78 matches
-
Un alt dublet cu o mare semnificație este reprezentat de Faust și Mefistofel, pe care, Într-o anumită privință, Îl putem apropia de dubletul Oedip și Sfinxul. Faust este spiritul clar, luminos, rațional, cel care caută să dezlege misterul, pe când Mefistofel este spiritul tenebros, irațional, al Inconștientului pulsional. În aceeași serie se Înscrie și dubletul Don Quijote și Sancho Panza, În care vedem diferențierea și complementaritatea dintre spiritul aventurier, expansiv, imaginar și spiritul practic, imediat, limitat strict la realitate, rezervat și supus
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Dar ce este această complementaritate care definește dubletele? Ea nu este altceva decât separarea persoanei În părțile din care aceasta este constituită. Am putea afirma că dubletele sunt simbolurile didactice ale persoanei În acțiune. Faust nu poate face nimic fără Mefistofel, la fel cum Don Quijote nu poate pleca În aventură fără Sancho Panza, iar Dante nu va putea Întreprinde călătoria sa fără a fi călăuzit de Virgiliu. Oedip nu-și va putea Începe marea aventură a existenței sale tragice, decât descifrând
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dualitate a naturii sale ca pe două tendințe opuse, contrarii, dar care totuși alcătuiesc ființa sa: conștiința morală a virtuților intelectuale și conștiința pasiunilor inimii. Dacă pentru Faust lucrurile par a fi mai clare, ele se complică În cazul lui Mefistofel. Modul În care acesta i se prezintă lui Faust apare la fel de contradictoriu (J. W. Goethe, Faust IĂ: „O parte sunt dintru acea putere Ce numai răul Îl voiește, Însă mereu creează numai bine. Astfel cum tot ce voi numiți păcat
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
contradictoriu (J. W. Goethe, Faust IĂ: „O parte sunt dintru acea putere Ce numai răul Îl voiește, Însă mereu creează numai bine. Astfel cum tot ce voi numiți păcat, Distrugere și rău E Însuși elementul meu”. Spre deosebire Însă de Mefistofel, personificarea pulsiunilor tenebroase ale inconștientului, Margareta este simbolul virtuților morale ale frumosului și binelui, al purității și perfecțiunii, pe care Faust le vede În felul următor (J. W. Goethe, Faust IĂ: „Frumoasă-i, Doamne! ce copilă! N-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Doamne! ce copilă! N-am mai văzut asemenea făptură. Are virtuți desigur, fără număr Roșeața buzelor și a obrazului lumină Să nu le uiți o veșnicie! Și cum privirea și-o Înclină Ce cald prin inimă te ia”. Margareta și Mefistofel sunt personaje complementare: virtutea morală și pulsiunile primare, neelaborate. Ca și Faust, care-și resimte dubla natură interioară, la rândul său, Sf. Pavel spunea: „Nu binele pe care-l doresc, ci răul pe care nu-l doresc, Îl fac”. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de taur, tuciuriu, păros. cu laba picioarelor despicată în două copite. -Care-ți este porunca? -Adună-ți armata și înconjoară regatul. Omoară și alungă dușmanii care vor să intre în țară. -Mefistofel execută ordinul, dar cine plătește? -Eu-răspunse Petru. -Da? De acord-chicoti Mefistofel, plecând în trombă. Grațiani luă un glob de cristal, ordonând unor forțe nevăzute. -Să apară dușmanii interni. În glob apăru o șlehtă de boieri care puneau la cale căderea Domnului. -Iată-ți dușmanii Măria-ta. -Ahaaa!Boier Cornea e capul răutăților
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să-le înțepe cu sute de ace cu vârful otrăvit, bolborosind cuvinte neînțelese, de blestem și afurisenie. După care rosti: -Ludovic și Sigismund, vă dau lovitura de grație și vă trimit în iad-spuse Grațiani, înțepând în dreptul inimii păpușile de ceară. Mefistofel sufletele sunt ale tale. Ia-le! Radu voievodul principatului de sud îl trădă pe Petru. Intră cu coaliție polono-otomană, conjurații trădători. alungându-l din principat. Petru cu familia și curtenii credincioși din suită, se îndreaptă spre Hotin, de unde a fost
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Grațiani astrolog, magician, spițer și vraci a dispărut fără urmă. În cabinetul lui Grațiani. hatmanul a găsit o păpușă de ceară cu înfățișarea lui Petru, înțepată cu sute de ace, din care unul înfipt în dreptul inimii. Înțelegerea a fost respectată. Mefistofel și-a primit plata. CRISTALE La curtea craiului Matei se aciuase un străin, despre care se vorbea că este foarte erudit, colindase tot pământul și nu existau mistere ale naturii, care să nu le fi elucidat. Venețianul Florentin Delmar magician
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
schimbările care se produc în modul de a concepe literatura de către generațiile următoare. Premisa de la care pornim este aceea că analiza propriu-zisă a operei literare înseamnă aducere în actualitate a unor scriitori. Iar literatura este, metaforic vorbind, asemenea celebrului personaj Mefistofel, prin care Goethe ilustra, într-o manieră inedită, sincretismul modern al binelui și al răului. Mefistofel este ghid și învățăcel (pentru că lecția din final îi este adresată), păpușar și marionetă, reprezentant al "răului" și motor al "binelui", cel ce face
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pornim este aceea că analiza propriu-zisă a operei literare înseamnă aducere în actualitate a unor scriitori. Iar literatura este, metaforic vorbind, asemenea celebrului personaj Mefistofel, prin care Goethe ilustra, într-o manieră inedită, sincretismul modern al binelui și al răului. Mefistofel este ghid și învățăcel (pentru că lecția din final îi este adresată), păpușar și marionetă, reprezentant al "răului" și motor al "binelui", cel ce face universul să existe. Antinomiile pe care se bazează portretul său sunt, într-un anumit sens, antinomiile
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
reinterpretări ce se pot prelungi aproape la infinit. Este uneori spirit protector al textelor sau al autorilor pe care îi aduce în discuție și, alteori, aruncă anatema asupra lor. Ca să rămânem în limitele metaforei inițiale, este și ea asemenea lui Mefistofel: pune pariu cu eternitatea în încercarea de a stabili durabilitatea operei, dar nu e inocentă, se implică în acest pariu într-o tentativă de a influența rezultatul final (prin crearea sau prin modificarea unui orizont de așteptare). Facilitează accesul cititorului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lui Jauss, care, în descendență aristotelică, promovează catharsis-ul ca o condiție esențială a receptării operei artistice. Din acest punct de vedere criticul - în sensul său inițial de observator și comentator obiectiv, distant și nemilos al operei - este, asemenea lui Mefistofel, cel puțin aparent, un învins. Stimulat de el - pentru că și el reprezintă publicul căruia i se adresează - scriitorul inovează, face eforturi să surprindă, să emoționeze chiar și un astfel de cititor avizat, îi învață grilele de lectură și se străduiește
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ne aștepta bătrânul oraș cu tainele și poveștile sale adevărate. Cum era ora prânzului, ne-am gândit că cea mai bună locație este "Auerbachskeller", local vestit, menționat de tradiție ca locul unde Goethe a plasat prima întâlnire dintre Faust și Mefistofel. Localul, semănând cu "Carul cu bere" bucureștean, are patina timpului și decorul te plasează într-o altă lume și cu puțină imaginație și după o halbă-două de poți trezi, voiajând prin tunelul timpului, alături de Goethe, Faust și "ăl cu coarne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cea mare trebuia pusă în termeni aleși, fără de care nu era prelegere”. Apoi oratorul nu avea voie să se folosească de nici un fel de notițe; „El trebuia să apară brusc ca ieșit din pământ înaintea publicului, ca un fel de Mefistofel...senin stăpân pe dânsul și pe subiect, plutind în regiuni științifice înalte, el trebuia să lase să curgă cuvintele din gură fără efort, și odată cu vorbele valuri de știință, de învățătură și de mărime”. Conferința trebuia să ia sfârșit cu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
în suflet? ă Nu am spus asta. Am spus doar că eu nu am unul. Însă nu, că tot m-ați întrebat, nu cred în suflet. Nici în Dumenzeu. Nici în diavol. Nici în superstiții. Toate sunt la fel. Dacă Mefistofel însuși ar veni dinaintea mea cu o ofertă, nu cred că aș avea multe șanse să mă împotrivesc. ă Deci mă compari cu Mefistofel? Dar asta nu e o chestiune de vânzare a sufletului. Vrei să afli doar cine ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în suflet. Nici în Dumenzeu. Nici în diavol. Nici în superstiții. Toate sunt la fel. Dacă Mefistofel însuși ar veni dinaintea mea cu o ofertă, nu cred că aș avea multe șanse să mă împotrivesc. ă Deci mă compari cu Mefistofel? Dar asta nu e o chestiune de vânzare a sufletului. Vrei să afli doar cine ți-a omorât prietenii, nu-i așa? și mai spui că vrei să te faci avocat. Pe bune, nu poți să fii și nihilist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
p. 206. 549 Ibidem. 550 Ștefan Afloroaei, "Mircea Eliade. Disponibilitatea pentru interpretări alternative", în Analele Științifice ale Universității "Al. I. Cuza" din Iași, Filosofie, Tom XLIX, 2002, p. 117. 551 Ibidem, p. 128. 552 Ibidem, p. 129. 553 Mircea Eliade, "Mefistofel și Androginul", apud Ibidem, p. 130. 554 Ibidem, p. 129. 555 Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 131. 556 Ibidem, p. 154. 557 Vasile Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
malefică; furcă; furie; ghiaur; ghiduș; ghinion; greșeală; groază; haos; idiot; imposibil; inert; inexistent; intern; iubire; iubit; Iuda; îndrăcit; îndrăzneț; înfiorător; înfricoșător; înger căzut; un înger căzut; înjurătură; înspăimîntat; înspăimîntător; întîlnim; josnic; laicitate; libidinos; lipsă; loc; lopată; lucifer; lucru rău; mac; Mefistofel; mic; miel; mizerie; mînă; naiba; năzbîtii; neastîmpăr; nebunie; necunoștință; necurățenie; neființă; nefolositor; negativ; neghiob; neliniște; neliniștit; nenorocire; neplăcut; nerv; nervi; nesfințenie; nesuferit; obraznic; ocolire; om rău; parșiv; Paul; păcate; păcătos; penibil; pericol; pierdere; povara; poveste; povești de copii; prieten; prost
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pe rafinamentul simțurilor. Totuși, comparația cu Baudelaire, pe care o face Lorenzo Montano, autorul unei ediții din poeziile lui Magalotti, îi pare, lui Călinescu, deplasată. Asta fiindcă francezul interpretează, țese corespondențe acolo unde italianul doar se bucură, adulmecînd. Voltaire ca "Mefistofel vesel" trece și el prin selecția lui Călinescu, cu filosofia lui "superficială pînă la zăpăceală". Goldoni, acela pe care tatăl lui, doctor, îl lua la patul pacienților, apoi acela turbulent, stricînd liniștea colegiului de unde-l dau afară și, în fine
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
simpatie mutuala" dintre Dumnezeu și demon, ambii dispuși a se întîlni periodic (autorul Spațiului mioritic zice, agravînd situația, "a-și schimba obrăzarele", astfel încît nu știi cînd e unul sau celălalt). Interpretat uneori drept un diavol, iar nu un demon, Mefistofel se bucură din partea istoricului religiilor de-o considerație sporită. Acest spirit întunecat al adîncurilor, ironic, sterp, trîndav, are intenția de-a lucra împotriva binelui, dar sfîrșește prin a face binele - ideea lui Goethe, reluată cu plăcere în literatura inițiatica (Eliphas
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
a sinistrelor priveliști budapestane. Nimic nu seamănă mai mult cu o bătălie decât o altă bătălie. Apoi o scenă emoționantă: semnarea capitulării fără condiții, în fața rușilor, a statului-major german. Intrarea mareșalului Keitel învârtind amenințător bastonul de mareșal. înaintează ca un Mefistofel de comedie; sucește și învârte în juru-i vasta-i pelerină neagră. Se așează ca un mecanism bine reglat, semnează și își îndreaptă de două ori, foarte sigur, monoclul. Totul să se fi petrecut, într-adevăr, așa? Doar consecința unei educații
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
tub și alămuri; G. Puccini: Aria Laurettei din opera „Giani Schicchi“; W. A. Mozart: Aria Reginei Nopții din Singspielul „Flautul fermecat“; W. A. Mozart: recitativ și arie (actul I) din opera „Nunta lui Figaro“; A. Boito: Aria Margaretei din opera „Mefistofel“; G. Verdi: Aria Aidei (actul I) din opera „Aida“; J. Sibelius: Concert pentru vioară și orchestră, 27. 06, ora 19 ( C.N.A. „Ion Vidu“). Centrul Cultural Francez: Sărbătoarea Muzicii - Concert pop-rock cu trupele Proconsul, Spitalul de Urgență și Vama Veche, 21
Agenda2003-25-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281153_a_282482]
-
proprietar de pămînturi (1900, 1976) sau producător de cinema (The Last Tycon, 1976), gangster sentimental (Once Upon A Time în America, 1984) ori legendar (The Untouchables, 1987), îndrăgostit ilicit (Falling în Love, 1984) sau răzbunător sadic (Cape Fear, 1991), elegant mefistofel (Angel Heart, 1987) ori monstru irecognoscibil (Marry Shelley^s Frankenstein, 1994), regizor hărțuit politic (Guilty by Suspicion, 1990) sau jucător urmărit de ghinion (Casino, 1995). La eliptica melodie în 17 "silabe" a acestei tradiționale poezii japoneze mai pot fi adăugate
Clipind în întuneric by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18171_a_19496]
-
majoritatea poeților romantici, SÓowacki recurge din plin la recuzita tradiției și a gândirii populare. O dovadă elocventă în acest sens o constituie Pregătirea, un fel de preambul al piesei, în care se proiectează un univers inedit, dominat de puterea lui Mefistofel - simbol al răului -, dar și maestru al unui ceremonial magic și spectaculos. De altfel, diavolul, Dumnezeu, îngerii și alte forțe supranaturale sau ficționale (Imaginația, Frica etc.) revin și în alte episoade ale dramei, trecerea între lumea reală și cea imaginară
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]
-
al unui ceremonial magic și spectaculos. De altfel, diavolul, Dumnezeu, îngerii și alte forțe supranaturale sau ficționale (Imaginația, Frica etc.) revin și în alte episoade ale dramei, trecerea între lumea reală și cea imaginară realizându-se fără prea mari opreliști. Mefistofel apare în mai multe ipostaze, încercând să-l convingă pe Kordian că sacrificiul pe care îl presupune ideea uciderii țarului este absurd. SÓowacki preia ideea romantică a intervenției diavolului în destinul personajului pentru a aduce în prim plan scopul esențial
Bicentenar Juliusz Słowacki by Constantin Geambașu () [Corola-journal/Journalistic/6725_a_8050]