79 matches
-
evalueze În mod sintetic și adecvat starea istoriografiei noastre contemporane, este acela de criză. O asemenea manieră de etichetare poate părea multora excesivă și radicală. Dar ea vine, de fapt, În prelungirea unei venerabile tradiții intelectuale autohtone, predispusă dintotdeauna la „medicalizarea” aprecierilor dedicate culturii, societății sau economiei românești. În acest fel, evaluările respective se transformă În fișe de diagnostic, aplicate (adeseori de-a dreptul cu oroare) unor fenomene patologice. Pe de altă parte, știm cu toții că intelectualii trebuie să fie critici
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ca o constantă a unei noi sensibilități la finele secolului, una ce-i drept de conotație patologică. Este vorba aici de extin- derea până la absurd a unei viziuni alieniste, a unei medica- lizări a corpului social pus sub semnul degenerescenței, medicalizare care sfârșește prin a-i declara pe toți subiecții unei societăți drept degenerați. Viziunea deformatoare nu îi aparținea doar lui Caragiale, perspectiva era vehiculată în distopiile de uz științific, medicale, sociologizante ale epocii începând cu Malthus și terminând cu Haeckel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
feminizare” stilistică. Regresia logicii standing-ului, reducerea imaginii virile a produselor: două manifestări ale aceleiași culturi hiperconsumatoriste, mai mult emoțională decât demonstrativă, mai mult senzitivă decât ostentativă. Dorința de putere individualistă nu progresează decât împreună cu eufemizarea semnelor emblematice ale dominației. Medicalizarea consumuluitc "Medicalizarea consumului" Nimic nu caracterizează mai elocvent declinul etosului consumului pentru prestigiu ca evoluția cererilor și a comportamentelor care se raportează la sănătate. Societatea de hiperconsum este aceea în care cheltuielile pentru sănătate se dezvoltă în toate direcțiile, crescând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Regresia logicii standing-ului, reducerea imaginii virile a produselor: două manifestări ale aceleiași culturi hiperconsumatoriste, mai mult emoțională decât demonstrativă, mai mult senzitivă decât ostentativă. Dorința de putere individualistă nu progresează decât împreună cu eufemizarea semnelor emblematice ale dominației. Medicalizarea consumuluitc "Medicalizarea consumului" Nimic nu caracterizează mai elocvent declinul etosului consumului pentru prestigiu ca evoluția cererilor și a comportamentelor care se raportează la sănătate. Societatea de hiperconsum este aceea în care cheltuielile pentru sănătate se dezvoltă în toate direcțiile, crescând mai mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de activități și de sfere ale existenței capătă o coloratură sanitară, bunurile de consum integrează tot mai mult dimensiunea sănătate: alimente, turism, habitat, cosmetice; tematica sănătății a devenit un argument decisiv în vânzare. Faza III se anunță a fi vremea medicalizării vieții și a consumului. Spirala comportamentelor preventive, inflația cererilor de îngrijiri, creșterea neîncetată a cheltuielilor pentru sănătate - tot atâtea fenomene care arată, fără nicio ambiguitate, cât de puțin operantă a devenit paradigma distingerii, incapabilă să explice excesul de consum centrat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
dornic să-și dirijeze ori să-și rectifice după plac interioritatea se transformă în individ „dependent”: cu cât oamenii revendică puteri mai depline asupra vieții, cu atât se dezvoltă noi forme de sclavie a indivizilor. Hipermaterialismul medicaltc "Hipermaterialismul medical" Chestiunea medicalizării existenței e interesantă și prin aceea că permite o mai bună evaluare a rolului și locului valorilor zise „postmaterialiste”. Una dintre tendințele semnificative ale societăților noastre coincide cu formidabila expansiune a tehnicilor destinate nu numai să conserve și să prelungească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
decât valorile postmaterialiste? Ea este, neîndoielnic, martora unor noi căutări spirituale, dar adevărul e că noi consumăm tot mai multe îngrijiri medicale și alte „pilule ale fericirii”. Cum să vorbim despre postmaterialism când imperiul medico-farmaceutic își lărgește necontenit frontierele, când medicalizarea existențialului înaintează cu pași de uriaș, când conservarea și organizarea vieții prin tehnoștiință mobilizează tot mai multe capitaluri, tot mai multă inteligență? Cerințele spirituale se pot manifesta: ele reprezintă însă o tendință neînsemnată în comparație cu preocupările pentru sănătate și pentru prelungirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
jocurile video, chatul pe Internet, travestiurile electronice ale Eului, nevoia de a comunica de dragul comunicării, telerealitatea, parcurile tematice de distracții. Suntem nevoiți să constatăm că turbo-consumatorul este tentat atât de ceea ce e esențial în viață, cât și de frivolitatea maximă. Medicalizarea existenței, spirala divertismentului, jocurile, schimbarea frecventă a produselor: odată trecut de anii 1980, trenul de mare viteză individualist nu și-a încetinit cursa, ci chiar și-a accelerat-o. Consumatorii atenți la cauzele umanitare, la etichetele „verzi” și la produsele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
sociale și personale (eșec școlar, dificultăți conjugale, insomnii, stres, alimentație, formă) au devenit subiecte de expertiză medicală și psihologică. Astfel, în vreme ce cheltuielile pentru sănătate urmează o curbă exponențială, modurile de viață și de consum se medicalizează. Tentacular, omniprezent, procesul de medicalizare a societății a transformat așteptările, prioritățile, modurile de viață ale tuturor. Într-un asemenea context de sanitarizare, lista elementelor generatoare de temeri și neliniști se tot lungește. Undele telefoanelor portabile, produsele modificate genetic, sexul, canabisul, acarienii, fumatul, razele solare, aerul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cultul conservării propriei persoane. Idealul urmărit de hiperindivid nu este să se bucure de ceva, ci, simplu, sănătatea. Metaforă contra metaforă, Dionysos și Narcis erijați în modele arhetipale ale culturii hipermoderne: alegerea nu-i greu de făcut. În cursa pentru medicalizarea societății, Narcis l-a învins pe Dionysos; un Narcis mai puțin nepăsător și mai vigilent, mai puțin admirativ în ce privește frumusețea sa și mai grijuliu cu aparențele și cu sănătatea, mai puțin repliat asupra propriei persoane și mai atent la informație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
bulimic. Modelul său nu este nici Dionysos, nici Superman, ci Ianus cel cu două chipuri, un Ianus hibrid, hipermodern, „exploatând” în toate felurile potențialitățile deschise de aceste două mari finalități ale modernității care sunt eficacitatea și fericirea aici pe pământ. Medicalizare, prudență și suferințătc "Medicalizare, prudență și suferință" Este de netăgăduit că modelele reușitei și ale autodepășirii s-au democratizat în „Franța dopată”38 din ultimele două decenii. Dar ideea nu e corectă decât cu condiția de a nu confunda această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
este nici Dionysos, nici Superman, ci Ianus cel cu două chipuri, un Ianus hibrid, hipermodern, „exploatând” în toate felurile potențialitățile deschise de aceste două mari finalități ale modernității care sunt eficacitatea și fericirea aici pe pământ. Medicalizare, prudență și suferințătc "Medicalizare, prudență și suferință" Este de netăgăduit că modelele reușitei și ale autodepășirii s-au democratizat în „Franța dopată”38 din ultimele două decenii. Dar ideea nu e corectă decât cu condiția de a nu confunda această dinamică cu cultura hiperconsumativă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
câtuși de puțin formidabila escaladă a consumului de medicamente psihotrope. Dar care-i motivația? Intensificarea crescândă a principiilor performanței care pune pe umerii oamenilor povara unei responsabilități imposibil de asumat este oare de-ajuns pentru a explica această formă de medicalizare? Răspunsul este prea scurt: el neglijează fenomenul major reprezentat de noul raport al oamenilor față de bunăstare și de suferința subiectivă. Dacă supraconsumul de substanțe psihotrope demonstrează fragilitatea individului hipermodern, el pune în același timp în evidență demersul consumerist de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
acest context, pacienții se comportă ca niște consumatori care dictează ei înșiși medicului rețeta în vederea unei vindecări rapide și fără efort. Noutatea în materie constă în intoleranța crescândă față de nemulțumirea interioară, ca și în spirala cererilor consumeriste în privința bunăstării psihologice. „Medicalizarea existențialului”40 nu-i atât răspunsul la dictatura performanței, cât efectul puterii imaginarului bunăstării și a calității vieții înglobând de-acum înainte și domeniul psihicului. Consumul paliativtc "Consumul paliativ" Ce anume îl menține pe hiperconsumator în perpetuă mișcare? Și în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
șansă 27 2. Dincolo de standing: consumul emoțional 30 De la consumul ostentativ la consumul experiențial 31 Consumul intimizat 33 Pasiunea pentru mărci și consumul democratic 37 Fetișismul mărcilor, luxul și individualismul 38 Hiperconsum și anxietate 40 Puterea și neputința hiperconsumatorului 42 Medicalizarea consumului 43 Stăpânirea corpului și deposedarea 45 Hipermaterialismul medical 47 3. Consum, timp și joc 50 Consumul ca divertisment și călătorie 51 Hedonism, divertisment și economia experienței 51 Actul cumpărării ca plăcere 55 Febra schimbării perpetue 56 Consumul, copilăria și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
la locul de muncă? 234 Trupuri performante și trupuri leneșe 238 Euforia sportivă 240 Societate dopantă, sportul-divertisment și lenevia trupului 241 Ce alegem: să ne autodepășim sau să ne simțim bine? 245 „Senzația de mai bine” și corpul senzațiilor 248 Medicalizare, prudență și suferință 251 Consumul paliativ 254 Sexul ca soluție? 256 Și totuși, dragostea 258 Sex performant, sex emoțional 260 Mizerie sexuală și plăcere senzuală 263 Limitele revoluției sexuale 265 10. Nemesis: supraexpunerea la fericire, regresul dorinței 268 Deochiul 271
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
analizează schimbările ce au avut loc, în decursul secolului XX, în cazul mentalității, al modelelor socio-culturale, al cunoștințelor și progreselor medicinei în general și al psihiatriei în special, al practicii medicale. Un aspect deosebit de important și specific secolului XX este „medicalizarea” societății, legată de statuarea sănătății ca valoare supremă în societate. Aceasta deschide perspectivele unui nou umanism, în sfera căruia aportul igienei mintale este esențial pentru ameliorarea condițiilor de viață și activitate umană, a progresului umanității către un nivel superior de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
prescripții medicale de păstrare a sănătății și prevenire a bolilor. Dintre aceste două surse medicale, prima a dat naștere igienei generale, cea de a doua, medicinei preventive. Igiena mintală își va recunoaște rădăcinile în amândouă. În plus față de acestea, prin „medicalizarea” doctrinelor și a ideologiilor sociale și politice, s-a constituit medicina socială, al cărei rol important în multe privințe nu poate fi contestat și care a dat naștere igienei sociale, aceasta din urmă fiind domeniul prin care doctrinele sociale își
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
criză, din terapeutica bolilor psihice existente; profilaxia terțiară, reprezentând măsurile de recuperare postcritică, de după retragerea evoluției clinice a bolii. Numai așa, acțiunea de igienă mintală se poate înfățișa ca un program coerent și logic, cu valoare socială și medico-psihologică. 5. Medicalizarea societății În condițiile dezvoltării și complicării lumii de astăzi, medicina nu mai poate rămâne izolată de restul societății și de dinamica socială generală. Ea capătă dimensiuni noi și funcții cu caracter interdisciplinar, una dintre cele mai importante fiind legată de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
medicina a devenit astăzi o instituție majoră de control social, cu importante responsabilități, în sfera sănătății. Se poate spune chiar că se resimte o anumită „putere” pe care o exercită medicina asupra societății. Acest fenomen se realizează prin procesul de „medicalizare” a vieții cotidiene, dimensiunea de sănătate sau boală devenind un indicator important al existenței umane. În sensul acesta, E. Freidson distinge câteva aspecte principale, după cum urmează: a) direcția de expansiune sau dezvoltare a ceea ce este considerat util pentru practica medicinei
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
stării de sănătate generală a populației. Trebuie să vedem în această tendință o extindere a puterii omului asupra sănătății și a bolii, așa cum s-a întâmplat în cazul mediului și al naturii? (C.S. Lewis). Ceea ce se pune în discuție prin medicalizarea societății este nu atât conceptul de sănătate, cât cel de boală. Asistăm la o permisivitate a spațiului sănătății, în care sunt incluse homosexualitatea, anumite devianțe, toxicomaniile, avortul. Este incontestabil expresia unei crize de identitate, care anunță o stare de anomie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
individului, la posibilitatea acestuia de a presta sau nu o activitate, legată de incapacitatea temporară sau definitivă a activității profesionale, în cazurile de acordare a asistenței sociale etc.). Unii autori au susținut că acest aspect reprezintă un abuz medical, o „medicalizare” a societății, care schimbă imaginea psihosocială a individului (T.S. Szasz, A. Cooper). Se consideră că, în acest caz, contrar naturii, medicina este cea care „inventează” bolile și bolnavii. Acesta este un punct de vedere neștiințific, antimedical. Medicina nu inventează; ea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
care societatea percepe și tratează boala mintală, acesta reflectându-se în actul medical. Din cele menționate, este evident că un model medical există în absolut orice societate și că, de fapt, teoria conform căreia societatea actuală suferă un act de medicalizare nu este conformă celor de mai sus. Necesitatea unui model socio-medical se impune în orice situație, iar în cazul sănătății mintale și al bolii psihice, modelul medical se bazează pe principiile de igienă mintală și pe acțiunea de psihoprofilaxie. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de mai sus. Necesitatea unui model socio-medical se impune în orice situație, iar în cazul sănătății mintale și al bolii psihice, modelul medical se bazează pe principiile de igienă mintală și pe acțiunea de psihoprofilaxie. Ceea ce se înțelege astăzi prin „medicalizarea societății” este expresia exagerărilor și a abuzurilor medicale sau psihiatrice, în cadrul unei societăți. Problema „abuzului psihiatric” se corelează cu atitudinea societății față de bolnavii mintal și cu „imaginea socială” a bolii psihice. Abuzul reprezintă un conflict între psihiatrie și societate. În privința
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cea care se separă de comunitate și specie și exaltă privilegiul „testamentului” (opera literară), „colonizând” în proiect lumea obscurului dincolo; moartea celuilalt, romantică, deviind spaima de moarte spre celălalt, cel drag, prin compromisul frumuseții; moartea pe dos, răsturnată, negată prin „medicalizare”, din contemporaneitate, o moarte din nou sălbăticită. Interesată de stări și cuvinte legate de moarte, pun între paranteze temporare stricta cronologie, nu fac neapărat diferența dintre genuri și specii și propun, sintetic, doar câteva exemple. Așadar: 1. Situarea meditativ-filosofică - sau
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]