205 matches
-
noastră, care a văzut că munca ei este periodic culcată la pământ de seismica politică, a căpătat prudențe” (Călinescu, 1941/1982, p. 975). Prudențele au dus, printre altele, la forme de expresie materială discrete, sărăcăcioase, la lipsă de combativitate, la mefiență. Românul construiește minuscul, solid și pitit la munte. [...] Îi e frică să atragă atenția aruncând clopotnițe spre cer” (Ibidem, p. 975). Ne-am redus individualitatea și combativitatea la minimum ca să nu irităm inamici prea puternici, ne-am reținut de la orice
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
putem salva viața. De aceea progresul a întârziat atât. [...] În general românul nu crede în bunătatea oamenilor, n-are o concepție idilică și sentimentală a vieții. Câteodată chiar ideea pe care și-o face despre oameni, atinsă de bănuială, de mefiență, are în ea ceva pesimist. Presupune în cel pe care îl cunoaște mai întâi un dușman și abia după ce se convinge bine îi acordă încrederea și atunci încă niciodată complet. [...] (Ralea, 1924/1977, pp. 85-86). 5.4. Dorul Gândirea concretă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
care Îl reprezintă. Pentru imaginea frâncului atât de puțin Întâlnit - și care nu a făcut nici un rău conștientizat ca atare de către colectivitate - este suficientă plasarea sa Într-un spațiu de profundă alteritate și perceperea sa va fi una plină de mefiență. Prin spațiul Îndepărtat, apusean, din care provine, prin catolicismul pe care nu doar Îl ilustrează, ci cu care este prin excelență identificat, ca și prin Înfățișarea aparte care Îl particularizează, el este de trei ori un străin, iar acțiunea conjugată
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
noi lumi).695 Nimic mai potrivit decât amara constatare a lui Céline: "lupta conta miturilor vremii a devenit imposibilă, miturile se apără bine". Fig. 19 Relativism în maniera "Hara-Kiri" Dar în Franța banda desenată a fost privită vreme îndelungată cu mefiență, în mod paternalist, condescendent (poate și datorită satirei politice vehiculate în această formă). În lumea academică se manifestă cu tărie o ostilitate față de imagine (organizându-se adevărate cruciade împotriva televiziunii), însă există și imagini acceptate ca "bune", "raționale", precum hărțile
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
În Philippe-Lacoue-Labarthe și Jean-Luc Nancy, op. cit., p. 10. 467 Thomas Mann în ibidem, p. 38. 468 David Rowe, Popular Cultures, p. 3. 469 Ion Manolescu, O călătorie în lumea benzii desenate, p. 15. 470 Ibidem, p. 18. Pentru a ilustra mefiența față de valoarea benzii desenate și desconsiderarea acesteia este relevantă afirmația lui William Styron, importantul scriitor american, referitoare la Cino del Duca: "un imigrant italian care făcuse avere înainte și după al Doilea Război Mondial, tipărind și distribuind reviste populare, mai
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
comunist: documentele abundă în referiri la „ajutor legionar”, „activitate legionară”, „comandament legionar”, „așa-zisa reeducare”. Toate declarațiile urmează același tipar și urmăresc să conducă anchetatul spre o anumită idee. În aceste condiții, declarațiile deținuților din anchetă trebuie privite cu maximă mefiență, unele fiind adevărate materiale de propagandă comunistă (este cazul declarațiilor lui Aristotel Popescu, asupra căruia spălarea creierului izbutise). Procesul Țurcanu - varianta comunistătc "Procesul Țurcanu - varianta comunistă" Procesul în sine a avut loc în septembrie - noiembrie 1954, iar completul de judecată
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cărți de către victime ca fiind de o ferocitate ieșită din comun, s-a retras până la sfârșitul vieții într-un sat din județul Timiș, intrând în muțenie absolută chiar și față de familia sa. Reacția majorității a fost una de semiizolare și mefiență, și ea s-a menținut după ieșirea din închisori, ba chiar și după 1989 în foarte multe cazuri. Există numeroase mărturii scrise ale foștilor deținuți politici care reclamă ciudățenia loturilor de „piteșteni” întâlnite prin închisori: cu toții erau închiși, neîncrezători și
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ulterior să-l interpreteze alegoric. Povestea degradării temporalității originare nu este mai mult decât o poveste. Istoria începe acolo unde omul este supus degradării ontologice, corupției și morții. Abandonul mitului coincide, în lumea greacă, cu vârsta de aur a istoriei. Mefiența platonică față de structurile devenirii trebuia învinsă. Începuturile acestei discipline critice a memoriei pot fi găsite, cel puțin de către eurocentrici, la Herodot (484-425 î. Hr.), Tucidide (460-400 î. Hr.) și Polybius (210-126 î.Hr.). Cu ei, istoria dobândește o suveranitate genitivală: orice subiect care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
epică a textului, care conferă forță sfârșitului și o credibilitate substanțială. Soluția sadoveniană a ieșit, indubitabil, din înfruntarea unor riscuri estetice de felul celor discutate: însă a făcut-o cu o subtilitate viguroasă, nu evitând ciocnirea de asemenea îndoieli și mefiențe, ci primind „provocarea”, „pariul” etc. și câștigând. Caragiale, în Năpasta, a forțat; Sadoveanu, în Baltagul, nu. Drumul Ancăi duce de la confirmarea bănuielilor ei vechi la o prea sofisticată pedepsire-răzbunare, al Vitoriei Lipan, părând să se adâncească în mundan („ancheta
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
aveau să mai fie încă un deceniu. În 1953 nu era deloc bine să spui vrute și nevrute în fața oricui și toți părinții își sfătuiau copiii înainte de a-i trimite la școală: fiți atenți ce vorbiți! În acel climat de spaime și mefiențe, unul care-și dădea drumul la gură una-două, ca Fănuș, nu se putea să nu-mi câștige simpatia. Era adeseori pripit în judecăți, repezit, nedrept cu unii și disprețuitor de nuanțe, dar în toate era sincer și spunea pe față
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Ei bine, am fost reclamată la Cadre că vin la birou cu gene false și, credeți-mă, am fost cercetată pe viu. Cel mai mult mă deranja felul în care se uitau la tine cei de la Cadre. Chiorâș, pieziș, cu mefiență, de parcă te-ar fi crezut gata să le furi portofelul. R.P. V-am amenințat mai devreme, de fapt, la prima noastră întrevedere, cu o întrebare legată de corectitudinea politică. Ei bine, cum priviți corectitudinea politică? De unde credeți că a început
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pe mâna securității oameni, condamnați la ani grei de pușcărie politică, stigmatizați ca dușmani ai regimului comunist, sancționați ca atari. Îl amintesc doar, pe inginerul Dumitru Bazon, actualmente președintele AFDPR Iași, consătean cu delatorul. Sechela trecutului comunist, încă “nostalgiază în mefiența poetastrului răsfățat”. Sunt gata oricând să absolv generația succesoare de năravul părinților și să acord prezumția de noncomplicitate la delațiune, dar la domnul Spiridon, gestul nu se cere. Naiba mai știe, dar nu-mi pot închipui cum, unul din capii
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
impozant, intitulat Codexul apocrif al Noului Testament. De la Fabricius și până astăzi s-au făcut pași enormi În editarea, comentarea, Înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, Întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar din partea teologilor, a așa-zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției nealterate”. Pentru aceștia, nu mai Încape vorbă, cuvântul „apocrif” miroase a pucioasă și nu-și are locul În vocabularul pravoslavnic. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
zise „doctorate” despre apocrife, fără valoare, simple compilații (și nici ele bine cusute) despre texte etiopiene, de pildă, analizate după versiunea... franceză. Cum se poate Întocmi o școală normală pe un soclu de necinste cvasipermanentă? Reluându-mi, așadar, ideea: Între mefiență programată și belferism pseudocultural, Între inchiziție și comedie bufă, Între ortodoxism arogant (disting net ortodoxismul, ideologic, de ortodoxie) și ezoterism dezinhibat e greu să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest colocviu sugerează o schimbare nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
rezul- tantă estetică. Lumea operei lui Caragiale și caragialescul ei Degajând-o de complimentele pe care istoricii literari i le fac lui Caragiale, să-i privim opera măcar preț de o clipă cu o privire lipsită de admirația rituală sau mefiența prin- ciară a filozofului dezamăgit de toate acele trivia ale exis- tenței banale. Dacă lăsăm deoparte articolele de ziar și toate acele marginalia care constituie însă sistemul de inserare în economia societății cu care era contemporan, opera sa se dezvoltă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
împrumută nu fără un ecart ironic naturalismului efectele, este un mod de a scrie după rețetă, așa cum G. Călinescu scrie romane balzaciene după rețetă. Ictusul ironic devoalează jocul dublu de scriitură în oglinda unui model prestigios, dar și a unei mefiențe față de epistema pozitivistă a sfârșitului de secol XIX. Acest reflex nu face dispozitivul optic invocat mai puțin funcțional, ci ne demonstrează că avem un autor care și-a deconstruit modelul și l-a reasamblat, un autor care-i cunoaște toate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a Sibiului și vei înțelege lipsa mea de tentație clujeană. Așadar, pe curând, la București !” . Pentru Radu Stanca, Bucureștiul aduce speranța unei revitalizări a spiritului cerchist, însă Ion Negoițescu (Scri- soa rea din 30 aprilie 1947) întâmpină cu o mare mefiență capitala ; este vorba de o inaderență constitutivă și de o respingere orgolioasă a cercului de preocupări ale literaților bucureșteni. O vizită făcută lui Noica nu face decât să-i sublinieze alteritatea și să-i întărească refuzul. „Față de lumea literară am
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
comunist: documentele abundă în referiri la 'ajutor legionar', 'activitate legionară', 'comandament legionar', 'așa-zisa reeducare'. Toate declarațiile urmează același tipar și urmăresc să conducă anchetatul spre o anumită idee. În aceste condiții, declarațiile deținuților din anchetă trebuie privite cu maximă mefiență, unele fiind adevărate materiale de propagandă comunistă (este cazul declarațiilor lui Aristotel Popescu, asupra căruia spălarea creierului izbutise). Procesul Țurcanu-varianta comunistă Procesul în sine a avut loc în septembrie-noiembrie 1954, iar completul de judecată a fost condus de Alexandru Petrescu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cărți de către victime ca fiind de o ferocitate ieșită din comun, s-a retras până la sfârșitul vieții într-un sat din județul Timiș, intrând în muțenie absolută chiar și față de familia sa. Reacția majorității a fost una de semiizolare și mefiență, și ea s-a menținut după ieșirea din închisori, ba chiar și după 1989 în foarte multe cazuri. Există numeroase mărturii scrise ale foștilor deținuți politici care reclamă ciudățenia loturilor de 'piteșteni' întâlnite prin închisori: cu toții erau închiși, neîncrezători și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
că mă adusese „în grup”, după trei ani de insistențe ale poetului, dar și după ce a citit prima variantă a romanului meu de debut, atitudinea lui s-a schimbat brusc, mi-a prezis un viitor „măreț” în proza română și mefiența lui instinctivă din primii ani s-a schimbat în accente de reală simpatie și solidaritate umană. După „dispariția” sa din „fauna literară”, ne-am văzut, firesc, mai rar, dar ne-am văzut totuși, și cred că eu am fost cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în „calcul” „îmbolnăvirea lui psihică” paranoia sa. De altfel, cine a bănuit-o, cine a prevăzut-o?! Sigur, scepticii, de care am mai vorbit la modul generic, aveau rezerve față de el la modul „firesc”, adică dispreț față de instrucția sa precară, mefiență față de trecutul său de „dur” (fost general de securitate în timpul brutal al colectivizării, șef al culturii, fără nuanțe!Ă, mefiență, neîncredere ca față de orice șef comunist, față de „orice” dictator, instalat cu ajutorul armatei fals de eliberare sovietice și care diriguie cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care am mai vorbit la modul generic, aveau rezerve față de el la modul „firesc”, adică dispreț față de instrucția sa precară, mefiență față de trecutul său de „dur” (fost general de securitate în timpul brutal al colectivizării, șef al culturii, fără nuanțe!Ă, mefiență, neîncredere ca față de orice șef comunist, față de „orice” dictator, instalat cu ajutorul armatei fals de eliberare sovietice și care diriguie cu ajutorul nemijlocit al poliției politice și al armatei ideologizate. Dar... nimeni nu bănuia „boala, paranoia” care urma să-l cuprindă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Moldova acest interval în Cartea românească de învățătură, parte (afirmă J. Chiffoleanu 111) a ritului de trecere reprezentat de moarte, interval necesar pentru reintegrarea femeilor îndoliate în circuitul social 112 (pe care - ne asigură un cercetător [îl privise cu destulă mefiență] - dreptul canonic apusean nu-l stipula 113 iar legiuirile civile puteau fixa intervalul cu pricina la mai puțin de douăsprezece luni) chema sancțiuni asupra femeii neascultătoare: „de spune că încă muierea carea nu împle anul cel de jale, ce să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mă califica undeva între grupa mijlocie și mare de grădiniță, dar refuzasem cu obstinație să frecventez acea instituție). Contradicția dintre atmosfera atât de plăcută, cultivată de doamna Șerban, și conținutul arid al lecțiilor a determinat din partea mea o reacție de mefiență față de limba franceză, de care aveam să mă debarasez abia în perioada studenției (prin anii 1970, lectorii de franceză de la Facultatea de Litere începură să prezinte filme de artă franceze, în versiuni fără subtitrări - o metodă ideală, pentru mine, de
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
a-i apăra crezul. Alister și Joanna McGrath sînt tocmai avocații chemați să ferească biologia de furia ideologică a inflexibilului Dawkins. Și cum din cauza lui, oamenii au impresia că știința nu are alt rost decît acela de a le insufla mefiența în Dumnezeu, Alister și Joanna McGrath se străduiesc să risipească nociva impresie. Pledoaria lor e dublă: 1) de scoatere a științei de sub bănuiala unei intenții de propagandă antireligioasă; 2) de combatere a lui Dawkins în cîteva din ideile sale predilecte
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]