173 matches
-
partea inferioară a megalitului, sub umărul bine evidențiat pe această latură. Deasupra acestui umăr se mai pot întrezări incizii cu aspect de grilă, atât de frecvente, de exemplu, în gravurile din epoca bronzului din Franța. Urmele de prelucrare a blocului megalitic de la Gura Haitii, evidențiate prin detașarea a doi umeri pe cele două fețe gravate, ar pleda în bună măsură pentru folosirea sa la o construcție dolmenică- un "picior" central de tip dolmen. În favoarea acestei ipoteze a venit descoperirea
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
cu însuflețire crescândă. Când l-am văzut, ce să-ți spun, am rămas cu aparatul de fotografiat tremurând în mâini. În față mi se înălța un megalit de proporții monumentale - Dan Berneanu mi-a atras atenția că se zice sculptură megalitică, mă rog, el e specialistul în domeniu - , semănând leit cu un cap omenesc.” „Hm!” făcuse Hențea, ducându-și mâna în dreptul gurii pentru a-și stăpâni eructația. Cu un cap omenesc spui?...” „Întocmai, se însuflețise și mai mult Oargă. Dar, ascultă
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
Arghezi, Monolog în Babilon de Philippide, Elegie pentru floarea secerată și Hanibal de Eugen Jebeleanu, apoi Emil Botta, Șt. Aug. Doinaș, Leonid Dimov, pentru a ajunge la cei mai tineri (fără a-l uita pe Labiș): Ion Gheorghe (ale cărui Megalitice sunt o capodoperă, dar care e excepțional aproape în tot ce a scris), Cezar Ivănescu, Mircea Ivănescu, până la cel mai recent debut, al lui Dan Verona cu splendida lui carte Nopțile migratoare - iată o listă care, departe de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și Bizanțul creștin sunt repere-subiect ale unor invocații sau alegorii. Epicul decorativ și jocul lingvistic baroc-naiv justifică asocierea textului cu „icoana pe sticlă”, modelul fiind doar pretext pentru etalarea unei măiestrii ce trimite la abilitatea și inventivitatea meșterului popular. În Megalitice (1972), o altă carte reper în opera lui G., se remarcă din nou joncțiunea dintre universul rural și cel mitic. Țăranul e văzut ca discipol „al unor preoți ce-au pierit demult”, ca făuritor și păstrător de cultură. Poemul La
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Glorificată din nou pentru că păstrează lumea primordială este civilizația țărănească, singura depozitară a ritualurilor specifice în illo tempore; țăranii, semne trimise de zei, titani constructori și totodată purtători de hieroglife sfinte, „făptuiesc ceea ce pune la cale soarele”. Ca și în Megalitice, este contestată, în mod abil, expansiunea civilizației industriale distrugătoare a ceea ce a întemeiat satul în matca și leagănul său care este natura. „Poemul didactic” Dacia Feniks (1978), proiect masiv și ambițios, se dovedește un text criptic ce își propune să
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Căile pământului, București, 1960; Țara rândunelelor, București, 1963; Cariatida, București, 1964; Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic. Scrisorile esențiale, București, 1966; Zoosophia, București, 1967; Vine iarba, București, 1968; Cavalerul trac, București, 1969; Mai mult ca plânsul. Icoane pe sticlă, București, 1970; Megalitice, București, 1972; Avatara, București, 1972; Poeme, pref. Marin Mincu, București, 1972; Cultul Zburătorului. Opiniile autorului despre lumea miturilor autohtone, București, 1974; Noimele, București, 1976; Dacia Feniks, București, 1978; Proba logosului, pref. C. Stănescu, București, 1979; Cenușile, București, 1980; Elegii politice
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Regman, De la imperfect, 162-172; Ștefănescu, Prim-plan, 227-233; Tuchilă, Privirea, 138-142; Val Condurache, De la Ion Gheorghe la Ioanid Romanescu, CL, 1989, 3; Constantin Miu, Arhaic și modern, RL, 1989, 19; Gheorghe Grigurcu, Poetul și Partidul, F, 1992, 7-8; Ion Lazu, „Megalitice” sau „Ludus naturae” (o polemică îndelung amânată), RL, 1994, 11; Lovinescu, Unde scurte, III, 281-286; Dicț. esențial, 335-337; Dicț. analitic, III, 14-16, IV, 401-403; Manolescu, Lista, I, 153-161; Popa, Ist. lit., II, 303-310; Alex. Ștefănescu, La o nouă lectură, RL
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
rezultatele producției, iar rezultatele producției depindeau esențial de această clasă conducătoare a industriei socialiste. Gradul de libertate al industriei socialiste Probabil că cea mai bună ilustrare a acestei relații între conducătorii industriali și sistemul politic o oferă așa-numitele „construcții megalitice” puse cu grabă și destul de puțin justificat pe seama orgoliului exacerbat al lui Nicolae Ceaușescu: Canalul Dunăre - Marea Neagră și reconstruirea centrului administrativ al capitalei, cu uriașa construcție a actualului Palat al Parlamentului, a doua clădire administrativă a lumii (după criteriul suprafeței
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
s-a întâmplat ceva cu lista lui. Lucrurile esențiale nu mai par certe. Iar lucrurile certe nu au cum să fie esențiale. Vede destinația lor de departe, înălțându-se dintr-un câmp de grâu de toamnă. Platoul Salisbury 2. Monumentul megalitic. Undeva au greșit drumul, dar iată-i ajunși acolo. Ea râde, în timp ce el se străduiește să înțeleagă. —Ăsta e. Carhenge. Uriașele pietre cenușii se transformă în automobile. Trei duzini de rable vopsite cu spray așezate la verticală sau cruciș, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
esențiale", E. P. L., 1966; "Cariatida"(retrospectivă), Editura Tineretului,1967, "Zoosophia", Editura Tineretului, 1967; "Vine iarba", E. P. L., 1968; "Cavalerul trac", Editura Tineretului,1969; Mai mult ca plânsul", Albatros, 1970; "Poeme", "Colecția cele mai frumoase poezii", Albatros, 1972; "Avatara", Eminescu, 1972; "Megalitice", Editura Cartea Românească, 1972; "Cultul Zburătorului" (Opiniile poetului despre lumea miturilor autohtone), Eminescu, 1974. Poezia lui Ion Gheorghe, în linii mari, dezvoltă două linii de tensiune lirică: pe de o parte, atracția către dinamica actualității, către o mitologie a cotidianului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
barbare", cu vocabule dialectale 2, cuprinzând o lume de obiecte care se înfruntă, se rănesc, până scot scântei, astfel că ai sentimentul că te miști într-un univers incendiat în care flăcările te ating din când în când. Ultimul volum, "Megalitice", pătrunde și mai adânc în folclor. Poetul evocă datini și obiceiuri specifice satului. Cultivă anecdoticul cu scopul unor demonstrații morale abia perceptibile. O lume trecută prin metamorfoze, simboluri și analogii, cu scopul de a provoca reacția noastră față de tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aducă Șarpele întemeierii,/ nici nu-ți vine să crezi c-a stat și el/ cu fața lui nemuritoare/ la sânul unei femei muritoare/." Universal spiritual al gigantului este Tracia, țara aflată în stare de efervescență, ca și universul cunoscut în "Megalitice" și în volumul "Vine iarba". Treptat, aflăm de-a lungul poemului, cum că Manimazos este muritor și ca orice flăcău de rând păzește șarpele, după obiceiul din Tracia, ca să-l surprindă în ziua primenirii, moment în care Manimazos se va
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în versuri icoanele pe sticlă, "Getica" lui V. Pârvan, poemul "Ghilgameș" sau propune prin "Zoosophia" să ne restituie istoria și tradiția. Le-ar trebui însă un grad de inteligibilitate, pentru a le găsi explicația și sensul, așa cum " Vine iarba" sau "Megalitice" își găsesc izvorul în voința dezlănțuită a individului de a-și păstra ființa legată de un anumit spațiu și timp. Nichita Stănescu "Sensul iubirii", E. P. L., 1960; O viziune a sentimentelor", E. P. L., 1964; "Dreptul la timp", Editura Tineretului, 1965
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Sud din apropierea Polului Antarctic, își face cunoscut statutul: timp de 12 luni trebuia să trăiască acolo, într-o singurătate de exil, cu misiunea de a nota direcția, intensitatea și frecvența vânturilor. Descins pe țărmul acelei limbi de pământ cu aparență megalitică, se îndreaptă spre casa meteorologului, o clădire aproape ruinată și părăsită. Nici urmă de lucruri personale care să ateste prezența unui om, mai cu seamă a celui ce trebuia înlocuit și îmbarcat. Știind că farul de pe insulă era locuit, căpitanul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fi asemănată în anumite privințe, după cum au argumentat diverși autori, chiar și realizărilor artei moderne. Când ne referim la desenele și picturile rupestre, la statuetele și fragmentele de vase sau de arme rudimentare, la sanctuarele, sau chiar la misterioasele construcții megalitice, o trăsătură comună privitoare la înțelesul spiritual al acestor reprezentări se poate desprinde. Fiecare din ele ascunde în spatele aparentei simplități un complex de semnificații mult mai amplu decât cel intuit la o primă vedere. Considerăm, prin urmare, că în aceste
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
posibile, dar mai ales că ele sînt rezultatele unui travaliu laborios, scrupulos și cu deosebire Îndelungat. Opera preia astfel servil caracteristicile copleșitoare ale acelor lucruri și lucrări care se impun de fapt și În realitatea materială: masivitatea ciclopică, dimensiunile zdrobitor megalitice. Gigantismul și trufia piramidelor. Astăzi Însă, nici sublimul și nici desăvîrșirea nu mai sînt grevate unor predjudecăți atît de rigide. Esteticul nu mai respinge pudic florile răului, bubele sau mucegaiul. Operelor nu li se mai cere o perfecțiune Închisă, completitudinea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de neînțeles. Din punct de vedere uman, nu aveau nimic în comun cu grosolana barbaritas a invitaților sau prizonierilor germani, ce reprezentau o problemă la granițele de miazănoapte ale imperiului. Aici imperiul se învecina cu orașe foarte vechi, cu ziduri megalitice, întinderi de palmieri și cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele lor închideau în ele o istorie de culturi complicate, ucigași nemiloși, comploturi, subjugări și trădări, rivalități dinastice, campanii furibunde ale legiunilor, masacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de lavă devastatoare se întărise până la porțile Romei. Acum, în vârf strălucea templul lui Jupiter Latiaris. Noaptea, focul altarului său se vedea de pe muntele Tarracina, unde se afla sanctuarul megalitic al lui Anxur, și din Lavinium, de pe malul unde, după spusele lui Vergilius, debarcase Aeneas și se ridicase sanctuarul ezoteric al Celor Douăsprezece Temple. Preoții și poeții susțineau că triunghiul format de acele temple avea puteri magice, deoarece sub ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mărturie a acestor cunoștințe de astronomie, unul din cele 300 de schelete neolitice descoperite la Cernica a fost adus și expus, orientat ca și pe teren, la Muzeul Astronomiei de pe lângă Observatorul Astronomic al municipiului București, din Bulevardul Ana Ipătescu. * Monumente megalitice : STONEHENGE (Anglia), CARNAC (Bretania) Sunt orientate exact în funcție de echinocții și solstiții, ceea ce conduceau la efecte optice impresionante la datele respective. Astfel, dintre cele trei alei străjuite de pietre la Carnac, una e orientată precis în direcția răsăritului de Soare la
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
ș.a. 383 legende, și tot aici se găsesc cele mai originale și mai frumoase obiecte de artizanat din Indonezia, dar și În celelalte regiuni se Întâlnesc dansuri și muzică specific zonelor, și care sunt cunoscute În lume ca unicat. Civilizația megalitică din mileniul I Î.Hr. (altare sub formă de menhir, Înhumări În urne de piatră sau morminte) domină din Sumatra până În Sulawesi și Sumbawa. Dispunerea mormintelor pe coastele vulcanilor, pe terase cu ziduri de susținere din piatră implică existența unor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
monedă de schimb, de aceea În fiecare familie se 582 Satele tobalezilor constau din mai multe case grupate concentric În jurul „casei mari” unde aveau loc ceremoniile. „Sărbătorile de merit” aveau caracter fastuos și colportau sacrificii de porci, Înălțarea de monumente megalitice sau de statui, confecționarea de podoabe din aur (ibidem, p. 266). 386 cresc Între 10 și 50 de bivoli. Sacrificarea bivolilor se leagă mai ales de multiplele și costisitoarele ritualuri de Înmormântare. De aceea, mortul Îmbălsămat este depus Într-o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
interpretare extraordinară a acestora își are însă originea în locul sacru (templu, biserică, pădure, grotă ș.a.), locul în care semnele delimitează o arie simbolică, o construcție ai cărei pereți, acoperiș și arcane sunt utilizate să simbolizeze sacrul. Stoenhenge și alte construcții megalitice din Europa, locurile sfinte din Egiptul antic, din Babilon, din China sau Mexic sunt investite cu înțelesuri simbolice. Reflexiile picturale ale universului stau în domurile bisericilor creștine reprezentând raiul, altarul este un simbol al Mesiei și al Sfântei Sfintelor din
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-ntregul în evidență. De ce să ne mirăm de minunile evului mediu? Pe tumulul de la Tintagel, Masa Rotundă cu douăsprezece jilțuri premerge istoric, și ea, mesei tăcerii a lui Brâncuși. La Stonehange cercul pietrelor rămâne una dintre cele mai fascinante construcții megalitice care-ar fi sugerat după legendă lui Arthur rotunjimea mesei. Imperiile și civilizațiile s-au născut, au crescut și s-au bucurat de mărire. Tot ele au dispărut lăsând loc altei nașteri. Lancelot nu poate cunoaște mai mult din faimosul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
autentică asupra crucii este pusă sub tăcere. Forme diverse mai mult sau mai puțin artistice apar pe zidurile în ruină ale templelor, și palatelor, pe stânci și în galerii, pe medalii, monede și vase păstrând proporțiile supra sau subterane. Structurile megalitice, cavernele conțin secretul ascuns al acestui simbol care apare încă din înscrisurile tăblițelor provenite din continentul Mu. Dinastii, imperii, nații au supraviețuit prin simbolul trecut pe toate hemisferele. Crucea Sfântului Gheorghe, a Sfântului Andrei, malteză, greacă, latină nu sunt noutăți
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
divină în care se află o piramidă, triunghi, treime, trup-suflet-spirit. În timpul celei de-a 18-a dinastii egiptene a lui Merkaba avem începutul hermeneuticii de credință creștină în Sfânta Treime 595. Piramida e desemnată de arheologii creștini asemenea calvarului. Structura megalitică de la Callernish, în insula Lewis este un mod convențional de exprimare al adevărului, al misterelor dintotdeauna, precum și cel al lui Yggdrasill scandinavic sau copacul Bo al budhiștilor. Acestea sunt doar câteva exemple. Suportul conic al ovalului sau sferei din crux
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]