31 matches
-
lingvistică generală unui public cultivat mai larg. Dicționarul lui Candrea și Densusianu continuă să fie un instrument prețios în primul rînd pentru specialiști, pentru că reunește o cantitate foarte mare de informație: explicații și interpretări fonetice și gramaticale, forme din istroromână, meglenoromână și aromână, corespondentele din celelalte limbi romanice, variante regionale și din limba veche, evoluții semantice, reflexele în alte limbi. Pentru cititorul non-lingvist, dincolo de constatările mai evidente și mai superficiale (gruparea în familii lexicale, includerea tuturor cuvintelor, inclusiv a celor considerate
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
gâtului etc. buză Este unul dintre cuvintele din terminologia corpului omenesc care pune probleme etimologice. Mulți cercetători îl consideră din substratul preroman, pentru că este prezent și în albaneză (buzë). Cuvântul este foarte vechi; există și în aromână (budză), și în meglenoromână (buză), iar regional se păstrează pronunțarea dz pentru z, la fel ca în elementele moștenite din latină (boteadză, Dumnedzău), deci nu poate fi cuvânt slav, așa cum cred unii. Termenul buză a fost explicat de alți cercetători, mai puțin numeroși, ca
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Cum am mai spus, lat. cattus și catta s-au transmis tuturor limbilor romanice. În zona numită „latinitatea orientală“, adică în română, s-a păstrat numai în derivatul cătușă (format de la *cată < lat. catta), care, în româna veche și în meglenoromână, are sensul vechi de „pisică“. Sensul figurat actual al cuvântului, folosit mai ales la plural în forma cătușe „obiect format din două inele metalice legate cu un lanț, cu care se imobilizează mâinile sau picioarele arestaților“, se explică prin asemănarea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
raport ca de la particular la general, în sensul unei specializări semantice „pastorale“ a sinonimului autohton. Lat. albus devenit rom. alb a păstrat sensul general al culorii, în timp ce bardzu, termenul autohton (folosit astăzi numai dialectal: în Transilvania, în aromână și în meglenoromână), și-a restrâns sensul, denumind culoarea albă sau bălțată a unui animal domestic (oaie, capră, catâr); în româna actuală, se folosește breaz (considerat de origine sud-slavă). Tot din sfera semantică a numelor de culori este cuvântul negru (< lat. niger), care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
gruń; la fel, brândză (cu dz încă păstrat în unele graiuri românești) apare în slov. și pol. bryndza, ceh. brindza, magh. brindza. În cuvinte de felul lui cheag < lat. coagulum, se păstrează faza intermediară cu l’ (ca în aromână și meglenoromână, unde există cl’agu) în împrumuturile făcute de ucr. gljag, pol. și rus. gljak, slov. kljag.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
familiare și specifice unui anumit teritoriu (de exemplu: ungurismele în Transilvania, slavismele în dialectele sud-dunărene, istroși meglenoromâne, ca și în Muntenia și Moldova, turcismele la sud de Dunăre, în dialectul aromân și în Dobrogea, grecismele în aromână și bulgarisme în meglenoromână). Fără să alcătuiască majoritatea numerică, fiind chiar mai puține decât totalul celor slave, cuvintele latine sunt însă cele mai importante, mai frecvente și mai necesare în graiul viu și în scris, aspect relevat de Hasdeu-circulația cuvintelor: se pot construi fraze
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]