118 matches
-
arătînd spre ospătarul care aștepta. - Aha, zise Kingsley și puse din nou mîna pe meniu. încă nu m-am hotărît. Terry își dădu seama că habar nu avea ce să aleagă. - Tortellini îți place? îl întrebă el. Kingsley îl privi mefient. - Cum să nu, răspunse el. Mai ales primele, alea-n alb-negru. în timp ce așteptau să li se aducă felul principal, Logan își schiță propunerea. Lucra la unul dintre principalele studiouri de la Hollywood și încerca să pună în mișcare zece-douăsprezece proiecte orientate
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
coadă, toate textele sînt interesante și "la zi" (mă rog, la trimestru). Datoria față de Anul Eminescu e împlinită printr-o anchetă referitoare la ediția Christinei Zarifopol-Illias, văzută de pe poziții și din unghiuri diferite. Cristian Livescu se situează de partea celor mefienți în privința autenticității, atîta timp cît documentele nu sunt expertizate de "specialiști de certă probitate", iar ediția "grăbită să șocheze piața" îl nemulțumește. În schimb, Marin Mincu nu pune la îndoială onestitatea editoarei, ci face o sumară trecere în revistă a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
fac un proces de intenție nimănui. Vreau doar să înțeleg cum de un autor ca Ionuț Chiva reușește să spargă consensul cronicarilor după o ecuație relativ simplă: „clujenii” (sau, oricum, cei care rezonează cu spiritul universitar transilvan) sunt mai degrabă mefienți, pe câtă vreme „bucureștenii” (meridionalii, în genere) se entuziasmează aproape fără excepție. Îmi cer de pe acum iertare pentru lipsa de nuanță. Dar cred că tot nuanțând ajungem să ratăm adevărurile simple. Cum e, de pildă, acesta. Nu-mi amintesc precis cum au
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
comunistă, paradisul săracilor - iată imaginile promisive care alimentează și justifică entuziasmul distrugerii prezentului. Visul nazist și visul comunist sînt menționate împreună în inventarul alibiurilor nobile ale violenței și de un mărturisitor din sînul "raiului" comunist (deci mai credibil pentru cei mefienți în observațiile - limpezi, prin urmare nu tocmai confortabile - ale istoricilor și gînditorilor din afara "lagărelor"). Este vorba de Alexandr Soljenițîn, care scrie, obosit de spectacolul istoric al măștilor amăgitoare ale crimei: "(...) inchizitorii își motivau acțiunile prin creștinism, cuceritorii - prin glorificarea patriei
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
tot, doza de naționalism impotent admisă de regimul care acceptase compromisuri politice revoltătoare pentru a se instala discreționar și abuziv. Miorlăitul patriotard al bardului era fals, dar bine stipendiat, oferind un capital mediatic impresionant de care a devenit conștient și mefient și Secretarul general, însă cîntecul emoționa. Nu exista niciun pod de flori, ci ca în orice țară comunistă care se respecta, o graniță bine păzită cu sîrmă ghimpată pentru cetățenii ei care de prea mult bine sau din naivitate ar
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
crede acest comentator sedus de dogme și totuși nedogmatic este, totuși, una clar (de)limitată. E critica placată pe particular. "Nu pretindea el șT. S. Eliotț, vorbind despre funcția criticii, un simț foarte dezvoltat al faptului concret?" (130) Ca urmare, mefientă la abstract și general, la idei, critica își fixează, într-un sens conservator, dar deschis, chiar și o limitare filosofică. Ideea revizuirii, ca sintaxă periodic transformată a istoriei, este atrasă tot de la T. S. Eliot: "Din când în când, e
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
era considerat, pe bună dreptate, unul dintre cei mai buni poeți români în viață) și cea de după (când numărul mare de volume publicate și relativa lor stereotipie i-au sedimentat imaginea de autor industrios). În această a doua etapă, cronicile mefiente n-au întârziat să apară, chiar din partea unor admiratori declarați ai poeziei lui Coșovei. Reproșul cel mai frecvent privea tocmai tipul de „rutină” la care, parcă sfidându-și natura spectaculoasă, se supunea acest poet extraordinar. Dezinteresându-se până și de
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
reacții. Întâlnirea criticului cu scriitorul pe care îl citește și vrea să-l înțeleagă pare aproape imposibilă. Fiindcă, la antipodul lui Eugen Ionescu, Eugen Simion e un comentator literar pentru care adevărul există. Fiind, în plus, sistematizabil. Câtuși de puțin mefient față de certitudini, criticul "șaizecist" le caută cu îndârjire, le disociază prudent și le extrage, cu o vizibilă ușurare, din materia densă a literaturii și a vieții. Le aranjează meticulos și le îmbină în structuri explicative care înfășoară cât mai strâns
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
și la temele ori personajele predilecte ale cărților publicate abundă în acest volum-arhivă, de o intensă, aproape dureroasă autoreferențialitate. Spre deosebire de "optzeciștii" puri și duri, pe care îi respinge cu un nu hotărât armelor textuale, autorul apropiat de Sorin Preda este mefient față de orice convenționalizare, de sublinierea (fie și în răspăr) a procedeelor și tehnicilor cu care se fabrică proza. Nu este suficient să demontăm și să realcătuim textul, la nesfârșit, pentru a obține o carte adevărată. Literatura înseamnă mai mult decât
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
descusută, penetrantă. Când spiritul se inflama, devenea un polemist redutabil. L-am ascultat în câteva prilejuri, pamfletele lui orale băteau spre absurd, însă ce efect copleșitor! Leul cu coama căruntă stă acum calm și privește, cu ochii lui de țăran mefient din câmpia Dunării, artera imperială a Parisului. "Da, da, da, zice el, e frumos la Paris, frumos este la Paris", dar înțeleg fără dificultate că este grăbit să-l părăsească. Se ridică, apoi, drept, mare și impunător, mă ia de
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
din coaja sa. În noua lume în care a intrat există repere puternice precum noua mamă, intepretată admirabil de Yael Abecassis, luptînd pentru noul ei fiu, lingîndu-l pe față ca o sălbăticiune, într-o scenă memorabilă, pentru a demonstra părinților mefienți că bubele fiului său nu sunt contagioase. La fel este și cu purtătorul de cuvînt al comunității evreilor etiopieni, care, rămas fără familie în împrejurări tragice, joacă rolul unui părinte spiritual pentru tînăr. Existența unor personaje prea puternice și focalizarea
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
Penultima apariție a Alexandrei Costin pe podiumul de concerte al Radiodifuziunii Române a fost un adevărat pariu cu perspectivă, cu propriul ei proiect interpretativ. Un pariu câștigat, iată, la un an distanță, într-o manieră în care asistența, oricât de mefientă ar fi să fie, nu poate să nu savureze reușita. Atunci, în 2 iunie 2006, tânăra pianistă restituia cu finețe și multiple nuanțe Concertul nr. 4, în sol major, de Beethoven. Acum, în chiar "Ziua copilului" anului de grație 2007
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
muzica s-a născut probabil ca artă legată de un anume cult religios, ca și de o trimitere intenționată la tradiții extrem-orientale de meditație. - Am audiat recent al 10-lea D-voastră Cvartet de coarde. Astăzi compozitorii sunt, în general, mefienți vizavi de acest gen instrumental. Ce v-a determinat să-i fiți în continuare fidel? - Acest "Cvartet nr. 10" - care poartă subtitlul "In Perpetuum" - este un bun exemplu de muzică atemporală. Nu văd motive obiective care ar explica un declin
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
rut. Ce zici?ť El: ŤȘi-așa-i miștoť". Nu e la mijloc, așa cum s-ar putea crede, un paseism, o "demodare" - Val Gheorghiu se arată la curent cu presa occidentală și cu ultimele romane anglo-saxone de succes - ci de-un mecanism mefient al personalității care ține a înfățișa cît mai convingător cu putință motivele deziluziilor sale, a le pune în demonstrație. "Ruptura cu lumea" e mai profundă decît o insatisfacție circumstanțială peste care s-ar putea trece, decît un divorț de epoca
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
a fost Winston Churchill - așa cum îi amintește la prima înfățișare și lui Tony Blair - a plătit prețul ridicării sale pe tron printr-o constantă demnitate și discreție și prin sacrificul soțului ei. Regizorul strecoară aici un comentariu ușor ironic și mefient cu privire la valorile în care alegem să credem, față de schimbările pe care alegem să le facem. Atît premierul, cît și regina știu că Anglia fără monarhie este inconceptibilă și că au datoria s-o păstreze. Filmul lui Stephen Frears nu este
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
un spectacol nu poate fi la fel de sugestivă o controversă a imaginilor ! Si-apoi, de ce osîndește Wald litera ? Doar ea e cărămida cuvîntului, nu?!... Se folosește agasant de des cuvîntul vedetă. Mai ales În ultimii douăzeci de ani. Personal, Îi privesc mefient pe cei care se cred sau se prezintă astfel. Fiindcă, a fi vedetă Înseamnă , paradoxal, a rata notorietatea ! Vedeta moare după o lună, un an sau un deceniu. Creatorul, cha rismaticul adevărat, nu dispare nici după un mileniu. Shakespeare e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că, în ciuda unor apucături a căror grosolănie te-ar fi tentat să-l așezi în rîndul avangardiștilor și al progresiștilor dezlănțuiți, Hulme era o structură conservatoare și un apologet al clasicismului. Nu credea în progres și în democrația liberală, era mefient în privința bunătății constituționale a ființei umane (respingînd ideea potrivit căreia omul e bun de la natură, numai că societatea îl corupe), nu credea că omul e o ființă perfectibilă și nici că ar fi în stare de progres moral, dar, pe
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
sânge Încă proaspăt pe el. „Constrânși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunând că În făptuirea crimei lor recunoscuseră degetul Domnului. Cerură un preot să se spovedească.“ Despre acel straniu eveniment vor relata și alte ziare europene, unele Însă manifestând o reținere mefientă, ceea ce era doar efectul pătrunderii puternice a pozitivismului În cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covârșitoare - că acel caz admite forța magnetică incontestabilă a omului. În final pronunțase și celebrul Kardeck, o autoritate absolută, omul care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
s... fac... rabat din acest punct de vedere, pentru a nu periclita funcționarea acordului Schengen în cazul României. În fine, trebuie s... ne aștept...m la un curent de opinie (mai ales in ț...rile vestice ale UE) tot mai mefient fâț... de „invazia” esticilor în c...utare de munc..., chiar dac... aici avem de-a face cu un paradox: multe ț...ri din UE au nevoie de forță de munc... din import pentru unele îndeletniciri pentru care nu se g
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
susțin c... a fost validat de timp și, nu întâmpl...tor, FMI a avut o argumentație similar... în discuțiile cu Guvernul român și BNR în ultimii ani în privința calendarului pașilor de liberalizare a contului de capital. A critica BNR pentru mefienta fâț... de într...rile financiare mari mai ales acum, cănd aprecierea puternic... a leului nu are corespondent în câștiguri de productivitate și când deficitele externe au explodat, dovedește o lips... de realism. Nici nu este de înțeles malițiozitatea care pune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
este de neînțeles), rigiditatea piețelor muncii (notă bene: modul în care s-a reformulat directivă Boelkenstein), un tip de creștere economic... ce economisește muncă (aceasta fiind scump...), creând puține locuri de munc..., criza asistenței sociale, care m...rește deficitele bugetare, mefienta fâț... de ț...rile nou intrate în Uniune, care cresc în medie cu pește 5% anual (fâț... de o medie de circa 2% în Uniunea celor 15) și teama, în creștere, fâț... de concurență economic... asiatic.... România a avut o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
poate opera fundamental. Totuși, firesc, pentru cei care iubesc libertatea, lupta împotriva ei e un imperativ. Fără contradicție! Motanul a ieșit din ascunzătoare, stă pe coadă și nu se grăbește să-mi sară în brațe. Mă privește cu un ochi mefient, abstract, își face cu diplomație toaleta, apoi se îndreaptă spre fereastra pe care va contempla, dinafara timpului, panorama străzii. Mă ignoră cu majestatea rasei sale. Peste un ceas se va milogi pentru una sau alta, redevenind o felină de salon
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
Teologia naturală Sorin Lavric E o pacoste a oamenilor de știință aceea de a fi mefienți în privința doctrinelor religioase. Și la mijloc nu e o ră- utate gratuită, ci o insatisfacție adîncă, ce vine dintr-o constatare verificată de sute de ori: atunci cînd se apucă să descrie istoria universului, bazaconiile pe care le emit religiile
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
Alex. Ștefănescu 13 noiembrie 2009. Nu știu alții cum sunt (de fapt, știu: mefienți față de ritualurile sărbătorilor și chiar față de ideea însăși de sărbătoare), dar eu iubesc festivitățile. Îmi plac momentele de bucurie colectivă, ceremonialurile, omagiile aduse învingătorilor. Acum mă aflu la Iași, la ediția a doua a unui select festival de poezie, intitulat
Festivități by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6682_a_8007]
-
Luminilor, socotind-o un răstimp în care excesul rațiunii și optică ateista a dus la stingerea tradiției și la iscarea acelei superstiții moderne care poartă numele de progres uman. În al treilea rînd, reacționarul e un pesimist incurabil: privește cu mefienta desfășurarea istoriei și e foarte sceptic în privința virtuții omului de a îmbunătăți lumea. În al patrulea rînd, reacționarul e încredințat că istoria merge din rău în mai rău și că pîrghia acestei înrăutățiri stă în lucrarea ascunsă pe care o
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]