52 matches
-
veșnic însoțitor, docil și fără greutate metafizică, al substantivului. Prin optimismul cu care, împotriva resemnării occidentale, Noica privește destinul Europei, el se arată un adept al kairos-ului (timpul prielnic). Istoria are căderi și alunecări, dar în ciuda cataclismelor viața are sens meliorist în clipele ei de grație. Totul e să le presimți venirea. De aceea, optica lui Noica asupra Europei e tonică și stă în trei postulate: 1) nu putem decît cîștiga; 2) nu avem nimic de pierdut; 3) merită să încercăm
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
e de ordin utopic: cine își schimbă viziunea își schimbă implicit modul de viață, așadar fiecare trăiește după ideile pe care le are în cap, caz în care e îndeajuns să-ți schimbe ideile ca să-ți modifici viața. Viziunea e melioristă și cuceritoare, dar fără aderențe la natura umană. Mai toți oamenii poartă în cap o viziune de împrumut pe care au primit-o prin mimetism și pe care nu o vor supune niciodată reflexiei. Vor muri cu ea convinși că
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
progresul speciei se face cu pași de melc, lentoarea procesului nu depinde de om, ci de însăși esența vieții. Frica de moarte și de întuneric, de care pomenește Hitchens, sînt trăsături intrinseci evoluției, iar nu abateri accidentale. Hitchens e un meliorist în sens antropomorf, fiind încredințat că omul evoluează și că frica de moarte poate fi stăpînită rațional. Dar mai grăitoare la Hitchens sînt nu atît ideile, cît peripețiile biografiei. Crescut într-un mediu cu rădăcini marxiste, în care materialismul dialectic
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
de făcut? Suspendarea gîndirii, cu alegerea unui scepticism de principiu, menit a te feri de amăgiri? Numai că în Dumnezeu nu e mare Hitchens nu e sceptic, ci patetic și militant, crezînd într-o morală ateistă și îmbrățișînd o viziune melioristă: ființa umană poate fi îmbunătățită, iar fericirea nu are nevoie de zei, ritualuri sau credință. Mai mult, prin rațiune omul poate înfrunta „frica de moarte, de întuneric și necunoscut“, cum el însuși mărturisește. La începutul anului 2010, arțăgosul gazetar a
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
a fost diagnosticat cu cancer de glande salivare, formă inoperabilă cu diseminare galopantă. Evoluția pe care o invocase cu atîta fermitate pînă atunci îl punea în fața unui renghi absurd: cancerul e orb, nu-i pasă de empatii miloase, iar tenta melioristă e exclusă. Ca reacție prometeică de înfruntare a fricii de moarte, Hitchens se hotărăște să țină un jurnal în care descrie cu amănunțime stadiile bolii, într-un efort asemănător cu ce a încercat la noi Ion Zubașcu în Moarte de
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
memoriei - ce l-a doborît psihic a fost pierderea vocii. Din timbrul vorbitorului versat care stăpînea o sală prin inflexiuni tenorice nu a mai rămas decît gîjîitul șuierat al unui glas ce nu mai putea articula sunetele, moment în care melioristul, abandonînd rațiunea, a pus capăt jurnalului, așteptînd „întunericul, necunoscutul și moartea“. Nu s-a rugat și nu a cerut prezența unui preot. A murit pe 15 decembrie 2011, fidel convingerii că „Dumnezeu nu este mare“.
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
literaturii sale -, poetul se bucurase inițial nu numai de „firma” Editurii Cartea Românească, ci și de faptul că-l avea redactor pe Florin Mugur. Succesiv, cele două epopei îl determină să se privească în ochi și să-și reprime tendința meliorista, de a mai caută refugii. Pasiunea devoratoare pentru poezie, pentru literatură, în general, nu scade, insă cresc în el, în special în ultimii 3-4 ani de viață, semnele unei splendide maturizări etice. Aurel Dumitrașcu, cel din 1987- 1989, deși nu
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
Kant avea o optică filantropică de nelecuit. Căci atunci cînd privești omul ca avînd din naștere toate predipozițiile pomenite mai sus - pe cea metafizică, estetică, tehnică, ludică și pe cea religioasă - nu poți fi decît un gînditor optimist și deopotrivă meliorist, a cărui părere despre semeni mustește de iubire. Numai că o omenire alcătuită exclusiv din făpturi mirabile, înzestrate congenital cu daruri pe care nu ar trebui decît să le scoată din latență pentru a le exersa spre binele colectiv, o
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
fără a prinde chiar de veste“. Nu cred că mi-am pierdut timpul citindu-i cartea, iar dacă m-am enervat pe alocuri, am făcut-o cu simpatie. Sper că, așa cum lasă să se vadă rândurile ei tonice și filosofia melioristă aplicată propriei persoane, Mihaela Rădulescu va ști să-și depășească timiditățile și va face alegerile cu adevărat progresiste, lăsându-i în urmă, cu grație, pe Sergiu Nicolaescu și Geo Saizescu și tot ceea ce reprezintă ei. Mihaela Rădulescu, Despre lucrurile simple
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
sustras autorităților de orice fel. E clar că producția de literatură se reprofesionalizează conform logicii societății de consum. Desigur, faptul nu e nou. A existat dintotdeauna literatură comercială. Dar, alături de ea, ficțiunile romanești sau poezia erau numite În funcții publice melioriste, redemptive chiar, conform ideii unei societăți a cărei evoluție nu trebuie lăsate la Întîmplare. Literatura a Însoțit civilizarea, așa se afirma la Începutul secolului trecut. Era deci un bun conductor de istorie, cel puțin aceasta este una dintre concluziile secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obligatorie a codului atitudinal și existențial îl diferențiază totuși, destul de evident, de acestea. Puseele cu adevărat deprimiste nu sunt tocmai frecvente, iar când totuși par traduse liric, sunt repede îndepărtate. Anihilarea acceselor de gen este posibilă prin apelul la mijloace melioriste dintre cele mai diverse, de la "un zeu pătimaș/ într-o sticlă albastră", exercițiul anamnetic conștientizat drept remediu catharctic până la, normal, o Dragoste de după-amiază. Într-un cuvânt, prin apelul la o viață care ajunge de cele mai multe ori să bată ficțiunea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oameni ideali, care joacă un rol providențial în satele unde trăiesc, sunt niște reformatori, schimbând mentalități, atitudini și comportamente. Acestor romane li se adaugă câteva proze scurte: Satul Grivița (1908), La gura văiei (1908), Povestirile lui moș Iftimie Hârobor (1910). Meliorist convins, R.-N. dă lecții în diferite domenii, inclusiv în cel al dragostei și căsniciei, toate „pildele” fiind cuprinse în povești „captivante”, din care nu lipsește senzaționalul. Tema patriotismului are și o componentă apăsat naționalistă, semnalând pericolul reprezentat de elementul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
de H. Hamon și P. Rotman, un spectru larg se deschide înaintea analistului și el merită a fi pus în discuție publică. Nu suntem, în ceea ce ne privește, tocmai la ceasul reevaluărilor? Text radiodifuzat la 11 ian. 1990 O STRATEGIE MELIORISTĂ Reflectând zilele astea la ce ni se întâmplă de la un timp, ca națiune, mai ales din momentul când tinerimea ieșită în stradă și-a rostit ferm voința de libertate, mi-am adus aminte de un text xenopolitan de mare interes
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și a adevărului va urma în curând lucrărei întrunite a elementului bun și o stare mai liniștită, mai regulată, mai puternică a interiorului." Gând și inimă, iată cele două etaje ale ființei, asupra cărora voia să-și îndrepte concomitent acțiunea melioristă. El a vorbit chiar de "reunirea minței și a inimii", socotind că agerimea celei dintâi și tăria celeilalte fac viața mai deplină. De unde îndemnul reiterat în discurs: "Să luptăm fără-ncetare contra răului și a minciunei; să fim neatârnați în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spunea că se împlinesc la soroc, nu altfel. Este, în fond, accentul epocii, întâlnit deopotrivă la C. Rădulescu-Motru, N. Iorga, Vasile Pârvan, pentru a nu cita decât nume dintr-o constelație afină. N-au activat toți în cadrul Ligii culturale? Strategia melioristă închipuită de Xenopol în discursul de la Putna nu e străină de pledoaria lui Eminescu, sincronă, pentru îmbunătățirea progresivă, îndeosebi pe tărâm cultural, a stării românilor de peste munți. În mod constant, el a stăruit pentru o soluție pașnică, întemeiată pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și creație. Ceea ce frapează, la el, înainte de toate, e contrastul brutal între o viziune sumbră asupra lumii și un generos angajament civic. Contaminarea pesimistă nu l-a împiedicat să adopte o atitudine militantă, al cărei substrat presupune finalmente o credință melioristă. N-a ezitat el, oare, mereu între extreme? E oricum semnificativ faptul că a început prin a recomanda lecturi din Schopenhauer și a sfârșit prin a vesteji pesimismul la modă, acea atitudine care subminează adesea "bucuria de a trăi și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Este marea lecție ce ne parvine din sfera Junimii și îndeosebi din opera lui Maiorescu, a cărei actualitate e în afara dubiului. Este lecția sintezei culturale, a privirii ce îmbrățișează trudnic ansamblul și caută să-i dea contur într-o perspectivă melioristă. A lucra asupra unei societăți înseamnă a-i defini mai întâi cât mai situația în lume și a concepe apoi un program de fasonare. Convorbiri literare, 2 (22 februarie 1990), p. 12 ÎN CĂUTAREA SINTEZEI Ostilă prezumției rasiale, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
derutați mai mult ca oricând, cu speranța redusă sub cota minimă, cu o vădită incapacitate de a ieși din impas, nimic mai instructiv și mai reconfortant decât să ne întoarcem la marile modele de conduită. Scriam mai demult despre strategia melioristă pe care o schița A. D. Xenopol cu prilejul serbării de la Putna, atunci când splendida lui generație se afla încă la început de drum și convenea asupra atitudinii sociale pe care urma să o asume. Ar fi util acum să aruncăm o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înainte 3 I. Mersul revoluției Chemarea istoriei, chemarea vieții 3 La o răscruce 3 Dialog și reconstrucție 3 Quo vadis? 3 Deficitul moral 3 Omul sfințește locul 3 Deschidere spre ce? 3 Inevitabila întrebare 3 Condiția intelectualului 3 O strategie melioristă 3 Continuitate și ruptură 3 Tabuuri desuete 3 Sfidarea paternalistă 3 Timeo danaos... 3 Strania simetrie 3 Un pas înainte 3 Sub zodia pluralismului 3 Tăria nonviolenței 3 În sprijinul "proclamației de la timișoara" 3 Somnul rațiunii 3 Pro memoria 3
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
destinului celor ce trăiesc pentru alții. Acțiunea romanului este redusă, ponderea deținând-o convorbirile, lecțiile, pledoariile și istorisirile pilduitoare. Scriitura este comună, uneori cu emfaze didactice, dar izbutește să transmită căldura unui spirit atașat profund de ideile sale morale și melioriste. Broșurile Considerațiuni generale asupra politicei germane (1915), Ce au fost și ce pot fi școlile premergătoare (1920), monografiile Șapte ani din viața unei școli normale. 1919-1926 și Botoșanii în 1932 (ambele în colaborare), precum și manualul Geografia județului Botoșani (1934), alcătuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele constructive și civilizatorii. Îndemnul programatic și militant din Prolog. La Patrie (1836) propovăduiește funcția melioristă a artei și a cunoașterii în transformarea obștii. În ton oratoric sau encomiastic, sunt marcate etapele importante ale propășirii naționale: La moldoveni. La restatornicirea domnilor pământeni. 1822, La introducerea limbei naționale în publica învățătură, Restaurarea școalelor naționale în Moldova, Paladiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
prin capacitatea sa permanentă de actualizare și realizare de fapt ce este ideologie și ce este sau rămâne utopie (p. 19). Iar istoria nu ne-a fost și nu ne este favorabilă. Suntem deci condamnați la o eternă utopie ideologică melioristă, milenaristă sau cum vrem să-i spunem... Am recunoscut imediat un ecou (direct? indirect?) din E.M. Cioran, a cărui concepție integral negativă despre români Sorin Antohi o disecă atent, nu fără un rien de masochism intelectual (studiu scris de altfel
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și totuși prin el ne înălțăm la trăiri de fericire, la o dilatare ultimă (...). Supremul atins prin vocabulă, prin simbolul însuși al fragilității! (Exerciții de admirație) Prima carte, ultima carte: fracturi identitare. Cioran și banda lui Möbius Într-o logică melioristă, orice autor ar trebui să marcheze o distanță semnificativă, datorată maturizării firești, între prima și ultima sa carte. Lucrurile nu stau însă așa pentru Cioran, care afirmă peremptoriu, în 1973: "Ceea ce știu la șaizeci de ani știam la fel de bine la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Moralnic lucrător”, el opune imaginii decăderii statului prin ipocrizia și viclenia „guvernurilor” de „demagoghi” organizarea perfectă existentă în natură, la albine, la castori. În ciuda pasajelor aride, textul are intensitate atât prin crezul iluminist, de negare a tiraniei și de aspirații melioriste, cât mai ales prin viziunea participării omului la eternitatea spiritului. Tonul liturgic, versul gnomic imprimă versurilor solemnitate. Un capitol important îl reprezintă și poezia cetățenească. În Sfătuire și rugăciune V. deplânge decăderea românilor, „fii de ai lumii stăpâni”, urmărind a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
stilistic și temperamental (nu pe aceea o avem acum În vedere), ci o dualitate care exprimă o contradicție greu de Împăcat: aceea dintre conceptul moral și conceptul ideologic (să le spunem astfel). Nimeni n-a observat că acest reformator moral, meliorist (cum Îi zice E. Lovinescu) are, cînd este vorba de sine, sentimentul unei negre predestinări. Versul: „și trăiesc În durere ca-n elementul meu” exprimă filozofia lui de viață. Gr. Alexandrescu se crede predestinat durerii („Închinat durerii”), aruncat Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]