79 matches
-
criterii diagnostice, respectiv interpretate ca „simptome”; b) fenomenele vitale sunt percepute de medic ca schimbări clinice ale personalității bolnavului datorită bolii acestuia. În acest caz, diagnosticul clinic apare ca un proces de „transformare” a suferinței în boală, un act de medicalizare a subiectului care este bolnavul. Raționamentul medical al diagnosticului clinic este conceput după modelul raționamentului fenomenologic, așa cum acesta a fost explicat de către Ed. Husserl. Boala este conceptul epistemologic al suferinței, iar precizarea naturii și formei acesteia reprezintă diagnosticul clinic. Acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesteia. Comunicarea suferinței inaugurează actul medical. Ea stabilește întâlnirea dintre medic și bolnav. Din aceste considerente, suferința nu este echivalentă cu boala. Suferința reprezintă „situația” trăită de bolnav ca pe o stare particulară proprie, intimă a acestuia. Boala este rezultatul medicalizării suferinței de către medic. Suferința este interioară, pe când boala este suferința exteriorizată, obiectivată. Pe aceste considerente trebuie să discernem, dincolo de aspectul pur medical al bolii, și o dimensiune antropologică a acesteia (F. Laplantine). Psihologia medicală, axându-se în principal pe suferință
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
formă de „descărcare simbolic-sublimată”, cu caracter periodic, a pulsiunilor inconștientului colectiv, specifică și necesară comunităților social-umane. Psihozele experimentale Dacă obținerea de stări sau de trăiri psihice paradoxale prin ingestia de droguri psihotrope cu acțiune psihodisleptică este cunoscută de multă vreme, „medicalizarea” acestor practici culturale reprezintă o problemă de dată relativ recentă. Descoperirea acțiunii psihotrope a fenotiazinei, care a marcat începutul erei psihofarmacologice, a fost urmată la scurtă vreme de o direcție de dezvoltare a cercetărilor deosebit de interesantă. Este vorba de încercarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vom vedea la J. Locke, D. Hume, dar mai ales la I. Kant care în lucrări consacrate acestei teme (Antropologie și Eseu asupra bolilor capului) analizând tulburările psihice și suicidul, subliniază caracterul de „boală” al acestora, pregătind în felul acesta „medicalizarea” nebuniei care se va realiza la scurta vreme. Intrarea definitivă a nebuniei în sfera medicinei și transformarea ei în boală psihică se produce la sfârșitul secolul al XVIII-lea și începutul secolul al XIX-lea de către Ph. Pinel a cărui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Nosologia psihiatrică înregistrează progrese importante în cea de a doua jumătate a secolul al XIX-lea, în special în sfera clinicii, odată cu acumularea unui enorm material de observație psihiatrică. Aceasta a fost posibilă numai în urma operei lui Ph. Pinel de „medicalizare” a nebuniei și înființarea de azile pentru alienații mintali, instituții unde au fost posibile desfășurarea unor observații medicale îndelungate pe un mare număr de cazuri clinice. Cele mai importante contribuții în sensul acesta sunt aduse de Școala Franceză și cea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin aceasta, „rolul social al bolnavului psihic”. În Antichitatea clasică nebunul era plasat în registrul tragicului; în Evul Mediu era posedat de diavol și damnat ca eretic impur, în Renaștere devine personaj plasat în registrul comicului: bufon. Iluminismul deschide perspective medicalizării nebuniei pe care o separă de religie și morală. Nebunul este declarat bolnav psihic. Epoca romantică aduce o notă de separație situând la antipozi „nebunia” și „geniul” în sfera teoriei, destul de elastice, a „degenerescenței” (A. Morel, V. Magnnan, C. Lombroso
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Vom vorbi mai departe despre aceste aspecte. Faptul de a-i accepta pe bolnavii psihici, presupune însă o schimbare de opinie față de nebunie. Aceasta s-a realizat prin transferul nebuniei din planul cultural și moral în planul medical și științific. Medicalizarea nebuniei, nu a fost numai un fapt firesc de a-i recunoaște statutul de boală mintală în raport cu cel de sănătate mintală. A reprezentat totodată din punct de vedere moral o anulare a atitudinii rejective prin adoptarea unei atitudini de înțelegere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
statutul de boală mintală în raport cu cel de sănătate mintală. A reprezentat totodată din punct de vedere moral o anulare a atitudinii rejective prin adoptarea unei atitudini de înțelegere și acceptare științifică a acesteia de către societate. Ce a reprezentat de fapt medicalizarea nebuniei? Din punct de vedere psihanalitic un proces de sublimare prin care atitudinea societății față de nebunie și bolnavii psihici era transferată din planul eticii în cel al medicinei. Povara culpabilității era convertită în boală și recunoscută ca atare. Din acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atitudinea societății față de nebunie și bolnavii psihici era transferată din planul eticii în cel al medicinei. Povara culpabilității era convertită în boală și recunoscută ca atare. Din acest moment conflictul dintre societate și nebunie/bolnavi psihici este anulat. Ce sublimează medicalizarea nebuniei: frica de nebuni și de boala psihică, anulează ideea că nebunul este o persoană infamată, conferindu-i statutul de bolnav, de om în suferință, anulează „rușinea de a fi nebun” înlocuind-o cu respectul și grija datorată bolnavului, anulează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt stigmatizate fizic, pentru a se sublinia amoralitatea lor. Acestea sunt personaje „la vedere”, care circulă prin cetate sub diferite Înfățișări: monstrul, bufonul, clovnul, cerșetorul, infirmul, prostituata, etc. Începând Însă din secolul al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei. dă Nebunul ca bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va aduna nebunii din cetate pentru a-i Închide/interna În ospicii de alienați. Considerați din acest moment bolnavi, ei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vedere”, care circulă prin cetate sub diferite Înfățișări: monstrul, bufonul, clovnul, cerșetorul, infirmul, prostituata, etc. Începând Însă din secolul al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei. dă Nebunul ca bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va aduna nebunii din cetate pentru a-i Închide/interna În ospicii de alienați. Considerați din acest moment bolnavi, ei vor fi Încredințați medicilor psihiatri. Spectacolul nebuniei Încetează de a mai fi un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mult mai târziu la existențialiști, care pun problema raportului dintre viață și angoasă (S. Kierkegaardă, ajungând la concluzia care Închide și anulează valoarea umanului prin afirmația că „ființa este destinată morții” (M. Heideggeră. 2. Moartea din punct de vedere medical Medicalizarea morții, prin scoaterea acesteia din sfera filosofiei, a moralei și religiei, o raportează la viața trupului. În sensul acesta, viața este legată condiționat de starea de sănătate, pe când moartea ține de starea de boală. Acest punct de vedere deplasează tema
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
biopsihosocială Rolul sănătății este acela de a da indivizilor, familiilor, comunităților sau societăților șansa de a se dezvolta fizic, emoțional, social, intelectual, ocupațional și spiritual, astfel încât calitatea vieții lor să fie mai satisfăcătoare și mai productivă. Așa cum afirma Freidson (1970), medicalizarea din ce în ce mai accentuată a societății contemporane, manifestată prin extinderea medicinei și a modelului medical la zone nemedicale ale vieții sociale, a deschis oamenilor de știință din domeniile sociologiei și psihosociologiei drumul în dezvoltarea studiilor care să evidențieze rolul aspectelor psihosociale ce
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
deschis oamenilor de știință din domeniile sociologiei și psihosociologiei drumul în dezvoltarea studiilor care să evidențieze rolul aspectelor psihosociale ce stau la baza investigațiilor și intervențiilor din domeniul îngrijirii sănătății. Toate acestea apar în condițiile în care atacurile virulente la adresa medicalizării societății au venit chiar din interiorul lumii medicale. Astfel, psihiatrii Szasz, în 1970, și Torrey, în 1974, au afirmat că medicina, în general, și psihiatria, în special, se extind la zone ale vieții sociale în care pot face puțin și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
bizar, redate în versuri tipografice de diferite lungimi. Idei, simțiri — nu există. În schimb imagini pulverizate, cuvinte în dezordine, formule cabalistice, semne telegrafice, cutezări impudice — cîte doriți!”. Din păcate, ironia autorului degenerează aproape de fiecare dată în pamflet suburban și în medicalizări improprii unui studiu academic. Un citat din poemul „Strada” de Al. Tudor-Miu este susceptibil de un diagnostic clinic: „n-ar fi rău să-l supunem pe autor studiului unui psihiatru”. Și exemplele pot continua. Există totuși și alte căi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
feminizare” stilistică. Regresia logicii standing-ului, reducerea imaginii virile a produselor: două manifestări ale aceleiași culturi hiperconsumatoriste, mai mult emoțională decât demonstrativă, mai mult senzitivă decât ostentativă. Dorința de putere individualistă nu progresează decât împreună cu eufemizarea semnelor emblematice ale dominației. Medicalizarea consumuluitc "Medicalizarea consumului" Nimic nu caracterizează mai elocvent declinul etosului consumului pentru prestigiu ca evoluția cererilor și a comportamentelor care se raportează la sănătate. Societatea de hiperconsum este aceea în care cheltuielile pentru sănătate se dezvoltă în toate direcțiile, crescând
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Regresia logicii standing-ului, reducerea imaginii virile a produselor: două manifestări ale aceleiași culturi hiperconsumatoriste, mai mult emoțională decât demonstrativă, mai mult senzitivă decât ostentativă. Dorința de putere individualistă nu progresează decât împreună cu eufemizarea semnelor emblematice ale dominației. Medicalizarea consumuluitc "Medicalizarea consumului" Nimic nu caracterizează mai elocvent declinul etosului consumului pentru prestigiu ca evoluția cererilor și a comportamentelor care se raportează la sănătate. Societatea de hiperconsum este aceea în care cheltuielile pentru sănătate se dezvoltă în toate direcțiile, crescând mai mult
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de activități și de sfere ale existenței capătă o coloratură sanitară, bunurile de consum integrează tot mai mult dimensiunea sănătate: alimente, turism, habitat, cosmetice; tematica sănătății a devenit un argument decisiv în vânzare. Faza III se anunță a fi vremea medicalizării vieții și a consumului. Spirala comportamentelor preventive, inflația cererilor de îngrijiri, creșterea neîncetată a cheltuielilor pentru sănătate - tot atâtea fenomene care arată, fără nicio ambiguitate, cât de puțin operantă a devenit paradigma distingerii, incapabilă să explice excesul de consum centrat
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
dornic să-și dirijeze ori să-și rectifice după plac interioritatea se transformă în individ „dependent”: cu cât oamenii revendică puteri mai depline asupra vieții, cu atât se dezvoltă noi forme de sclavie a indivizilor. Hipermaterialismul medicaltc "Hipermaterialismul medical" Chestiunea medicalizării existenței e interesantă și prin aceea că permite o mai bună evaluare a rolului și locului valorilor zise „postmaterialiste”. Una dintre tendințele semnificative ale societăților noastre coincide cu formidabila expansiune a tehnicilor destinate nu numai să conserve și să prelungească
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
decât valorile postmaterialiste? Ea este, neîndoielnic, martora unor noi căutări spirituale, dar adevărul e că noi consumăm tot mai multe îngrijiri medicale și alte „pilule ale fericirii”. Cum să vorbim despre postmaterialism când imperiul medico-farmaceutic își lărgește necontenit frontierele, când medicalizarea existențialului înaintează cu pași de uriaș, când conservarea și organizarea vieții prin tehnoștiință mobilizează tot mai multe capitaluri, tot mai multă inteligență? Cerințele spirituale se pot manifesta: ele reprezintă însă o tendință neînsemnată în comparație cu preocupările pentru sănătate și pentru prelungirea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
jocurile video, chatul pe Internet, travestiurile electronice ale Eului, nevoia de a comunica de dragul comunicării, telerealitatea, parcurile tematice de distracții. Suntem nevoiți să constatăm că turbo-consumatorul este tentat atât de ceea ce e esențial în viață, cât și de frivolitatea maximă. Medicalizarea existenței, spirala divertismentului, jocurile, schimbarea frecventă a produselor: odată trecut de anii 1980, trenul de mare viteză individualist nu și-a încetinit cursa, ci chiar și-a accelerat-o. Consumatorii atenți la cauzele umanitare, la etichetele „verzi” și la produsele
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sociale și personale (eșec școlar, dificultăți conjugale, insomnii, stres, alimentație, formă) au devenit subiecte de expertiză medicală și psihologică. Astfel, în vreme ce cheltuielile pentru sănătate urmează o curbă exponențială, modurile de viață și de consum se medicalizează. Tentacular, omniprezent, procesul de medicalizare a societății a transformat așteptările, prioritățile, modurile de viață ale tuturor. Într-un asemenea context de sanitarizare, lista elementelor generatoare de temeri și neliniști se tot lungește. Undele telefoanelor portabile, produsele modificate genetic, sexul, canabisul, acarienii, fumatul, razele solare, aerul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cultul conservării propriei persoane. Idealul urmărit de hiperindivid nu este să se bucure de ceva, ci, simplu, sănătatea. Metaforă contra metaforă, Dionysos și Narcis erijați în modele arhetipale ale culturii hipermoderne: alegerea nu-i greu de făcut. În cursa pentru medicalizarea societății, Narcis l-a învins pe Dionysos; un Narcis mai puțin nepăsător și mai vigilent, mai puțin admirativ în ce privește frumusețea sa și mai grijuliu cu aparențele și cu sănătatea, mai puțin repliat asupra propriei persoane și mai atent la informație
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
bulimic. Modelul său nu este nici Dionysos, nici Superman, ci Ianus cel cu două chipuri, un Ianus hibrid, hipermodern, „exploatând” în toate felurile potențialitățile deschise de aceste două mari finalități ale modernității care sunt eficacitatea și fericirea aici pe pământ. Medicalizare, prudență și suferințătc "Medicalizare, prudență și suferință" Este de netăgăduit că modelele reușitei și ale autodepășirii s-au democratizat în „Franța dopată”38 din ultimele două decenii. Dar ideea nu e corectă decât cu condiția de a nu confunda această
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este nici Dionysos, nici Superman, ci Ianus cel cu două chipuri, un Ianus hibrid, hipermodern, „exploatând” în toate felurile potențialitățile deschise de aceste două mari finalități ale modernității care sunt eficacitatea și fericirea aici pe pământ. Medicalizare, prudență și suferințătc "Medicalizare, prudență și suferință" Este de netăgăduit că modelele reușitei și ale autodepășirii s-au democratizat în „Franța dopată”38 din ultimele două decenii. Dar ideea nu e corectă decât cu condiția de a nu confunda această dinamică cu cultura hiperconsumativă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]