342 matches
-
începe să se învălmășească. Atacă „albele”. Doi pioni au încolțit un cal, acesta execută o întoarcere neregulamentară, pe când unul dintre luptătorii pedeștri se aruncă cu toată puterea și-l doboară pe dată la pământ. „Ce minunată execuție!” exclamă măria sa în megafon, fără să ia aminte la „nechezatul” dureros al celui căzut. Pionii albi se aruncă cu grămada asupra celor doi ofițeri negri, cărora nu le rămâne decât să ceară ajutorul turnurilor mobile. Nu se mai respectă niciun regulament. Pumnii curg de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
tocmai comodă, dar concluzie. Își vârî degetul - privind furiș spre unghiile încercănate de cerneala ziarului citit cu o seară înainte - în gaura discului. În câteva momente, de la capătul celălalt i se strecură în timpan un „la“ spart, răgușit, ca de megafon. Așteptă cu privirea împiedicată în romburile covorului. Tehnica aceasta care era mai bătrână și decât bunică-sa reușea încă să-l pună în încurcătură mai dihai ca întrebările existențiale despre viață și om. Bătu darabana a pagubă. Își imagină cum
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
prosceniumului, în jurul orchestrei, se ridica amfiteatrul, unde stătea publicul. Locurile de lângă orchestră erau rezervate notabilităților cetății, preoților etc. Partea cea mai înaltă a amfiteatrului era închisă printr un zid în care existau firide conținând vase de bronz, cu rolul unor megafoane ce amplificau sunetele. bă Mașinăriile Spuneam că spectacolul era mai vivace grație picturilor scenice, dar și unei serii de mașinării cu ajutorul cărora se produc efecte speciale. Așa este de pildă „mechané”. Pe acoperișul scenei se poate ajunge pe o scară
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
dichterlich, poeticește. Dar când casa se năruie peste el, ce se întâmplă cu omul prins sub dărâmături? Leila cu fluturi în burtă Ieșisem din hotel cu Leila imediat după bubui toarea rugăciune de prânz a lui Mollah Internet, aruncată din megafonul minaretului de peste drum. Călcaserăm afară păstrând o distanță decentă între noi, evitând să devenim iar atracția străzii, ea în jeans și sandale, partea de sus înfășurată într-un splendid abajur feminin din pașmina, valuri-valuri de stofă scumpă ce-i înveleau
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sau pelerinei sale lungi, părea mult mai Înaltă, statura ei avea ceva solemn și impunător. Ridică o mînă deasupra capului. Nimeni nu știa ce Înseamnă asta, În afară de Valerian, care apăru Îndată din spatele grupului anarhist-comunist și-i puse În mînă un megafon. Figura lui i se păru cunoscută doctorului Thomas. Abia mai tîrziu Își dădu seama că nu era altcineva decît românul care-i furase pardesiul la cîrciumă, și o luă Îndată pe urmele lui. Joanna Jeni duse megafonul la gură, dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În mînă un megafon. Figura lui i se păru cunoscută doctorului Thomas. Abia mai tîrziu Își dădu seama că nu era altcineva decît românul care-i furase pardesiul la cîrciumă, și o luă Îndată pe urmele lui. Joanna Jeni duse megafonul la gură, dar nu vorbi imediat. Se făcu o liniște perfectă. Vocea amplificată a Joannei-Jeni, groasă și nițel răgușită, din cauza excesului de tutun, răsună autoritar pînă la ferestrele blocurilor din preajmă, de unde locatarii curioși urmăreau evenimentul. — Atenție la mine, spuse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
le pună deoparte. Se vede Însă că recomandarea era pur formală, de vreme ce continuă, fără să mai aștepte Îndeplinirea ei de către cei vizați. Vom Începe cu un exercițiu ușor și plăcut. Ridicați mîna dreaptă și spuneți odată cu mine: iiiiiii! Joanna-Jeni mută megafonul În mîna stîngă, pentru a ridica ea Însăși mîna dreaptă, purtînd-o lateral, cu oarecare eleganță, ca o profesoară de gimnastică. CÎțiva, mai ales dintre cei din primele rînduri, se conformară, Însă sunetul scos nu era destul de convingător. Nemulțumită, Joanna Jeni
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
coadă. Așa mă bucuram și eu când mă duceau părinții la mare. Eram un copil cuminte și frumos și adulții mă mângâiau pe creștet, așa cum mângâi eu acuma câinele. Într-un an m-am pierdut În aglomerația unui bâlci și megafoanele au strigat numele meu. Mă dusese un milițian Într-o curte la Constanța, plină de găini cu gâtul golaș. Uitasem de părinți și priveam topit de fericire stelele și miroseam florile de regina nopții. Când Însfârșit au venit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
SUUU-PER! În această seară! țipă Nancy O’Dell de la Access Hollywood, cu vocea răsunătoare pe care uzanțele o impun când e vorba de anunțuri pe covorul roșu la o gală de premii. Vocea Îi suna de parcă ar fi avut un megafon În gât. Urmăream spectacolul televizat În apartamentul meu de hotel. Thack era atât de entuziasmat și emoționat de apariția Ninei În rochia creată de el, că organizase la atelier o vizionare devreme În seara aia, pentru angajați și pentru prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la viluță și înapoi... Cu ocazia sărbătoririi Francofoniei. Studenții s-au strâns pe margini, trecătorii curioși se opresc și ei. VĂ ROG SCĂPAȚI CUMVA DE RÎNDUL ĂSTA DE PUNCTE ORIUNDE APARE! - Eliberează, mă, ăla cu Dacia roșie, drumul... strigă în megafon un polițai. Nu aveți voie să opriți... Dubița, pleacă mai repede! Taxiul galben, n-ai voie să parchezi aici... Espero alb, n-ai voie să oprești aici... Nu mai urcă nici un tramvai dup-ăsta, s-a-nțeles? Muncitorii au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
adunat adepții în Piața Unirii, dar mai spre Traian, pentru că încă n-au fost terminate reparațiile în mijloc, unde-ar fi bourul, și a prevestit prăbușirea orașului și alte rele sigure. - Vă anunț Ora profetică! Ora profetică! strigă într-un megafon mărunțelul urcat în Dacia papuc roșie. - Ce zice, ce zice...? - Zice mamaie că-i cu sfârșitul lumii... - A, păi vine sfârșitul lumii, că nu ne mai rabdă bunul Dumnezeu pentru păcate, că s-a stricat, maică, lumea, e numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în realitate! Pa, mă duc pe la sediu, pup-o pe Carina din partea mea și te-aștept la partid. Chiar eu o să-ți pregătesc adeziunea! Dinspre Fundație coboară trei mașini cu steaguri scoase pe geam, „Votați... Votați... Votați...” se aude din megafoane. - Ștefane! Salut! aleargă după mine Alexandru de la televiziunea locală. Dac-ai ști ce zăpăceală e la Primărie cu mucegaiul ăsta... O nebunie-ntreagă! S-au certat între ei, se va lăsa cu demisii și concedieri, a fost ieri la doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
persoane. Asta a Îngrijorat-o pe Margaret mai mult decât adunarea lor obișnuită, care, drept compensație pentru lipsa de real interes, era cât se poate de gălăgioasă. De astă dată era ceva deosebit, pe un podium o tânără vorbea la megafon cu multă Însuflețire, nu era puhoiul de neînțeles al vitriolului verbal, ci, așa cum i s-a părut, ceva care părea să fie o adevărată conferință. Părea să fie o anume legătură Între pumnii ridicați de studenți și ridicarea glasului fetei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fie o anume legătură Între pumnii ridicați de studenți și ridicarea glasului fetei care vorbea, se schița o direcție pe care Margaret n-o mai con statase În desfășurarea protestelor din campus. În ciuda murmurului permanent al vocilor și a pârâitului megafonului, Margaret a distins cuvintele și astfel a devenit o figură Întunecată, putredă, stricată până În măduva oaselor. Vocea femeii era dramatică și limpede, accen tele cuvintelor erau perfect gândite, ca discursul convențional dintr-o piesă de teatru lenong. Margaret s-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la gît o pérticicé din acest steag pe care ostașii sovietici l-au stropit cu sîngele lor, ca sé tréiți voi astézi În pace. Șasa mergea În rînd aléturi de Misa Zaborov, care ținea de ațé doué baloane lungi. În megafon o voce felicită pe toaté lumea cu sérbétoarea Marelui Octombrie și toți copiii réspundeau cu urale. Soarele pétrundea printre baloane. Ce mult sînge a trebuit că sé se facé steagurile roșii! Dar de ce sé rupé steagurile că sé ne facé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
la cîteva cioburi sé cadé În Îndoituré. Mergea atent că sé nu-i saré cioburile și sé nu i le vadé cineva. În mijlocul mulțimii, acoperit de baloane, cînd parada Încetini și toți pionierii și Învéțétoarele ascultau ce se spune În megafon, Șasa se aplecé sé-și lege șiretul, pe care și-l lésase dezlegat Încé de acasé, si scoase din Îndoituré un ciob. Șasa era singurul din toaté clasa care reuși sé pétrundé În rînd cu cioburi la el. Îl tinu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Ivanovna. S-au auzit doué bubuituri. Doué baloane mari care o fécuré pe fața lui Vera Ivanovna sé plîngé, iar pe Nadejda Petrovna sé se Întoarcé spre Romă Bohanțov și sé-l tragé de ureche și sé strige: mégarule! mégarule! În megafon se auzi: Ură! și Șasa strigé și el: Ură! Ură! Dar el știa cé pionierii mai mari aruncé cioburile cu balonul. Iau nu știu cum balonul și-l Îmbracé că pe o ménușé și pun ciobul În vîrf, si balonul nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și ciobul zboaré că din praștie, si se aud baloanele cum pocnesc. Dar pentru asta el trebuie sé mai creascé. Oricum, se géseau pietricele și cioburi și pe jos, și cînd se opreau că sé asculte ce se vorbește În megafon, puteai sé ridici un ciob sau o pietricicé, chiar dacé strézile péreau méturate din timp, special că sé nu se spargé baloanele fetei lui Vera Ivanovna, dar totuși se mai puteau gési, numai sé nu vadé Nadejda Petrovna. Mergeam Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mare de oaie. Deasupra pluteau baloane și pancarte, cuvinte care se amestecau, cuvinte șușotite, cuvinte vorbite, cuvinte strigate. Totul la un loc și totul de odaté. Octombrei, octombrei mici, octombrei mari. Pionieri mici, pionieri mari, comsomoliști, pancarte, voci de nicéieri, megafoane. Își duse iar mîna și-l Împinse. Pérea un balon frumos, portocaliu, un balon adevérat. Începu sé umble iaréși prin pédure. Urcé dealul, trecu pédurea cea micé, intré În aréturé. Nu gési nici o cérare, așa cé trebui sé și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
labele!” și tot atunci se auzi un balon cé se sparge și Șasa se uité În sus și vézu ață și de ațé cum se fîlfîie, ca o cîrpé galbené, balonul lui rotund. - Tréiascé Întîi Mai, Ziua Mondialé a Muncii! Megafonul hîrÎi și Șasa Își purta Încurcat privirea, Încercînd sé géseascé agéțat În vreun copac, sau deasupra vreunei ferestre, lîngé un steag, péléria de aluminiu din care se auzea vocea, dar dupé hîrÎit, aceeași voce spuse foarte familiar și blînd „Ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
branșării spiritului identitar la potențialul istoric al românilor de a dăinui, în consonanță cu valorile imanente tradițiilor multiseculare: lingvistice, spiritual religioase sau culturale în sens larg, antropologic, al nației.“ În fraze de acest fel, răsunătoare ca un discurs rostit la megafon, îl caracterizează Ștefan Stoenescu pe autorul volumului de „poesii“ Acasă, apărut recent, în patru limbi (Limes, Cluj Napoca, 2007). Citind versurile, constatăm că Mihai Posada nu preconizează nimic răspicat. Scrie o poezie cuminte și inofensivă, ca un ciripit de pasăre, imitându
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dar, lucru lăudabil, lăsat în folosință exclusivă doar pentru aventurierii porniți din Iași. În mașina cea mai de doamne-ajută era EL, speranța celor peste șase sute de mii de suflete, răsfirate ca naiba prin tot județul. O altă mașină avea un megafon, care era pus în funcție imediat ce apărea o casă la orizont. Votați viitorul! Votați candidatul vostru! Urma o frîntură de melodie și apoi se relua: Votați Parpanghel! Votați PeReLe! Din nou o frîntură de muzică cultă. Un măgar, care păștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-o la telefon. Vreau să-ți fac o surpriză enormă, iubito! Nu-mi mai spune așa, că aud colegii. Cum adică? Te ferești să nu-ți zic iubito? Aici este o școală, Rodion! Cum vrei tu, dar nu vorbeam la megafonul școlii. Te sun, spune Dana închizînd telefonul. Rodion este puțin derutat și, cum dispunea de timp berechet, s-a pus la pîndă. Nu a trebuit să-și urmărească prea mult iubita pentru a trage niște concluzii. Radu o conducea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
parcă dacă plângi așa, pur și simplu, la tine acasă și din același motiv, nu-i la fel). Dar chiar nu e la fel ! Tristețea iese din sunetele obișnuite ale gării, din luminile care se văd în vagoane, din glasul megafoanelor, impersonal și metalic, tristețea se atârnă pe semnalele luminoase de la capătul liniei... sunt toți acolo, își caută locul, apoi apar la fereastră și-ți surâd, ca și cum e lucrul cel mai obișnuit să plece așa, în asfințit... îi vezi sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
niște camioane mari, încărcate cu militari sovietici. Camionul din fruntea coloanei arbora în bernă steagul roșu cu secera și ciocanul și un tablou al lui Stalin, mare cât toate zilele, cu o banderolă neagră la un colț, iar din niște megafoane puternice se revărsau imnuri proletare. Ticu îl trase de mânecă pe Stelian și îi făcu un semn din cap, fără să-i spună nici un cuvânt. De-abia după ce trecură de palatul poștei și o apucară pe o străduța lăturalnică, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]