66 matches
-
genici distincți pentru proteinele CMH, aceștia neputând aparține unui aceluiași locus genic, oricât de complex ar fi el, recombinarea genetică interalelică neputând implica alelele aceluiași locus genic. Astfel, analiza recombinațională a evidențiat apariția a 40 de cross-overe la 4614 diviziuni meiotice, realizate între HLA-A și HLA-B, ceea ce dă o frecvență de recombinare de 40 / 4614 = 0,0087. Această valoare poate fi convertită în unități de cartare, ceea ce înseamnă 0,87 centimorganoni între HLA-A și HLA-B. Pe baza analizei frecvenței
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
5. VARIANTE HEMOGLOBINICE ȘI HEMOGLOBINOPATII Evenimentele mutaționale care modifică secvența de nucleotide din genele pentru globine sunt cauzate de factori mutageni externi (fizici, chimici sau biologici) dar și de factori mutageni endogeni printre care replicația eronată a ADN, crossing-over inegal meiotic sau mitotic care conduce la duplicații și deleții, precum și mobilizarea elementelor genetice mobile prin genom așa cum sunt secvențele Alu specifice genomului uman sau a unor transpozoni și retropozoni de origine virală ce pot determina fracturarea secvențelor genice pentru globine și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu cea de la subiecții înrudiți. Aceasta se datorează numărului mult mai mare de generații care au trecut de la un strămoș comun în cazul subiecților neînrudiți, număr mare de generații care a permis realizarea unui mare număr de evenimente de recombinare meiotică, cu îngustarea regiunilor care se transmit în bloc de la părinți la copii. Consecința practică directă este că analiza asocierii necesită o densitate mult mai mare a markerilor pentru un Genome Wide Scan (de ordinul sutelor de mii) comparativ cu analiza
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
a identifica exact secvența polimorfică de ADN care se transmite cu împreună cu gena mutantă în familia respectivă; folosirea unor markeri multipli, situați la ambele capete ale genei PKD 1; acest lucru este necesar pentru a evita erorile determinate prin recombinări meiotice; ADPKD să fie produs de o mutație a genei PKD1; în 5-15% din cazuri boala este produsă de mutații în gena PKD2, situată pe cromosomul 4. Testarea genetică este indicată în următoarele situații (10): -la persoane cu risc (deci rude
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de celulele somatice pe parcursul vieții orga nismului, respinge teoriile eredității lamarkiste. Boveri și Sutton încor porează această idee corectă în cadrul raționamentelor lor.5 Deși corectă în esența ei, analiza lui Sutton conținea un punct critic eronat (el identifica greșit diviziunea meiotică în care cromozomii paterni și cei materni se separă prin diviziune reducțională). Așa cum credeau și alți geneticieni din acea vreme, Sutton considera că separarea cromo zomilor paterni și materni și asortarea lor inde pen dentă are loc în a doua
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care cromozomii paterni și cei materni se separă prin diviziune reducțională). Așa cum credeau și alți geneticieni din acea vreme, Sutton considera că separarea cromo zomilor paterni și materni și asortarea lor inde pen dentă are loc în a doua diviziune meiotică. Totuși, Weismann nu identifică cromozomii meiotici cu factorii eredității mendeliene. Weismann a publicat numeroase lucrări dedicate geneticii. Este de reținut că ideea după care cromozomii poartă factorii eredității mendeliene, a fost la început controversată, dar în 1913 ea a câștigat
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
se separă prin diviziune reducțională). Așa cum credeau și alți geneticieni din acea vreme, Sutton considera că separarea cromo zomilor paterni și materni și asortarea lor inde pen dentă are loc în a doua diviziune meiotică. Totuși, Weismann nu identifică cromozomii meiotici cu factorii eredității mendeliene. Weismann a publicat numeroase lucrări dedicate geneticii. Este de reținut că ideea după care cromozomii poartă factorii eredității mendeliene, a fost la început controversată, dar în 1913 ea a câștigat o susținere puternică, atunci când Estrella Eleanor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
primii pași pe drumul către descifrarea la nivel molecular a genomului uman. Alfred Henry Sturtevant din echipa lui T. H. Morgan, a reușit să ofere primele hărți ale unor „determinanți genetici“ la Drosophila, (1911). Metoda de lucru era analiza recombinărilor meiotice. Mai târziu, odată cu progresul citogeneticii, a fost posibilă stabilirea locului unde anumite gene sunt situate pe cromozomi. Această performanță a deceniului ’60-’70 din secolul XX a fost consecința introducerii metodei hibridizării somatice interspecifice. Descoperirea oncogenelor este una din „marile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sau scade de-a lungul ciclului, după un pattern regulat (fig. 2-35). A) Un oocit de Xenopus este injectat cu citoplasmă prelevată de la oul altui Xenopus aflat în fază M. extractul celular conduce oocitul în fază M din prima diviziune meiotică,făcând ca nucleul mare să se spargă și să se formeze fusul mitotic. B) Când citoplasma este prelevată de la un ou divizat aflat în interfază, aceasta nu provoacă intrarea oocitului în faza M. Astfel, extractul din (A) trebuie să conțină
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Un an mai târziu, aceeași cercetătoare a făcut legătura cauzală dintre stabilitatea structurală a cromozomilor și prezența la capetele acestora a unei anumite „zone distincte“. În 1939 și 1941, ea a arătat că această zonă se erodează la fiecare multiplicare meiotică 3 iar în lipsa respectivului „capișon“ terminal, cromozomii devin lipicioși și aderă unii la alții, formând structuri de cromozomi bicentrici sau cu alte malformații de structură, fenomenul BFB (Breakage-Fusion-Bridge). Aceste schimbări le alterează profund funcționalitatea.4 Numele de telomere nu-i
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
335). se remarcă, în dreapta, fuziunea cromozomilor văzută de Barbara mcclintock în 1938, în stânga fiind desenată, în viziunea ilustrei cercetătoare (1941) o schemă a fenomenului. A 2 Barbara McClintock, The fusion of broken ends of sister half-chromatids following chromatid breakage at meiotic anaphases, Missouri Agric. Exp. Sta. Res. Bull, 1938, 290, pp. 1-48. 3 Barbara McClintock, The behavior in succesive nuclar divisions of a chromosome broken at meiosis, Proc. Nat. Acad. Sci., 1939, 25, pp. 405-416. 4 Barbara McClintock, The Stability of
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cel din natură. Importanța lor teoretică depășește importanța practică, noile grupe de organisme asigurând material de studiu valoros pentru cercetările de genetică (ex. pentru linkage, pentru sursele variației fenotipice și genotipice, etc.). In timpul formării ovulelor, prin diviziune reducțională, sau meiotică, se obțin patru seturi de cromozomi, din care trei se pierd, prin eliminarea primului și celui de al dloilea corpuscul polar (împreună cu cel de al doilea oocit). Astfel, se obține o celulă haploidă, care prin unirea cu celălalt gamet, de
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
ciclului de viață al drojdiilor Majoritatea speciilor de drojdii sunt caracterizate prin fenomenul de sexualitate; puține sunt apogame. Primele au un ciclu de viață mult mai complex, în cadrul căruia se succed într-o anumită ordine programată genetic, cicluri mitotice și meiotice. Rezultatul diviziunii meiotice este formarea a patru celule (ascospori) haploide; imediat sau după mai multe generații celulare, meioza este urmată de fenomenul de conjugare, care restabilește starea diploidă, dând astfel posibilitatea unei noi diviziuni reducționale. Așadar, în ciclul de viață
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
al drojdiilor Majoritatea speciilor de drojdii sunt caracterizate prin fenomenul de sexualitate; puține sunt apogame. Primele au un ciclu de viață mult mai complex, în cadrul căruia se succed într-o anumită ordine programată genetic, cicluri mitotice și meiotice. Rezultatul diviziunii meiotice este formarea a patru celule (ascospori) haploide; imediat sau după mai multe generații celulare, meioza este urmată de fenomenul de conjugare, care restabilește starea diploidă, dând astfel posibilitatea unei noi diviziuni reducționale. Așadar, în ciclul de viață al drojdiilor cu
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
specii care au o scurtă perioadă de dikariofază, intercalată între haplofază și diplofază. O particularitate majoră a drojdiilor, ce prezintă un deosebit interes teoretic- fundamental, este că aceeași celulă diploidă, în funcție de factorii ecofiziologici, se poate divide atât mitotic cât și meiotic. 1.13.1. Ciclul mitotic După modul de realizare a citochinezei, drojdiile pot fi împărțite în două mari grupe: fisionabile și care înmuguresc. Ciclul mitotic al drojdiilor fisionabile (de ex. Schizosaccharomyces pombe) este tipic eucariotic, cu faze distincte: G1, S
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
celulei, în imediata vecinătate a plasmalemei, cu care se pare că interacționează fizic. Unele drojdii fisionabile ( de ex. Schizosaccharomyces pombe) rămân în stare haploidă până când sunt transferate pe un mediu de sporulare. Zigotul rezultat în urma conjugării urmează întotdeauna un ciclu meiotic, care va conduce la formarea sporilor haploizi. 1.13.3. Meioza și formarea sporilor Meioza și formarea sporilor la drojdii sunt declanșate de condițiile subnutritive. Celulele diploide, ca și cele cu grade superioare de ploide, în care există ambele tipuri
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
o sursă de azot, iar sursa de carbon să fie nefermentabilă (de ex.: acetatul, glicerolul). Angajarea celulelor în sporulație este marcată de substituția proceselor normale de dezvoltare cu cele care conduc la formarea ascosporilor. 1.13.3.1. Cinetica ciclului meiotic Transferul celulelor de pe mediul de creștere pe cel de sporulare conduce, de regulă, la oprire acestora în perioada G1, înainte de punctul de start, ceea ce nu permite angajarea lor în programul mitotic. Duplicarea și segregarea corpilor nucleari ai fusului, replicarea ADN
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
permite angajarea lor în programul mitotic. Duplicarea și segregarea corpilor nucleari ai fusului, replicarea ADN-ului segregarea cromozomilor, etc., sunt evenimente nucleare din timpul mitozei, dar s-a dovedit a fi esențiale și pentru meioză. De aici, concluzia că, programul meiotic a fost dobândit consecutiv în evoluție, prin modificarea celui mitotic. Ciclul meiotic se individualizează totuși de cel mitotic prin reducerea numărului de cromozomi și existența recombinărilor genetice, la care se mai poate adăuga modalitatea inedită de realizare a citochinezei. Ciclul
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
fusului, replicarea ADN-ului segregarea cromozomilor, etc., sunt evenimente nucleare din timpul mitozei, dar s-a dovedit a fi esențiale și pentru meioză. De aici, concluzia că, programul meiotic a fost dobândit consecutiv în evoluție, prin modificarea celui mitotic. Ciclul meiotic se individualizează totuși de cel mitotic prin reducerea numărului de cromozomi și existența recombinărilor genetice, la care se mai poate adăuga modalitatea inedită de realizare a citochinezei. Ciclul meiotic normal al drojdiilor cuprinde o succesiune de două diviziuni, dintre care
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
a fost dobândit consecutiv în evoluție, prin modificarea celui mitotic. Ciclul meiotic se individualizează totuși de cel mitotic prin reducerea numărului de cromozomi și existența recombinărilor genetice, la care se mai poate adăuga modalitatea inedită de realizare a citochinezei. Ciclul meiotic normal al drojdiilor cuprinde o succesiune de două diviziuni, dintre care prima este reducțională, iar cea de-a doua ecvațională, precedate de o interfază premeiotică, diviziuni, care se finalizează cu formarea a patru ascospori haploizi. Interfaza premeiotică Nu se diferențiază
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
același set de evenimente având o desfășurare și o cronologie similară. Una din particularitățile majore ale meiozei la drojdii constă din faptul că segregarea cromatinei are loc fără diviziunea nucleului parental. De abia spre sfârșitul celei de-a doua diviziuni meiotice, cele patru seturi cromozomiale (cromatide) vor fi izolate, prin înmugurirea învelișului nuclear și diferențierea în jurul fiecărui lob nuclear a unui perete presporal. Meioza I: În cadrul acestei diviziuni au loc reducerea (înjumătățirea) numărului de cromozomi și recombinările genetice intra- și intercromozomiale
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
înjumătățirea) numărului de cromozomi și recombinările genetice intra- și intercromozomiale (de unde și denumirea de diviziune heterotipică sau reducțională). Meioza I a fost secvențializată în cinci faze: profaza, prometafaza, metafaza, anafaza și telofaza. Meioza II Debutul celei de-a doua diviziuni meiotice (homeotipică, ecvațională) este marcat de lărgirea plăcii externe a fiecărui corp polar al fusului. Foarte curând, corpurile polare se duplică, se separă din nou, iau poziții diametral opuse și organizează între ele două fusuri cu orientare perpendiculară, în cadrul aceluiași nucleu
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
substanțe, care vor intra în constituția peretelui sporal, ce se edifică între cele două membrane ale peretelui presporal; - formarea stratului extern al învelișului sporal, subțire, electron-dens, format în principal din proteine, conținând probabil determinantul antigenic de suprafață al sporului. Ciclul meiotic al drojdiilor poate fi întrerupt în etapele timpurii ale evoluției sale, celulele angajându-se pe calea diviziunilor mitotice, fără pierderea viabilității, dacă ele sunt transferate de pe mediul de sporulare pe cel de creștere vegetativă. 1.13.4. Ciclul de viață
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
țintă nu fac obiectul prezentului test. Pentru detectarea aberațiilor de tip cromatidic din celulele spermatogoniale, ar trebui să se examineze prima diviziune celulară mitotică după tratament, înainte ca leziunile respective să se piardă în diviziunile celulare ulterioare. Prin analiza cromozomilor meiotici pentru detectarea aberațiilor de tip cromozomial în diakineză-metafaza I când celulele tratate se transformă în spermatocite, se pot obține informații suplimentare referitoare la celulele germinale spermatogoniale tratate. Prezentul test in vivo este destinat să verifice dacă mutagenii sunt la fel de activi
jrc4583as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89749_a_90536]
-
să fie stabilite pentru fiecare caz în parte. Doza maximă se mai poate defini ca doza care produce anumite semne de toxicitate în celulele spermatogoniale (de ex. o diminuare a proporției de mitoze spermatogoniale în raport cu prima și a doua metafază meiotică; reducerea respectivă nu ar trebui să fie mai mare de 50%). 1.5.4. Test limită Dacă un test realizat cu o doză de minimum 2 000 mg/kg greutate corp, administrată într-o singură repriză sau în două reprize
jrc4583as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89749_a_90536]