66 matches
-
regiunile amprentate se replică asincron în faza S a ciclului celular: în cazul celor mai multe gene amprentate, copia paternă se replică mai devreme decât cea maternă (Kitsberg și colab., 1993). Clusterii amprentați sau regiunile apropiate acestora prezintă frecvențe diferite ale recombinării meiotice, cu creșterea ratei de recombinare în timpul meiozei paterne (Paldi și colab., 1995). O genă amprentată se poate exprima în mai multe izoforme, se poate exprima specific doar întrun țesut sau într-o anumită perioadă de dezvoltare a organismului. Aceste caracteristici
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fost evidențiată o asemenea activitate telomerazică. În anul 1981, Elyzabeth Blackburn a descoperit telomeraza, la ciliatul Tetrahymena termophila. Acesta este un microorganism unicelular la care cromozomii suferă numeroase remanieri profunde, reprezentate de multiple fragmentări, urmate de rearanjarea fragmentelor în cromozomi meiotici. Descoperirea telomerazei a oferit o explicație pertinentă pentru paradoxul menținerii constante a lungimii cromozomului eucariot la capătul 5’ al fiecărei replici leading, la care, în urma exciziei ARN primer rămâne un gol, deoarece nu există posibilitatea de a se oferi ADN
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cel din natură. Importanța lor teoretică depășește importanța practică, noile grupe de organisme asigurând material de studiu valoros pentru cercetările de genetică (ex. pentru linkage, pentru sursele variației fenotipice și genotipice, etc.). In timpul formării ovulelor, prin diviziune reducțională, sau meiotică, se obțin patru seturi de cromozomi, din care trei se pierd, prin eliminarea primului și celui de al dloilea corpuscul polar (împreună cu cel de al doilea oocit). Astfel, se obține o celulă haploidă, care prin unirea cu celălalt gamet, de
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
în spermatozoizi (spermiație), cu participarea obligatorie a celulelor Sertoli. În lipsa sa, procesul de spermiație nu are loc. Pe de altă parte, LH stimulează celulele Leydig secretoare de testosteron. Acesta este indispensabil atât diviziunii mitotice, formatoare de spermatocite, cât și diviziunii meiotice, de conversie a spermatocitului primar în spermatocit secundar. Hormonul de creștere stimulează procesele metabolice bazale ale testiculelor, inițiind diviziunea mitotică a spermatogoniilor și transformarea lor in spermatocite. În sfârșit, estrogenii secretați de celulele Sertoli stimulate de FSH participă, alături de testosteron
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și la 0,45-2,5% dintre subiecții cu retard mental. Sindromul este cauza a 20% dintre azoospermii și este identificat frecvent la subiecții cu tulburări comportamentale sau delincvenți. Etiologie și patogenie Existența unui cromosom X suplimentar rezultă probabil din non-disjuncția meiotică în special de natură maternă. Genotipul anormal XXY (XXXY, XXY/XY) determină fibroza și hialinizarea tubilor seminiferi cu azoospermie. Celulele Leydig sunt numeric normale sau hiperplastice, dar rata producției de androgeni este deficitară. Ca rezultat, FSH și LH sunt crescuți
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
O mențiune specială pentru bărbații cu spermogramă anormală și femeile cu amenoree primară. în cazurile de azoosau oligospermie se poate evidenția o anomalie cromozomică la circa 10% din persoane. Este util a se efectua în aceste situații și studiul cromozomilor meiotici (după biopsie testiculară): a. la femei cu amenoree primară și în unele cazuri de amenoree secundară (instalată după câteva cicluri și fără o cauză precisă) examenul citogenetic este o indicație majoră ; b. înaintea oricăror alte explorări. La persoane cu insuficiență
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
structurii spațiale cu imunoglobulinele. Moleculele TCR fac parte (alături de HLA, CD3, CD4, CD8) din marea superfamilie a imunoglobulinelor. În mod particular, genele care codifică lanțurile TCR sunt formate din mai multe segmente care prezintă un mare grad de crossing over meiotic, respectiv de rearanjare în cursul maturării limfocitelor T, ceea ce asigură un mare grad de variabilitate structurală pentru aceste molecule. Gena pentru lanțul TCR? se află pe cromozomul 14 și este formată dintr-o serie de regiuni V (variabile), J (de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
genomului se numesc diploide, celelalte fiind denumite haploide. Ambele tipuri de celule care conțin un număr normal de cromozomi sunt euploide. Cei cu mai mulți sau mai puțini cromozomi sunt celule aneuploide. Diviziunea celulară este de două tipuri: mitotică și meiotică. Mitoza (diviziunea mitotică) duce la apariția a două celule fiice care au același număr de cromozomi cu celula-mamă; are loc în celulele somatice. Meioza (diviziunea meiotică) se finalizează cu apariția a două celule fiice care au doar jumătate din numărul
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
mai puțini cromozomi sunt celule aneuploide. Diviziunea celulară este de două tipuri: mitotică și meiotică. Mitoza (diviziunea mitotică) duce la apariția a două celule fiice care au același număr de cromozomi cu celula-mamă; are loc în celulele somatice. Meioza (diviziunea meiotică) se finalizează cu apariția a două celule fiice care au doar jumătate din numărul de cromozomi ai celulei-mamă; prin acest tip de diviziune se obțin gameții (celulele sexuale). Celulele organismului uman conțin 23 perechi de cromozomi, dintre care 22 sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
gene responsabile doar de inițierea diferențierii sexuale masculine. Celelalte 22 de perechi de cromozomi non-sexuali (autozomii) sunt, de obicei, omologi, deci similari ca formă și mărime, precum și în poziția genelor. Celulele sexuale (ovulul și spermatozoidul) trec prin procesul de diviziune meiotică, ceea ce reduce numărul cromozomilor la jumătate, astfel că, atunci când un ovul este fertilizat de un spermatozoid, zigotul rezultat va avea un număr întreg de cromozomi. În meioză, informația genetică moștenintă de la mamă și de la tată se recombină prin procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
maladiei Huntington. 8.1.3. Maladiile autozomale dominante În maladiile de tip autozomal dominant, un individ afectat are cel puțin un părinte afectat, iar gena mutantă poate fi transmisă și moștenită de către ambele sexe. Pentru că alelele segregă independent în timpul diviziunii meiotice, persoanele afectate vor avea o șansă de 50% de a transmite copiilor lor gena mutantă dominantă. Pe lângă maladiile cauzate de genele mutante moștenite, o mare parte a maladiilor autozomal dominante sunt cauzate de mutațiile noi. Frecvența de apariție a mutațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
2) cunoscute afectează doar heterozomii, fiind de tipul XXXX, XXYY, XXXY. În unele cazuri sunt prezente și pentasomii (genotip 2n+3) - de exemplu, XXXXX sau XXXXY. Alterările în numărul cromozomilor umani se produc în principal datorită nondisjuncției acestora în timpul diviziunii meiotice. Rezultă astfel gameți anormali, disomici - cu două cópii ale unui cromozom - sau nulisomici - fără nici o copie. Participarea la fecundație a acestor gameți duce la apariția aneuploidiei (un genotip anormal în care numărul cromozomilor poate fi: 2n+1, 2n-1, 2n+2
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
separa complet și nu cromatidele surori, formând 2 seturi haploide. Centriolii continuă mișcarea către polii opuși trăgând cromosomii după ei. TELOFAZA I. Fiecare celulă-fiică are un set înjumătățit de cromosomi, dar fiecare dintre cromosomi este alcătuit din 2 cromatide. Fusul meiotic dispare, nucleul se reorganizează sau nu, apare șanțul de clivaj și celulele se separă. Celulele pot intra într-o fază de repaus numită de interkineză sau interfaza II. Aici nu se produce sinteză de ADN. Meioza II este similară cu
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
ciclului de viață al drojdiilor Majoritatea speciilor de drojdii sunt caracterizate prin fenomenul de sexualitate; puține sunt apogame. Primele au un ciclu de viață mult mai complex, în cadrul căruia se succed într-o anumită ordine programată genetic, cicluri mitotice și meiotice. Rezultatul diviziunii meiotice este formarea a patru celule (ascospori) haploide; imediat sau după mai multe generații celulare, meioza este urmată de fenomenul de conjugare, care restabilește starea diploidă, dând astfel posibilitatea unei noi diviziuni reducționale. Așadar, în ciclul de viață
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
al drojdiilor Majoritatea speciilor de drojdii sunt caracterizate prin fenomenul de sexualitate; puține sunt apogame. Primele au un ciclu de viață mult mai complex, în cadrul căruia se succed într-o anumită ordine programată genetic, cicluri mitotice și meiotice. Rezultatul diviziunii meiotice este formarea a patru celule (ascospori) haploide; imediat sau după mai multe generații celulare, meioza este urmată de fenomenul de conjugare, care restabilește starea diploidă, dând astfel posibilitatea unei noi diviziuni reducționale. Așadar, în ciclul de viață al drojdiilor cu
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
specii care au o scurtă perioadă de dikariofază, intercalată între haplofază și diplofază. O particularitate majoră a drojdiilor, ce prezintă un deosebit interes teoretic- fundamental, este că aceeași celulă diploidă, în funcție de factorii ecofiziologici, se poate divide atât mitotic cât și meiotic. 1.13.1. Ciclul mitotic După modul de realizare a citochinezei, drojdiile pot fi împărțite în două mari grupe: fisionabile și care înmuguresc. Ciclul mitotic al drojdiilor fisionabile (de ex. Schizosaccharomyces pombe) este tipic eucariotic, cu faze distincte: G1, S
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
celulei, în imediata vecinătate a plasmalemei, cu care se pare că interacționează fizic. Unele drojdii fisionabile ( de ex. Schizosaccharomyces pombe) rămân în stare haploidă până când sunt transferate pe un mediu de sporulare. Zigotul rezultat în urma conjugării urmează întotdeauna un ciclu meiotic, care va conduce la formarea sporilor haploizi. 1.13.3. Meioza și formarea sporilor Meioza și formarea sporilor la drojdii sunt declanșate de condițiile subnutritive. Celulele diploide, ca și cele cu grade superioare de ploide, în care există ambele tipuri
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
o sursă de azot, iar sursa de carbon să fie nefermentabilă (de ex.: acetatul, glicerolul). Angajarea celulelor în sporulație este marcată de substituția proceselor normale de dezvoltare cu cele care conduc la formarea ascosporilor. 1.13.3.1. Cinetica ciclului meiotic Transferul celulelor de pe mediul de creștere pe cel de sporulare conduce, de regulă, la oprire acestora în perioada G1, înainte de punctul de start, ceea ce nu permite angajarea lor în programul mitotic. Duplicarea și segregarea corpilor nucleari ai fusului, replicarea ADN
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
permite angajarea lor în programul mitotic. Duplicarea și segregarea corpilor nucleari ai fusului, replicarea ADN-ului segregarea cromozomilor, etc., sunt evenimente nucleare din timpul mitozei, dar s-a dovedit a fi esențiale și pentru meioză. De aici, concluzia că, programul meiotic a fost dobândit consecutiv în evoluție, prin modificarea celui mitotic. Ciclul meiotic se individualizează totuși de cel mitotic prin reducerea numărului de cromozomi și existența recombinărilor genetice, la care se mai poate adăuga modalitatea inedită de realizare a citochinezei. Ciclul
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
fusului, replicarea ADN-ului segregarea cromozomilor, etc., sunt evenimente nucleare din timpul mitozei, dar s-a dovedit a fi esențiale și pentru meioză. De aici, concluzia că, programul meiotic a fost dobândit consecutiv în evoluție, prin modificarea celui mitotic. Ciclul meiotic se individualizează totuși de cel mitotic prin reducerea numărului de cromozomi și existența recombinărilor genetice, la care se mai poate adăuga modalitatea inedită de realizare a citochinezei. Ciclul meiotic normal al drojdiilor cuprinde o succesiune de două diviziuni, dintre care
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
a fost dobândit consecutiv în evoluție, prin modificarea celui mitotic. Ciclul meiotic se individualizează totuși de cel mitotic prin reducerea numărului de cromozomi și existența recombinărilor genetice, la care se mai poate adăuga modalitatea inedită de realizare a citochinezei. Ciclul meiotic normal al drojdiilor cuprinde o succesiune de două diviziuni, dintre care prima este reducțională, iar cea de-a doua ecvațională, precedate de o interfază premeiotică, diviziuni, care se finalizează cu formarea a patru ascospori haploizi. Interfaza premeiotică Nu se diferențiază
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
același set de evenimente având o desfășurare și o cronologie similară. Una din particularitățile majore ale meiozei la drojdii constă din faptul că segregarea cromatinei are loc fără diviziunea nucleului parental. De abia spre sfârșitul celei de-a doua diviziuni meiotice, cele patru seturi cromozomiale (cromatide) vor fi izolate, prin înmugurirea învelișului nuclear și diferențierea în jurul fiecărui lob nuclear a unui perete presporal. Meioza I: În cadrul acestei diviziuni au loc reducerea (înjumătățirea) numărului de cromozomi și recombinările genetice intra- și intercromozomiale
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
înjumătățirea) numărului de cromozomi și recombinările genetice intra- și intercromozomiale (de unde și denumirea de diviziune heterotipică sau reducțională). Meioza I a fost secvențializată în cinci faze: profaza, prometafaza, metafaza, anafaza și telofaza. Meioza II Debutul celei de-a doua diviziuni meiotice (homeotipică, ecvațională) este marcat de lărgirea plăcii externe a fiecărui corp polar al fusului. Foarte curând, corpurile polare se duplică, se separă din nou, iau poziții diametral opuse și organizează între ele două fusuri cu orientare perpendiculară, în cadrul aceluiași nucleu
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
substanțe, care vor intra în constituția peretelui sporal, ce se edifică între cele două membrane ale peretelui presporal; - formarea stratului extern al învelișului sporal, subțire, electron-dens, format în principal din proteine, conținând probabil determinantul antigenic de suprafață al sporului. Ciclul meiotic al drojdiilor poate fi întrerupt în etapele timpurii ale evoluției sale, celulele angajându-se pe calea diviziunilor mitotice, fără pierderea viabilității, dacă ele sunt transferate de pe mediul de sporulare pe cel de creștere vegetativă. 1.13.4. Ciclul de viață
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
cu cea de la subiecții înrudiți. Aceasta se datorează numărului mult mai mare de generații care au trecut de la un strămoș comun în cazul subiecților neînrudiți, număr mare de generații care a permis realizarea unui mare număr de evenimente de recombinare meiotică, cu îngustarea regiunilor care se transmit în bloc de la părinți la copii. Consecința practică directă este că analiza asocierii necesită o densitate mult mai mare a markerilor pentru un Genome Wide Scan (de ordinul sutelor de mii) comparativ cu analiza
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]