Dănciulescu o constituie o delicatețe impresionistă, o năzuință spre un concret blînd, îmbătător, înfrăgezit de lumină. Spre deosebire de șaizeciștii (colegi de generație) atrași de materialitatea brutală, agitată, stihială, acordată la un pretențios diapazon cosmic, poeta în cauză se arată receptivă la fața fragilă, vulnerabilă a lumii, la accepția sa plutitoare ca un vis revolut ori încă neîmplinit. Indecizia inofensivă, capriciul benign, blîndețea învăluitoare a reveriei
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
de-a se pune provocator în ecuație cu spiritul, justificare de facto a acestei estetizări răzvrătite, pline de tumult metaforic. Poezia de un asemenea tip funcționează, în consecință, ca un alibi formal al subminării spiritului. Plasat în acest mediu al materialității neîngrădite în expansiunea sa, visul însuși apare lipsit de autonomie, o simplă îngînare a concretului, expresie tautologică a acestuia: "ca o termită visul/ îmi macină viața/ îmi pipăie consoanele/ aripa descusută/ îmi întreabă moartea în timp ce mor" (Ritual ștermităț). La rîndul
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
pictura lui Dumitriu. însă această surprinzătoare primenire, atît în expresie, cît și în gîndirea plastică propriu-zisă, nu este nicidecum o ruptură și cu atît mai puțin un abandon. Departe de a fi un pictor al obiectelor, al substanțelor și al materialității în accepțiunea ei generală, Dumitriu este, așa cum am amintit deja, un permanent hermeneut în cîmpul conceptelor și un neobosit creator de noțiuni plastice. El nu negociază cu datele imanente ale modelelor sale, ci încearcă să creeze categorii, să propună modele
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
implică nesupunerea la un program, la o lege, la o moștenire. La el, ba totul dă pe dinafară, ba totul redevine calm, căci Zholdak știe ca nimeni altul să exploateze această alternanță, să opună coralității singurătatea a două trupuri sau materialității evanescența umbrelor insesizabile. Iată un teatru al unei neasemuite libertăți, dar ale cărui limite se pare că începe să le întrezărească el însuși, din moment ce se declară interesat pe viitor de lucrul cu "supramarioneta". Trimitere la "arta teatrului" a lui Craig
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
chiar mecanismele faliei sociale create în țara noastră după decembrie 1989 " fie numai în chestiunea dacă atunci a avut loc o revoluție sau numai o lovitură de stat! Lipsită de dragostea la care constant aspiră, între persoane împlinite, însă în materialitate, între prieteni și prietene cu reacții imprevizibile, dar care îi reproșează ei comportamentele, în compania câte unui bărbat ce se rezervă evaziv, între sclavi ai unor ticuri existențiale, eroina notează recoltele zilelor, cu observații ce se transformă în maxime, aforisme
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
Ostil prin natura lui față de orice efect, de orice strălucire exterioară și conjuncturală, el i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară pe care o părăsește
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
mistică a materializării luminii, a ipostazierii invizibilului, cu alte cuvinte exact acea opacizare a transparenței. Marile suprafețe pe care pictorița le umple cu aur au, simultan, două înțelesuri diferite: pe de o parte ele sînt complet anulate, devin transparente, și materialitatea lor este dizolvată într-un amplu orizont de lumină, iar, pe de altă parte, lumina impalpabilă primește atribute spațiale, se revelează pînzei asemenea duhului sfînt în plin exercițiu epifanic. Pentru că lumina Sultanei Maitec, și abia acum poate fi înțeleasă relativitatea
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
România literară, semnate de Irina Mavrodin, sînt numeroase reflecții despre traducere și traducător, fie că autoarea vorbește direct despre complexa muncă a traducătorului lui Cioran, despre salvatoare literalitate în transpunerea lui Tristan Tzara, fie că ea vorbește despre lupta cu materialitatea limbajului ce opune mereu rezistență, despre dificultatea de a simți ritmul autorului tradus și a intra în rezonanță cu el. Deși este o "trudă" și o muncă migăloasă, ce presupune o răbdare și o modestie deosebite, traducerea, în opinia Irinei
Schiță de portret al traducătorului. by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12841_a_14166]
-
doamnei Pipersberg. Lumea de păpuși a copilăriei într-o familie de evrei din București împrumută de la Bonciu gingășia tulburătoare, schimbată din loc în loc într-o gravitate ciudată, în spaima puiului de sălbăticiune care simte capcana. Mai împarte cu microromanul interbelic materialitatea grea, cleioasă, a excrescențelor, a tumorilor, a vieții care se divide haotic, aberant. Este, în rizibilul orgoliu al corpurilor care nu sfîrșesc mojarate într-un creuzet aseptic, ci consumate de o boală care crește mai repede decît ele un dispreț
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
întoarcerea în timp ca singura modalitate de regăsire a adevărului comunicării. Angajat o vreme în mișcarea suprarealistă, el se va recuza din două motive: cantonarea pe un plan strict literar și opțiunea pentru o acțiune rămasă la nivelul strict al materialității faptelor. "Văd toate operațiunile spiritului dezagregate de acest apel suprem, toate aspectele gândirii, toate formele sufletului îmbrățișate și reînsuflețite de acest curent subteran și nu doar o defilare de imagini poetice și nimic altceva, presărate prin ceea ce s-a convenit
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
profeți ai scenei, Brook, Grotowski, Living Theatre, Barba) cu opera cărora Monique Borie e familiară și pe care o discută din unghiul continuității cu ideile și străfulgerările lui Artaud. E un teatru mai ușor de realizat în gând decât în materialitatea oferită de clădirile orașelor moderne și de actorii contemporani, dar ambițiile lui domină tot ceea ce încă ni se pare insolit în desfășurările dramelor de azi. Este meritul autoarei de a fi oferit o analiză care să ni-l apropie pe
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]