166 matches
-
fratele mai mare (și cu un alai de boieri) a ieșit la 24 aprilie 1704 în întâmpinarea lordului Paget, sol englez care vizita Bucureștii. A fost ridicat de turci în aprilie 1714 și dus împreună cu întreaga familie la Constantinopol, după mazilirea tatălui său. Conform mărturiei secretarului personal al domnului, Anton-Maria Del Chiaro, Ștefan a voit să fugă în Transilvania și de acolo pe la Viena până în Italia, însă a fost convins de Brâncoveanu să abandoneze încercarea, întrucât turcii vor fi dat ordine
Ștefan Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332228_a_333557]
-
Suceviții și apoi cu toții au trecut la Țara Leșască, alții la turci, alții la munténi, alți printr-alte părți. Mergându décii jalbă la împărăție de răsipa țării, i-au luat domniia și au dat-o lui Pătru vodă Șchiopul"". După mazilirea lui Iancu Sasul în 1583, în urma jalbelor trimise sultanului de către boieri, a fost așezat ca domnitor, pentru a treia oară, Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1583-1591). Astfel, boierii pribegi s-au reîntors în Moldova, unde au primit dregătoriile avute anterior. ""Auzindu
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
20 iunie 1992, Matei a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, el, frații și tatăl său fiind venerați sub numele de „Sfinții Mucenici Brâncoveni”. a fost ridicat de turci în aprilie 1714 și dus împreună cu întreaga familie la Constantinopol, după mazilirea tatălui său. A fost întemnițat la închisoarea Edikule, în Istanbul. În cele din urmă, pe 15 august 1714 (pe stil vechi) a fost decapitat (la fel ca și cei trei frați, boierul Ianache Văcărescu și domnul mazilit) în fața sultanului Ahmed
Matei Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332672_a_334001]
-
pe aici trecând boi, piei de cornute, porci, vase cu vin spre a fi valorificate în străinătate. Noul domnitor, Bogdan Lăpușneanu (1568-1572), obișnuia să stea mai mult la Hotin, el reușind să stăpânească cetatea cu ajutor polonez chiar și după mazilirea sa la începutul lui ianuarie 1572. La data de 15 aprilie 1572, Bogdan Lăpușneanu emite un act în Cetatea Hotinului, în care se autointitula domn al Moldovei și încredința cetatea unei garnizoane poloneze comandată de Martin Dobrosolovski, pentru o perioadă
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
un argument că în valea Tutoveni au existat case de locuit. În arhive se găsesc și alte documente istorice importante. Unul dintre acestea se referă la familia MARZENCO. Primul document ce atestă familia MARZENCO la Tătărești este o gramota de mazilire a lui Ștefan MARZENCO, care a primit titlul de mazil la anul 1835.
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
Maria, o fiică a lui Antioh Cantemir, însă căsătoria nu a mai apucat să fie oficiată, întrucât anul 1714 a adus pierderea familiei Brâncoveanu. a fost ridicat de turci în aprilie 1714 și dus împreună cu întreaga familie la Constantinopol, după mazilirea tatălui său. A fost întemnițat la Edikule, în Istanbul. În cele din urmă, pe 15 august 1714 a fost decapitat (la fel ca și cei trei frați, boierul Ianache Văcărescu și domnul mazilit) în fața sultanului Ahmed al III-lea, trupurile
Radu Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332457_a_333786]
-
habsburgii austrieci,la Istambul iar spre final se împrietenise cu hatmanul Coroanei Jan Zamojsky și cu cazacii zaporojeni de unde i s-a tras porecla de "Cazacul",de mare preț în ochii moldovenilor. A ajuns domn al Moldovei în 1592,după mazilirea lui Aron Tiranul, cu sprijinul polonilor ce a stârnit nemulțumiri la Istambul căci numai sultanul avea dreptul de a numi domni la nord de Dunăre. A încercat să adopte o politică antiotomana,trimitand solii la principele transilvan Sigismund Bathory și
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
ajutor țarului Rusiei contra otomanilor și ca domn pe Ștefan Petriceicu. În timpul celei de-a treia domnii a lui Dumitrașcu Cantacuzino, Ion Racoviță a ocupat funcția de Mare Vornic, în această calitate fiind numit de turci caimacam al Moldovei, în urma mazilirii neașteptate a lui Dumitrașcu Cantacuzino, în luna mai 1685. Moare la o dată necunoscută anterioară datei de 2 noiembrie 1688 când este scris hrisovul prin se împarte averea rămasă în urma morții lui între moștenitori.
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
acțiuni politice. Astfel, în timpul domniei lui Constantin Duca (1693-1695), Moisei serdarul împreună cu vreo 300-400 de joimiri aflați la Cetatea Neamț au atacat chervăsăraia turcească și l-au ucis pe capugiul ce venise pentru ridicarea tributului către Poartă, pentru a obține mazilirea domnitorului. Constantin Duca l-a numit pe Antiohie Jora ca hatmanul; acesta a strâns o oaste și i-a atacat pe joimiri, alungând garnizoanele poloneze din mănăstirile Agapia, Secu și din Schitul Hangu. În ajutorul polonezilor a venit o oaste
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
seria Haiducii. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Emanoil Petruț, Marga Barbu, George Constantin, Toma Caragiu, Olga Tudorache, Colea Răutu și Jean Constantin. Acțiunea filmului se petrece în Muntenia de la începutul secolului al XIX-lea, în plină epocă fanariotă. După mazilirea soțului ei, Doamna Haricleea Hangerli vrea să ajungă la Stambul cu bijuteriile cumpărate cu banii furați de domnitor de la boieri pentru a unelti ca fiul ei să fie numit domnitor al țării. Ea se îmbarcă pe o corabie, dar este
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Haiducii intervin energic pentru a împiedica transportul unor pâlcuri de copii furați din sate românești, pentru desfătarea pedofililor stambulii. După mazilirea soțului ei, Doamna Heracleea fuge cu bijuteriile care vor rămâne motor și pentru episoade următoare, iar Anița se perpelește în focul nemilos al geloziei. Al treilea episod al serialului se resimte datorită inconsistenței dramatice. Dar atunci când Cocea reușește să scape
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
Generațiile următoare ale neamul Urecheștilor au rămas atașate mănăstirii, făcând în continuare danii și preocupându-se de bunăstarea ei. Astfel, Gheorghiță spătarul, un stră-strănepot al lui Nistor Ureche, care deja donase mănăstirii satul Ciulești, la plecarea sa în Rusia după mazilirea lui Antioh Cantemir, va lăsa lui Neofit, egumenul mănăstirii, lucruri de preț și cărți: „una carte Sfada lumii cu înțăleptul ("Divanul" lui Dimitrie Cantemir), una Psaltire de a lui Dosoftei mitropolitul ("Psaltirea" în versuri), nouă cărți de beserică, una liturghie
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
Brutti se pare că i-a dat lui Petru ideea de a se gândi la tronul Poloniei și tot la îndemnul lui a cerut acesta în 1589 domnia pentru fiul său minor, Ștefan. Mai tarziu însă, fiind bolnav și expus mazilirii, Petru a abandonat tronul, a plecat în Polonia de unde a trecut în Austria și s-a stabilit la Tirol, unde a și murit în vara anului 1594. Este înmormântat în orașul Bolzano (Bozen) din Tirol, lângă biserică franciscanilor. În exilul
Petru Șchiopul () [Corola-website/Science/299239_a_300568]
-
domniia dintăi, ce nu o fîrșise. Este mănăstirea Solca obîrșită de dînsul și sfîrșită în anul 7131, după'împărățiie"". Domnitorul Ștefan Tomșa a fost mazilit în 1623 și a murit printre străini pe malurile Bosforului. Lucrările au continuat și după mazilirea ctitorului; într-un document din 2 mai 1635 se menționează că logofătul Cîrstian ar fi construit un turn și un zid de piatră la mănăstire în timpul domniei lui Radu Mihnea (1623-1626). În această mănăstire și-a desfășurat activitatea eruditul arhimandrit
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
încredințată slujbă ce-au slujit domniei mele și țării. Pentru căci și când au venit Frențe căpitanul și cu Velicico sulgeriul cu catanile asupra noastră, iar de la dumnealui am avut știre de venirea acelor tâlhari asupra noastră la Iași”". După mazilirea lui Mihail Racoviță și prin intervențiile lui Grigore II Ghica care-i era rudă, Sandu Sturza împreună cu Marele Vornic Constantin Costache a asigurat, în perioada septembrie-octombrie 1726, conducerea interimară a statului moldovean, în calitate de caimacam. Odată cu prima domnie a vărului său
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
dar și în nume personal, stolnicul a purtat corespondență cu cancelariile importante ale vremii. În 1707 un conflict latent cu Brâncoveanu a escaladat, ceea ce a dus la retragerea lui Cantacuzino pe moșiile sale. Stolnicul și familia Cantacuzino au contribuit la mazilirea și uciderea lui Brâncoveanu în 1714. Succesor la domnie a fost Ștefan Cantacuzino, fiul stolnicului, însă pentru scurt timp, întrucât amândoi au suferit în 1716 soarta lui Brâncoveanu. Stolnicul Cantacuzino era fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și al Elenei, fiica domnului
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
atunci a fost demolat peretele despărțitor dintre pronaos și naos și înlocuit cu două coloane care susțin trei arcade. Tot Antonie Ruset a dăruit bisericii două sfeșnice mari de bronz și mai multe vase liturgice de argint. Ca urmare a mazilirii lui Antonie Ruset, lucrările au fost continuate de Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672, 1678-1683). În primăvara anului 1679, s-a finalizat pictarea pereților interiori de la ferestre în jos. Într-una dintre clădirile din jurul bisericii, domnitorul Antonie Ruset a mutat reședința mitropolitului
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
de fulger, astfel încât pe timpul refacerii lor domnitorul Mihai Racoviță s-a mutat „"în nește case boierești în târgu, anume în casele cumnată-său, lui Ioan Paladi biv-spătar, și într-a lui Costantin Costache vel-spătar, fiind aceste curți amândoao alăture"”. După mazilirea lui Mihail Racoviță , Costantin Costachi împreună cu Sandu Sturza a asigurat, în perioada septembrie-octombrie 1726, conducerea interimară a statului moldovean, în calitate de caimacam. După cum relata Ion Neculce „" și cetindu-i ferman de mazilie Duminecă în 26 dzile a lui septemvri, pus-au căimîcani
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
în care PCR acaparează puterea și declanșează procesul de stalinizare a României. Direcția Politică a Armatei urmărea îndoctrinarea militarilor, mutilarea sentimentelor patriotice și inocularea convingerilor marxiste și leniniste, creând astfel o stare de devotament și apropiere de URSS. Cu ocazia mazilirii grupului Teohari Georgescu, Vasile Luca și Ana Pauker, drumul spre afirmare a lui Virgil Trofin precum și a altor activiști era deschis. Virgil Trofin s-a afirmat ca politruc servil cu ocazia frământărilor studențimii maghiare și române ce au urmat reprimării
Virgil Trofin () [Corola-website/Science/308335_a_309664]
-
să lucrare "Istoria orașului Iași", referindu-se la domnitorul Alexandru Coconul, consemnează că, "„dând turcilor peșcheșuri, în suma de peste 100.000 de galbeni venețieni, reușește să fie trimis că domn în Moldova”" . Este numit domn în Moldova de către turci, după mazilirea și plecarea la Ustia a lui Miron Barnovschi-Movilă. In cateva luni de zile, Poartă s-a convins de ineficientă domniei lui Alexandru Coconul: "„înțelegîndu și împărăția că nu este de domnia țării de margine că aceasta”", el a fost mazilit
Alexandru Coconul () [Corola-website/Science/303765_a_305094]
-
cererea marelui vizir de a adăuga la plata tributului un bacșiș de 40 de pungi de galbeni (o pungă conținând 500 de galbeni), astfel că a preferat să se retragă de la domnie la moșia să din Polonia, de la Ustie. La mazilirea să au contribuit și intrigile puse la cale de Gabriel Bethlen, voievodul Transilvaniei, cât și faptul că Miron Barnovschi era văzut cu suspiciune de către turci, datorită apropierii sale de Polonia. La începutul anului 1633, tronul Moldovei era ocupat de Alexandru
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
fost mare clucer. A complotat împotriva domnului, dar în cele din urmă a fost iertat, fiind învestit cu dregătoria de mare clucer între 1703 și 1706, și cu dregătoria supremă de mare ban, din 1707. În intervalul de timp dintre mazilirea și execuția lui Brâncoveanu (aprilie-august 1714), a fost trimis de noul domn Ștefan Cantacuzino pe lângă Poartă, pentru a se evita o soluție favorabilă mazilului. Conform documentelor păstrate, a avut doi fii (Ilie și Șerban) și două fiice (Stanca și Bălașa
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]
-
de-al înlocui pe domn în 1704. De asemenea erau menționate căsătoriile fetelor domnului, pentru a sublinia prestigiu său. După această rescriere, redactarea cronicii a continuat în același ton vehement față de dușmanii lui Brâncoveanu. Cronica încetează cu câteva săptămâni înaintea mazilirii lui Brâncoveanu. Astfel, partea a treia a cronicii este o continuare a „istoriei de taină”. Capitolul 91 descrie trădarea de către Toma Cantacuzino a domnului, prin trecerea cu o parte din oaste de partea turcilor, episod tratat cu indignare de cronică
Cronica lui Radu Greceanu () [Corola-website/Science/332909_a_334238]
-
habsburgii austrieci, la Istanbul iar spre final se împrietenise cu hatmanul Coroanei Jan Zamojski și cu cazacii zaporojeni de unde i s-a tras porecla de "Cazacul", de mare preț în ochii moldovenilor. A ajuns domn al Moldovei în 1592, după mazilirea lui Aron Tiranul (cunoscut și ca Aron Vodă), cu sprijinul polonilor. Faptul acesta a stârnit nemulțumiri la Istanbul, deoarece numai Sultanul avea dreptul de a numi domni la nord de Dunăre. A încercat să adopte o politică anti-otomană, trimițând solii
Petru Cazacul () [Corola-website/Science/299268_a_300597]
-
necesare imperiului, având nevoie de siguranță și dreptate. De aceea, sultanul trebuia să fie drept cu supușii. Românii și alte populații stăpânite erau priviți că " re' aya" , sultanul având puterea de a interveni în politicile lor interne (de la numirea la mazilirea domnului). Statutul românilor în Imperiul Otoman era cel de supuși-trebuiau să plătească haradj (tribut) și domnii lor să se alăture campaniilor militare otomane. Centrul puterii sultanale era palatul, construit în 1468 de Mehmed al II-lea. Palatul era împărțit în
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]