82 matches
-
unui fond pentru acordarea de burse și stipendii tinerilor români pentru a studia în diferite școli din Transilvania și din Imperiu, care după întoarcerea acasă au contribuit la luminarea poporului român. Autorul statutelor și primul președinte al Eforiei a fost memorandistul Dr. Ioan Rațiu, nepot de frate al lui Basiliu. Basiliu Rațiu, după modelul demn de urmat al vlădicilor ardeleni de pie memorie, care după unirea cu Roma au ajuns la o poziție socială și o situație materială mai bună, a
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
unde activează până în anul 1901. În această perioadă publică manuale de latină, istorie și constituție pentru elevii din liceu, programe și abecedare pentru școlile primare. Din anul 1890 devine membru și apoi secretar al Casinei române din Brașov. În timpul procesului memorandiștilor, intentat conducătorilor Partidului Național Român de către autoritățile maghiare, la Cluj în anul 1892, este mobilizată din Brașov o delegație de 200 de români care participă la proces exprimându-și solidaritatea cu acuzații. În 1893, devine membru al Partidului Național Român
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
au plecat spre țară, cu o scurtă oprire la Viena unde își vor îndeplini prima lor sarcină oficială, aceea de a-l vizita pe împăratul Franz Josef. Având în vedere situația politică delicată a momentului (era în plină desfășurare procesul memorandiștilor) vizita avea să fie scurtă urmată de o traversare a Transilvaniei pe timp de noapte și cu luminile trenului stinse. Cuplul princiar va avea parte de o primire călduroasă încă de la trecerea frontierei, la Predeal, urmată de o serie întreagă
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
care a permis unor tineri români să facă studii superioare și finanțarea construcției primei Școli confesionale românești din Turda Veche. La propunerea fondatorului Eforiei, Prepozitul capitular, canonicul Vasile Rațiu, primul președinte al Eforiei a fost ales Dr. Ioan Rațiu, viitorul memorandist. Eforia a funcționat până în anul 1948 potrivit prevederilor "Legământului și Statutelor". Pe parcursul timpului, datorită unor donații făcute de Dionisie Sterca Șulutiu, Ana Câmpean, Agapia Micușan și avocatul George Popescu, s-a ajuns ca parohia acestei biserici să fie cea mai
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
1948, anul preluării bisericii de către cultul ortodox, trei tablouri de valoare ale unor membri de frunte ai familiei Rațiu au fost depozitate necorespunzător într-o magazie a bisericii (tablourile îi înfățișează pe prepozitul capitular greco-catolic Basiliu Rațiu, ctitorul bisericii, pe memorandistul Dr. Ioan Rațiu, primul președinte al Eforiei și pe protopopul greco-catolic Nicolae Rațiu). Abia de curând, tablourile au fost mutate în biblioteca bisericii. În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei Andreicuț, a fost sfințită Pisania Bisericii Rățeștilor
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
concerte și baluri celebre, aici concertând mari muzicieni ca Johannes Brahms, Franz Liszt, Béla Bartók și George Enescu. În 1923 s-a organizat în clădire Congresul general al Sindicatelor din România. Clădirea a rămas celebră mai ales pentru adăpostirea procesului memorandiștilor din 1894, unul dintre marile procese politice ale secolului, cu ecouri ample în întreaga presă europeană. În 1892 mai mulți intelectuali români din Transilvania au prezentat împăratului Franz Josef al Austriei, un Memorandum prin care protestau împotriva politicii de deznaționalizare
Palatul Reduta din Cluj () [Corola-website/Science/303684_a_305013]
-
atelierul de pictură din Satu Mare. 1935 Realizează "Monumentul eroilor de la Lipova", dezvelit în anul următor. 1936 Împreună cu Ioan Thorma, organizează Congresul artiștilor plastici din Transilvania și Banat. Participă cu două machete și mai multe proiecte la un concurs pentru monumentul memorandistului Vasile Lucaciu. 1938 Proiectează "Mausoleul Dr. Lükö Béla" 1940 În perioada ocupației hortyiste a Ardealului de Nord a fost expus atacurilor presei fasciste, din cauza atitudinii sale moderate, împotriva războiului. 1946 Lucrează la un ciclu de compoziții inspirate din viața muncitorilor
Aurel Popp () [Corola-website/Science/319571_a_320900]
-
proprie. La declanșarea Marelui Război, mulți dintre politicienii, scriitorii, publiciștii și profesorii din Transilvania au mers pe drumul refugiului în Vechiul Regat, cu scopul de a organiza de aici lupta pentru eliberarea Transilvaniei. În fruntea lor s-au aflat vechiul memorandist Vasile Lucaciu și poetul Octavian Goga. Inițiativa de organizare a prizonierilor români în unități de voluntari a premers astfel intrarea României în război apărând încă de la începutul conflictului mondial, deoarece mulți dintre prizonieri au dorit să se alăture efortului militar
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
autonomia Transilvaniei. PROGRAMA partidei naționale române din Ungaria și Transilvania stătorită în conferința electorală din Sibiu la 12-14 mai 1881. Partida națională va lucra pe teren legal pentru obținerea următoarelor drepturi: -1892 Înaintarea Memorandului către împăratul Francisc Iosif. -1894 Procesul memorandiștilor de la Cluj. -1905 Trecerea la activism, adică intrarea PNR în lupta politică a statului și trimiterea de deputați în parlamentul de la Budapesta. Pe 1 decembrie 1918, românii din Transilvania adunați la Alba Iulia proclamă "unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
au plecat spre țară, cu o scurtă oprire la Viena unde își vor îndeplini prima lor sarcină oficială, aceea de a-l vizita pe împăratul Franz Josef. Având în vedere situația politică delicată a momentului (era în plină desfășurare procesul memorandiștilor) vizita avea să fie scurtă urmată de o traversare a Transilvaniei pe timp de noapte și cu luminile trenului stinse.Cuplul princiar va avea parte de o primire călduroasă încă de la trecerea frontierei, la Predeal, urmată de o serie întreagă
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
Europa Liberă și multe alte publicații anticomuniste, activând de asemenea și ca editor la reviste literare pentru comunitățile de români din diaspora. Este fiul lui Ioan Negoițescu, ofițer de carieră, și al Lucreției Negoițescu (născută Cotuțiu, fiica unui preot ortodox, memorandist). Precocitatea sexuală și homosexualitatea i-au răvășit copilăria, făcându-l să descopere că nu este un om-standard. A urmat cursurile liceelor "George Barițiu" și "Constantin Angelescu" din orașul natal, precum și ale liceului de la Aiud, pe care le-a încheiat în
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
publicist și profesor universitar de drept la Cluj; Elena, măritată cu Ioan Pop, vicar foraneu la Năsăud; Iuliu; Sabina (+ 22ani); Ioan (+ 7luni); Cornelia, călugărită sub numele de sora Cecilia; Iulia (+ 9 luni) și Emilia (+ 8l uni). Prin fratele Iuliu Coroianu (memorandist), căsătorit cu Dorina Rațiu, fiica președintelui PNR Ioan Rațiu, se înrudea cu acesta din urmă. Pe data de 29 iulie 1929, la orele 10, Clara Maniu moare la 87 ani, dintre care 34 de ani de văduvie. Prohodul a început
Clara Maniu () [Corola-website/Science/324016_a_325345]
-
(n. 28 ianuarie 1866 în Baia de Criș, Hunedoara - d. 3 noiembrie 1933 în Cluj-Napoca) a fost un avocat și om politic român, apărător al memorandiștilor în anul 1894 și militant pentru Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Dr. Amos Virgiliu Frâncu s-a născut la 28 ianuarie 1866 în Baia de Criș, unde tatăl său era proto-fisc comitantes, fiind nepot de frate al lui , vicecomite
Amos Frâncu () [Corola-website/Science/330665_a_331994]
-
A.S.T.R.A. pentru a-și ține propriile adunări, luând astfel parte la dezbaterea problemelor generale la ordinea zilei, la expozițiile de artă populară, la spectacolele de teatru și serbările câmpenești, precum și la alte activități organizate cu aceste prilejuri. În timpul procesului memorandiștilor (1894) s-a format la Brașov un comitet politic secret al femeilor pentru “a spijini și apăra pe bărbații lor prin apeluri și propagandă în țară și în străinătate” . Din inițiativa acestui comitet a fost trimis un protest, semnat de
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
Emil (15.IX.1911, Adjud - 24.VII.1977, București), poet, prozator și publicist. Este al doilea fiu al Aglaei (n. Francisc sau Franceschi), de origine corsicană, și al lui Theodor Botta (Botha), descendent al unor nobili maramureșeni. Tatăl, apropiat de memorandiști, trece în Regat pentru a-și putea lua, la Iași, licența în medicină. B. trăiește la o vârstă fragedă ororile războiului, tatăl plătind cu viața, în 1921, abnegația față de răniți. Școala, începută la Adjud și continuată la Câmpulung, în Muscel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
ferate (1.377 km), devenind proprietar unic al rețelei de cale ferată din țară. 1894: La Oxford are loc un miting prezidat de filologul englez W.R. Morphill (specialist în studii ebraice), care adoptă o moțiune de sprijin a luptei memorandiștilor ardeleni. 1890: Înființarea societăților petroliere "Telega Oil" și "Buștenari" cu capital englez. Cele două societăți vor fuziona sub numele de "Concordia" în 1907. 1905: Înființarea societății petroliere "Trajan" cu capital englez. 1910: Ia ființă societatea anonimă petrolieră "Astra Română" sub
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
istoric ca trăire nemijlocită au ieșit Leul de la Șișești (1936), Douăzeci de ani de la Unire (1938) și Un petec de Asie în Europa (1941), lucrări situate la limita dintre proza literară, istorie și reportaj. Prima evocă figura legendară a aprigului memorandist Vasile Lucaciu. Cea de-a doua, din care n-a apărut decât primul volum, Cum s-a făcut Unirea, adună studii și mărturii provenind de la douăzeci de reprezentanți ai generației Unirii, între ei și personalități ca N. Iorga, I. Lupaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285216_a_286545]
-
, Peter (7. XI. 1881, Odorheiu Secuiesc - 28.X.1960, Kingston, New York, SUA), prozator. Este fiul Barbarei (n. Mengel) și al lui Petre Neagoe, notar. Tatăl, înrudit cu familia memorandistului Septimiu Albini, are studii de drept, dar preferă traiul simplu și sănătos la Aciliu, lângă Sibiu, unde fiul său cunoaște toate bucuriile unei copilării fericite. Absolvind Liceul German din Sibiu (1897), în toamna anului 1900 se înscrie la Școala de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
, Emil (27.V.1886, Apahida, j. Cluj - 25.III.1954, Cluj), poet, dramaturg și gazetar. Este fiul Elizei Isac (n. Roșescu), profesoară de desen, și al avocatului Aurel Isac, apărător în procesul memorandiștilor. O soră a lui I., Valeria, a fost compozitoare. A absolvit cursul primar la o școală evanghelică de limbă germană din Cluj, trece apoi la Liceul Piariștilor din același oraș, urmează ultimele trei clase la Liceul Grăniceresc din Năsăud, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
de demonstrații logice, este fericit întreruptă în Interval de câteva momente epice propriu-zise, dintre care cel mai semnificativ este episodul de extracție autobiografică al copilăriei naratorului, unde imaginea unei familii nobile maramureșene, scăpătată dar întreținând cultul unuia dintre strămoșii săi, memorandist și martir al neamului, se înscrie în linia romanului având drept temă societatea tradițională ardelenească, reprezentat de Ioan Slavici sau de Liviu Rebreanu. Cunoaștere de noapte revine la tema crizei existențiale, provocată în conștiința personajului Ion Marina, „înalt funcționar într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
substanțial la această stabilitate interioară. După eliberarea din închisoare, invocând o mie de argumente, Slavici decide să lase Tribuna în mâinile noii generații, să se întoarcă la București și să ceară, în fine, cetățenia română. În 1894, se încheie procesul memorandiștilor la care Slavici își adusese o contribuție de marcă, știut fiind faptul că la baza Memorandumului definitivat în 1892 stătea proiectul întocmit de Slavici încă din 1887. Tot în 1894 în Vatra publică Mara și imediat după ea nuvela "Hanul
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pașoptiști transilvăneni care provin atât din rândul ortodoxiei, cât și al greco catolicismului (Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, Andrei Mureșanu, Timotei Cipariu). Aceeași solidaritate națională, ce nu a ținut cont de diferențele confesionale, s-a manifestat cu putere și în vremea memorandiștilor (Ioan Rațiu, Vasile Lucaciu, Rubin Patiția). Ridicându-se împotriva dualismului, memorandiștii au deschis drumul Marii Uniri. Sub tricolor, unirea Transilvaniei cu România și-a aflat desăvârșirea în solemna îmbrățișare frățească dintre Iuliu Hossu și Miron Cristea. Am putea spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din Brașov, după care studiază economia și științele politice la Anvers (1889-1892) și la Paris (1892-1895), doctoratul luându-l la Tübingen (1897). În timpul șederii la Paris activează în cadrul secției locale a Ligii Culturale, îndeosebi informând opinia publică internațională cu privire la procesul memorandiștilor și la situația românilor din Transilvania. Stabilit la București, este funcționar la Ministerul Domeniilor, iar între 1907 și 1917 va fi atașat economic și consul la Londra, Viena și Odessa. Face parte din delegația românească la Conferința de Pace de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288253_a_289582]
-
completeze și să ordoneze informațiile referitoare la evenimente politice importante, chiar dacă uneori cu un evident caracter tezist, precum asasinarea lui Nicolae Iorga ori așa-zisa activitate a Partidului Comunist Român în anii celui de-al doilea război mondial sau procesul memorandiștilor (Procesul unui proces). Mizând pe descrierea faptelor și mai puțin pe căutarea formulelor de transpunere a substanței documentare, obținută direct din cercetarea unor scrieri personale (jurnale, file din corespondență), din studierea fondurilor secrete ale bibliotecilor (citate din Mein Kampf, stenograma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
ST, 1975, 12; Nicolae Ursu, „21 h. 22’, seism: 4 martie și după...”, cartea unei clipe, LCF, 1977, 35; Ungureanu, Proză, 245-248; Vlad, Lectura, 187-191; Mircea Iorgulescu, „...unul dintre acele imprimate cu conținut românesc”, RL, 1978, 34; Vasile Andru, Procesul memorandiștilor, VR, 1978, 10; Valentin F. Mihăescu, „Procesul unui proces”, LCF, 1978, 48; Ardeleanu, Mențiuni, 182-190; Ungheanu, Lecturi, 352-356; Nicolae Bârna, Între ficțiune și realitate, RL, 1980, 5; Nicolae Georgescu, „Nici cuceritori, nici cuceriți”, LCF, 1983, 6; Ion Dodu Bălan, „Andra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]