2,962 matches
-
în fața decorurilor desuete și inestetice, a personajelor taciturne și, în consecință, a tăcerilor lor prelungite, a cadrelor recurente, a scenariului care mai mult ocultează decît arată, a vocabularului zgîrcit și a cuvintelor folosite redundant, a desfășurării tramei în ritm de melc senil sau a modului de filmare (din partea celor doi autori ai lungmetrajului uruguayan, Juan Pablo Rebella și Pablo Stoll, fixitatea camerei e respectată precum dogma de un bigot, vorba primului "binecuvîntat fie trepiedul"), stai cu privirea ațintită pe limbajul corporal
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
glume Iar mie îmi vine să cînt Bate vîntul frunza creață Printr-o ceață de verdeață Bate vîntu-n lemn uscat Îndoit și fluierat Bate flacăra din fum Peste cenușă și scrum Bate ghiocelul gerul Și scoate coarnele mielul Ba face melcul cărare Iar pe verde și pe soare Toate-s cum le-ai potrivit Din condei și din privit Toate-s noi și toate-s vechi Fără zor fără priveghi Numai piatra somnului Căpătîiul omului Stă hotar în calendar Iară lui
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
apă mai sfântă. Eram tineri și zvelți și drepți în răcoare. Vremi învechite nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM ȘTIUT pe talgere ruginite în sunet luna picură prin cornul de melc se-aud în fântână îngeri căzând și eu învelit în mătăsile nopții mantii de jar mă-nvelesc privirile singurătății laurii durerii se-ntind în inimă și eu călcând covoare de flori adormind otrava morții din cupe amare pe buzele mele
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
de mătasă Și de mireasmă. Dezgoliți se lasă, Fără rușine; grei și depărtați; De nimeni mângâiați ori sărutați. Din altă lume, pură și augustă, Ca la un piept de doică păcătoasă, Vin stele mici de tot: miros și gustă. b) Melci Au moliciuni de la-nceputul lumii Și o lentoare rece, vegetală. Când pipăie și gustă, deodată, Frunzișul îngălat în umezeală. Sunt primitivi. Și senzuali. Și-atât De-ncet, de voluptos, fără rușine, Golesc și-și umplu strâmtele cochilii De parcă-ar face
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
Ce vrea-n lumină să mă-ngroape? De ce să-ți fiu mereu supus, Pământul tău, posomorâtul? Doar barda lunii cade-n sus Dorințelor să taie gâtul... Nicio uimire, niciun gest De împăcare nu te cheamă? Sunt arhimedic punct celest, Ori melc închis în el de teamă... 1979 OEDIP SINGUR Cu unghiile-nfipte-n ochi mă zbat Cu sânge viu pe fața-ntunecată, Iubirea, ca un bléstem fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-arată. Pârjol în suflet, ghețuri în cuvânt, Sori tineri
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
stelele Pădurea de sub cer Așezată pieziș pe foișor Insula cețoasă desprinsă verzuie Lent printre crengi plutind Salcîmi pufoși privirea mea galeșă Plecată în iarba cotropitoare Ce-mi udă pantofii de mătase cu flori Amintiri Peste umbra mea colorată roșu aprins Melc ce mă-nghite într-o cochilie spongioasă Mă ridică în aer Aura gîzelor din jurul capului meu Încărcat de aripi străvezii minuscule În oglindă pielea ta palidă și gura aprinsă Un fagure În urcare alerg pe un deal înfrunzit Pe sfîrșitul
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
cîte unul și apoi două cîte două și, în fine, toate laolaltă cu ajutorul unor scripeți pe terasa blocului și înapoi pe trotuar (se folosesc plase de prins fluturi, sacoșe obișnuite, dar și năvoade sau crîsnice, în care atîrnă ierburi, scoici, melci, moluște sau alte animale marine)... Da, pe terasa blocului turn unde deja au fost aduși pașii, astfel că se aude o leorpăială, un clipocit continuu (lip-lip-lip și lipa-lipa-lipa, țur-țur-țur ș.a.m.d.): unicul scop al acestei mișcări perpetue fiind mișcarea
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
scînduri, bat din buze În amintirea după-amiezilor confuze, Cînd sînii sfarmă năstureii de la bluze. Se bat covoarele a toamnă lungă. Se bat covoarele a toamnă lungă, Castanele au țepii tot mai moi, Murate-n dup-amiezele de-oloi; Din urmă melcii vor să ne ajungă Și să ne-ntrebe ce mai știm de îngeri; S-au cam rărit și-apar numai spre seară Cu catastife pline de constrîngeri, Ca fără veste-n umbră să dispară, Lăsîndu-ne nedumeriți și singuri Să ne
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
tot ce-am făcut înadins nu mi-a ieșit tot ce nu mi-am propus îmi scălda întreaga ființă într-o lumină prietenoasă bucuria copacilor când treceam pe străzile în care investisem speranțe o aversă fugară gazonul brusc plin de melci ne-am mai întâlnit undeva îl întreb pe vreun trecător doar ca să-i aud glasul răspunzându-mi orice
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
pe următorul cuvânt luminând aprinzând... Anume așa - luminează aprinde arde cuvânt după cuvânt fără a lăsa urme scrum de sens mai rarefiat mai dens încât nimeni nu știe ce a citit totuși un sfânt... HOKKU De pe frunza bambusului barza ciugulește melcul trosnindu-i cochilia-n clonțul dur. ...Dar nici chiar acesta nu e cel mai scurt poem despre moarte... DOR DE CASĂ Sankt-Petersburg. Neva sub gheață. Amintirile avangardei de acum o sută de ani, ale secolului de argint - argintată era până
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
Emil Brumaru Pierdut în vechi provincii, cu iz de brebenel, Ibrice-mi toarnă-n suflet ceai sfînt cu kilogramul. Prin craci îți curg corăbii, ai sînii cu crenel, Sub șoldul tău își crapă de-amor zmalțul ligheanul. Cînd sorbi melci cațări iederi, în gene clocești nori, Ți-e-n mînă lingurița pentru scobit șerbetul Vergea care preface spuma de iapă-n flori, Și-n fluturi untdelemnul, și-n pajiști curge-oțetul. Ci eu, surpat în plăpumi de lintiță, răscopt Ca oul fiert în
Sonet găsit în debarale by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6885_a_8210]
-
apoi surd, Cu nici un cîntec la urechea-n rană, Să mă întorc iar blînd, în mîini c-o cană, Și să-l întreb pe Dumnezeu, încet, Despre furnicile din sticlele de-oțet Și despre rîma ce se-ntinde, groasă, Vrînd melcului să-i fie roz mireasă La temelia umedă de casă...
Să intru-n măruntaiele cuvintelor… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7060_a_8385]
-
Emil Brumaru Mai poți la trîntă să te iei c-un puf De păpădie-n aprigul văzduh? Mai știi de melci cleioși trupul să-ți aperi, Cînd stai pe-o rînă-n dosul casei vechi Ca să pîndești cum cad în cărămida Adîncii magazii, perechi-perechi, Razele-amiezii, pîrjolind omida Și-și sfîrîie pe-o plită roua grea Umbrită de tandrețea unui brustur? Mai ai
Sînt întrebat de îngeri: mai ai aripi? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7103_a_8428]
-
fost cândva. Mai degrabă mă regăsesc printre oleandrii zdrențuiți de furtuni, sau de agavele care se îndârjesc să reziste deasupra bulboanei marine, pe parapete, uneori cu puținul lut roșu-negru strîns ferm în rețeaua de plasă metalică, pe Via dell'Amore, melc de granit dând ocol mării de la Riomaggiore la Pinarola, cea cu bărcile jos, iar ea cetate în munte. Eu, călător din Est, deci dinspre Levant, cumva, om totuși dintr-o țară mai friguroasă, năzuind la vinul liturgic și uleiul liguric
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
cu suflet. De-aceea să-ți scriu limpede mă-ncumet, Femeie grea de sîni, turlă perlată În roua dimineții, clipă lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de mentă Și cimbrișor. În jur melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de raze îmbrăcați. Vin să-ți strecor, prin somn, crudele taine Ce nu se spun decît între bărbați. Ci tu, isteață foc, o să-nțelegi Din creștet pînă-n cracii tăi pribegi
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7823_a_9148]
-
Emil Brumaru Dragostea-și are grijele-i mărunte: S-oprească fluturii pe buze de pahare, Să facă roua ziua grea s-o-nfrunte, Seara să ducă melcii la plimbare, Și să te-mbrace numai în veșminte Ce-arată multe și ascund puține Din farmecele tale fără minte, Picioarele-n cizmoance lungi să-ți țină, Și-o bluză pe sîni mici avînd drept pază Să poți urca prin
Dragostea-și are grijile-i mărunte... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7730_a_9055]
-
spre seară, în blândul ochi al mielului, în zâmbetul pruncului, Doamne, Tu care Te îmbraci în milă, în mâna mamei pe fruntea copilului, în ochii tatei înrourați cu lacrimi în cuvintele Psaltirii, în vâsla ucenicilor, în mătăniile sihastrului, în casa melcului, în inima Maicii Tale pururea rugătoare, Doamne, Tu care Te îmbraci în lumină, în șoapta candelei, în pleata crinului și a îngerului, în raza soarelui din geana pruncului, în raza lunii din cuibul privighetorii, în bucuria înluminată a Mironosițelor în
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
mi-e simplu moartea nu e tristă când bate în roșu și o luăm pe datorie, nu mi-e simplu să-ți spun că ne-am rătăcit, că dragostea țâșnește din trecutul amputat ea satură multe guri cu răbdare de melc când lunecăm spre apus cu soarele legat de o ață dar Dumnezeu ne iubește mai mult decât putem risipi cât despre interioarele pietrelor încăpătoare și capitonate nici o limită nu explodează înainte să ia forma corpului proiectat cu precizie spre dâmbul
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
lovește cu veșnicia trupul sleit de strânsoarea absenței suflarea e un dar ce nu poate fi întors decât cu o dragoste pentru fiecare făptură care te caută ea când știe că inima e tăiată în patru mountain bike crește viteza melcilor pe străzile umede pe care alunecă soarele și tunelul de timp se lungește odată cu sprintul final te rupi în două și o parte o pui la flori câinii te ascultă și uită să-și ceară dreptul e un mod de
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
ai învăța un meșteșug de la împletitorul de nuiele, de la cel ce suflă în bășica de sticlă boltiri și muguri, alunecări de odăjdii peste tămâie, de la copilul ce culege din iarba arsă de brumă cea din urmă căzută gutuie. Poem cu melci Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte, afară clopotnița cu turle rusești pare un pelerinaj de melci spre morminte. Căscioarele vinete-argintii, pe spinare de melci clădesc o campanilă puțin mai înaltă decât mulțimea smerită, turlele peste
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
odăjdii peste tămâie, de la copilul ce culege din iarba arsă de brumă cea din urmă căzută gutuie. Poem cu melci Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte, afară clopotnița cu turle rusești pare un pelerinaj de melci spre morminte. Căscioarele vinete-argintii, pe spinare de melci clădesc o campanilă puțin mai înaltă decât mulțimea smerită, turlele peste clopote dese de bronz adăpostesc Învierea din piatra rostogolită. Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte. În
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
iarba arsă de brumă cea din urmă căzută gutuie. Poem cu melci Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte, afară clopotnița cu turle rusești pare un pelerinaj de melci spre morminte. Căscioarele vinete-argintii, pe spinare de melci clădesc o campanilă puțin mai înaltă decât mulțimea smerită, turlele peste clopote dese de bronz adăpostesc Învierea din piatra rostogolită. Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte. În gura fiului meu lingurița cu vin scălda, peste
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
Emil Brumaru Cînd fluturii dau iamă peste trupul Tău alb și alungit a dezmierdare Și melcii se strecoara-ntre picioare Fin arcuind în aer șoldul suplu, Îngenunchez și eu și-ți mingii părul Prelins în cîrlionții dezmățați; Nu îți cunoaște-aievea adevărul Nici minte a o mie de-nvățați! Ci tu îmi ceri să-ți înțeleg orbește
Cînd fluturii dau iama peste trupul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8092_a_9417]
-
nesăbuințelor reazim: să-mi încropesc un ascunziș de fiară îmi e ultimul gând agonizând în groaza de-a mă târî în asfințit pe-afară - cu rigoare de chirurg încep să-mi extirp tumoarea de pe-amnezii, cu o încetineală de melc, prost ascuțit scrâșnește bisturiul în rădăcinile ca niște cartilagii lucios argintii ca pieliță de stea - mi se lichefia rușinea-n ochiul dinlăuntru pe care-o beam apoi cu-nghițituri tiptile; marș afară din viață-mi strig scrijelind pe cuvinte nimfa
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
unde spațiul împădurit, transformat în femeie iubită, s-a înălțat de un cot de la pământ, "deasupra patimilor", încărcat de la sursă, "de la univers". Ca la nebuni vin cu un picior târâș să ceară de băut la "centrul nostru de achiziții de melci vii" din sat și să scoată coarne bourești, conform cântecului. Vin și sparg țiglele de pe casă să se facă lumină în pod, unde va fi pusă masa, la pomană. Vin și dau iama în căpița de fân de anul trecut
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]