168 matches
-
unghiul creației. Pe coordonatele tradiției clasiciste românești, concentrate sintetic, se înscrie opera lui Ștefan Cucu, nu numai în științele antichității, căci este doct în limba elina și în limba latină, ci și în ceea ce înseamnă spațiul formativ cultural postantic, de la medievalitate până la postmodernitate. Pe bună dreptate, Liviu Frângă îl definește „emblematic filolog clasic român de azi” și realizează o clasificare științifică a cărților sale, „utile instrumente de acces direct și indirect la fundamentele Antichității”: Arheologia și istoria veche a Dobrogei. Bibliografie
„EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI” de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365644_a_366973]
-
2. ARHITECTURA EPOCII ȘTEFANIENE Referindu-mă la acel mult discutat stil al epocii ștefaniene[1], impus de marele ctitor construcțiilor din perioada domniei sale, putem observa că acesta este un stil specific local, integrat cu subtilitate în arhitectura acelei epocii de medievalitate târzie. Cu toate că mă consider un novice în domeniul arhitecturii, aș îndrăzni să numesc arhitectura moldovenească din perioada de domnie a lui Ștefan cel Mare, „arhitectură ștefaniană”, în loc de „arhitectura epocii ștefaniene”. Aș face acest lucru nu numai pentru a aduce un
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
Sfânt”, prezintă nu doar sensibilităților de excepție, ci fiecăruia dintre noi, în mod obiectiv și intim totodată, o epocă în care oameni potriviți au știut să dea viață unui „stil specific local, integrat cu subtilitate în arhitectura acelei epocii de medievalitate târzie”. Punctul forte al cărții lui George Roca constă în râvna scriitorului de a aduce înaintea ochilor cititorului o frântură anume din Moldova de odinioară, marcată de cei 47 de ani de domnie ai lui Ștefan cel Mare. Dispunem astfel
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
Sfânt”, prezintă nu doar sensibilităților de excepție, ci fiecăruia dintre noi, în mod obiectiv și intim totodată, o epocă în care oameni potriviți au știut să dea viață unui „stil specific local, integrat cu subtilitate în arhitectura acelei epocii de medievalitate târzie”. Un omagiu adus marelui voievod Cartea lui George Roca este pătrunsă de spiritul tradițional, devenind o pledoarie revelatoare pentru frumosul din arhitectura Moldovei din sec. XV. Autorul explică rolul și importanța „arhitecturii ștefaniene” în evoluția arhitecturii românești, recurgând la
STIL, TRADIŢIE ŞI CIVILIZAŢIE ÎN „DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT”, O CARTE DE GEORGE ROCA (SYDNEY, AUSTRALIA) de OCTAVIAN CURPAŞ î [Corola-blog/BlogPost/340828_a_342157]
-
cel al experienței personale, ambele citite ca o arheologie a subiectului. Ansamblul mitologiilor sale subiective este guvernat de aceeași libertate, provenind din constelații mitice diferite - universul folclorului, mai curând narativ decât plastic, o istorie deja îndepărtată, absorbită de mit, a medievalității bizantine, în spatele căreia se află, motivând-o, sacralitatea creștină, iar la antipod, actualitatea unui cotidian prezent, lecturat prin deschiderea sa culturală, restrictiv lirică, veselă și nostalgică.” Alexandra Titu Impresionante lucrări realizate de artiștii plastici ce vor face obiectul prezentei rubrici
ANGELA TOMASELLI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345944_a_347273]
-
210 p. (Eminesciana; 61) o EMINESCIANA. SERIE NOUĂ * CRĂCIUNESCU, Pompiliu. Eminescu: paradisul infernal și transcosmologia. Prefață de Basarab Nicolescu. Iași: Junimea, 2000, 216 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * SOROHAN, Elvira; PRICOP, Constantin; STANCU, Valeriu P. Naratori și modelare umană în medievalitatea românească. Iași: Junimea, 2000, 172 p. (Eminesciana. Serie nouă; 1) * PETRESCU, Ioana Em. Mihai Eminescu poet tragic. Ediția a 2-a. Iași: Junimea, 2001, 194 p. (Eminesciana. Serie nouă; 2) * LATEȘ, George. Mihai Eminescu: orfism și gnomism. Iași: Junimea, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sale epice. În teatru, autorul adoptă formula modernă, brechtiană, căreia îi alătură proiecția realistă îmbinată cu o neîndoielnică vocație poematică. Coroană pentru Doja este un oratoriu cu tentă filosofică, ce uzează de procedeul verificat al teatrului în teatru. Proiectată în medievalitate, tragedia eroului nu exclude trimiterile la lumea de azi. Istorie a unei crime premeditate, Tentația este o acidă condamnare a alienării în societatea de consum. Piesa Napoleon, Soldatul și Femeia sau Îngerul călău (2000; Premiul pentru dramaturgie al Asociației Scriitorilor
ARDELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285432_a_286761]
-
slavii se instalează definitiv în nordul și sudul Dunării, orașele romane erau abandonate (nelocuite) și numele lor erau date uitării. După un hiatus de aproape o mie de ani (275-1247), orașele vor reapare pe teritoriul din nordul Dunării, la începutul medievalității, pe alte baze, cu structuri specifice, fără legătură directă cu orașele Daciei romane, fără continuitate neîntreruptă cu acestea. Vechile denumiri ale orașelor nu au dispărut dintr-odată, ci au fost date uitării treptat, în etape, după ce locuitorii au părăsit orașele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să contrazică prejudecata curentă conform căreia literatura română nu ar fi avut o conștiință critică înainte de momentul marcat de revista „Dacia literară”. Îmbinând viziunea diacronică cu cea sistemică, demonstrează că rudimente ale unei asemenea conștiințe pot fi descoperite în producțiile medievalității târzii sau chiar în cele folclorice. Demersul ocolește exagerările, pendulând cu dezinvoltură între nivelul individual și acela al unei întregi culturi. În plus, reexaminarea anumitor concepte și relații se face cu discernământ și spirit critic, ceea ce contribuie la inducerea unui
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
În istoriografia română există diverse periodizări și tipologii pentru a delimita fenomenul umanist românesc. Tranziția de la medieval la modern care ar fi avut loc între 1550-160037 - opinie asupra căreia autorul a revenit, între timp, considerând-o prea categorică - desprinderea de medievalitate 38, ar fi constituit temelia umanismului românesc. Al. Duțu vorbește de un umanism civic promovat de cărturarii epocii, definit drept o fază de reconsiderare a raporturilor tradiționale și de depistare de noi raporturi culturale, luând forma originală a unui „raționalism
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
curs universitar. Câteva dintre ideile și investigațiile anterioare ale istoricului literar sprijină tezele din Recitind..., în care intră mai întâi o descriere cu intenții teoretizante a fenomenului numit literatură română veche, cu opriri substanțiale asupra eforturilor de desprindere dintr-o medievalitate bizantină și de alcătuire a unor construcții de factură prerenascentistă și renascentistă - răsăriteană, evident - și asupra „semnelor” ce au marcat contactul cu sensibilitatea barocă, pe un drum coincident cu pătrunderea în timpul modern. Structura lucrării este dată în continuare de comentarea
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
opțiuni din starea de sensibilitate, sunt înregistrate nuanțat „supraviețuirile” și noutățile, „momentele” de atașament la valorile tradiționale și „ferestrele” deschise către alte orizonturi literare. Chiar dacă este prezentat și interpretat - cu o erudiție impresionantă, extrem de eficientă - pe „felii”, procesul literar din medievalitatea românească, de la Pripealele monahului Filotei și însemnările analitice până la literatura subiectivă și textele dramatice, are fluența pe care o poate da numai o viziune coerentă asupra obiectului de studiu, are un ritm al său și pune în lumină valori certe
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
Eminescu, București, 1982; Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu, București, 1984; Miron Costin. Permanențe ale mentalității românești, Iași, 1995; Introducere în istoria literaturii române, Iași, 1997; Ion D. Sârbu sau Suferința spiritului captiv, Iași, 1999; Naratori și modelare umană în medievalitatea românească (în colaborare cu Constantin Pricop și Valeriu P. Stancu), Iași, 2000. Antologii: Cartea cronicilor, Iași, 1986. Ediții: Niccolò Machiavelli, Măștile puterii, tr. Nina Façon, pref. edit., Iași, 1996. Repere bibliografice: Sorin Titel, O lectură nouă a „Cărții ieroglifelor”, RL
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
pe soția cutărui sau cutărui mare dregător și a cărui fiică era (hrisoavele furnizează des asemenea detalii) există mai multe explicații. Pe cea privind celibatul unor bărbați trebuie să o privim cu suspiciune, o suspiciune întemeiată pe codul mintal al Medievalității. Lipsa numelui poate avea alte felurite pricini. Deseori reprezintă o lacună în informație. Nici chiar atunci când absentează știrile despre copii (sau urmași mai îndepărtați) - știri care ne ajută să presupunem existența unei neveste -, nu trebuie să ajungem la concluzia inexistenței
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Trois Vertusț et le «sermo ad statusț”, în L.Dulac și B. Ribémont, Une femme de lettres au Moyen Âge. Études autour de Christine de Pizan, Orleans, 1995. 133. O carte faimoasă despre istoria femeilor ne spune că, în Medievalitate, în orașele renane (și în Germania, în genere) femeile măritate reprezentau între 33 % și 50 % (Georges Duby, Michelle Perrot, Histoire de femmes en Occident, tom II: Le Moyen Âge, Paris, 1991, pp. 277 și urm). 134. Vezi, între alții, E.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mihai Berza și apoi remarcabil descris de Virgil Cândea și de Alexandru Duțu), scoate în evidență aplecarea celor care l-au promovat și practicat spre gestul militant, către demersul angajant și de intensă ardoare patriotică. Cei ce slăbiseră primii chingile medievalității (pot fi numiți renascentiști, cu grija de a nu pierde „culoarea” răsăriteană și ortodoxă) descoperiseră patria ca istorie, scrutând începuturile ființării poporului și elaborând primele sinteze. Istoricii u., ascultând aceleași comenzi de sorginte națională, extind constructul către examinarea lumii ca
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
contextualizările politice ale literarului, balcanismul, postmodernismul, criza criticii etc. Regimul predilect al discursului este cel general-abstract, cu exemplificări minime, riscul, neevitat întotdeauna, fiind preluarea de truisme. Într-o lucrare de istorie a literaturii române vechi, Naratori și modelare umană în medievalitatea românească (2000), semnată alături de Elvira Sorohan și Valeriu P. Stancu, P. analizează și definește aplicat timpul narațiunii în cronicile lui Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce. SCRIERI: Viața fără sentimente, București, 1982; Marginea și centrul, București, 1990; Seducția ideologiilor
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
timpul narațiunii în cronicile lui Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce. SCRIERI: Viața fără sentimente, București, 1982; Marginea și centrul, București, 1990; Seducția ideologiilor și luciditatea criticii, București, 1999; Literatura și tranziția, Iași, 2000; Naratori și modelare umană în medievalitatea românească (în colaborare cu Elvira Sorohan și Valeriu P. Stancu), Iași, 2000. Repere bibliografice: Andrei Hoișie [Andrei Corbea], „Viața fără sentimente”, „Dialog”, 1982, 5; Constanța Buzea, „Viața fără sentimente”, AFT, 1982, 7; Laurențiu Ulici, Gândul poetic, RL, 1982, 25; Ion
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
de educație - imitarea era principiul capital. Era o lecție fertilă a timpului vechi, fie el păgân - Antichitatea elină și cea latină operând frecvent propunerea unor existențe exemplare, fie creștin - când personajele din Sfânta Scriptură își propun vocația pilduitoare. Într-o medievalitate trenantă și stăruitoare, cum a fost cea pe care au trăit-o Țările Române, creștinul nu putea fi modelat fără obligatoria referire la personaje ridicate spre o mitologie general acceptată de fapte importante puse în slujba legii lui Hristos, strânse
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări, nave, mare, orizonturi, parcuri, toamne, copaci goi, flori palide, saloane, instrumente muzicale, cripte, castele, vagi medievalități. Câteva obsesii coloristice, congenere, filtrează și fixează imaginile. Dar mai cu seamă sonoritățile fastuoase, exotice duc către elemente de decor și atmosferă specifice orientării („cartaginezele carene”, „pragul de agată”, „laur corintian”, „cârje de cedru din Liban”, „unghii de camee florentine
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
ale liedului și sonetului. Toate sunt convocate să stabilizeze fluxul capricios al intimismului, să-i dea consistență („dantele de sticlă belgiană, cristaline și reci”, sună caracterizarea lui Emil Isac). Veșmântul râvnit pentru aceste „miniaturi” și „oglinzi” duce gândul la o medievalitate uneori grațioasă, alteori semeață. Mai spontan, enunțul liric din ciclul complementar Cântece de leagăn, „vers de laude plecate”, este dedicat copilului, văzut, cu o ironie jucată, ca o făptură uneori grotescă ori aproape prozaică, dar și ca o făptură dumnezeiască
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
poate să răspundă unei asemenea cerințe. Aceluiași om de cultură îi datorăm cea mai complexă și completă retrospectivă a literaturii medievale de limbă latină prin care se proiectează o nouă imagine asupra spiritualității europene, relevând totodată legătura neîntreruptă dintre antichitate, medievalitate și modernitate. Curtius extinde conceptul de „europenizare a imaginii istorice” asupra literaturii, socotind-o necesară veacului nostru. „Europenizarea tabloului istoric a devenit azi o cerință politică, și nu numai pentru Germania” - scria savantul ținând seama de cursul evenimentelor la care
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
continuă generalizare din care s-ar putea deduce, mai mult sau mai puțin, europenitatea culturii acestei zone, ci voi aborda întregul prin intermediul izvoarelor ori al surselor bibliografice de primă mână care mi-au favorizat numeroase reflecții asupra perioadelor istorice marcând medievalitatea și modernitatea vieții omenești. Aș dori să depășesc, pe cât posibil, acea perimată compartimentare pe specialități, caracteristică universităților medievale și moderne, criticată de Curtius acum câteva decenii, neexclusă nici până azi. Metoda analitică nu va face altceva decât să conducă spre
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
puțin întâmplătoare a unor evrei în regiunea dintre Mureș și Dunăre, acolo unde se formaseră deja primele voievodate medievale. Informațiile ne parvin din însemnările lui Eustathies, Gerhardus de Sagredo, Benjamin de Tudela și Petahija din Ratisbona. Documentele amintesc pentru secolele medievalității timpurii relațiile evreilor cu maghiarii, românii, bulgarii, respectiv cu rușii, sârbii, grecii. Raporturile cu lumea islamică vor deveni și ele numeroase, aceasta însă într-o altă etapă, odată cu încorporarea Sud-Estului în vastul Imperiu Otoman. Sunt acte speciale vorbind de răspândirea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
școlile fiind ocrotite („dacă cineva ar îndrăzni să arunce ceva asupra sinagogilor scholac iudaeorum, voim ca el să plătească judelui evreilor o marcă și jumătate”); reglementează exersarea obiceiurilor și tradițiilor, precum și raporturile dintre creștini și evrei. Este un caz particular, medievalitatea europeană, în ansamblul ei, arareori ajungând martora unui asemenea eveniment. Documentele ulterioare privitoare la Ungaria și Transilvania întăresc ele însele afirmația noastră. Nu e o întâmplare imigrarea evreilor spre Sud-Est. În secolul al XIII-lea, artera comercială care face legătura
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]