82 matches
-
adevărată colegialitate, acolo știa să fie prețuit omul modest, care nu se afișează cu reclamă. Aici, când m-am pensionat, am plecat de la Politehnică, așa cum pleci dintr-o sală de așteptare din gară, căci rectorul de atunci era persoană imposibilă: megaloman, egoist, arbitrar, aproape dement. Dar... să las trecutul Îngropat! 958 O veste foarte Îmbucurătoare mi-ai dat - a doua - cu venirea lui Miu Dobrescu la județ. Vă felicit din inimă. Acesta va aduce atmosferă, așa cum Îi trebuie, orașului Flt.: de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Atunci a fost căutat de zor Pătrașcu, secretarul-general al Mișcării și destul de târziu a fost găsit și a plecat împreună cu Kico, noi așteptând mai departe la Minister și nădăjduind că gândul cel de pe urmă al Românului îi va veni și megalomanului de la Președinție. [251] Cred că trecuse de 11 seara când s-a înapoiat Kico: potrivit celor comunicate de Pătrașcu din partea lui Sima, ceruse generalului Antonescu un guvern pur legionar (afară de Președinție și de Ministerul de război, la acesta din urmă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
devasta, va răpi și va ucide. În cele din urmă, va schimba numele imperiului și va strămuta capitala, iar acest lucru va aduce încurcătură și dezordine în mijlocul oamenilor. Ne aflăm deci în fața portretului bine cunoscut al tiranului, avid de putere, megaloman, care, prin comportamentul său atipic (nesocotește atât legile omenești, cât și pe cele divine), creează un dezechilibru în întregul cosmos. Acțiunile sale nefaste atrag după sine cutremure de pământ, inundații, secetă și foamete. Pământul secătuiește, refuză să mai dea roade
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
repede se va încropi o industrie a mințitului cu program și cât de laborioasă va deveni această industrie chiar în tabăra celor pe care îi numeam cu toții „oameni de bine”, trăitori fiind ei în România ori în afara „fruntariilor țării”. Canaliile, megalomanii, tromboniștii, oportuniștii din această lume (devenită foarte incertă azi) a oamenilor de bine se dovedesc cu nimic mai puțin numeroși ori mai puțin nocivi decât ipochimenele din tabăra celor pe care numai oameni „de bine” nu aveam motive să-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
un divorț de neimaginat, de tipul Marx vs. Engels, Ismail vs. Turnavitu, Eminescu vs. Creangă, Pâlnia vs. Stamate, Castor vs. Pollux, Ahile vs. Patrocle ori Patrocle vs. Lizuca. Pe Vătămat l-am întâlnit pe când ucenicea în preajma produselor și personalității unui megaloman feroce. O poștă a redacției îi recomanda lui Turnatu’ să nu-l mai imite pe maestru. N-a ascultat. Astăzi, megalomania Vătămatului a atins proporții epopeice. Ca și goana sa după învârteli. Se consideră o instituție, își vorbește cu Domnia voastră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Este amuzant cum personalitatea cea mai puternică și originală a românimii se dovedește, scuzați-mi oximoronul, un etern Interim. Și cu asta, basta! De la un punct, patologicul este mai plicticos ca moartea. (Cotidianul, 22 august 2002) Haiducul de salon - un megaloman la porțile disidenței - „În ce mă privește, îi compătimesc și, uneori, chiar îi disprețuiesc pe cei care «uităă, sau mai grav, își falsifică memoria și trecutul”. Nicolae Breban ( I ) Mottoul de mai sus constituie un exemplu perfect de „text în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
rezistând „numai” prin cultură. Cei mai mulți am ales această cale. Dar dl Breban e făcut să pluseze, chiar dacă așa ceva îl aruncă în minciună ori doar în ridicol. O Istorie (ori doar un compendiu pentru gazetă) a disidenței românești scrisă de un megaloman este o contradicție în termeni. Disprețul pentru informația exactă și umorile nestăpânite distrug un demers analitic de felul celui la care mimează că s-a înhămat dl Breban. Să spunem că nu contează prea mult dacă primul scriitor român disident
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
întotdeauna cu distorsionarea faptelor și nu mai află drumul, nicicum, spre prezentarea lor așa cum sunt. Din a doua natură, acest impas a devenit chiar natura dlui Breban. Și, cum bine știm, împotriva naturii nu se poate face nimic; aproape nimic. Megalomanul Nicolae Breban bate cu o furie, de-acum indecentă, la porțile disidenței. Dacă, în loc să facă un asemenea tărăboi asurzitor, acest haiduc de salon ar citi ceea ce scrie deasupra porții la care bubuie zi și noapte, ar realiza că este vorba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
știe) lucrurile sunt limpezi de foarte multă vreme. Multiplicându-și la o scară aiuritoare merite reale și, mai ales, inventându-și nesfârșite merite care stârnesc perplexități, dl Breban continuă să-și rescrie rolul jucat sub dictatura comunistă cu pana unui megaloman inpenitent. Sub titlul „Nicoale Breban - o larvă care nu va deveni fluture”, într-o pagină din 13 august 2002 a Adevărului literar și artistic, dl Alex Pantazi, muzeograf pensionar, făcea o radiografie a animalului bolnav Nicolae Breban. Fotocopiile a patru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
urlătoare Fabrica de ciocoi (I) Fabrica de ciocoi (II) Turnatu’ și Turnavitu Factorul Vadim Dolari la m³ Esențialul Cetățean vs. locuitor Excelență Obstacolul Breban Breban - fața fără chip Ciufulici și Interim (I) Ciufulici și Interim (II) Haiducul de salon - un megaloman la porțile disidenței Azimutul Linșajul O nouă paradigmă? România: o tragedie cu ieșire la mare Securiști și sinecuriști Hannah Arendt, pelicanul sau babița (I) Hannah Arendt, pelicanul sau babița (II) Cleptocratul politic Cioroipanul și Țara minunilor Simpatic, simpatetic și parasimpatic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
mea În a-mi da mie Însumi dreptate m-a ferit de aroganta și pernicioasa boală psihologică care se cheamă sau narcisism, sau megalomanie, sau absența simțului autocritic, sau, mai blând, absența simțului humorului! Deși... nu puțini mă taxează drept „megaloman”, dar, dacă prin aceasta ei Înțeleg o anume fidelitate neabătută la idealurile juneții, a crezului În romanul clasic așa cum Îl profesez eu și cum l-am Învățat de la maeștrii mei, români și străini, a credinței oarbe În literatură, roman, poezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
motive să aplice penalizări. Va „seduce” pe cîțiva, îi va avantaja o vreme, pentru a-i scoate de sub influența așa-zișilor „inamici”. Din discuții a reieșit că „individul e capabil de orice ticăloșie”, „nu are decît interese”, e „arivist și megaloman”. „Singura lui iubire - oarbă, animalică - e fi-su, pe care-l crede geniu”, a fost de părere Adam. Cică - a povestit acesta - înainte de a-l înscrie la „Bacovia”, G. și-a făcut de treabă pe acolo într-o pauză. Întîlnind
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În nici un fel paradoxală; dar, spre deosebire de alte mii de indivizi, eu o făceam mai mult sau mai puțin conștient și se pare că „reziduuri” ale acestei „tendințe de fund” se fac remarcate și azi, de unde legenda care mă Înconjoară de „megaloman”, de „ins inapt de dubii”, „prea sigur de sine”, „autoritar” etc. În general, eu neg aceste epitete, dar ele conțin, probabil, dacă nu adevărul, oricum, aparențele sale. Dar nu am fost prin aceasta un „egoist sau un egotist”, În nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Breban i se refuza orice drept de a fi scriitor adevărat, iar apoi, când el a irumpt cu primele sale romane în spațiul românesc, i s-au atârnat de costumul său literar tot felul de brelocuri, de etichete de tipul „megaloman”, „paranoic”, sfârșind cu cel de „agent de influență” etc. Și asta nu numai din contrarietatea pe care o provoacă în spiritele medii orice carieră care scapă previziunilor cuminți, orice parcurs radical, atipic prin excelență, dar și din agasamentul pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
activiștilor PCR de dinainte de 1989. Un PDSR fără Iliescu și grupul de corupți din jurul său ar putea fi un partid rezonabil. La fel, nu cred că se mai pot gândi mulți să voteze ApR-ul, care a fost conceput de megalomanul Costea, pe plaja de la Deauville, ca un altfel de PDSR, care să atragă pe nemulțumiții din CDR. Pentru a supraviețui în politica românească, partidul lui Meleșcanu trebuie regândit. Cu toate că este mai puțin afectat de acest scandal, pentru că singura lui greșeală
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cutremurul din 1977, aproape jumătate din clădirile orașului trebuiau refăcute, în special clădirile vechi. Toate erau crăpate, unele chiar cu pereți căzuți sau înclinați să cadă. Casa Poporului! Este cert, obiectivul cel mai blamat, mai denigrat, subapreciat,construit de un megaloman care a încercat să rămân în istorie cu ceva ieșit din comun, după aprecierea unor pseudocunoscători în materie de politică antiromânească zic unii și-i susțin. Nimeni nu ar fi fost în stare să facă acest lucru, care de fapt
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
vine. Nu‑ți strică să te evidențiezi un pic și tu. Nu te pui suficient În valoare. Ești prea al naibii de modest, Chick. Și nu ți se potrivește, pentru că oricine se uită bine la tine vede că, de fapt, ești un megaloman arogant. Dacă te zgârcești s‑o cumperi, am s‑o trec În contul meuă - Părinții mei, acasă, aveau canapele verzi, am spus. Cumpărate de ocazie, dar canapele de catifea verde. Am să plătesc eu pălăriaă de dragul vremurilor de altă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
regulă, de paranoici, idealiști pasionali, revendicatori politici, anarhiști dezechilibrați; - crime contra apărării naționale, de obicei dezertarea, întâlnită mai frecvent la debili, melancolici, impulsivii psihastenici, PGP; - infracțiuni financiar-bancare, comise de falsificatorii de bani, și abuzul de autoritate, de anarhiști, revendicatori, deliranți megalomani, ASC; - rezistența generală față de autoritatea de stat, întâlnită de rebeli, alcoolici, toxicomani, epileptici, maniaci, alcoolici, PGP; - infracțiuni în raport cu legea care protejează viața socială: cerșitorie, debili mintal, imbecili, demențe, ASC, vagabondaj, psihopați, psihastenici, melancolici, epileptici, schizofrenici, PGP; b) crime și delicte
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cu marea literatură de imaginație din epocă, într-o viziune unitară, integratoare. Criticii de marcă ai momentului interbelic "fac apropieri firești, foarte curente, între autorii noștri și scriitorii reputați ai vremii, francezi, germani, englezi, ruși, spanioli, americani sau italieni, fără megalomanii locale ridicule, dar și fără complexe de inferioritate paralizante" . Perpessicius, Tudor Vianu, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, în pofida diferențierilor de structură temperamentală, de putere expresivă și a rezultatelor concrete în planul exegezei critice, merg umăr la
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
jurnalul unui autor ce se autoironizează și-și radiografiază cu o sinceritate crudă defectele: egosit, laș, cinic și obsedat sexual. Un fel de Bridget Jones masculin, care exasperează și, în același timp, amuză. Oscar Dufresne este scriitor imaginar, misogin și megaloman, în spatele căruia suntem tentați să-l recunoaștem pe Beigbeder, prezență rebelă și aparent atipică, ce se ascunde și se dezvăluie deopotrivă prin această maladie la fel de imaginară ca și protagonistul: ego-romantismul. Frédéric Beigbeder: E-goistul romantic. Editura Pandora M, București, 2006. Preț
Agenda2006-25-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/285087_a_286416]
-
Sinaia primind la masă, firește cu protocolul de rigoare, oameni politici sau oaspeți străini. Nu lipsesc nici portretele unor fruntași liberali, care îi vizitau casă după căsătoria cu Ionel Brătianu. Memorabil e portretul lui C. Stere, "zburlit și greoi" dar megaloman, l-a văzut în cabinetul soțului ei în vremea răscoalei din 1907, cînd l-a interpelat grosolan de ce nu l-a chemat pentru a i se încredință potolirea răscoalei în județele Teleorman și Vlasca, pentru că ar fi evitat asasinatele că
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
orice împotrivire. Dacă în Zbor deasupra unui cuib de cuci bolnavii din spitalul-închisoare erau direcționați, perfid, de către establishment-ul acestuia, în cazul de față manipularea e făcută de către personajele mai tari asupra tovarășilor lipsiți de forță și rezistență. Valdo, megalomanul, identifică imediat punctele slabe ale celorlalți și le năruie pilonii personalității (oricum, deviată) cu atacuri verbale devastatoare; în timp ce Chiril strălucește malign prin a doua lui voce, diavolească, îngrozitoare, ce se instalează în el pentru a-l ajuta să-i distrugă
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
scund și cam gras, de o impertinență mai cu lustru și consumator de băuturi mai scumpe - în aceeași cantitate impresionantă, totuși. Marchievici, eroul unei povești-în-poveste-în-poveste, e un fel de K., și mai aristocratic poate, și mai rafinat - deci mai puțin megaloman în aparență, dar care se identifică finalmente cu Zeus, marele zeu, stăpîn absolut al stăpînilor... Evident că tipul mai puțin civilizat, Rogulski sau Horațiu sau altul din serie, "duce greul": vorbește mult, se luptă cu rivali și supune femei recalcitrante
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
mare măsură să și formeze - Ion Simuț, acolo, în vestul îndepărtat al țării, fără să facă în nici un fel caz de acțiunea lui. Și este în același timp scandalos faptul că o asemenea realizare trece neobservată, în timp ce tot felul de megalomani și pretinși justițiari confiscă atenția publicului cu monologurile lor.
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
moment în care presimțea - sau știa deja - că existența sa era la o răscruce. Ne găseam, de fapt, amândoi într-un moment de răscruce și, chiar dacă prăpastia care ne despărțea avea să devină curând un abis, chiar dacă delirul său de megaloman și de mitoman sfârșea după câtva timp prin a mă agasa - și atunci înțelegea că trebuie să plece, și pleca mohorât - orele petrecute împreună în acea săptămână sunt una din amintirile ce continuă și azi să mă tulbure prin intensitatea
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]