190 matches
-
meșter pentru anii săi!) și avea ca ideal suprem dorința de a ajunge ca tânărul său unchi, răspundea ca la comandă: Cum să nu, mai Încape vorbă! Cu ochii cât cepele, cu atenția mărită și cu privirea lipită de mâinile meștere, copilul curios urmărea cu sufletul la gură cum nenea Ion aducea un „caiuș” uscat (o suprafață de piele de porc, de-o „șchioapă” lățime și de lungimea lui Ghiță-Baiazid de anul trecut) pe care după ce-l Întindea fără grabă pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
era cadastrul cerului, uneori își dădea cu părerea și despre cum trebuie zidit sub soare, Sfântul Petru i-a șoptit lui Manole câteva cote dintr-un plan al Edenului: "Piatra crescută în cer este altfel decât piatra crescută în inimă. Meștere, zidește, zidește împrejur până când sângele se va elibera din strânsoare și va lega cărămida precum cuvântul lui Dumnezeu!" Manole, pe atunci, suferea ca orice pământean de naivitatea lui Adam, de egoismul lui Noe, de trufia lui Moise, de orgoliul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apăru un ospătar cu păr slinos și privire crucișă, care își notă cu o figură plictisită comanda într-un carnet soios, dar mai trecu încă multă vreme până să aducă berea și debreținii comandați. Gata cu săptămâna de bună servire, meștere? îl întrebă Ticu ironic. "Meșterul" bombăni ceva supărat și se evaporă. Săracul Tănase..., adăugă el și, ridicându-și halba de pe masă, ciocni cu fratele său. Stelian nu zise nimic și se uită curios la un afiș mare cât un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prin dosul tejghelei, se grăbi să prezinte lui Ticu nota de plată pentru consumație. Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea, pe care văd că le-ai trecut aici, meștere?... îl interogă el, după ce studie bine bucata de hârtie cu socotelile făcute de ospătar. Ospătarul îndrugă ceva în legătură cu faptul că așa cerea nu se știe ce dispoziție emisă de mai marii alimentației publice, ceva atât de pueril și de ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făcu să tremure carcasa gheboasă. Deslușeam un bâzâit agitat. În pânza de deasupra se prinsese o muscă și încerca să se desprindă din firele lipicioase. Păianjenul a simțit-o. Într-o secundă era lângă ea, croindu-i din picioarele lui meștere un corsaj lipicios și complicat, exact pe măsura ei. Apoi se așeză într-un colț al pânzei. Așteptând. Aș fi vrut să mă mișc, dar nu puteam. O mâncărime sâcâitoare, una dintr-aceea de-ți vine să-ți rupi pielea
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
să mă ai în vedere, că altfel mă fac foc. Mi-e dor de niște filtruri cu tabiet, să-mi aduc aminte de cafelele grozave pe care le beam la tine, pe Copou (a proposito de cafele, sărutări de mâini meștere). Te îmbrățișez, Șerban [Domniei sale domnului profesor Nicolae Bagdasar, Str. I.L. Caragiale, nr. 13 - Iași (Copou) - Șerban Cioculescu, Str. Dr. Turnescu, nr. 5 - București]. * [București], 28 decembrie [1]951 Dragă Niculae, M-a mișcat foarte mult cartolina ta, mai densă decât
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
trening și, dacă nu intră la buget, să aibă de taxă, la anu', încă mai crede că Pavel al ei (,samsarul" care-a adus-o) va veni s-o răscumpere. Un loc unde inocența, fie ea trucată de-o autoare meșteră-n veninuri dulci, precum plăcerile preplătite, insistă să nu-i cedeze celei mai crunte mizerii. Sigur, mica lor societate claustrată și claustrofobă (paradoxul din care nu pot ieși) se face și se reface prin zilnice jocuri de roluri. Citez, aici
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
25 de ani este făcut de țara întreagă cu cooperarea negreșit a Majestăței Sale? Apoi când țara va vedea numai un partid, ori numai pe domnul Manu, ori numai pe domnul Lahovari, ori numai pe domnul Vernescu, n-are să zică: Meștere Manole, unde-ți sunt zidarii? A! Serbare oficială veți putea face, dar serbare națională nu, și atunci poate că Regele va da țărei ceea ce dorește ea. }ara dorește să fie cârmuită prin ea însăși" (p. 307). Virtuțile oratorice ale lui
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
moare" ( Cînd vioarele tăcură XI): „...a mea frunte ce se-nclină ca un trist și palid crin" (Fecioara în alb, xvi); „Am palida tristeță a apelor ce plîng Pe jghiabul clar și rece al albelor fîntîni, Sculptate-n întuneric de meșterele mîni" Cînd vioarele tăcură, XIV). Nu întîmplător unul dintre pseudonimele cu care Petică semna, în 1900, la „România jună" era tocmai Narcis! Dincolo de fațada decadentă, reforma lui Petică operează în adîncime: muzica devine principiul poetic de bază, valoarea supremă, atinsă
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
zise în chip de explicație turcul. Trebuie să ajungem până mâine seară la garnizoană și de ieri n-a mai trecut nimic pe Dunăre. Băieți - se-ntoarse el spre cei trei ieniceri - puneți-vă și voi pe unde puteți. Gata, meștere, dă-i drumul! Salută pe cei rămași pe caiac și se așeză pe un butoi. Căpitanul Georgios, tremurând ca varga, trase puntea, trase ancora și trase cu coada ochiului spre necredincios. — Năduf mare! - spuse turcul, dându-și turbanul pe ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
LIPSA DE CULTURĂ DUCE LA ANALFABETISM — Domnilor - spuse comandantul turc către Metodiu și căpitanul Georgios - ne apropiem de ținta călătoriei noastre. Cât ne costă jupâne, ce-am consumatără acilea? — Ei, ce să vă coste, nimic - spuse trist grecul. — Ba nu, meștere, vreau să plătesc cinstit - spuse otomanul. La noi, oricât ar părea de ciudat, jaful individual se pedepsește cu moartea. Numai jaful colectiv e autorizat. Păi ați fost în colectiv - zise Georgios, arătând spre cei trei ieniceri. Da, dar numai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zise Georgios. — Mult - spuse turcul. Enorm. Doi galbeni pentru niște măsline și-o șuncă împuțită? Cum a fost șunca, băieți? - se-ntoarse șeful spre ieniceri. — Putea de trăsnea - răspunse cel fără un ochi. Abia am putut-o înghiți. — Păi vezi, meștere? - făcu turcul către Georgios. Și ceri doi galbeni? Vrei să iei pielea de pe noi? Unde te trezești? în Cipru? — Atunci spuneți dumneavoastră cât face și eu sunt mulțumit - zise Georgios. — Un galbân e bine? — E bine - răspunse grecul. — Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
incredibilă răsturnare a sensului lucrurilor. Un obiect născut pentru a ocroti viața pe mare, transformat Într-o ambarcațiune infernală. - Dar Dumnezeu ne-a poruncit să luăm În stăpânire pământul, să Îi numim bogățiile, să Îi reglăm nestatornicia. Și orologiile dumitale, meștere Alberto, sunt niște regulatoare. Arta dumitale nu e și ea blasfematoare? Atunci, n-ar trebui să scrii și pe roțile dumitale dințate ceva asemănător? Alberto clătină din cap, gata să Îi răspundă ceva, Însă Dante Îl Întrerupse. - Mai Întâi, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
alegorie perfectă a concetățenilor săi. La Palatul căpitanului poporului era un neobișnuit du-te-vino de oameni Înarmați. Dante Îl recunoscu pe șeful uneia dintre cele trei corporații ale poporului de la San Piero și Îl opri pe treptele edificiului. - Ce se petrece, meștere Menico? - Una din patrulele de supraveghere de la ziduri a semnalat grupuri de oameni În marș spre oraș, pe drumul spre Prato. Ne cer să fim gata pentru orice eventualitate. - Ce fel de oameni? - Păi, ar putea fi pelerini În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rămăsese din acea zi și să se Întoarcă la Alberto, cu speranța că acesta izbutise să priceapă ceva mai mult din mașinărie. Mecanicul Îl Întâmpină cu o expresie dezamăgită, care spunea mai multe decât o mie de cuvinte. - Tot nimic, meștere Alberto? Omul scutură din cap. - Nu tocmai. Cred că am Înțeles unele dintre conexiuni. Și am reconstituit unul din angrenajele stricate. Privește. Îi Întinse un cerc lucitor din metal aurit, pe ai cărui dinți tăioși Încă se mai simțea mușcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Închinat mândriei oarbe. - Un joc minunat, dar lipsit de scop. Și pentru asta să fi murit atâția oameni? Bătrânul Își ridică privirea spre el, tulburat, Însă Dante Îl Întrerupse Înainte să apuce să spună ceva. - Încearcă să Îi pătrunzi taina, meștere Alberto. Nu știi cât e de important. - Mai dă-mi timp, priorule. - Timpul e materia de care dispunem cel mai puțin, murmură Dante. Mechanicus se aplecase din nou peste bancul de lucru, cu mâinile În mecanism. Dante se uită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
măruntaielor unui animal misterios. Probabil că Își regăsiseră poziția În mașinărie; Însă faptul acesta, departe de a-i da un aspect mai ușor de necunoscut, o făcea să pară și mai bizară. - Se pare că ai izbutit În Încercarea dumitale, meștere Alberto. Spune-mi ce-ai descoperit. Omul se răsuci spre el cu o expresie de nemulțumire. - Am izbutit să remontez părțile la locurile lor, potrivit raporturilor logice dintre ele. Există un principiu al necesității care guvernează mecanismele, așa cum, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceva de adăugat. Dar tânărul tăcea mâlc, vădit suspicios față de mașinărie. În spatele lui, perdeaua după care Își avea patul era trasă. Prin crăpătură, privirea poetului se opri la manuscrisul lui Mi’raj, deschis pe covorul umil. Oftă. - Orișicum, Îți mulțumesc, meștere Alberto, pentru tot ce ai făcut. Într-un ungher era o ladă, În care poetul depuse mașinăria, ajutat de mechanicus. - Ascunde lada Într-un sac, zise el. Îți rămân recunoscător și, În curând, voi face În așa fel Încât munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am făcut Tipătescu din O scrisoare pierdută, un spectacol demențial, interzis de comuniști, controversat, nici măcar oamenii de teatru nu veneau, m-am dus special la un mai vârstnic actor care jucase Tipătescu, aș fi vrut să vadă ce-am făcut: Meștere, veniți să vedeți!!! Dar n-a venit, nu a vrut... Teatrul m-a făcut și fericit, și nefericit, m-a îmbolnăvit, m-a însănătoșit. Teatrul... Vezi că nu știu ce să zic, ’48 ăsta a dat și genii ca mine, asta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu minuțiozitatea unui farmacist. ― Măi, teatrul este ca munca unui farmacist, obișnuia să ne spună. Când prepară ăla medicamentul, dozele trebuie să fie superexacte ca să nu iasă o otravă. Băgați la cap și mai citiți și voi câte o carte. ― Meștere, eu tocmai am citit Luni, Marți, Miercuri... spunea râzând Johnny. (Cartea lui Beligan era, într-un fel, pentru noi, cei tineri, un fel de Învățăturile lui Neagoe... și o citiserăm cu toții.) ― Nu e rău, Johnny dragă, dar vezi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ceva, nu-mi aduc aminte acum exact ce și nici nu e important, așa că deschid ușa cabinei lui Beligan și intru. Nu era lumină, perdelele erau trase, Beligan era la masa de machiaj, cu capul în mâini. ― Vă e rău, meștere? întreb. Ridică greoi capul, se uită la mine prin oglindă și înțepenesc. Beligan plângea. Am rămas locului, siderat de imagine și jenat că am dat buzna ca un prost peste om fără să bat la ușă. Cred că a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
stânjenit și s-a explicat: ― Am ratat, Mihai. Nu eram în stare să scot un sunet și atunci a continuat: ― Rolul. Țin atât de mult la rolul ăsta și nu am puterea să-l fac să trăiască așa cum ar merita. ― Meștere, dar este cel mai grozav Richard pe care l-am văzut. Stătusem în sală și mă uitasem la el, fascinat de câte sensuri putea să scoată. Îmi plăcea teribil, dar este adevărat că stăteam în rândul întâi. A dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
putea să scoată. Îmi plăcea teribil, dar este adevărat că stăteam în rândul întâi. A dat din cap a mulțumire, dar pe chip i-a rămas acea tristețe iremediabilă pe care o avusese când se uitase la mine prin oglindă. ― Meștere, dacă simțiți că e imposibil, de ce nu renunțați? La urma urmelor, sunteți directorul general, puteți s-o faceți. ― Dacă eram doar Beligan, o făceam, fii fără grijă, dar sunt exact ceea ce spui, directorul general al acestui teatru și nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cea mai bună bere din toată viața mea de până atunci. A doua zi mă cheamă Beligan. Intru bucuros. ― Ce-ai făcut, măi Mihai? ― Ce-am făcut? ― Le-ai stricat ălora spectacolul. ― Eu? Păi am luat trei rânduri de aplauze, meștere, i-am spart, publicul era în delir. N-au avut ei aplauze la scena asta de când joacă. ― Păi tocmai asta e, la dracu’, că Finți nu a dorit aplauze la scena asta, așa că stai mata pe tușă, am suspendat celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
faci și păsările-n culori moi, ca-n Rai, nu ca aici, pe la noi. Cleștii, ciocanul, să fie mici-mici ... da'slova să fie de un deșt', s-arate limpede, clară, de tăt orbu' să poată citi:Iisus Nazarineanu Regele Iudeilor. Meștere, vreau să fie așa: bărbat fain ca mine și ... ca dumneata.” Așa se ruga tata de tinichigiu, un evreu sadea, care tăcea și-l croia pe Iisus după chipul și asemănarea sa.” Aceasta scrisoare cuprinde ființa tatălui Melaniei. Momentele agoniei
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]