125 matches
-
recitească cursul. Îl avea asimilat...La examene nu era sever. Nu cred. Sincer nu știu că am note maxime. La examene era chiar colocvial și se simțea bine cu studenții (...)” Cu toate acestea pentru studentul Ioan Dragan mentorul nu era medievistul Păscu, ci specialistul în istoria modernă și istoriografie Pompiliu Teodor: „Mentorul meu a fost profesorul Pompiliu Teodor. El avea acest talent de a coagulă studenții. Lumea profesorilor clujeni se recunosc din Pompiliu Teodor. Sigur că Păscu știa cine sunt cei mai mulți
ŞTEFAN PASCU-UN RECTOR ÎNTRE COMPROMISUL IMPUS DE REGIMUL COMUNIST ŞI DESCHIDEREA UNIVERSITARĂ PE PLAN INTERNAŢIONAL, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348369_a_349698]
-
însă în van venirea patriarhului în țările române. În schimb, Dionisie Ralis îl presează să înceapă ofensiva la sudul Dunării. Conflictul reizbucnește, Mihai Viteazul înfruntă un atac al turcilor în Țara Românească, respingîndu-l în 1599. După analizele din 1975 ale medievistului Ștefan Ștefanescu, în acel moment Mihai Viteazul "și-a pus progresiv ideea devenită apoi idee-forță că ar trebui să materializeze, conform intereselor poporului său, proiectele vizînd realizarea unirii țărilor române, restaurarea vechii Dacii". Istoricul pune în evidență dubla dinamică a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Constantinopol, un mitropolit pentru Țara Românească. "Departe de a se limita la domeniul organizării ecleziastice, opțiunea domnului Țării Românești, realizată în 1359, a însemnat prin elementele sale implicite și explicite o confruntare pe toate planurile cu pretențiile regatului angevin", scrie medievistul Papacostea. Miza se situează dincolo de religios, căci Ludovic de Anjou instaurează o ordine globală. În 1366, el merge în Transilvania, unde adoptă o serie de măsuri cu efect pe termen lung; regele decide asupra raportului între starea nobiliară și religia
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și Moldova, în vreme ce noul curent ideologic și religios progresează. Primele catehisme luterane în română sînt tipărite la Sibiu, în 1544. Curentul trece apoi în Moldova și se oprește la Universitățile din Cracovia, Viena, Praga. Ideile circulă prin mijlocirea mediului negustoresc. Medievistul Papacostea a urmărit aceste etape: în 1532, un "doctor" din Moldova se duce la Wittenberg, chemat de Luther. Acest învățat, care se exprimă în poloneză și latină, pregătește o ediție trilingvă a Evangheliilor. Doctrina luteranismului îi apropie și impresionează pe
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
eliberării popoarelor. N. Iorga, fie și numai ca istoric al patriei, a abordat și a studiat această disciplină, chiar și în cele mai mici amănunte, și prin prisma istoriei relațiilor internaționale. S-a spus că N. Iorga este înainte de toate medievist. Este adevărat. Acesta a fost domeniul său preferat și el însuși s-a considerat medievist, în primul rând. Este însă sigur că, în al doilea rând, a fost modernist. Epoca modernă a istoriei patriei înseamnă trecerea la o nouă societate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
studiat această disciplină, chiar și în cele mai mici amănunte, și prin prisma istoriei relațiilor internaționale. S-a spus că N. Iorga este înainte de toate medievist. Este adevărat. Acesta a fost domeniul său preferat și el însuși s-a considerat medievist, în primul rând. Este însă sigur că, în al doilea rând, a fost modernist. Epoca modernă a istoriei patriei înseamnă trecerea la o nouă societate, înseamnă unirea, independența, desăvârșirea unității de stat, toate rămase, într-o bună măsură, obiective ale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de surprize".11 Acesta este punctul de vedere al istoricului F. Lot, în această problemă, asupra căruia am insistat mai mult, și concluziile sale oneste și obiective nu pot fi ignorate de nici un cercetător. După lucrarea lui F. Lot, istoricul medievist L. Musset refăcea bilanțul marilor invazii în Europa, în lumina studiilor postbelice el publică Les invasions. Les vagues germaniques, Paris, 1969. Lucrarea sa ne dă pulsul cercetării istorice europene față de problema continuității, la câteva decenii de la apariția cărții lui Lot
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Daniel Barbu, în două lucrări importante, Pictura murală din Țara Românească în secolul al XIV-lea (București, 1986) și în articolul Sur le double nom du prince de Valachie Nicolas-Alexandre (în "Revue roumaine d' histoire", XXV, 1986, p. 287-300). Cercetătorul medievist își întemeiază concluziile pe două argumente: mai întâi, faptul cu totul neobișnuit, al schimbării numelui voievodului în cursul domniei. El subliniază că schimbarea numelui în cursul domniei nu se putea întâmpla decât în urma schimbării confesiunii religioase. Al doilea argument se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
, Mihai (23.VIII.1907, Tecuci - 5.X.1978, București), istoric literar, medievist. Este fiul Ecaterinei (n. Muste) și al lui Theodor Berza, moșier, licențiat în drept. B. a urmat Facultatea de Istorie a Universității din Iași, unde Ilie Minea și George Brătianu i-au fost mentori. De asemenea, a audiat cursuri la
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
administrativă. Forțarea lizibilității: instrumentele de măsură populare versus etaloanele statului Instrumentele de măsură neoficiale s-au dezvoltat pe baza practicilor locale și, prin urmare, aveau În comun anumite caracteristici generice, În ciuda varietății lor uluitoare ce Împiedica uniformizarea administrativă. Mulțumită sintezei medievistului Witold Kula, vom putea prezenta aici destul de succint raționamentul ce stătea la baza practicilor locale În materie de unități de măsură. Primele unități de măsură erau la o scară umană și logica lor se observă În unele expresii ce supraviețuiesc
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
B. Zientara, F. Graus, elaborau în anii 1970-1980 studii importante, revelatoare, altminteri, și în ceea ce privește căutările identitare din Polonia, Ungaria și Cehia după Primăvara de la Praga. Cercetări din ultimul deceniu semnate de istoricul maghiar G. Kristó2, cel polonez Sl. Gawlas 3, medievistul ceh D. Třeštík4, istoricii români Șerban Papacostea 5, Ioan-Aurel Pop6, Stelian Brezeanu 7 probează interesul major pentru subiectul anunțat. • Aspekte der Nationenbildung im Mittelalter. Ergebnisse der Marburger Rundgespräche 1972-1975, Hrsg. von H. Beumann und W. Schröder (Nationes. Historische und philologische
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
modernă - mase de oameni; națiunea nu s-a redus la nobilime, în evul mediu s-a murit pentru patrie, a existat dragoste de limbă maternă și conștiință de neam. Studiul lui J. Szűcs a fost întâmpinat cu rezerve de către unii medieviști din Occident 10. Nu este mai puțin adevărat că un curent important din istorio în elaborarea identităților etnice medievale, în Identități și solidarități medievale. Controverse istorice, București, 2002, p. 27-84. • J. Szűcs, „Nationalität“ und „Nationalbewusstsein“ im Mittelalter. Versuch einer einheitlichen
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
întotdeauna prezentă în om, ea se observă în teama față de străini și în sentimentul distanței, dar nu se va manifesta exploziv, nu va deveni naționalism decât în timpuri de mare intensitate, când vor fi puși în acțiune anumiți „carburanți“12. Medieviștii au avansat diferite opinii cu privire la timpul formării națiunii • unii au legat apariția acestui fenomen de crearea provinciilor ecleziastice în jurul Anului O Mie, alții - de poziția ocupată de Papalitate în timpul luptelor pentru investitură, al treilea grup de specialiști - de aspirațiile universaliste
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
german J. Ehlers arăta că, întrucât națiunea este un fenomen de comunicare, iar sursele scrise ce ne stau la dispoziție constituie „insule în oceanul comunicării“ medievale, datele despre acest fenomen, mai ales pentru perioada timpurie, vor rămâne fatalmente inaccesibile 37. Medieviștii au apelat, în general, cu prudență la expresiile „conștiință națională“ sau „sentiment național“ și au preferat să vorbească despre conștiință gentilico-dinastică, conștiință teritorială, exprimată prin apariția numelui țării, individualizarea lingvistică; au fost supuși analizei termenii gens, terra, regnum, lingua, patria
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prima sa lucrare de amploare, Ortodoxie și romano-catolicism în specificul existenței lor istorice (elaborată în 1956 ca teză de licență, dar publicată în volum abia în 1992), se arată preocupat „de a pătrunde esența istoriei și a destinului spiritual românesc”. Medievist, bizantinolog și slavist, Z. asociază informația și sugestiile oferite de comparatism pentru a proiecta originalitatea, puterea de iradiere și supremația culturii române în diverse epoci istorice, mergând până la susținerea ferventă, în anii ’80 ai secolului trecut, a protocronismului, a unor
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
omului”. Invocând numele unor Augustin (353-430), Bernard de Clairvaux (1090-1153), Johannes Tauler (1300-1361), Jan van Ruusbroec (1293-1381), Dionisie Cartuzianul (1402-1471) sau Ioan al Crucii (1542-1590), Angelus Silesius își declină ascendența spirituală în marea tradiție a spiritualității creștine occidentale. Lăsând pe seama medieviștilor argumentarea cu probe istorico-filologice a filiațiilor existente între reprezentanții apuseni și răsăriteni ai aceluiași univers creștin, ne vom rezuma la sesizarea catolicității conștiinței „călătorului” nostru, descins dintr-o nobilă familie de protestanți din Breslau, la doar o lună după stingerea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale modernității în România. Modul în care a fost receptat Jurnalul poate constitui în sine o temă de cercetare. Receptarea românească se completează cu cea internațională, cum arăt mai jos. Cea mai recentă contribuție la discuție este inteligentul eseu al medievistului texan Michael E. Hoenicke Moore, specialist în Boethius, apărut ca recenzie a ediției în limba engleză a Jurnalului: „The God of Culture”, East European Politics and Societies, vol. 16, nr. 2, 2002, pp. 572-588. Descoperind cu bucurie ediția de la CEU
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
atras În labirintul iubirii curtenești, o iubire În care privirile dăruiesc mai multă bucurie decît sărutările. Ochii ei verzi aveau culoarea transparentă a acuarelei. Am devenit trubadurul ei. Studiasem poezia secolului XII și Îmi aduceam aminte că cei mai buni medieviști afirmă de comun acord că dragostea curtenească nu a exclus Întotdeauna plăcerea fizică. În vacarmul unui local de noapte - nu ne-am văzut practic niciodată la lumina zilei - Jennifer m-a lăsat să Înțeleg că părăsise Pennsylvania după ce fusese victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ortiz - în special cele despre noua generație de scriitori, simpatizanți ai futurismului, grupați în jurul micilor reviste La Voce și Lacerbo (Giuseppe Prezzolini, A. Sofici, G. Papini ș.a.). În Memoriile sale, Constantin Beldie dezvăluie și implicațiile politice ale colaborării romanistului și medievistului italian, complicate cu „rolul, mai puțin simpatic, de agent al expansiunii politicii italiene la noi, el însuși fiind plătit la catedra sa din România de guvernul italian, cu salariul respectiv primit de la catedra sa rezervată în Italia”, exprimat prin articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
opera lui Hegel 1) este indiciul unei inversări a relației clasice de fondare dintre ființarea supremă și ființarea comună, ajunse la o „supremă reconciliere”. Observațiile heideggeriene sunt aici foarte pătrunzătoare - deși inexacte din punct de vedere istoric (cum au arătat medieviști ca E. Gilson sau Alain de Libera). Ele ne atrag atenția asupra unui tip de reprezentare idolatră a divinului, pe care gândirea metafizică îl construiește plecând de la experiența ființărilor (die Seiende) imediat disponibile, al căror statut ontic este ulterior proiectat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
În susținerea acestei afirmații pot fi aduse câteva argumente legate de structura teritorială și onomastică identică ambelor comunități, a numeroase interferențe de interese și relații între ele de-a lungul timpului. Vorbind despre delimitarea teritorială a obștilor sătești, reputatul istoric medievist P. P. Panaitescu arată cum „de la o vreme foarte depărtată se făcuse o împărțire precisă a pământului între obști” și că, deși hotarele se fixau „pe temeiul limitelor naturale topografice”, nu se aplica regula aceasta și la „cursul apelor, care
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
corectitudinii politice"? Pe de altă parte, a fost urcarea lui Ștefan cel Mare în rândul "sfinților" un gest necesar? Cui servește acesta: memoriei domnitorului, orgoliului național?" Au răspuns istorici de renume din cele două țări, deși nu toți erau neapărat medieviști consacrați în studiul epocii ștefaniene (Neagu Djuvara, Andrei Eșanu, Alexandru Zub, Ion Țurcanu, Adrian Cioroianu, Demir Dragnev, Ovidiu Pecican ș.a.). Opiniile lor au fost destul de variate chiar contradictorii ca interpretare, argumente și "recomandări" exprimând mai mult opțiuni ale memorie istorice
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
era nouă, putând fi observată în manualele din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Vezi Mirela-Luminița Murgescu, Între "bunul creștin" și "bravul român", Editura A'92, Iași, 1999, p. 192. Dar această "redescoperire" a fost girată științific de medieviști prestigioși, precum Șerban Papacostea, în op. cit., p. 71. 177 Aceste notații, cu greșeli de ortografie reale, au fost redactate, în 27 ianuarie 2004, de elevii clasei a II-a D de la Școala generală "Bogdan Petriceicu Hașdeu" din Iași. Învățătoarea le-
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, p. 36. A reluat această teză în lucrarea sa Thocomerius Negru Vodă. Un voievod de origine cumană la începuturile Țării Românești (Editura Humanitas, București, 2007), care a provocat serioase polemici în rândul medieviștilor. Nu doar specialiștii s-au îngrijorat de soarta legendarului prinț ceea ce dovedește, o dată în plus, actualitatea mizelor ne-științifice ale etnogenezei românești. Până la urmă, s-a adunat un întreg volum de replici ale autorului la intervențiile publice pe această temă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cele de interes local. Directorul revistei era profesorul Constantin A. Stoide, apărea trimestrial, între anii 1941-1943, cu neregularități în timpii de apariție. Au fost scoase trei volume din publicația citată - îl caracterizează succint prof. Traian Nicola în monografia citată. „Un medievist” conchide „Enciclopedia...” lui Stănciulescu... care mai adaugă „Pretendența lu i Gr. Sturdza la tronul Moldovei” și „Contribuții la cunoașter ea l uptelor politice din preajma Unirii”, București, 1939. „Istoric literar și profesor... colaborator la periodicele „Buletinul Comisiunii monumentelor istorice”, „Gr aiul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]