52 matches
-
succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele constructive și civilizatorii. Îndemnul programatic și militant din Prolog. La Patrie (1836) propovăduiește funcția melioristă a artei și a cunoașterii în transformarea obștii. În ton oratoric sau encomiastic, sunt marcate etapele importante ale propășirii naționale: La moldoveni. La restatornicirea domnilor pământeni. 1822, La introducerea limbei naționale în publica învățătură, Restaurarea școalelor naționale în Moldova, Paladiul
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Diferențele de stil menționate până acum nu provin în mod esențial din decalaje de profesionalism, ci ele exprimă mai degrabă contexte sociale diferite. Occidentul reprezintă o societate foarte stabilă și legitimă. Starea de spirit standard este dominată de un spirit meliorist. Lucrurile sunt, în general, bune. Sistemul este corect, direcția e bună. Actorii caută soluții de îmbunătățire și, până acum, au reușit rezonabil de bine. Nu se presupune că mass-media pot să identifice soluții mai bune decât ale actorilor politici. Funcția
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
stilistic și temperamental (nu pe aceea o avem acum În vedere), ci o dualitate care exprimă o contradicție greu de Împăcat: aceea dintre conceptul moral și conceptul ideologic (să le spunem astfel). Nimeni n-a observat că acest reformator moral, meliorist (cum Îi zice E. Lovinescu) are, cînd este vorba de sine, sentimentul unei negre predestinări. Versul: „și trăiesc În durere ca-n elementul meu” exprimă filozofia lui de viață. Gr. Alexandrescu se crede predestinat durerii („Închinat durerii”), aruncat Într-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sau dacă poetul se naște cu ea. Importantă este morala exprimată. În versuri, ea dă dualitatea de care aminteam Înainte: o ramă neagră În jurul lucrurilor, un obstacol serios În calea vizionarismului, idealismului recomandat de poet. Așadar, figurile energiei (transformatoare, vizionariste, „melioriste”) suportă În poemele lui Gr. Alexandrescu concurența figurilor conservatoare, demoralizante ale spiritului moral. Un avînt și o stingere, o Înăl(are, mărire și o Învăluire, Înlănțuire a obiectului atunci cînd obiectul intră În teritoriul decepției: acestea sînt ritmurile poemului, aceasta
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de H. Hamon și P. Rotman, un spectru larg se deschide înaintea analistului și el merită a fi pus în discuție publică. Nu suntem, în ceea ce ne privește, tocmai la ceasul reevaluărilor? Text radiodifuzat la 11 ian. 1990 O STRATEGIE MELIORISTĂ Reflectând zilele astea la ce ni se întâmplă de la un timp, ca națiune, mai ales din momentul când tinerimea ieșită în stradă și-a rostit ferm voința de libertate, mi-am adus aminte de un text xenopolitan de mare interes
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și a adevărului va urma în curând lucrărei întrunite a elementului bun și o stare mai liniștită, mai regulată, mai puternică a interiorului." Gând și inimă, iată cele două etaje ale ființei, asupra cărora voia să-și îndrepte concomitent acțiunea melioristă. El a vorbit chiar de "reunirea minței și a inimii", socotind că agerimea celei dintâi și tăria celeilalte fac viața mai deplină. De unde îndemnul reiterat în discurs: "Să luptăm fără-ncetare contra răului și a minciunei; să fim neatârnați în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spunea că se împlinesc la soroc, nu altfel. Este, în fond, accentul epocii, întâlnit deopotrivă la C. Rădulescu-Motru, N. Iorga, Vasile Pârvan, pentru a nu cita decât nume dintr-o constelație afină. N-au activat toți în cadrul Ligii culturale? Strategia melioristă închipuită de Xenopol în discursul de la Putna nu e străină de pledoaria lui Eminescu, sincronă, pentru îmbunătățirea progresivă, îndeosebi pe tărâm cultural, a stării românilor de peste munți. În mod constant, el a stăruit pentru o soluție pașnică, întemeiată pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și creație. Ceea ce frapează, la el, înainte de toate, e contrastul brutal între o viziune sumbră asupra lumii și un generos angajament civic. Contaminarea pesimistă nu l-a împiedicat să adopte o atitudine militantă, al cărei substrat presupune finalmente o credință melioristă. N-a ezitat el, oare, mereu între extreme? E oricum semnificativ faptul că a început prin a recomanda lecturi din Schopenhauer și a sfârșit prin a vesteji pesimismul la modă, acea atitudine care subminează adesea "bucuria de a trăi și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Este marea lecție ce ne parvine din sfera Junimii și îndeosebi din opera lui Maiorescu, a cărei actualitate e în afara dubiului. Este lecția sintezei culturale, a privirii ce îmbrățișează trudnic ansamblul și caută să-i dea contur într-o perspectivă melioristă. A lucra asupra unei societăți înseamnă a-i defini mai întâi cât mai situația în lume și a concepe apoi un program de fasonare. Convorbiri literare, 2 (22 februarie 1990), p. 12 ÎN CĂUTAREA SINTEZEI Ostilă prezumției rasiale, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
derutați mai mult ca oricând, cu speranța redusă sub cota minimă, cu o vădită incapacitate de a ieși din impas, nimic mai instructiv și mai reconfortant decât să ne întoarcem la marile modele de conduită. Scriam mai demult despre strategia melioristă pe care o schița A. D. Xenopol cu prilejul serbării de la Putna, atunci când splendida lui generație se afla încă la început de drum și convenea asupra atitudinii sociale pe care urma să o asume. Ar fi util acum să aruncăm o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înainte 3 I. Mersul revoluției Chemarea istoriei, chemarea vieții 3 La o răscruce 3 Dialog și reconstrucție 3 Quo vadis? 3 Deficitul moral 3 Omul sfințește locul 3 Deschidere spre ce? 3 Inevitabila întrebare 3 Condiția intelectualului 3 O strategie melioristă 3 Continuitate și ruptură 3 Tabuuri desuete 3 Sfidarea paternalistă 3 Timeo danaos... 3 Strania simetrie 3 Un pas înainte 3 Sub zodia pluralismului 3 Tăria nonviolenței 3 În sprijinul "proclamației de la timișoara" 3 Somnul rațiunii 3 Pro memoria 3
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
samariteană a lui David este amendată de concepția realistă, liberală, rațională, altfel spus, de bunul simț al soției, ceea ce nu exclude dovezile de "cum să fie bun" atât din partea promotorilor campaniei pentru adoptarea copiilor străzii, ca parte a unui proiect meliorist, cât și din a celor câtorva familii ale cartierului. Evoluția personajului David este condusă cu mână singură de Hornby; așa se face că, văzându-se cu un foarte bun prieten al său, David este departe de a fi cel de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se răsfrâng în șuvoiul evenimentelor, pentru a-și afla puterea, limitele și moartea. Iată-l pe moșierul Popielski, de pildă, deznădăjduit de ieșirea din minți a istoriei. Distrugerea și haosul aduse de război îi dau peste cap optimismul și credințele melioriste din tinerețe. Și nici măcar puterea binefăcătoare a Maicii Domnului din Jeszkotle n-o putea primi, sufletul său fiind închis ermetic ca un glob de sticlă. Nu-și va găsi leacul nici în erotism, nici în jocul cabalistic și nici măcar în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
obligatorie a codului atitudinal și existențial îl diferențiază totuși, destul de evident, de acestea. Puseele cu adevărat deprimiste nu sunt tocmai frecvente, iar când totuși par traduse liric, sunt repede îndepărtate. Anihilarea acceselor de gen este posibilă prin apelul la mijloace melioriste dintre cele mai diverse, de la "un zeu pătimaș/ într-o sticlă albastră", exercițiul anamnetic conștientizat drept remediu catharctic până la, normal, o Dragoste de după-amiază. Într-un cuvânt, prin apelul la o viață care ajunge de cele mai multe ori să bată ficțiunea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și totuși prin el ne înălțăm la trăiri de fericire, la o dilatare ultimă (...). Supremul atins prin vocabulă, prin simbolul însuși al fragilității! (Exerciții de admirație) Prima carte, ultima carte: fracturi identitare. Cioran și banda lui Möbius Într-o logică melioristă, orice autor ar trebui să marcheze o distanță semnificativă, datorată maturizării firești, între prima și ultima sa carte. Lucrurile nu stau însă așa pentru Cioran, care afirmă peremptoriu, în 1973: "Ceea ce știu la șaizeci de ani știam la fel de bine la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
funcționarii mențin continuitatea administrativă a guvernelor și le determină în bună parte caracterul". (Idem., p. 107) Simetric, dar opus funcționarilor, în secolul al XIX-lea au apărut reformatorii sociali din rândul discipolilor lui Saint-Simon și A. Comte, a utilitariștilor și melioriștilor englezi, ai primilor socialiști fabieni și alții. Cu toții militau pentru ca guvernarea să devină științifică, ceea ce s-a și întâmplat odată cu transformarea guvernului într-o "ierarhie de manageri birocratici". Managerii se pretind și "experți" sau "profeți" pe motiv că ar fi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fără a prinde chiar de veste“. Nu cred că mi-am pierdut timpul citindu-i cartea, iar dacă m-am enervat pe alocuri, am făcut-o cu simpatie. Sper că, așa cum lasă să se vadă rândurile ei tonice și filosofia melioristă aplicată propriei persoane, Mihaela Rădulescu va ști să-și depășească timiditățile și va face alegerile cu adevărat progresiste, lăsându-i în urmă, cu grație, pe Sergiu Nicolaescu și Geo Saizescu și tot ceea ce reprezintă ei. Mihaela Rădulescu, Despre lucrurile simple
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
20.000 de familii din Bucovina și ar rămâne în memoria acestora și a urmașilor lor ca un moment de recunoscătoare aducere aminte. În acord cu ideile veacului, care considerau educația remediul tuturor relelor societății, primul punct al acestor măsuri melioriste preconizate solicita înființarea cât mai grabnică în provincie de școli publice, menite să contribuie la "educarea intelectului și a inimii" tinerilor, precum și la "eradicarea prejudecăților"162. Locuitorii urmau să fie atrași spre aceste școli publice de avantajul că învățământul trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fond, tânărul Xenopol era convins că progresul „nu poate consista decât În acțiunea practică, În o combatere a răului sub toate formele lui, sub aceea de minciună și demoralizare, sub aceea de scepticism și nepăsare“. Se poate spune că elanul meliorist din anii formației, decisivi, s-a păstrat de-a lungul Întregii sale existențe, una de cărturar generos și infatigabil În strădania lui de a-și sluji țara. „Căci, mai la urmă, eu nu sunt decât un val ridicat de vântul
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
prin capacitatea sa permanentă de actualizare și realizare de fapt ce este ideologie și ce este sau rămâne utopie (p. 19). Iar istoria nu ne-a fost și nu ne este favorabilă. Suntem deci condamnați la o eternă utopie ideologică melioristă, milenaristă sau cum vrem să-i spunem... Am recunoscut imediat un ecou (direct? indirect?) din E.M. Cioran, a cărui concepție integral negativă despre români Sorin Antohi o disecă atent, nu fără un rien de masochism intelectual (studiu scris de altfel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
sărbătorită ziua de naștere? Răspunsurile diferă după felul în care privești viața. Un optimist ar zice că da; un pesimist ar fi sceptic sau ar nega că nașterea e un privilegiu. Eu nu-s nici optimist, nici pesimist, ci un meliorist îngrijorat. Sper, tacit, în mai bine, chiar dacă viitorul mă neliniștește. Realizările personale se configurează greu, climatul intelectual și moral în care trăiesc nu-i cel pe care l-aș vrea, numărul dușmanilor personali a crescut („s-au făcut bulgari”), puterea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sustras autorităților de orice fel. E clar că producția de literatură se reprofesionalizează conform logicii societății de consum. Desigur, faptul nu e nou. A existat dintotdeauna literatură comercială. Dar, alături de ea, ficțiunile romanești sau poezia erau numite În funcții publice melioriste, redemptive chiar, conform ideii unei societăți a cărei evoluție nu trebuie lăsate la Întîmplare. Literatura a Însoțit civilizarea, așa se afirma la Începutul secolului trecut. Era deci un bun conductor de istorie, cel puțin aceasta este una dintre concluziile secolului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
destinului celor ce trăiesc pentru alții. Acțiunea romanului este redusă, ponderea deținând-o convorbirile, lecțiile, pledoariile și istorisirile pilduitoare. Scriitura este comună, uneori cu emfaze didactice, dar izbutește să transmită căldura unui spirit atașat profund de ideile sale morale și melioriste. Broșurile Considerațiuni generale asupra politicei germane (1915), Ce au fost și ce pot fi școlile premergătoare (1920), monografiile Șapte ani din viața unei școli normale. 1919-1926 și Botoșanii în 1932 (ambele în colaborare), precum și manualul Geografia județului Botoșani (1934), alcătuit
CRUDU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
-i fi scăpat sensul întors al cinismului demolator din paradoxurile prin care eroul lui Papini îl definește pe om, autorul român (ca și dublul său din roman, închipuit drept un Anteu și un Icar laolaltă) oferă icoane ale unei viziuni melioriste asupra omului, indicând, cu fiecare dintre afinitățile elective pe care le mărturirește (Pascal, Gandhi, Enescu, Tagore, Brâncuși, Eugen Ionescu, Robert Frost, Heisenberg, Tudor Arghezi), calea spre fericire și spre pace a umanității, susținută de muncă și creație, de conștiința datoriei
HUSAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287472_a_288801]
-
și verva ironică în monologul-autoportret al unui voltairian. Poetul este aici un lucid fără mizantropie, suflet animat de idealuri umanitare și inteligență marcată de pasiunea ideilor, în asociere cu ironia caustică, un moștenitor spiritual al secolului luminilor, de la filosofia sa melioristă și cultul rațiunii până la stilul reflecției, demitizant, iconoclast. Cele mai multe dintre epistole gravitează în jurul întrebărilor pe care poetul și le pune cu privire la artă și la condiția de creator, la raporturile cu poezia și cu lumea (Epistolă d. I. C., Epistolă către Voltaire
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]