45 matches
-
-ți desfunzi urechile, că ai să mai ai ce afla... Nu uita să-i dai un pupic... Știi tu cui... Am să aștept în...” - am mai apucat să aud, în timp ce prin gând mi se învălmășeau cuvintele: “Te ții de rele, mehenghi bătrân ce ești!”... Abia m-am ridicat de la masă, că bătrânul îmi și zâmbea din ușa chiliei mele. --Bună dimineața, dragule! Cum ți-a fost somnul de astă noapte? --Nu mă pot plânge, sfințite - am răspuns eu nu prea hotărât
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a ieșit în cale un turc cu un putinei purtat în spate și cu un ibric în mână. --Să-ți dau o gură de bragă, boierule, că după câtă cale ai bătut ți-o fi sete - m-a luat în primire mehenghiul. --Uite că nu mă arde setea, ci mai degrabă palmele... --Nu te oțărî la un biet turc bragagiu, care ți-a vorbit frumos, boierule - a sfârșit vorba, izbucnind într-un râs de zile mari. Ne-am îmbrățișat. În Chervăsărie, care
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de când? “Te-a pus în cofă, istețule. Fata nu trăiește cu capul în nouri, precum tu. Ea știe că ce-i în mână nu-i minciună. Așa că, ia aminte...” - m-a trezit la realitate gândul de veghe. Și avea dreptate, mehenghiul... Am rămas o vreme sub vraja lunii. Bătrânul povestea o mulțime de lucruri. În toate acestea, o lua drept martor pe Sevastița. “Nu-i așa, Sevastiță?”... cădea din când în când întrebarea. Acestea m-au făcut să bănuiesc că Sevastița
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
spune el acolo... El șăguiește, dar își strigă marfa pe care o are de vânzare...Adicătelea: o ridiche și o sfeclă, pătrunjel și mărar...ardei gras. Hâtru pezevenghiul. Îmi închipui că gospodinele nu dau rând la a cumpăra zarzavaturi de la mehenghi. Mai încape vorbă, fiule? - îmi răspunde bătrânul râzând de-a binelea... În toată această larmă, aparii îi îndeamnă pe târgoveți la „apî bunî șî răci!” Glasurile se întretaie, se ciocnesc și plutesc peste zarva târgului. După scurtă vreme, intrăm pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
principiu general fals, dar ceea ce ei au simțit este adevărat. [... ] [APĂSARE ȘI ENERGIE] 2255 Dar acest individ mecanic care nu știa el singur că e popor [î]l știau alții că e popor, căci erau alții mai bătrâni și mai mehenghi în lume. Deci [î]l apăsau, și-l apăsau cumplit. El însă habar n-avea că ceea ce e organic nu se poate sfârși, ci se coadaptează; dar că toată suma de apăsare se preface în el într-o sumă enormă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
răcnind de frică. - Fă-mi picioare, babă hâtră, și lui mâni, or te omor! 560- De un stînjin mai la vale e, bădică, un isvor, Vîră-te în el, cu totul și-i eși întreg. - Ei stăi, De-i așa - Călin mehenghiul: - bagă-mi-te tu întăi. - Ba eu baiu, că nu-mi trebui. Vîrîți-vă Dumneavoastră. Călin rupe-o creangă verde și o bagă-n ap-albastră 565Și uscat-o scoate iară. - I! cum ți-oi da pumni, tu babă, Ai vrut să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
inimii, că altfel te vei împiedeca tocmai când să urci scările spre chilia ta. Pune la încercare răbdarea și ai să vezi că o să ieși din potopul sentimetelor” - m-a luat în primire gândul de veghe. Și câtă dreptate avea mehenghiul! Privirea unduia în toate părțile, poate-poate o va descoperi pe Zâna. Dar, prin întunericul care își țesea deja pânza, am bănuit doar o umbră pe albul peretelui chiliei călugărului. Am pășit mai departe și mi-am dat seama că acea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
îi place. Acum, însă, te las, fiindcă prea te lungești la vorbă și nu-i momentul” - mi-a tăiat-o limbutul. O vreme, m-am hârjonit cu apa izvorului. Răcoarea apei îmi limpezea parcă și gândurile. “Uite că are dreptate mehenghiul. Degeaba lungesc eu pelteaua, fiindcă dorul de Zâna îmi seacă sufletul”. Drept urmare, mi-am aruncat prosopul pe umăr și am pornit aproape alergând spre chilie. De departe, mi s-a înfipt în ochi lumina din fereastra încăperii mele. Privirea a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Cu desaga în spate, am pornit către vârful dealului, cu pas apăsat... Am intrat în chilie cu inima temurândă, dar în afară de bucatele așezate, ca de fiecare dată, pe masă, sub ștergarul înflorat, nimic altceva. “Să știi că gândul de veghe - mehenghiul - a avut dreptate...” - am gândit eu resemnat. Am mâncat și, după o scurtă hodină pe margine de crivat, am urcat în cerdacul bătrânului. De departe, mi s-a părut că moțăie în fotoliul lui, dar, când m-am apropiat, am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mai avut ce spune. “O faci pe mortul în păpușoi. Ai?” Am tăcut chitic, fiindcă pezevenghiul avea dreptate... M-am strecurat pe ușa chiliei bătrânului fără a mai scoate vreun cuvânt. Gândurile îmi erau răvășite de cele spuse de nelipsitul mehenghi. Gândul de veghe!... Mă simțeam destul de obosit. Drept urmare, m-am retras spre chilia mea, cu pas șovăitor. Am avut senzația că tălpile îmi sunt fixate în pământ și pașii duceau odată cu ei pietre de moară. Când am intrat în chilia
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
el... moștenitori. Mai știi pe ce cărări l-o fi purtat valurile vieții de monah? Dar să mergem mai departe. “Mai știu eu pe unul care a călcat peste pragul pravilei” - mi-a șoptit gândul de veghe. “Ține-ți gura, mehenghi înrăit ce ești!” - i-am tăiat eu cheful de vorbă. Bătrânul a băgat de seamă că nu prea sunt prezent și a întrebat: ― Ce ți-a distras atenția, fiule? Cum văd, nu prea ești de față la ceea ce vorbim. ― Încercam
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu știu de unde vin, Nici care gloduri pasul meu frămîntă. Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Și poate îmi spui cine a meșterit acest imn închinat „Măritului Vin”? Versurile aparțin poetului Vasile Filip. Să nu zici acum că te bântuie regretele... Mare mehenghi mai ești, vere! Mă duci în ispită, cum văd eu. De unde până unde ai scos că te trag spre bulboan, dragă ieșene? O faci pe niznaiul. Ai? Am lăsat în urmă colo, la o aruncătură de băț, un loc al
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ai uitat s-o spui pe aceea... a tărăgănat vorba Pâcu. Pe care, Pâcule? Mamă ce te-ar strânge asta în brațe și te-ar pupa cu buzele celea groase de-o palmă! Te-ar înăduși nu alta. Pâcule, tot mehenghi ai rămas. Nu poate omul face gospodar din tine cum nu poți face sită de mătase din coadă de câine. Până aici, Dumitre! Că dacă eu șăguiesc nu înseamnă că nu sunt gospodar. Ce să fac și eu dacă îmi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mine. Nu după multă vreme, Crâșma din drum s-a ițit de după un dâmb...O căsoaie veche de când lumea, care își purta cu mândrie acoperișul din tablă boită în roșu de cu primăvară... Nu știu cum, dar tare semăna cu pălăria unui mehenghi așezată pe-o ureche. Soproanele din fundul curții, rânduite de-a lungul zaplazului de nuiele, puteau adăposti o șatră întreagă cu căruțe cu tot. Sub nucul dintr-o latură a ogrăzii ședea pitit cuptorul pentru pâine și plăcintele despre care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu înseamnă că ești deștept și trebuie să ți se urce la cap. Bine, Pâcule, că ai priceput și tu cam cum devine treaba, că mai mult nu-ți poate cere omul - a răspuns moș Dumitru, izbucnind în râs. Mare mehenghi ești, Dumitre. Nu te poate scoate omul dintr-ale tale, ferească sfântul. Când îi crapă omului măseaua în gură, atunci te găsești și tu să îl iei peste picior. Da’ de ce îți crapă măseaua, Pâcule? Nu ți-am spus că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vede treaba că ai îmbătrânit, Pâcule. Măi, să fie! Da’ știi că m-ai pus pe gânduri? Adică eu să fiu dator și să uit lucrul ista? Asta nu mi s-o întâmplat de când mă știu. Cum, însă, te știu mehenghi, la mijloc trebuie să fie vreo lucrătură de-a ta...Musai. Alta nu-i! Lui moș Dumitru îi străluceau ochii de bucurie - ca mâței lângă oala cu smântână că l-a pus în încurcătură pe Pâcu, dar tăcea mâlc. Bucuria
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din vreme în vreme din vinul fiert. Moș Dumitru părea absent de la tot ce se petrecea în jurul lui, dar din când în când îi fugeau ochii către Pâcu. Stia el că tocmai când pare nepăsător abia atunci îi umblă mintea mehenghiului. Si avea dreptate, pentru că Pâcu a tras doar de câteva ori din lulea și a început să și netezească mustața, semn că se pregătește să vorbească. Moș Dumitru a prins momentul și l-a provocat, în felul lui: Mi-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în brațe... Când cornul lunii s-a ivit deasupra dealului Ponoarelor, în crâșmă era liniște deplină. Cărăușii au adormit fiecare cu gândurile lui... „Am mai întâlnit oameni fără de glagorie, dar ca Georgel aista nu. Dar dacă povestea îi inventată de mehenghiul ista de Pâcu? Năstrușnic cum îl știu, îi în stare să scornească tot felul de năzdrăvănii...” gândea moș Dumitru. „Dacă prostia ar durea, apoi multe vaiete ai auzi în jurul tău...” îi umbla prin cap lui Hliboceanu. „Mare podoabă îi la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de obștea satului, care îl cam șfichiuia cu câte o ironie usturătoare... Într-o zi, când a propus să se mai facă încă o nouă teică de beton - deci un nou jgheab colector al apei abundente ce curgea permanent, un mehenghi glumeț i-a zis-o de la obraz: - Vai, săracul domnul Tachi, o să-i moară vaca (pe care n-o avea) de sete. Înțelegând ironia incisivă a răbufnit cam ca atunci când m-a apostrofat pe mine la începutul uceniciei mele de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Nu are curajul inteligenței sale firești; îi e frică de modelele de cultură pe care le crede exclusiv autorizate. Își părăginește inteligența, ca și orice eventual talent, pentru că nu vede decît pînă în vîrful nasului. Este prea prudent, e foarte mehenghi, și preferă locurile comune fiindcă sunt folositoare: el nu vrea să cheltuiască degeaba. Frica de a se arăta cum este îl face agresiv. Și agresivitatea deosebește pe snobul balcanic de cel apusean. Mitocanul e inutil războinic, continuu sub arme. Probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]