63 matches
-
București, 1977; Șa pierdută pe mare, București, 1983; Speranța, București, 1984; Requiem pentru Convenția de la Geneva, Veneția, 1988; Epistolarul infernului, București, 1993; Sioniști sub anchetă, București, 1993; Legendă și adevăr, București, 1994; Culisele spionajului românesc. DIE (1955-1980), București, 1997; Operațiunile „Melița” și „Eterul”. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate, București, 1999; Miza războiului: 6 septembrie 1940-12 iunie 1941, București, 2000; Iluziile lui Iuliu Maniu, I-II, București, 2000-2001; „Artur”. Dosarul lui Ion Caraion, București, 2001; Genii și analfabeți. Militari și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
acolo nu-i salahoria pe care-o îndură și, în plus, salarizarea-i aproape dublă și-ar sta mai mult la cafele și taclale. Acum, dacă mai află și întâmplarea asta, cu raglanul, capătă un nou pretext să-și pornească melița asupra mea... Și lumea, și colegii, și, poate, și tu, Ienceanule mă crezi în culmea fericirii că am casă în Iași și soacră la pensie, care ne-așteaptă zilnic cu mâncarea gata, pe masă... însă... -3 ... Dar, mai cu una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
furcă, ghem, iță, spată, (a) rășchia, (a) țese, (a) urzi), fie de origine autohtonă (pânză, caier, andrea) (I. I. Russu, op. cit., pag. 251- 252,283-284, 370-371, 408-409). Se poate deduce că, în acea vreme, inul și cânepa se topeau, se melițau, se periau și se torceau cu mare pricepere. Țesutul se făcea în două ițe, iar pânza se diferenția, după întrebuințări, în trei categorii: fină - pentru cămăși și giulgiuri, intermediară - pentru îmbrăcăminte exterioară; și groasă - pentru saci. Această adevărată tehnologie era
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
considerat un mare păcat. Scoase din apă (topite), cânepa și inul se spălau și se lăsau în apropiere la zvântat. Apoi erau transportate acasă și puse la uscat pe garduri sau pe acoperișurile diferitelor construcții-anexe ale gospodăriilor. Firele uscate erau melițate, adică forfecate cu ajutorul melițoiului, o unealtă folosită pentru a zdrobi cânepa și inul). După înlăturarea resturilor lemnoase, firele de cânepă sau de in se adunau în fuioare și se formau legături de fuioare, 12 la număr. Pentru alegerea firelor, fuioarele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
zile, cânepa era încercată și dacă fibra se desprindea de tulpina băț, însemna că aceasta era „tochită”. Atunci se scotea din apă, se punea în picioare ca să se scurgă și să se usuce și apoi se transporta acasă. Aici se melița cu melițoiul, operațiune ce presupunea zdrobirea și fărâmițarea tijei vegetale, care cădea sub formă de puzderie 2, rămânând fibra lungă. Pentru a se îndepărta ultimele puzderii, fuioarele erau date pe raghilă. Fuioarele erau pieptănate cu perii aspre, obținându-se astfel
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
unui rang inferior al boierimii rămași fără funcții domnești. Meliță - unealtă de lemn ce are la mijloc o despicătură în care cade limba cu care se zdrobesc tulpinile de in sau cânepă,după topire, pentru a se alege fuiorul. Melițoi - meliță mai mare cu dăltuitura și limba mai groasă, cu care se zdrobește partea lemnoasă a cânepii, când începe melițatul. Metrică - registru de stare civilă. Moloșag vreme călduță. Nevolnic neputincios,incapabil, nevoiaș, neajutorat. Nojiță - fiecare din găurile opincii prin care se
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ce se samănă se pune puțină într-o cîrpă, apoi acea cîrpă se leagă de coarnele boilor care grăpează. Acea să mînță se păstrează, fiind bună de desfăcut de urît și junghi. De la Paști pînă la înălțarea Domnului nu se meliță cînepă, fiindcă ar fi păcat. Cîntec La Rusalii, cînd se sfințește apa, fetele beau apă sfințită din țingălăul* bisericii, ca să poată hori (cînta bine). Cîrcăiac Cînd te-o mușca cîrcăiacul* (patruzeci de-picioare), să te dea în scîrci* patruzeci de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de mărirea producției pentru că nu avem fabrici” Prin citirea acestei fraze putem deduce că cei din comitetul central al UTM trimiteau același gen de adresă sau circulară atât la Vaslui cât și la Reșița, spre exemplu. Mărirea producției de cânepă melițată de la „vestita” fabrică de profil din Vaslui trebuia să fie direct proporțională cu cantitatea de materie primă pe care o livrau producătorii, adică țăranii, care numai grija cânepii n-o aveau în acele vremuri în care se murea de foame
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
lucra toată ziua, făcând uneori și nopți albe la țesutul pânzei - prin instalarea stativelor în casă, la datul prin ițe și spată, la înlocuirea vergelelor, a fușcheilor, la repararea suchalei și ungerea ei cu untdelemn sau la lustruitul vatalelor. De melițat mă feream ca să nu-mi spună vecinii Georgie melițoi. Mai mergeam cu unii din familie la Oloierniță cu sâmburi de bostan prăjiți și sămânță de cânepă unde făceam oloi foarte plăcut în special la salata de varză. De obicei, în
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
și le-am încărcat în căruță, pornind spre casă. Lelea Pachița ne-a însoțit și ne-a ajutat la descărcat și întins inul și cânepa, în livadă, la uscat. Tot ea, ne-a dat o mână de ajutor, apoi, la melițat, la răgilat și la făcut fuioare. Pentru tors, mama a organizat o clacă. Casă nouă Fiind cel mai mic din familie, tata a moștenit de la bunicul casa părintească, cu acareturile de lângă ea, grădina și livada cu pomi. Casa respecta întocmai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Nu era joc, nu era clacă în sat la care să nu se ducă fata babei, iar fata moșneagului era oprită cu asprime de la toate aceste. Ș-apoi, când venea moșneagul de pe unde era dus, gura babei umbla cum umblă melița; că fata lui nu ascultă, că-i ușernică, că-i leneșă, că-i soi rău... că-i laie, că-i bălaie; și că s-o alunge de la casă; s-o trimită la slujbă unde știe, că nu-i de chip
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
și care n-are nici pe dracu', bolnavii adevărați au un alt aspect și un alt tonus, iar de migrene suferă și el doctoru', de fiecare dată când îi vine în cabinet o mamaie ca asta din față și-i melițează incontinuu până-l aduce la disperare și-i pune naibii ștampila pe dosar să se ducă odată la pensie și să ne mai lase! - Mulțumesc, domnu' doctor, o să vă cinstesc din prima pensie și, dacă mi-o da Domnu' zile
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
ideea de Europă Centrală. în acel moment, Europa Centrală semnifica ruperea cu trecutul comunist, și nicidecum nostalgia după Mitteleuropa prăfuită a lui Franz-Jozef și-a lui Svejk. Dar limba cleioasă a fiilor lui Ceaușescu nu se putea opri brusc din melițat. Precari la capitolul pregătirii științifice, cretinizați de atacurile furibunde ale ideologicului, timorați de permanentele situații umilitoare în care erau puși, istoricii români s-au dovedit incapabili să furnizeze politicienilor argumentele care să plaseze România acolo unde îi este locul, și
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
Abel. Finalul, prea mult jucat, rupe de-a binelea vraja irealului "împielițat" într-un ciné-verité: "Doresc să facă parte din textul cărții mulțumirile mele pentru criticul Alexandru Condeescu, Directorul Muzeului Național al Literaturii Române." La sfîrșit, după lungi ocoluri ostenite, melițînd poetice singurătăți, înapoi, pe pămînt... Iolanda Malamen, Scrisoarea lui Lavoisier, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2003. 144 pag.
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
Ciugulea, „curioasă și-și băga nasul să vadă cum se mai poartă,/ Cam care e pulsul modei în adânc", morții se-arată pe ulița mare, stârnind boala pățiților și râsul celorlalți. Câte unul e pilot de încercare, iar restul trăiesc melițându-i povestea. Pentru ei, există speranța unui nou subiect, nu și pentru cel care are șansa, și se repede să și-o trăiască: „Mai stai un an, poate se mai întâmplă ceva. - A, nu. Ce să se mai întâmple?". Craiova
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
dintr-o mie la perpetuul bal mascat din grădina publică, la care participau copii în costumașe de marinar, cu genunchii juliți, însoțiți de guvernante nemțoaice cu ochelari pe nas și cu câte o cărticică în mână, deschisă la întâmplare, babe melițând la nesfârșit aceleași bârfe, câini de rasă ca niște bibelouri care nu mai aveau nimic canin în ei, săpuniți, parfumați, coafați și asortați la taiorul doamnelor, aduși acolo ca să se împerecheze la desuetul amoraș de ghips din centrul parcului -, servitoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-I lumină, a lăsat scris În a sa Călătorie În Parnas: Adio, promenadă San Felipe, unde citesc ca-ntr-o gazetă venețiană tot ce se-ntâmplă, În câteva clipe. Asta ca să vedeți domniile voastre cât de celebru era acel loc. Se melițau În cercurile sau „bisericuțele“ acelea treburile Flandrei, Italiei și ale Indiilor cu gravitatea unui Consiliu al Castiliei, se repetau glume și epigrame, era Împroșcată cu noroi reputația doamnelor, actrițelor și a soților Încornorați, era făcut cu ou și cu oțet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
coji dă portocală pă post dă magiun. Am zis la unu și la toți pă biteș că aveam mosafir la quinta un mahăr cu gabarit depășit și că-n curând o să-mi plouă mălaiu cheș ca grindina. Da ce-am melițat nu le-a vâjâit glandile, de-am ajuns să crez că nu ținuse mișcarea cu azilatu. Maneglia, brutaru, a făcut-o lată și mi-a trântit că chiar Îl oboseam cu iordanele și că să nu aștept dă la dărnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
viitorul lor, iaca, nu putea fi acuma decît acasă. Cu toate că nostalgia după America nu și-o putea stinge nici unul dintre cei ce se lipiseră de dolari peste ocean. Duminica, după slujbă, femeile Își puneau pălăriile și se adunau la vorbă. Melițau englezește la curgătoare nu din trufie, ci pentru că limba asta se potrivea mai bine cu clopurile mici și cu hainele domnești de pe ele. Toate bune și În rînduială pînă În primăvara anului următor, cînd portăreii și-au adus din nou
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
eu sunt celebru, replică Șam, împungându-se cu degetul arătător în piept. Ea n-are suficientă vechime ca să fie celebra. — Atunci cunoscută. Pentru cât de mojica e cu toată lumea. — Ei bine, m-a sunat într-o zi și-a tot melițat cum că vai, ce mult îi place Asta contează... Chiar părea încântată. — Iar tu ai mușcat momeală? îl întreba Eleanor. — Știu, știu... Dar nu mi-a trecut nici o clipă prin minte că o persoană care-i capabilă să spună lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dintr-o mie la perpetuul bal mascat din grădina publică, la care participau copii în costumașe de marinar, cu genunchii juliți, însoțiți de guvernante nemțoaice cu ochelari pe nas și cu câte o cărticică în mână, deschisă la întâmplare, babe melițând la nesfârșit aceleași bârfe, câini de rasă ca niște bibelouri care nu mai aveau nimic canin în ei, săpuniți, parfumați, coafați și asortați la taiorul doamnelor, aduși acolo ca să se împerecheze la desuetul amoraș de ghips din centrul parcului -, servitoare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe gât păhărel după păhărel Începea ușor-ușor să-și facă efectul. Ochii Îi sticleau din ce În ce mai rigizi În cap, vocea Începu să-i tremure ușor, iar barba sa de o culoare cînepie se acoperi de broboane de sudoare. Gura Însă Îi melița Întruna. Oaspetele, tot clătinînd din cap, Îi vorbi Mașei despre nu știu ce energie vitală, risipită prin sex, despre imaculata concepțiune, ceasul mileniului, băncile de embrioni conservați În vid și Înmulțirea in vitro. Despre nu știu care origine stelară, explozie primordială și implozia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de slăbiciunea sa, a necinstit-o pe drum. În fața curții s-a adunat tot satul. Din casă apăru și nevasta lui B, frământându-și mâinile În poală. Vecinul B se pierdu cu firea, făcându-se din ce În ce mai mic... Gura femeii buclucașe melița ca o moară. Bărbatul Încercă să explice cum stau lucrurile, Însă vorbele nu-l ajutau. La fiecare cuvânt al său, În loc să iasă, cum se spune, din mocirlă, se Înfunda În ea și mai rău. Vecina se așeză În mijlocul curții, amenințând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
hârjoana lui Braiu și a lui Străilaș s-a stropșit la ei: Că: să nu mai facă gălăgie în front, fiindcă îl doare capul la lipsa de ordine și disciplină Aici și Cornel Braiu, gureș cum e el, îndată a melițat cu gurița lui, spunând că: așa-i rânduiala românului, când altceva nu poate, atunci face haz de necaz, deoarece șăguind, sus are inima (că așa zice părintele la biserică: sus să avem inimile!) A mai grăit, zicând că: oricum, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
război. Prea mulți, nu-i mai ține pământul, aglomerație, prea mulți chiriași...”. Tu crezi? - În ce? - Cum în ce? În Dumnezeu, că doar nu în benzina fără plumb! - Da, în felul meu... - Și eu tot așa... Nu-s bisericos, mă meliță nevasta, că nu merg la slujbă decât la Înviere, atunci aprind lumânarea și cânt „... cu moartea pre moarte călcând”, că-s păcătos. Da, sunt, înjur, am preacurvit, acum m-a iertat Domnul, am mințit, am furat de la fabrică, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]