4,697 matches
-
un mod aparte poezia eminesciană. Fire capricioasă, Ina este revoltată că Maestrul Marcian îi spune și îi repetă că este talentată, dar îi impune un program de lucru. Ina trebuie să compună pe o temă dată. Iar tema dată este Melancolie de Eminescu. Părerea Inei este: "Eu am spus și spui: cap de operele trebuiesc lăsate singure în pustiul lor, până unde nu poate ajunge nimeni... Nu trebuie preluate, parafrazate..." Furioasă, Ina, care se află în "camera de muzică", silită să
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
mort?... Nu trecea prin sufletul secat al Poetului un convoi mortuar care ducea cu el, în lumi îndepărtate refuzul vieții, dublul ei refuz: cel de a trăi, cel de a fi sclavul oamenilor așa cum sunt?" O interpretare deosebită a poeziei "Melancolie", radiind nu numai o înțelegere a destinului tragic al poetului, dar având ecou și într-o existență destul de tristă a scriitoarei sexagenare, înțeleasă și receptată, ca și astăzi, doar de o elită intelectuală. Doar așa îmi explic faptul că împlinirea
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
dă cu ea de pământ". Culorile vii, alternativele clare, subiectele simple, finalurile fericite, în care din toate necazurile - nazism, boli, sărăcie etc. - Dumnezeu și norocul intervin salvator, toate astea ar fi chiar rețeta fericirii. Dar ce-i de făcut cu melancoliile, întrebările fără răspuns, cu toate problemele lumii în care nimeni nu poate să intervină ("Dacă Dumnezeu vrea o lume cușer, s-o facă El singur așa"). Misterul vieții e complicat, agitat, și doar ascunzișurile - în somn, în moarte - dau răgaz
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
mișcări politice dintre cele mai importante - deci și turnătoria era la ea acasă. Multe rapoarte sînt făcute cu "talent" scriitoricesc. Unii turnători-scriitori scapă cîte o judecată critică în raport: "în anul 1982 a publicat la Editura Cartea Românească romanul "Luxul melancoliei", fără a avea vreo valoare literară deosebită, ori să conțină probleme interpretabile din punct de vedere ideologic." (s.m. - C.R.) Descrierile fizice sînt reci, crude, făcute anume pentru identificare rapidă. Iată, de pildă, portretul unei prietene englezoaice a urmăritului Tănase: "este
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
Aș spune în încheiere că această carte intră într-o anumită tradiție, în cadrul căreia trebuie judecată. O tradiție contestată de mulți, dar care nu e mai puțin una dintre marile tradiții ale culturii europene: tipul de demers care privește cu melancolie evoluțiile contemporane a demarat o dată cu modernitatea și există numeroși autori, de la Spengler la Jung (Gegenwart und Zukunft), de la Huizinga (Im Schatten von Morgen)... Pînă la autori din altă categorie, romancieri ca Milan Kundera... Evident. După cum există și familia de spirite
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
a activității cenaclului "Sburătorul", în casa lui Lovinescu, indiferent de amplasare, în urma mutărilor, și ziua premergătoare sfîrșitului scriitorului, sub semnul acelorași preocupări și probleme ale însemnărilor, pe care ne-am obișnuit să ni le apropiem. Cuprinse doar de abia stăpînită melancolie. Pentru cîtă uluitoare prevedere și cîtă viață rezidă în unele, reproduc reacția la apariția pentru prima oară în cenaclu a lui Șerban Cioculescu: "Un tînăr interesant, cu aparențe ascetice sau numai vițioase, inteligent, mare admirator al dogmatismului lui Brunetère și
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
acum cartea Balcicăi Măciucă, un pas provocator și plin de promisiunea miracolului, asemenea unei feerii. Autobiografie și evocare, nostalgie și sentiment al posesiunii, jubilație și suferință mocnită, iubire mărturisită și tonalități de ecleziast, această carte este un adevărat poem al melancoliei. Un imn tardiv pentru Balcic.
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
deci, o sarcină dublă, domnule Brătianu, ca să duci În spate un asemenea rege, care Îți va fi recunoscător!... Fiindcă Îi vei prezenta și secretele noii lui țări, dar, poate, si secretele vreunei femei care să-l facă să iasă din melancolia asta bleaga a bărbatului care cade la primul șoc amoros și crede că nu mai există o a doua femeie pe lume... Ei, ce zici?... Nu se poate să nu găsești vreo româncuța plină de foc; ar prinde bine politicii
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
pot explica și, de aceea, le suport mai ușor. Adevărul e că nu-mi ajung mie însumi, ceea ce la un lup singuratec, care nu poate sta nici în haită, nici departe de ea, e o sursă de continuă și nesuferită melancolie. Sunt timid, dar și impulsiv, vanitos, dar conștient că nu există vanitate inteligentă. N-am farmec în șuete, devin patetic când nu trebuie, nu știu să spun bancuri. Asta mă face stângaci și rigid în societate și explică de ce viața
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
de mijloc a artei. Pentru că aici, în mod fatal, nu se întîmplă lucruri surprinzătoare și este aproape obligatorie împăcarea cu monotonia. Dar dacă nu se hrănește din spectacolul strălucitor al propriei sale glorii și nici nu acceptă să-și rumege melancolia și resemnarea în cotidiana vodcă a ratării, el are șansa unei prezențe pozitive și gospodărești în cîmpul culturii. Absența senzațiilor tari, care vin, îndeobște, din aerul ozonat al înălțimilor sau din gradele sporite ale etilului, este compensată blînd de bucuriile
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
despre plictiseli citești în cartea aceasta, tradusă anul trecut la Editura Amarcord. Sînt douăsprezece texte, majoritatea eseuri scurte, pornind din domenii diferite, semnate de autori cu profesii și specializări diferite, dar cu intenția de a se întîlni în același punct - melancolia fecundă a plictiselii. Rămîn texte despre plictiseli, la plural, ce reușesc totuși să nu devină contradictorii, deși aceasta ar fi fost poate un avantaj. Nu e vorba nici despre un același subiect fragmentat în perspective diferite, ci, în mod esențial
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
eventual de capă și spadă dar și de plăceri cinegetice și mondene, care ne trimit cu gîndul la tablourile unui Watteau, la scene în care aparenta veselie a nobililor convivi la serbările pastorale și cîmpenești sunt umbrite de o vagă melancolie. Sentimentul este real în plină toamnă cînd am poposit pentru scurtă vreme în acest loc ales. De ce ales? Explicațiile sunt mai multe și toate, demne de atenție. Aici ființează în sensul renascentist al cuvîntului o Academie: o casă de creație
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
au acum un aer ușor desuet, par poate străine de sensibilitatea de astăzi, însă ele nu sînt deloc lipsite de virtuți literare și, în orice caz, întregesc fericit un portret al autoarei, socotită în mod curent drept o poetă a melancoliei, a urîtului, a pustiului. Prozele datează din anii '70 (una singură e din '81-'84) cînd Florența Albu scria o literatură confesivă, la limita dintre poezie și jurnal; în aceste pagini se pot regăsi atît suflul liric al poetei, cît
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
Pavel mai aproape de spațiul literaturii, de acela în care instrumentele criticului și ale istoricului, fără a fi cu totul abandonate, sunt lăsate să respire mai relaxat și chiar să se plimbe nestingherite prin locuri îndepărtate și apăsate de o vagă melancolie. Mai mult decît în cărțile de specialitate, în textele memorialistice poate fi lesne observată solida formație umanistă a autoarei și largul orizont cultural în care s-a construit personalitatea cercetătorilor din generația din care ea face parte și pe care
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
vise, halucinații, citate, reflecții aparent discontinue dar legate subteran de timbrul unic al unui artist grav și profund. Modelele îndepărtate ale Ultimului regat ar fi Montaigne cu Eseurile lui și excentricul preot anglican din sec. XVII Robert Burton cu Anatomia melancoliei. În "Le Monde des Livres" din 27 septembrie, Patrick Kéchichian admiră fără rezerve edificiul în construcție al lui Pascal Quignard, recunoscînd că e dificil de descris despre ce e vorba în cele 241 de capitole cu o unitate interioară de
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
literat. Reportajele au ca temă cele mai diverse chestii, portrete de cizmari, (nea Constantin Andronache a fost de-un leat cu Ceaușescu), de inși scăpătați care vând cărți rare, dar mai ales portrete de biblioteci. Constantin Stan are intuiția și melancolia omului de carte, înduioșat de o dedicație pe prima pagină ori de hârtia îmbătrânită ca o femeie frumoasă. Cu adevărat, cărțile dau fiorul timpului și livromanii neștiuți pe care Constantin Stan îi găsește spre a-i descrie lasă impresia excepționalității
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
am înțeles minunat din prima clipă. Cred că dumneaei poate confirma această impresie. De fapt, ocazia însăși de a-i întîlni și cunoaște pe membrii familiei lui Emil Cioran, mi s-a părut tulburătoare. R.B.: Nu cumva și melancolică? Fiindcă melancolia dublează în subtext chiar romanul epistolar pe care l-ați publicat... F.T.:Da, am încercat la Rășinari deopotrivă sentimentul melancoliei și al bucuriei. L-am întîlnit pe un nepot de-al lui Cioran, care chiar îi semăna, am cunoscut-o
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
întîlni și cunoaște pe membrii familiei lui Emil Cioran, mi s-a părut tulburătoare. R.B.: Nu cumva și melancolică? Fiindcă melancolia dublează în subtext chiar romanul epistolar pe care l-ați publicat... F.T.:Da, am încercat la Rășinari deopotrivă sentimentul melancoliei și al bucuriei. L-am întîlnit pe un nepot de-al lui Cioran, care chiar îi semăna, am cunoscut-o pe cumnata care era evocată în scrisorile noastre ... cu 20 de ani în urmă! Să mă aflu la peste două
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
cumnata care era evocată în scrisorile noastre ... cu 20 de ani în urmă! Să mă aflu la peste două decenii de cînd prietenia noastră a început, chiar în satul natal al lui Cioran ...e într-adevăr o experiență situată între melancolie și bucurie. R.B.: Aș completa ideea.Pe parcursul scurtei noastre călătorii, s-au întîmplat și cîteva mici minuni. Cînd l-am vizitat pe Eginald Schlattner, în străvechea sa parohie, Roșia, autorul Cocoșului decapitat, v-a arătat odăjdiile tatălui lui Cioran... F.T.
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
comic creat de interpretarea convergent-divergentă a celor doi actori ( Constantin Cojocaru, Gabriel Pintilei). Crima este obsesia generală a personajelor și chiar crucea poate deveni instrumentul ei de perpetuare și deznodământul concentrează toate firele acțiunii. Crima se naște în spațiul dintre melancolia lui Arden și amețeala etilică a ucigașilor. După ce am fost martori la toate pregătirile crimei, omorul se ascunde insesizabil în toate cutele spațiului și în meandrele vieții. Actorilor li s-a cerut să expună gramatica stării de excitație și reacțiile
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
grafică, obiecte textile sau colecții inepuizabile de materiale, sonorități și forme de-a gata, același duh neliniștit și aceeași voluptate a cercetării și a edificării le străbat pe toate. La intersecția existenței inocente cu scepticismul lucid și cu stările de melancolie crepusculară, acolo unde viața încremenește în tipare culturale spre a se revărsa apoi în infinite ceremonialuri ludice, Teodora și Ion Stendl oficiază ambiguu și celebrează explicit. Mergînd cu pași de echilibrist care ține asistența cu răsuflarea tăiată, înaintînd cu mișcări
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
picturii, vitalitatea sentimenteleor și percepția aproape senzorială a spațiului culturii constituie substanța nemijlocită a creației Teodorei Stendl. Iar împreună, cei doi artiști construiesc o lume unică și fascinantă; una în care adversitățile dispar și contrariile se armonizează insesizabil. Ludic și melancolie La galeria Prometeus, una dintre galeriile bucureștene cu un enorm potențial de susținere și de promovare a artei noastre contemporane, expune pictură tînărul Gili Mocanu. Absolvent al clasei Mihai Mănescu / Stela Lie, adică al unei clase de grafică, el se
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
constitutiv, dacă îi putem spune așa, se regăsește în expoziția lui Gili Mocanu și la nivelul construcției propriu-zise a imaginii. Pe de o parte, pictura lui are tonalități grave, materialitatea ei este densă și marcată de o anumită stare de melancolie, iar, pe de alta, disponibilitatea sa de a construi se sprijină pe o evidentă ordine de tip grafic. Între aspirația către o anumită geometrie, către o rigoare modulară a structurilor imaginii, și abandonul într-un senzorialism frust, legat de însăși
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
mondial, iar un frate mai mic al mamei a fost omorât în circumstanțele pe care le amintesc, la începutul războiului din Indochina, pe fluviul Mekong. Moartea aceasta, oricare i-ar fi cauza, mi-a scufundat copilăria într-un climat de „melancolie istorică". În majoritatea cărților mele se găsesc multe elemente „cvasi-autobiografice", dar transformate, recompuse, în așa fel încât povestea spusă este la urma urmei foarte diferită de niște posibile memorii, iar portretul naratorului e destul de îndepărtat de un autoportret: sunt mai
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
sfârșeala,/ Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi." Încă mai pregnant: "și de când fac pe saltimbancu-n pieți/ și îmi tot schimb peruca și vestmântul,/ Primește-mi, Doamne, truda și frământul/ în cerul tău învăluit în ceți.// Melancolii, păreri de rău, tristeți." Lamento-ul aparține unui iubitor al vieții, care i-a gustat și i-ar mai gusta farmecele, dacă firele de nisip din clepsidră, tot mai puține, n-ar curge cu atât mai repede: "Voi, plante, animale
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]