1,001 matches
-
repetat pe Ignacio. Dar, mai târziu, și părintele ajunge o victimă a aceleiași corupții, șantajat de Ignacio și împins să comită o crimă de către Juan. E un lungmetraj postmodern prin auto-referențialitatea lui: cei doi băieți devin intimi la un film (melodrama Esa Mujer) cu Sara Montiel, iar după ce comit o crimă, Juan și Berenguer (numele răspopitului padre Manolo) se duc la cinema și văd filme noir franțuzești, iar unul dintre ei comentează "E ca și cum toate filmele ar vorbi despre noi". Totodată
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
Ignacio. Nu lipsesc din film nici comentariile de factură social - politică sau aluziile la ipocrizia Bisericii Catolice: un preot ucide și-și justifică fapta comentând că Dumnezeu e de partea lui. Dar, dincolo de toate aceste fațete, filmul e, funciar, o melodramă. Specific acestui gen e excesul emoțional. Iar acesta, împărtășit de toate personajele, cu excepția lui Juan care interpretează rolul rece și calculat de femme fatale, e elementul care le conferă profunzime, determinându-i să fie totodată călăi și victime. Mai mult
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
e elementul care obstrucționează judecata morală. Faptul că Almodovar își tratează personajele echidistant, abținându-se să le condamne, e numitorul comun al tuturor filmelor sale, dar e o modificare inovativă adusă genului, care de obicei se focalizează pe valorile morale. Melodrama presupune o poziție bine delimitată cu care spectatorul se poate identifica: e clar de la început care sunt personajele pozitive și care cele negative, iar sexualitățile sunt definite precis, uneori cu ajutorul stereotipurilor. Almodovar lasă loc ambiguității la ambele nivele: nu există
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
iar sexualitatea e proteică - travestiții și transexualii care apar sfidează înregimentarea în bărbați/femei. De altfel, mulți critici de film consideră că această sexualitate proteică a devenit un simbol al Spaniei ultraliberalizate de după cenzura lui Franco. Există și trăsături ale melodramei care subzistă, ca de pildă faptul că personajele tind către acțiune, nu către reflecție. Apare și tradiționalul triunghi conjugal - plasat însă în copilăria personajelor - doar că acesta nu mai e heterosexual, ci homosexual, cu tușe de pedofilie. Decorul de orășel
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
că personajele tind către acțiune, nu către reflecție. Apare și tradiționalul triunghi conjugal - plasat însă în copilăria personajelor - doar că acesta nu mai e heterosexual, ci homosexual, cu tușe de pedofilie. Decorul de orășel de provincie e și el tipic melodramei. Tot la nivel formal, se conservă aportul diegetic al muzicii, faptul că ea dă indicii în ceea ce privește desfășurarea acțiunii. Dar Almodovar alterează substanțial definiția genului: melodrama debutează cu o situație în care valorile burgheze sunt amenințate, iar protagonistul acționează în scopul
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
ci homosexual, cu tușe de pedofilie. Decorul de orășel de provincie e și el tipic melodramei. Tot la nivel formal, se conservă aportul diegetic al muzicii, faptul că ea dă indicii în ceea ce privește desfășurarea acțiunii. Dar Almodovar alterează substanțial definiția genului: melodrama debutează cu o situație în care valorile burgheze sunt amenințate, iar protagonistul acționează în scopul de a le proteja, de a restabili ordinea/ierarhia socială. Or, în cazul de față, filmul în sine amenință valorile burgheze, denunțându-le ipocrizia și
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
la nivel formal. Lungmetrajul are și o calitate nostalgică: ca tematică și personaje, amintește de primul succes al lui Almodovar, Legea dorinței (1986), în care - rarisimă situație pentru acest regizor - personajele feminine erau marginale ca rol. În viziunea acestui regizor, melodrama, gen tradițional feminin, supranumită "storcătoare de lacrimi", a devenit un echivalent cinematografic extrem al teatrului shakespearian, în care actrițele nu aveau ce căuta pe scenă...
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
Oricum, pentru motive obscure, filmul figurează la categoria "dramă, thriller"; nu e cu siguranță nici dramă (protagoniștii sunt nesatifăcuți de viețile lor, dar nu se sinucid din cauza asta!), nici thriller (cum ar putea fi, dacă e anti-climactic?!), ci mai degrabă melodramă masculină (ŕ la Kramer vs. Kramer, Searching Forrester). Am vorbit atât de mult despre scenariu și rolurile protagoniștilor, pentru că aceste două elemente fac miza filmului. Nu-i de mirare că, la un moment dat, Milan discută despre Balzac cu un
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
prea mult. Chiar și dialogurile rămân aproape intacte, dar se conservă defecte narative, neproblematice pentru roman, dar deranjante la nivelul scenariului. Care nu e doar neimpresionant, ci și implauzibil, cu o alură de tragedie forțată, care se încarcă și cu melodramă. Mai mult, filmul se axează pe jocul personajelor; și Connelly, și Kingsley sunt capabili de un rol "adecvat"(motivat diegetic) și "individualizat" (motivat psihologic), dar situațiile în care sunt puși sunt atât de greu de crezut încât e imposibil să
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
wu xia; nu face din violență un spectacol gratuit - deși personajele nu mor doar o dată, sângele e aproape invizibil - ci încearcă să arate și culisele "ideatice" ale artelor marțiale (codul de onoare, legăturile cu caligrafia, muzica și șahul). De aceea, melodrama inerentă triunghiului amoros Fulg de Nea -Lună - Sabie frântă ajunge pe planul doi. Nu același lucru se poate spune despre Tigru și dragon, deși se pare că intenția e aceeași: Michelle Yeoh explică într-un interviu că unul dintre motivele
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
Jad... Traiectoria lui Jen nu e coerentă (ba vrea să se mărite, ba nu, își dorește independența, dar nu și modul de viață pe care aceasta îl presupune) și asta afectează consistența scenariului. În plus, dialogurile, mult prea infuzate cu melodramă (unul dintre scenariști le compara cu replicile din operă), nu se ridică la înălțimea scenelor de acțiune (aici Eroul și Tigru și dragon sunt pe picior de egalitate din punct de vedere al coregrafiei, deși scenele sunt filmate cu mai
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
compensată prin tehnica "săritului pe iarbă" înaltă de 2 metri) și chiar de cele ale lui Wong Kar-Wai (producătorul acestui film și regizorul lungmetrajului O iubire imposibilă). Deși reușit, filmul lui Jeff Lau e foarte eterogen, scenariul o cotește către melodramă în ultima parte; există și un contrast evident - această comedie e filmată ca un film de artă... Oricum, contemplați numele de actori ce revin de-a lungul acestui articol și veți vedea că cinematografia hongkongheză începe să aibă aerul unei
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
oglindesc incapacitatea personajelor de a lua ceva în serios: de la familie până la ei înșiși. Nu e atât umor bonom, cât ironie fină și sarcasm, cruzime uneori. Chiar când personajele vor să lase jocul deoparte, rămâne mai degrabă o parodie de melodramă decât o melodramă. Dar ce putea fi mai adecvat într-un film care-și propune să exploreze fața întunecată a ludicului? Iar lungmetrajul creează un univers ludic, compact, pentru protagoniști, în contradicție "grafică" cu cenușia viață "normală", un univers doar
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
de a lua ceva în serios: de la familie până la ei înșiși. Nu e atât umor bonom, cât ironie fină și sarcasm, cruzime uneori. Chiar când personajele vor să lase jocul deoparte, rămâne mai degrabă o parodie de melodramă decât o melodramă. Dar ce putea fi mai adecvat într-un film care-și propune să exploreze fața întunecată a ludicului? Iar lungmetrajul creează un univers ludic, compact, pentru protagoniști, în contradicție "grafică" cu cenușia viață "normală", un univers doar al lor, materializat
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
sexul cu curaj, doar e cuantificabil, ceea ce evită și îl face timid este dragostea, pentru care nu prea are unități de măsură. De remarcat monologul final al lui Lynn Redgrave. Din SUA înapoi în Europa cu Fereastra din față. O melodramă italiană care începe ca un Hitchcock- nu vă spuneam că e o modă? - regizată de un turc, Ferzan Ozpetek. Scenariul nu e lipsit de originalitate: o căsnicie pe sponci, un vecin voyeurist, și, știm bine, voyeurismul e o boală care
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
foarte mult, mai ales când se impune - ca în cazul de față - un climax. Pe care pelicula îl temperează: filmul începe în prezent, urmat de un lung flashback, apoi înapoi la prezent, în care are loc ,reîntâlnirea" fraților. Până aici, melodramă clasică. Dar dacă tot povestea e monopolul fratelui mort, finalul ei îi aparține supraviețuitorului: o nouă incursiune în trecut - Jin-Seok revăzându-și familia. Nu lipsește violența. Dar, în acest sens, pelicula e reușită tocmai pentru că are un aer de extrem
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
Călin Angelescu), recenzii amicale, fără spirit critic (la cărți de Simona Popescu, Sorin Gherguț, T.O. Bobe) și un grupaj de moralități, o succesiune de mâhniri și dezamăgiri ale scriitorului din Europa de Sud-Est. La final, un text de atmosferă, melodrama Zaraza. Sumarul atât de compozit al cărții e completat de montajul naturalist al portretului eminescian (contribuția lui Mircea Cărtărescu la "demitizarea" poetului național) și de paginile febrile ale unui game junkie, un om serios căzut, aproape un an, în patima
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
nici un compliment și nici un blam. E un fenomen. Romanul autobiografic Nu muri înainte de a-ți veni moartea dezvăluie sursele de transformare în substantiv comun a lui Evtușenko. Evtușenko e eroul unui spectacol de genuri multiple, al acțiunii eclectice, în care melodrama amoroasă se învecinează cu farsa politică, cu show-ul social, cu vodevilul metafizic, cu cronica mondenă, cu benzile desenate. Evtușenko e sufletul blajin al culturii de masă, un june-prim, un charmeur, curtezanul galant, biruitorul pe plan erotic - oricărei femei îi
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
loc alerte, percutante "scenete" în genul fabulelor, cu protagoniști de origine modestă (făpturi mărunte sau obiecte personificate: Acul de cîrpit, Cinci dintr-o păstaie, Peniță și călimară, Picătura de apă, Fluturele); eseurile cu tentă moral-filosofică (meditația fiind uneori coborîtă în melodramă, teza îmbibată de sentimentalism - sau pedanterie, după caz) alternează cu mici "snoave" sau povestiri glumețe decontractate; texte "rotunde", "împlinite", de o certă valoare artistică (unele, precum Umbra sau Privighetoarea, declarate de cunoscători drept capodopere), stau alături de texte anoste sau de-
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
sau (și) sobrietate, răceală. Eugen Ionescu e caracterizat printr-o contradicție și, apoi, o cascadă de calități: „omul acesta lucid, caustic, corosiv cu alții, era uneori leșinat de dulceag în sentimentele lui amoroase pînă a fi melodramatic, el care detesta melodrama ca pe un gen vulgar”, „Eugen era un copil bun, ireproșabil de cinstit sufletește, oropsit ș...ț, înzestrat cu o vie, strălucitoare inteligență, fidel în prietenie, credincios în dragoste și împătimit de carte, de frumos, de poezie, suferind crunt de
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
dezvăluie și chiar purtătorii ei au o anumită rezervă superstițioasă față de indiscreții. Dusă la vedere, viața vedetelor este însă plină de întîmplări, de întîlniri, de despărțiri, de jurăminte călcate, de nefericiri și piesele sau romanele dedicate lor nu pot evita melodrama contrastului între succesul exterior și bănuita drama interioară. Pe de o parte, vedetele nu sînt fericite, deși sînt bogate și adulate, totul e efemer, succesul nu ține niciodată cît și-ar dori, pe de altă parte ele sînt departe de
O actriță, o vedetă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13095_a_14420]
-
ale lui Alfred de Vigny (Chatterton), Pușkin (Mozart și Salieri) și Lermontov (Mascarada); cu toate acestea, nu sînt ocolite nici dramele predecesorilor - teatrul afectului al lui Kleist, dramele lui Goethe și Schiller (Preliminarii la un secol generos), scrierile plasate între melodramă și dramă, ale lui Alexandre Dumas-pere, la teatrul lui Victor Hugo, în sfîrșit, la drama muzicală a lui Wagner) sau, în sfîrșit, teatrul lui Georg Büchner, scriitor ce aparține, după părerea autoarei, "teritoriului romantic prin patosul libertății și depășindu-l
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
invers: Întrebărilor ei către el Îi răspunde vocea conștiinței Ei, reluată de el și apoi, spre final, nelămuririlor Ei răspunsându-i glasul ei și abia apoi el. La același capitol al plusurilor aș semnala și existența unor planuri multiple, valorificarea potențialului melodramei, dar și al pamfletului (intervențiile siluetelor caricaturale ale rudelor Ei), infuzia de comic menită a potența dramatismul, dar și a conferi o imagine netrucată asupra realității meschine. Și ca În cazul oricărei fotografii, când negativul păstrează imaginea inversă a culorilor
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
vorbit, după desfășurarea dramatică, exprimând cât mai poetic, cât mai integral, textul. Muzica sa urmărește starea sufletească a personajelor, susținând evoluția lor dramaturgică. Ca și Verdi, Puccini folosește stilul parlando, construit pe caracterizări orchestrale melodice, inspirat din vechiul recitativ al melodramei italiene. Stilul acesta este asemănător concepției wagneriene despre continuitatea discursului muzical. Puccini scria editorului său: Sunt cu nervii prea surescitați și fără liniștea de care am nevoie. O invitație la masă mă îmbolnăvește pe o săptămană. Așa sunt eu făcut
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Liszt, în urma turneului său în Imperiul Rus, ca pianist, Verdi a cristalizat un limbaj muzical caracterizat de realismul expresiei, realizat printr-o impresionantă evoluție a mijloacelor componistice. Etapizând evoluția creației sale, descoperim parcurgerea unui traseu ferm, de la opera istorică, la melodrama lirică, pentru a ajunge la drama muzicală italiană. Remarcăm interesul lui Verdi pentru orchestrație și pentru rolul orchestrei în sublinierea expresiei muzicale. Inovațiile muzicale și contrapunctice ce caracterizează stilul său, sunt puse în slujba redării expresivității psihologice a personajelor. Astfel
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]