34 matches
-
am stat cu cortul cunoaștem bine senzația de umed constant), lumea vine în roiuri, valuri, torente, ca într-un pelerinaj. Sziget este expresia conviețuirii la comun, având libertate nelimitată de exprimare, atâta timp cât respecți regulile și pe celălalt. Dar m-am melancolizat și era să uit că Sziget este în primul rând „a money machine“ și că, fără niște bani la tine, supraviețuirea va deveni un task important. Altfel ești deportat, nu ca Napoleon, ci ca un junker. Dar dacă ai mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
anul ăsta am avut ce vedea, trăi, asculta, cu tot creierul activat. Și totul a început clandestino, dar în mega forță, cu Manu Chao, pe care îl ascultăm de ani de zile, sărim ca nebunii pe Mala Vida și ne melancolizăm la maximum pe Dia Luna... Dia Pena. Cu Manu Chao empatizez de mult, la fel ca puzderia de francezi, bretoni, spanioli, mexicani, peruani, germani, africani înnebuniți de prestația spaniolului născut la Paris. A fost atât de intens totul, încât nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
dau seama în cele ah! atât de puține zile cât am văzut-o fie și în fugă. Fiind, cum spuneam, venetic în Oradea, ea nu mi-a devenit interioară, intim interioară, încât să o port cu mine și să-mi melancolizeze starea în alte locuri. În fapt, Oradea e pentru mine locuința în care stau, în prezent una mică, o cameră și o bucătărioară, dar, ce-i drept în centru (iată, sunt și eu acum un "central"), redacția "Familiei", drumul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care oamenii avuți adunau la Veneția șervețele semnate de prietenii ocazionali din marile restaurante. Să fie spre aducere aminte. Oamenii bogați dădeau pe neașteptate, în fundul unui scrin Louis XV, peste șervețelele cu semnăturile unor Hemingway sau contele de Luxembourg și melancolizau la vremurile bune de odinioară, iar domnul Arvinte scotea dintr-o cutie de pantofi de sub pat note de plată cu chifle, halbe de bere și mici de la Parcul Trandafirilor și i se umezeau ochii. Pe una dintre note, și anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în care ți-am dat [ex] abrupto veștile; m’am sculat de multe ori de la biurou și mi am pierdut șirul ideilor. Și asta, tocmai când îți vorbeam de literatură și Baudelaire. Azi am suportat greu dumineca și m’a melancolizat. Cred că iar încep să slăbesc și mă simt slăbită. Tresar când văd pe biurou poșeta ta marron, pe care o port eu acum; târâi după mine, în silă, viața fără tine. Nu te mâhni: e probabil o fază trecătoare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca la un ideal inaccesibil; dorm seara cu fotografiile tale de când erai mică; vai! acum le-aș suporta și pe cele mai recente, dar nu le mai am. La radio, un splendid cântec al partizanilor ruși de Alexandrov. Melodia mă melancolizează; sunt singură și trebuie să mărturisesc că Maria caută mereu să mă rupă din atmosfera sumbră în care tind uneori să cad, își plătește lecțiile punctual, azi mi-a adus o pară enormă luată de la Willy; azi mi-a telefonat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
semnat și Luca Dan. Volumele Oglinzi fermecate (1930), Ceasul de veghe (1937) și Glod alb (1940) au fost bine primite de critica epocii. Format în vecinătatea lui Tudor Arghezi, D. scrie o poezie aerisită, cu imagini insolite, construind pasteluri vitaliste. Melancolizând ușor, versurile lui imaginează spații stilizate, de o somptuozitate discretă, atinsă, uneori, de miasmele citadinismului. Versurile scrise după 1940 sunt tributare clișeelor propagandei antiromânești duse de regimul sovietic bolșevic. Krasnodon (1950), poem amplu în genul celor compuse de Dan Deșliu
DELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286718_a_288047]
-
festinul vieții, bardul e tentat mereu de a-l evoca în fastul său irezistibil, în poeme decorativ desfășurate aidoma unor cozi de păun, ca de pildă, acest monden-melancolic tablou vivant, ritmat de jazzul incipient al vremii ce ea însăși îl melancolizează pe cititorul de azi: ,Doamnă, din orchestră-au șerpuit/ pe terasa de var amețită de mare,/ vuietele, glasurile, vîntul și eșarfele/ și culorile, din toate viorile.// Pașii metalici lunecă pe pîntece sparte./ Unde sînt valsurile? și mai departe/ unde sînt
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
a mult prea tânărului Dimov pe identificarea cu autoritatea și protecția Căpitanului ca substitut al paternității (p. 27). După ce a trecut și printr-o fază troțkistă, Leonid Dimov fie a jubilat într-o stare de libertate imaginară dezideologizată, fie a melancolizat dramatic la presimțirea nebuniei. Dezechilibrul s-a accentuat din pricini multiple, inclusiv datorită inconstanțelor sentimentale, adică infidelităților, astfel că în august 1953 îi putea mărturisi soției primejdia cu care îl amenință nebunia ca inamic viclean și perfid: „Mi-e teamă
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]