116 matches
-
nevăzute o simbolistică spațio-temporală, prin care s-a comunicat pe sine cu mai multă sau mai puțină emoție și luciditate ca parte inseparabilă a unui întreg cosmic divin în extindere. Cu alte cuvinte, urcușul evolutiv de la ceea ce definim simplu drept melopee primitivă și până la variile direcții muzicale conturate de anteriorul secol XX presupune o înșiruire de linii estetice vii, semnificative, nu de puține ori însă contradictorii și așezate în anumite cadre de ermetism compozițional, să-l numim, înfățișat auditoriului, unde cu
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_1399440961.html [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
Henri Padovani, primul chitarist al formației Police. Primul din cele 17 cântece din program a fost o baladă, Fragile, cu care Sting își încheie de obicei concertele. În play liste au existat câteva momente foarte emoționante, cum ar fi minunatele melopei orientale Inshallah și Desert Rose. Desigur s-a ascultat mult rock, totul combinat cu hituri ca Message in a bottle, Englishman, Every Breath, Walking on the moon și Roxanne. Pe scena de la Bataclan, vechiul basist și lider al formației Police
Bataclan renaște cu Sting by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104271_a_105563]
-
zonă mediană încărcată cu arpegii rezultate din variațiunile celor trei motive inițiale, către sfârșitul Preludiului linia melodică enesciană pierde din agilitatea instrumentală și începând cu măsura 102 se configurează într-un mers treptat cu salturi intervalice din ce în ce mai rare, amintind de melopeea bizantină. Ex. nr. 27: George Enescu -Preludiu la unison, m. 102-109 Exemplul următor, extras din creația cultică a lui Ion Popescu-Pasărea, chiar dacă are o desfășurare melodică doar aproximativ asemănătoare cu fragmentul de mai sus, impune aceeași atmosferă religioasă care îndeamnă
Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
în care Rumi a murit,la 17 decembrie 1273). Fără să fie acompaniat muzical,cântărețul intonează laudele lui Rumi către Profet:”Tu ești cel preaiubit de Dumnezeu,trimisul Creatorului unic...” muzica fiind concepută de celebrul compozitor turc Itri. Este o melopee amplă,solemnă. Apoi,cântărețul din fluier improvizează o melodie, conducătorul tobelor îl urmează iar sheikh-ul lovește pământul. Dervișii avansează în ritm lent și înconjoară de trei ori pista (cele trei ocoluri simbolizează cele trei etape ale apropierii de Dumnezeu:calea
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
pentru a se ospăta din pomana caloianului. Adesea, cu această ocazie se cânta din fluier și cimpoi, făcându-se horă și joc, până seara târziu. Textul poetic este o invocație pentru ploaie și urare de belșug, se cântă pe o melopee cu ambitus redus, cu profil ascendent, în valori ritmice egale: <poem> „Iene-Iene, Caloiene, Ia cerului torțile Și deschide porțile, Și pornește ploile, Curgă ca șuvoile, Umple-se pâraiele printre toate văile, Umple-se fântănile, Să răsară grânele, Florile, verdețele, Să
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
și arabe, care îi vor influența muzica. Ea cântă în engleză, gaelică, precum și în « hopelandic » - o limbă inventată.Muzica sa inclasabilă a fost calificată rând pe rând drept muzică gotică, new wave sau drept muzica lumii.Performanțele sale vocale oferă melopei incantatoare, uneori eterate alteori tribale de cântece sacre, mistice, ori transe hipnotice. În 1981, formează grupul "Dead Can Dance" cu Brendan Perry. Denumirea formației a fost inspirată de cel al unei măști rituale aborigene australiene. După despărțirea de "Dead Can
Lisa Gerrard () [Corola-website/Science/313588_a_314917]
-
Adagio ma non troppo), dar și în finalul ultimei secțiuni (Molto vivace), cu ecouri de bucium, redate de corni prin intervale de cvintă și octavă perfectă și septimă mică (emiterea armonicelor naturale). Imaginea luminoasă a copilăriei este potențată și de melopeea cornului englez, care sugerează o anumită atmosferă pastorală, reminiscență a ambianței sonore receptate în arealul natal, dar și de secvențele melodice preluate din practica ansamblurilor lăutărești țigănești. Structurile sonore, asemănătoare, pe alocuri (prin atmosferă, ritm și orchestrație), cu cele bartókiene
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
la care țin atât, Desprinderea de țărm:"Ritm înfrățit de inimi comuniste / Vestește azi în lume că racheta / S-a ridicat cu oameni către stele / Și s-a-mplinit Desprinderea de țărm!" Iar ultimele patru piese din volum reiau în mod lamentabil melopeea realist-socialistă, cu titluri semnificative: "Minerii", "Casa nouăť, "Zidarul din adânc", "Patria". Nu rezist dezolării de a cita ultimul distih din carte, unde proclamam că patria este, printre altele: "în partidul fixând timona / și prora naltă spre Comunism"...
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
o să le fie mai greu să o facă și avem șanse să scăpăm!" Ilie Constantin este amendat de autorul Variațiunilor pe marginea subteranei pentru posibila complicitate (poetică) fertilă cu cerberii ideologiei comuniste: Încetul cu încetul, scrie Ilie Constantin, poeții înlocuiesc melopeea realist-socialistă cu un cînt din ce în ce mai personal; printre numeroasele imnuri întru gloria partidului se strecoară și cîte un mic poem adevărat, pe urmă două, mai multe, pînă la a inversa proporțiile și a înlătura comanda socială". Este o viziune aproape idilică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un zbucium dincolo de care nu-i decât abisul. În consonanță cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane contopiri. În romanța de înfiorate năluciri îngânată de M., reveria este spațiul, de un tragism discret, al prevestirilor funeste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
îngînă un cântec pe care nu-l aude nimeni în afară de el; un bătrân cu obrazul măsliniu cotropit de o barbă țepoasă și albă s-a așezat mai la o parte și privește în gol; vânzătorii de ziare, voceadores, își continuă melopeea, mașinile își continuă goana prin oraș și, poate, tocmai în acest timp arheologii au scos din țărână, în locul unde fac săpături, un șarpe de piatră sau un zeu cu picioarele zdrobite. taina lui Moctezuma Autocrații n-au voie să fie
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de evaluare, fiind o simplă formalitate, dacă situația nu se va schimba radical și imprevizibil, pentru a se constata o abolire completă a voinței și a discernământului bolnavului. *** Au pornit și ploile de noiembrie! Orice dimineață cețoasă e ca o melopee... În saloane, a revenit frigul, bucuria halatelor groase și însoțitorul nostru credincios, de până la primăvara viitoare. Pacienții din rezervele nr. 1 și nr. 4 au recuperat mulțumitor, astfel încât au putut fi externați, cu prescripția unei medicații ambulatorii, cu psihotrope mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sau se fac referiri la realitatea socială și literară. Viața pare că aparține unui haos larvar; numai prin scris îți apropii nu doar adevărul, ci și frumosul. De aceea, scriitura se schimbă, are o materialitate aproape picturală, alteori e o melopee a luminii, un spațiu parcă suspendat, de un realism fantastic, unde un ochi migălos desenează „ritmuri pe un pretext indiferent”. În întregul ei, opera lui P. reprezintă poate cea mai radicală asumare de sine a literaturii înfăptuită vreodată de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
concepție opusă formei consacrate a discursului sonor. Astfel, el evidențiază existența simbolului prin evitarea unei dezvoltări tematice în contextul formei arhitecturale. Compozitorul decide reducerea șabloanelor și convențiilor dezvoltării și refuză temele în calitate de personificare. Sintaxa evoluează în perioade asimetrice, în care melopeea pentatonică, fără atracție gravitațională instalează o impresie atemporală. În muzica debussyistă, impresia de vag derivă, la nivel conceptual, din proiectarea unor viziuni aparținând, adesea, lumii fantastice (La danse de Puck, Ondine, La Fille aux cheveux de lin), iar în planul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
proba conceptului de polifuncționalitate sau armonie polivalentă. Configurația supraetajată a scriiturii, cu cele trei evoluții contrapunctice, ce îndeplinesc funcții diferite la nivelul ansamblului, se distinge încă din debutul preludiului: motivul ostinato al „pașilor”, cu o puternică încărcătură psihologică; melodia, o melopee tânguitoare cu un evident caracter modal - eolian pe re; pedala sonoră, stabilind disonanțe sau relaxări armonice în raport cu evoluțiile celorlalte două planuri. Ritmul iambic al motivului ostinato, metafora „pașilor” stăpâniți de ezitare, apare proiectat ca o formulă expresivă încărcată de accepțiuni
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
va marca fiecare timp al primelor două măsuri, pentru ca în următoarele două, efectul acesteia să fie combinat cu pedala de surdină, în scopul de a realiza contrastul timbral indicat de text. Tema preludiului (Exemplul 164) afirmă expresia melancolică a unei melopee andaluze (très expressif), ce își deapănă melismele tânguitoare în atmosfera caldă a culorii dinamice reduse (p). Aceasta eclipsează prezența constantă a motivului ostinato, care se retrage discret în spațiul unui plan secundar (pp), după o apariție introductivă plină de impetuozitate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
expresia ritmului uniform și paralelismul prelungit al acordurilor perfecte. Nuanța impersonală statornicită încă de la primele rezonanțe ale preludiului își va accentua expresia odată cu reluarea melodiei introductive în ipostaza epurată a unisonului. Limpezirea sonoră astfel produsă va pregăti terenul apariției unei melopee cromatice orientală, expusă într-un caracter de recitativ ce pare să evoce ritualul cu bocitoare al cortegiului funebru. Reafirmarea materialului tematic introductiv suferă o modificare timbrală prin proiectarea sa în registrul grav, opțiune cu semnificații profunde la nivelul viziunii conceptuale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
configurația ritmico melodică originară, cât și registrul inițial al acesteia. De altfel, o analiză atentă a evoluției de ansamblu a preludiului va confirma acest fapt, devenit o caracteristică esențială valabilă la nivelul ambelor exprimări melodice expuse în stil recitativ (prima melopee măsurile 7, 9, 20, 22 și cea de-a doua melopee - măsurile 11, 13, 30, 32). Alunecările descendente în , conturând linia melodică a unei scări de șapte sunete (aluzie directă la gama pelog a muzicii de gamelan), cu o vădită
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
altfel, o analiză atentă a evoluției de ansamblu a preludiului va confirma acest fapt, devenit o caracteristică esențială valabilă la nivelul ambelor exprimări melodice expuse în stil recitativ (prima melopee măsurile 7, 9, 20, 22 și cea de-a doua melopee - măsurile 11, 13, 30, 32). Alunecările descendente în , conturând linia melodică a unei scări de șapte sunete (aluzie directă la gama pelog a muzicii de gamelan), cu o vădită nuanță orientală (prezența secundei mărite și a intervalului său enarmonic), finalizată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de la re minor-ul inițial către do major cu nonă mare propune ideea „purificării” și înălțării la Divinitate. Acest ultim episod reprezintă o reexpoziție concentrată a primei secțiuni, debutând cu același motiv acordic succedat de cromatismul celei de-a doua melopee (Plus lent, très doux et très expressif) ce se pierde progresiv (très lent, encore plus doux) în rezonanța aceluiași do major. În finalul preludiului, Debussy propune un adevărat studiu despre frumusețea vibrantă a sunetului în sine, prin plasarea arabescului melodic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
excursul reflexiv și simbolic, ci, naivă și limpede, cantilena sentimentală (chiar dacă sentimentalismul repugna teoreticianului: „o haină de teatru, s-o lăsăm actorilor vieții!”) găsește mai ușor drumul către muzică, precum în „cântările sfioase” ale lui Matei Elian sau ca în melopeea lui Eulampiu Slătineanu Ascult cum sonore.., în „cântările albe” ale lui Barbu Solacolu, ca acompaniament pentru spleen, ori la Al. Gherghel. Deși poezia de la V.n. nu a avut șansa de a ieși din cadrul prestabilit prin individualități creatoare libere și puternice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
e hotărât dinainte, pentru a te converti și a converti a adera la o ipoteză -, trebuie să convingi. Și deci să seduci. Congregatia de propaganda fide este o inovație în istoria religiei: la fel de extravagantă ca irupția unei arii într-o melopee sau a unei turbine pe un curs de apă. Până la creștinism, doctrina preceda propagarea și exista independent de ea. Odată cu el, propaganda devine condiția și motorul doctrinei, nu invers. Medium is message, în asta constă revoluția catolică. Dumnezeu nu trebuie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spațiul rural sau numai agrest devine un simplu cadru al dramei intime a celei neiubite. Intensitatea sentimentelor atinge câteodată un grad extrem, iar sinceritatea e vecină pe alocuri cu impudoarea, într-un vers care, tot mai scuturat de podoabe, devine melopee. Un model a fost, desigur, și liedul german. Dar C. a adoptat, totodată, și sintaxa străină, sacrificând adesea și ritmul. Neglijarea cizelării atente a versurilor și lipsa de discernământ critic fac ca în Din caierul vremii, ce reproduce integral volumele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
poetica și triumfala punere În scenă cu care toamna Își face intrarea În rapsodiile lui Topîrceanu: Iat-o!... Sus În deal, la strungă, Așternând pământului Haina ei cu trenă lungă De culoarea vântului, S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor și Doamna Cucurbitaceelor... Lung Își flutură spre vale, Ca-ntr-un nimb de glorie, Peste șolduri triumfale Haina iluzorie. căderea ghindelor pare o culme a minoratului prozaic. Și totuși, pentru anumite timpane dedate frugalității, anunțul ei discret este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sărutul, Timișoara, 1998; Te-am iubit soldățește, cu dragostea unui întreg regiment, București, 1999; Tablou cu îngeri păzitori, Craiova, 2000; Fantasme cu mirese zburând, pref. Ovidiu Ghidirmic, Craiova, 2001; Știu pe de rost moartea, Craiova, 2002; Poezii, Drobeta-Turnu Severin, 2002; Melopee pentru Anița, Craiova, 2003. Repere bibliografice: Constanța Buzea, O creangă cu albine cu tot, AFT, 1986, 1; Laurențiu Ulici, Prima verba, RL, 1986, 6; Valeriu Cristea, Valențele talentului, RL, 1989, 10; Gheorghe Tomozei, Cu o floare-n colțul gurii, FLC
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]