144 matches
-
vocea iepurelui, căci răspunse ofensat: - Așa sunt eu și n-aș putea să fiu altfel! - Mai bine ți-ai vedea de drum, îl sfătui iepurașul pe arici, căci, dacă se trezește Mormăilă, nu te văd bine, fârtate! - Măi să fie, megieșule! Ce mai spaimă te-a cuprins, nu degeaba ți se spune Fricosul! se prăpădea de râs ariciul. - Ehe, ariciule, dar viteaz mai ești! Și iepurașul nu mai contenea să zâmbească. - Te-aș ruga ceva, dacă ești amabil, continuă ariciul cu
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
de frumoasă”, zice el și te mai întorci odată din cale, aruncând o privire peste umăr, ca țăranul acela care nu mai vrea să-și vândă vaca, pentru că prea i-o laudă precupețul în gura mare. Ți-e clar că megieșul nu e-ntreg la minte și pleci totuși, adresându-i și lui un „No meri cu Dúmnezău”, dar când te-ntorci din călcâie, îți fuge privirea pe buza bălții spre-un licăr de curcubeu ca din poveste. „A naibii iluzie
ROMÂNIA LIPICIOASĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346043_a_347372]
-
județul Mehedinți , încă din zilele lui Mihnea Voievod , de la Barbu din Drăgoani și de la Badea din Roșia și de la Radul fratele său, cu 24 000 de aspri gata. Și au văndut ei de a lor bună voie și cu știrea megieșilor din jurul locului. Iar apoi domnia mea, am miluit pe sluga Domniei mele, pe Lupu al doilea paharnic cu acest sat mai sus scris, pentru credincioasa și dreapta slujbă ce a slujit domniei mele și pentru vărsarea de sânge ce a
DR. MITE MĂNEANU, MARELE PAHARNICLUPU MEHEDINŢEANU – UN CONDOTIER ROMÂN LA ORIZONTUL ANILOR 1600 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346092_a_347421]
-
Acasa > Cultural > Modele > MARIANA ANGHEL. FATA DIN CĂLANUL MIC Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1176 din 21 martie 2014 Toate Articolele Autorului Noi, românii, megieși cu români în toate colțurile hărții, ca fiecare neam avem un sân la care ne unim și de la care luăm căldură și dragoste. Avem Hunedoara, scrisă în istorie și deopotrivă scriitoare a istoriei! Nici soarta de megieși nu e una
MARIANA ANGHEL. FATA DIN CĂLANUL MIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353857_a_355186]
-
Autorului Noi, românii, megieși cu români în toate colțurile hărții, ca fiecare neam avem un sân la care ne unim și de la care luăm căldură și dragoste. Avem Hunedoara, scrisă în istorie și deopotrivă scriitoare a istoriei! Nici soarta de megieși nu e una peste tot, nici la sân nu e cald întotdeauna! Hunedoara e o parte de țară în care se încrucișează drumuri trecând spre toate porțile României. Cu toate acestea, aici s-a înrădăcinat un folclor autentic, numai al
MARIANA ANGHEL. FATA DIN CĂLANUL MIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353857_a_355186]
-
aruncă privirea Spre șura din curte, sau chiar la vecin Și cruce închină să scape de chin. Târziu când puterea urgiei slăbește, Iar toată corvoada-n tării se oprește, Se strâng gospodarii la poartă în grabă Și numai din ochi megieșii întreabă: E liniște-n casă? Îi pace pe-afară? Răspuns nu așteaptă și-ntorc o țigară. Tac crâncen și doar mai privesc pe sub ploaie, Pârâul din poartă umflat de șuvoaie. În urmă îngână un Doamne ferește! Aproape de ziuă când tihna sporește
DIN NORII CEI MARI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353903_a_355232]
-
suprem patriei vreo 5oo de ostași români în primăvara și vara anului 1944. Dar locul acesta fusese ales de părintele-paroh vizând o perspectivă temporală mai adânc pătrunzătoare în istorie. Se știe, de la cronicar, că prin aceste părți, în satul Boureni, megieș cu satul în care slujește părintele, Dragoș-Vodă, descălecătorul, ar fi ucis bourul, cu ajutor și sacrificiu din partea Moldei, tovarășa lui de vânătoare din lumea patrupedelor. În pădurea care desparte cele două sate, oamenii locului, cei ai trecutului, au consacrat fapta
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
rușine, scrofosatule. - Ia mai zi mă' o dată. - Să-ți fie rușine scrofosatule. - Mă copile, ia vino-ncoace mă' să stăm noi puțin de vorbă, dar eu dădusem colțul și am alergat la Lenuța să raportez misiune îndeplinită. Se întâlneau doi megieși ținându-și progeniturile de mână și nu apucau să-și dea binețe ca lumea, că amândoi copiii se și încăierau după care începeau să bâzâie la unison. - Ce aveți mă' împielițaților, de nu vă liniștiți? M-a lovit la lingurică
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
de „moș” a fost dublat de cel de „bătrân” cu același sens provenit din latinescul „veteranus”. După invazia slavilor din secolul al VI-lea în limbă au intrat cuvintele slave: „ocină”, „dedină”, „baștină” cu sensul de proprietate ereditară și cuvântul „megieș” cu sensul de proprietar, membru al obștii. În proprietate devălmașă se aflau pădurile, pășunile, iazurile, livezile. Câmpul de cultură însă se afla în stăpânire individuală fiind împărțit în loturi, atribuite fiecărei familii prin tragere la sorți odată pentru totdeauna.Tot
DESPRE OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340717_a_342046]
-
loc de joacă. Abia la vârsta înțelegerii, fiecare va alege dacă să creadă sau nu. Un spirit al zonei și al orașului, un spirit al epocii, cu legi nescrise, cu datini păstrate cu evlavie, de sărbători, cu oameni cumsecade, buni megieși, dar și cu unii care disprețuiau legile, un amestec ciudat de candoare, violență și demnitate, unde vocea mahalalei se făcea auzită și chiar ascultată ca o instanță morală, la fel cum la țară, sfatul bătrânilor hotărăște soarta obștii. Unde oamenii
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
se îndreaptă spre un declinul sadic creat de propriile mentalități? Ar fi absurd să pun aceste cuvinte pe umerii numelui de România? Nu, eu nu sunt în măsură să învinuiesc țara pentru nimic ci doar să atrag atenția către „umilul” megieș român. Este cert faptul că într-o zi voi putea părăsi această țară... Privesc, stagnez dar nu, stingher ca un fobist aflat în fața propriei uși fără cheie ... Cutez a-mi părăsi țara și a începe viața într-o țară perfectă
„ŢARA CONTROVERSELOR!” de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342998_a_344327]
-
că aveam fântână în curte, apa fiind sălcie, bună doar de adăpat animalele și de udat grădina, trebuia să aducem apa de băut de la niște vecini care ne lăsa să facem acest lucru nu numai pe noi, ci pe toți megieșii[ - Vecini(Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini)] care nu aveau apa potabilă în fântâni. Această firidă era lângă găleata cu apă de băut atârnată de un cârlig din fier bătut în grinda tavanului. Acoperișul podului deasupra polatrei
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343113_a_344442]
-
neavând bilet de liberă circulație, trecu granița pitit în dosul unei harabale de marfă. Apoi se așternu drumului până la Ipotești. Ajuns în sat, îi fu frică să meargă de-a dreptul pe acasă, ci dădea târcoale unui par din ograda megieșului Isăcescu, pus tocmai pe o coastă, drept în fața conacului părintesc. Maica Fevronia, care se află la moșie în vizită, privind spre deal, zise mamei: "Îra! Ian te uita, Raluca, cum samănă băietul cela cu Mihai." N-apuca să zică, și
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
Pletele să-ți fluturi noaptea pe sub stele/ când își umple Nistrul ochii cu mărgele.// Țară cu domnițe-tremur între gene-/ albe ca lumina strânsă din poiene,/ unde-au fost arcașii, unde-au fost plăieșii,/ când le-au scos în târguri trupul, megieșii?// Frunză, frunzișoară verde de sulfină,/ crucea se ridică, troițase-nchină./ Plugul între brazde răscolește sânge,/ vântul dacă bate, plopul nu mai plânge.// Țară, țăruleană limpede ca Prutul,/ lasă-mă să-ți mângâi rana cu sărutul...” (Andrei Ciurunga-Cântec pentru Basarabia în Lacrimi
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
să nu fi avut, totuși, suficiente metanii, rugăciuni și acatiste, de dat, în locașurile private, sau publice, de sănătate. Sau să nu fi avut de toate. Astăzi m-am gândit că balada „Miorița”, cu pastorul ei, încolțit între lăcomia unor megieși, își găsește - în istoria românilor - un profund înțeles. Dacia, Imperiul Roman, năvălirile barbare, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Imperiul Iubeu, Diverse Imperii de Hârtie, sau Virtuale, Imperiul Răsăritean, Imperiul Apusean. Între Imperii de-a stânga și de-a dreapta, păstorii României crucificate
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
să nu fi avut, totuși, suficiente metanii, rugăciuni și acatiste, de dat, în locașurile private, sau publice, de sănătate. Sau să nu fi avut de toate.• Astăzi m-am gândit că balada „Miorița”, cu pastorul ei, încolțit între lăcomia unor megieși, își găsește - în istoria românilor - un profund înțeles. Dacia, Imperiul Roman, năvălirile barbare, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Imperiul Iubeu, Diverse Imperii de Hârtie, sau Virtuale, Imperiul Răsăritean, Imperiul Apusean. Între Imperii de-a stânga și de-a dreapta, păstorii României crucificate
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
astfel îi erau prea destul, de-o baniță de boabe, când și când, pentru oare și de niscai mălai. Din astea-ntindea biata, săracă de păcate să fie! Nu cerea nica de la nima, după cum recunoștea singură, că se mirau și megieșii... Dar în ziua aceea, în Joia Mare, se trezise că nu-i ajungeau băncuțele rămase pentru lumânarea de Înviere. Se ducea de cu seară la biserică și tare ar fi vrut o lumânare în pahar, o candeluță, cum văzuse mai
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
locală. Activând 8 ani ca medic de familie în OMF Vadul - Leca, am studiat necesitățile și cerințele oamenilor din sat. Se plingeau că pentru a beneficia de o consultație medicală sunt nevoiți să parcurgă 1,5-2,5 km în satul megieș Căzănești, mai cu seamă le era greu pensionarilor și mamelor cu copii... Am înaintat demersuri către Consiliul local al primăriei, Consiliul raional Telenești, Ministerul Sănătății cu propunerea de a deschide un punct medical în Vadul-Leca la o populație de 1400
MAI AM O PLAGĂ- MEDICINA MEA… de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372299_a_373628]
-
se îndreaptă spre un declinul sadic creat de propriile mentalități? Ar fi absurd să pun aceste cuvinte pe umerii numelui de România? Nu, eu nu sunt în măsură să învinuiesc țară pentru nimic ci doar să atrag atenția către „umilul” megieș român. Este cert faptul că într-o zi voi putea părăsi această țară... Privesc, stagnez dar nu, stingher că un fobist aflat în fața propriei uși fără cheie... Cutez a-mi părăsi țara și a incepe viață într-o țară perfectă
LA MULŢI ANI, DOMNULE GEORGE ROCA !!! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347894_a_349223]
-
școală și de “ajutorința “săracilor 149. O situatie oarecum asemănătoare întâlnim și în cazul altei biserici din zona Cernețiului, cea de la Piatră Albă, refăcuta din zid în secolul XIX 150, dar cu o poziție periferica determinată de concentrarea boierilor și megieșilor în vatra Cernețiului și lângă Topolnița, iar apoi prin mutarea la Severin a celor rămași răzlețiți la Piatră Albă, Tunari și Valea Copcii, până în 1860 mahalale ale orașului Cerneți.În mod cert însă se poate documenta că cea mai veche
DR.MITE MĂNEANU, BISERICILE ORAŞULUI CERNEŢI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346981_a_348310]
-
carne de porc, așa cum a pohtit marele nostru domnitor și de atunci...Însă noi, tot de la turci am aflat că la sarma i se zice...”sarma”. 9. Tot despre râsul...cuvintelor Să vedem cu ce cuvinte ne-au mai blagoslovit megieșii noștri din toate vremurile cu minunatele lor cuvinte pe care strămoșii noștri le-au primit ca pâinea caldă zicând bogdaproste. Când dau turcii năvală Ne-am îmbogățit lexicul și cu alte cuvinte turcești precum: borangic (biuriunciuk), maramă (mahrama), ciorbă (ciorba
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
dormit Oștirea sa-și revadă Iar baba i-a încredințat Toți fiii și oștirea Din loc i-a binecuvântat Că și-au găsit menirea La luptă s-au pornit atunci Bărbați vânjoși, plăieșii... Și au luptat fără porunci Până și megieșii !... Izbânda lor din acel an Mare ospăț aduse Iar la final, Domnul Ștefan Îi chemă și le spuse: "- Sunt șapte munți în Țara Vrancei Voi, șapte frați sunteți... Norocul băbuței Vrâncioaia Că toți, sunteți băieți ! Drept dar, aveți, de-acum
ÎN MUNȚII VRANCEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376971_a_378300]
-
ale gurii... Și cum să vadă nimicurile, când pe el îl munceau gândurile. Uite, alde Bogatu’ nu-l mai slăbea de o lună! Îl încolțise de tot. Și cu hotarul, și cu vorba. Nu se știe cum îi păcălise pe megieși, dar le luase pământul și, gata! Aproape pe nimic! Mai rămăseseră locul său și sfoara de pământ a lu’cumătru-său, laolaltă, nici două pogoane... despărțite prin hatul îngust de averea hapsânului. Atât! El, sărac, cumătru’, sărac... doi nevolnici în
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
Hai, că trebuie să-mi întregesc eu bucata, mâine-poimâine vine mașina nemțălăului și e musai să am lărgime... Ce-ai să faci cu o arie la care n-o să ai cum să ajungi?! Fii de-nțeles cum au fost toți megieșii și să rămânem prieteni! Omul, drept acum din spinare, nu făcu decât să-și dea pălăria pe ceafă și să-și șteargă sudoarea de pe frunte. Apoi mestecă un răspuns nerostit și scuipă scurt spre alde Bogatu’, întorcându-i spatele și
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
înnebunit spre prietenul său, dar era prea târziu. Ca din pământ, răsăriseră o mulțime de oameni cu torțe și furci. În fruntea lor, își juca alde Bogatu’ calul în spume. Parcă era un vis rău... nu-i mai recunoștea pe megieși, ba, uite, printre ei chiar și cumătru-său... Îi bănuia pe toți în înserare cu bărbi țepoase și ochi însângerați... Dar, ce făceau aici, de ce-i înconjuraseră locul?! Și de ce-l împungeau în vedere cu torțele și cu furcile?! Omul
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]