116 matches
-
dintre tovarășii noștri de suferințe care nici măcar nu știau "de ce". Teodora împăturește și pune alături ziarul pe care îl citea când simte că Dora intră în cameră și deîndată începe să spună cu o voce molcomă de parcă ar cânta o melopee. Acum, când îți povestesc întâmplări de atunci, și o fac pentru că dorești să știi cât mai multe despre Minodora, se apropie Mileniul trei. Născută odată cu România Mare, nu pot crede că, după tot ce am pătimit, am ajuns la anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
le face înveșmântat în haine tradiționale tuvine, atrage multă lume. Deoarece s-a răspândit vestea că acest scriitor și șaman face mult mai mult, decât o simplă lectură. Textele sale devin o celebrare, "afundând", parcă, autorul într-un gen de melopee meditativă. De altfel, una dintre aceste apariții publice o comentează, în jurnalul său (octombrie 2005), și Andrei Pleșu: ŤInterviu televizat cu un scriitor mongol de limbă germană (Galsan Tschinag). Se declară șaman - inițiat încă din copilărie de o bunică - și
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
european, sau peste ocean, în Statele Unite, compozitorii Eugen Wendel, Corneliu Dan Georgescu, Violeta Dinescu, Costin Miereanu, Gheorghe Costinescu. Dureroasă mi-a părut a fi muzica regretatului prieten și coleg, Horațiu Rădulescu, anume piesa „Dizzy Divinity“, pentru flaut solo, o fascinantă melopee ce interpretează în sens nou tradiția monodică bizantină, bogăția intonațională a acesteia. ~ndrăgostit - pe de altă parte - de sonoritatea oboiului, compozitorul Ulpiu Vlad încredințează lui Dorin Gliga, un captivant poem al liniștii și al tensiunii din perspectiva căreia se întrevăd
Săptămâna Internațională a Muzicii Noi... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7230_a_8555]
-
mîna mea cu mintea mea poemul acesta am scris cu inima mea acest cuvînt pe care să-l pui acolo în sfeșnicul cubic de sticlă să te ardă la degete să-ți încălzească mîinile tale înfrigurate 13. cîntul tău de melopee dulcea, dulcea-mi azalee galbenă și smaragdee trei bărbați morți pregătiți de călătoria în munți 1. am dezghiocat, am dat la o parte pătura de pămînt a mormîntului într-o duminică de toamnă-n octombrie cu flori, cu crizanteme cu
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
De zece mii de ani eu sunt femeea/ Electra, Cleopatra, Salomeea,/ Dalila, Clitemnestra și Medeea,/ Ulise-i fiul meu, iar Odiseea/ E viața Penelopei, epopeea/ Urzită de Homer pentru Eneea/ Să caute în Latium, Ideea/ feminității pure, Peripleea/ Enigmei mele, dulcea melopeea./ Iubiții mei, n-oți ști nicicând de Eea!/ Vechi cal troian păscând Casiopeea/ În pântec cu Elena, eu, femeea!/ Iubiții mei înfrânți, luptați cu Eea/ Și fiți pe rând Istoria, Eneea,/ Doar să rămână-aceeași Eea, Eea!" Versurile înregistrează frecvent dorința
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
un deceniu pe care cei mai mulți critici literari îl eludează din jenă : În primul deceniu de după confiscarea puterii de către comuniștii impuși de Stalin, poezia demnă de acest nume e pusă sub obroc. Foarte anevoie... poeții vor putea înlocui improvizațiile proletcultiste, apoi melopeea realist-socialistă cu un cânt tot mai individualizat. Iar mai târziu, obligați să aplice în creația lor metoda realismului socialist, poeții trebuiau, în plan filosofic, să se adâncească în studiul materialismului dialectic. Ilie Constantin subliniază acele părți bune ale literaturii scrise
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
este dovada că ele nu l-au uitat, și că el dăinuie în ele. Ca și în poezii similare din lirica populară românească, evocarea morții se transformă într-un tablou de paradis terestru. Prin contrast, cât de plin se aude melopeea de fond a spaimei de extincție : „ține-mă, pământ cu iarbă, / că vrea umbra să mă soarbă, / călător lunecător, / azi fecior, mâine ulcior. // Of, Margine, Margine, / cu buzele agere! La movila cu sulfine / a murit calul sub mine, / amândoi sub
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă un suflet undeva, Departe, în a ploii acidă melopee... E noapte-n larg... iar Arca te-așteaptă, Jehova, Pe mările din suflet să fereci curcubee. ȚI-AM ÎMPLETIT ... Ți-am împletit suprema cunună de tristețe, Să te înalți mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ți umbrească
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
modestul citadin și măsor asfaltul. Culorile se amestecă, de la galben, la mov. Sunt cu toate la Alecsandri, Bacovia, Dimov. Tușește pe străzi și prin parcuri, cântă la clavire, se-afundă în fum de tavernă și bea în neștire, îngână știute melopei, allegro, andante, dar coardele, arcușul se rup, țipând discordante. E toamnă cât vrei, pretutindeni, o ploaie livrescă. Ci vreau în poeme să prezint o toamnă în frescă. Un critic poate fi savant, venind să măsoare, probând că toate s-au
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]
-
haijin! A concentra într-o sintagmă- definiție, nici nu cerea verbul, atributul este al sferei magice, al monadei lui Goethe. Recenta carte nu întâmplător este titrată „ Dora- Dor”, ( inedită împerechiere semiotică a misterului gemelar, mito- poetic, ca un tril al melopeei inefabile din Basmul român. Cartea se perindă nuanțând monoton și mantramic, lecuitor și catarsic, acele „ oratio- vechio” originare în spațiul vechi european, sau mai clar, dainele și doinele românilor, transpuse pe griful chitarei și cu flautul vocii, în versiune franceză
O CARTE DE ANTONIA ILIESCU TRADUSĂ EN FRANCAISE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348169_a_349498]
-
existat nici eu. Și nici cărțile pe care le-am scris. Aș vrea ca suferința, umilința, bucuria, fericirea, speranțele, visele lor să se fi pus și să se împlinească în opera mea, tragică, bogată, un imens țipăt și o nesfârșită melopee. Mama, Aurelia Dumitrescu a fost tipul femeii românce harnice foc, că nu stătea o clipă, iute și bătăioasă, aprigă aș putea spune, și o mare povestitoare ... Tatăl meu care a fost asistent medical toată viața, era prin structura lui sufletească
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
-i public pe elevi, pe tineri. Trăind într-o lume egoistă, a nonvalorilor, într-o dictatură care nu se mai termina, m-am salvat prin scris. Astfel nu știu ce s-ar fi întâmplat cu mine. Scrisul a fost urletul și jeletul, melopeea mea, catarsisul prin care am avut tot timpul sentimentul că voi ajunge la un liman. Vacanțele, duminicile, sărbătorile au fost zilele în care mă regăseam pe mine, în povestirile, în poeziile, în romanele și piesele de teatru care se scriau
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
mătase, suspendat că un șarpe inert zace alături de o cravată bărbăteasca aruncată neglijent. Umbre se încolăcesc pe pereți, șoapte amestecate, rătăcite prin ungherele camerei. Se aud în surdina acordurile unui saxofon ce tânguie o melodie lentă de jazz, ca o melopee de înmormântare. Liniște încremenita în trecut ... doar vârful roșu al unei țigări aprinse, apare că un punct dezacordat într-un tablou inert. Împușcătura unui revolver alunecat cu zgomot pe podeaua rece din marmură. Camelia C 2013 Referință Bibliografica: Poveste fără
POVESTE FĂRĂ MOTIV de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351879_a_353208]
-
țară! Iată „perle” din cauza cărora, lătrătoarea Laika ar trebui să-și lase arme și bagaje și să plece, pentru totdeauna, în elineasca Tauridă și să-și pape, sănătoasă, nemeritata pensioară milenară. Pensioară plătită din sudoarea poporului! Să poată ea, zâna melopeelor, să-și gâdile papilele instinctuale cu subtila intelectualitate a „chiloților roz”, a „chiloților tanga” și a „chiloților puși pe suflet”, pe care eu, fără talent literar, nu sunt în stare a fi capabil s-o înțeleg, în veacul vecilor! Și
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
marile cenuși sau golul singuratic ce va intra pe uși, de-aceea eu rog steaua cea bună să mă poarte prin raiul fericirii până ajung la moarte, de-aceea ador lira cea dulce care cântă, curgând printr-o răscruce de melopee sfântă, strig timpul să m-aștepte, dar veșnicia curge cum cade ziua-n noapte cu străluciri amurge, cu luna care doarme, cu stelele ce pier și eu privind flămând la marele mister. poate ți-e dor, iubito, de zâmbetul meu
TÂRZIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345710_a_347039]
-
toamnă Și toamna tot coboară în sufletele noastre cu-alaiul e de frunze de dor și nostalgii și-o vedem plutindă prin zările albastre, când picură în inimi atâtea reverii. Și-n auriul frunzei cu tiv carmin pe laturi prin melopei și gânduri găsești al toamnei dor, de frumusețea-i dulce nu poți ca să te saturi și clipele-n nuntire dau inimii fior. Primește tu, iubire, frumosul ce se-arată pe codrii prinși în ruguri și-n strugurii din vii, și
REVERIE DE TOAMNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356415_a_357744]
-
populare de o bogăție mitologică inepuizabilă; o pictură a cărei melancolie izvorăște din peisajul natural și din istorie; modelându-se în ochii Fecioarei Maria din icoanele creștine răsăritene; în fine, o muzică, în ale cărei creații importante se combină arhaismul melopeelor sud-estice cu gestul avangardei occidentale — toate acestea constituindu-se în caracteristici exclusive ale culturii românești. Ele pot fi ilustrate prin nume sonore —de la Eminescu și Tristan Tzara la Culianu, de la Arghezi la Blaga, Cioran și Noica, de la Grigorescu, Andreescu și
MODEST OMAGIU PENTRU OMUL, SCRIITORUL, ESEISTUL, JURNALISTUL ŞI EDITORUL HANS BERGEL LA 90 DE ANI ! de ION DUMITRU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369782_a_371111]
-
întoarcere spre luminile tinereții în centrul meu tainic ce-au fost toate aceste drumuri decât ecouri și pași femei bărbați agonii învieri zile și nopți răstimpuri între vise și vise clipe infime ale unui ieri care a trecut ca o melopee am ajuns în centrul meu privesc în oglindă îmi iau cheia și descui ușa întrebându-mă cine sunt eu și încotro mă îndrept... vineri, 31 iulie 2015 Referință Bibliografică: remember / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1673
REMEMBER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370342_a_371671]
-
care leagă precum un jurământ pe cei doi, el și ea, etern nedespărțiți aici și în cerul înstelat. Această poezie palpită de inspirație, iubire și versuri scurte, foarte artistic cizelate. Este poezia ,, Atunci” Autoarea se oprește la timp din versificarea melopeei iubirii. Acum din larg bate un aer de răceală, care începe să se strecoare. Dar poeta aduce măiestrit versul dându-ne iluzia că totul va găsi o speranță de viitor, formulând cu o doză de indiferență simulată în versul: ,, în
,,AZI SPRE MÂINE” de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370540_a_371869]
-
bărbat ca un cioban însingurat voi plânge iar după turma mea pierdută des în infinit departe într-o sfântă stea e primăvară e frumos un marte rupt dintr-un poem balcanic cu razele ce cad pe muguri într-o ciudată melopee sorbind lumina și dând viață unui întreg câmp de lumină tot ascultând în graiul ierbii sărutul lutului bătrân acum învăț să merg ca pruncul prima dată pe alt tărâm călcat numai de zei spre tine printre păsări și aripi de
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ATUNCI CÂND Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 496 din 10 mai 2012 Toate Articolele Autorului atunci când... Brațele, brațele tale, au în ele surâsul giocond cu care-ai ademenit trandafirii, Sub molcoma lor atingere aerul vibrează melopeea cântecului murmurat de izvor. De-acea mi le-am lipit de suflet și-am zburat la fântâna unde dorul pribeag mai adapă surâsul ciutelor. Când vei veni, voi fi undă cu glas de cântec ce-ți va înfășura trupul. Leonid
ATUNCI CÂND de LEONID IACOB în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358635_a_359964]
-
nevăzute o simbolistică spațio-temporală, prin care s-a comunicat pe sine cu mai multă sau mai puțină emoție și luciditate ca parte inseparabilă a unui întreg cosmic divin în extindere. Cu alte cuvinte, urcușul evolutiv de la ceea ce definim simplu drept melopee primitivă și până la variile direcții muzicale conturate de anteriorul secol XX presupune o înșiruire de linii estetice vii, semnificative, nu de puține ori însă contradictorii și așezate în anumite cadre de ermetism compozițional, să-l numim, înfățișat auditoriului, unde cu
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
Publicat în: Ediția nr. 387 din 22 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Am deschis brațele, am ridicat privirea spre cer și m-am rugat! Mă aflu aici! O ființă...un punct în infinit...un om. Acordurile au răsunat ca o melopee, au picurat miere in inimile rănite de suferința, au alinat durerea celor de lângă noi. Un fulg de nea a poposit pe obrazul fierbinte, s-a topit ... s-a transformat într-un bob de rouă prelins pe covorul rece de zăpadă
UN PUNCT ÎN INFINIT... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360454_a_361783]
-
-mi străbate imaginea păstorului roman, trăitor în casă rudimentară, moțăind în destule nopți, sub stâncă, însă foarte fericit de a prinde, cu o privire încântată, iezii abia fătați, șuvoiul de lapte lăsat în urmă de ugere grase, iar cu urechea, melopeea porumbelului sălbatic aterizat în ulm. Dorința de a reveni la traiul simplu, la modernismul simplității, e din ce în ce mai puternică astăzi. Orășeanul caută refugiu în casă obișnuită, din lemn chiar, într-o margine de sat, pe unde să nu mai treacă mașini
Despre muncă, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339355_a_340684]
-
poet al negării fiziologice: al scârbei, al silei, al dezgustului, al greții, al mirosurilor fetide: „mi-e silă“ (Toți-afară de unul), „silă de mine“ (Porțiuni neobservate ale trecutului), „concepte ale silei“ (respir direct prin pereți), „mi-e silă să îngân melopeea“ (lumea mea e un pom de carne), „meserie de care îmi e scârbă“ (caut un sunt de ciocan pur), „va fi scârba asta de lumină“ (fundătura homer), „plutește suverana scârbă“ (un acoperiș deasupra capului), „greața lumii se va întoarce“ (Eu
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]