109 matches
-
ales, la restituirea imaginii unor scriitori intrați de multă vreme într-un nepermis con de umbră. Epistolele Otiliei Cazimir au o mare calitate, sunt veridice, iar autoarea se bucură de credibilitate. Revelatoare sunt, în acest sens, epistolele trimise prozatoarei și memorialistei Sandra Cotovu (1898-1987), descoperită, îndrumată și publicată în revistele Viața Românească, Adevărul literar și artistic și Însemnări ie- șene de exigentul profesor de literatură George Topîrceanu. În epistolele ce se publică aici se evocă zbuciumul sufletesc și incertitudinile Otiliei Cazimir
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
pag. 20-31. 3. Margareta Gavrilescu, sora scriitoarei. 4. I.D. Suchianu (1895-1985), eseist, publicist, traducător și memorialist. 5. El îl reprezintă pe G. Topîrceanu, pentru care Otilia Cazimir a manifestat o puternică afecțiune și admirație. 6. Constanța Marino-Moscu (1875-1940), prozatoare și memorialistă. 7. Gheorghe Agavriloaiei (1906-1981), istoric literar și comentator atent al fenomenului literar. 8. Emil Coliu (1909-1939), istoric, specialist în arheologie și cronicar literar. 9. Gr. T. Popa (1892-1949), anatomist, publicist și codirector al revistei Însemnări ieșene, alături de M. Sadoveanu și
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
Ar trebui să fie în biblioteca Mănăstirii Văratec, unde se păstrează toate manuscrisele, scrisorile, iconografia și cărțile maicii Irina Lecca, care a fost apreciată de înalți ierarhi, scriitori și cărturari români și străini. 6. Ecaterina Săndulescu (1904-1988), poetă, prozatoare și memorialistă. A publicat, în colaborare cu Mărgărita Miller-Verghy, Evoluția scrisului feminin în România. [Prefață de E. Lovinescu]. București, „Bucovina”, 1935, 496 pagini + Erată, în care Irina Lecca nu a fost inclusă.
O prozatoare necunoscută – Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3698_a_5023]
-
NANDRIȘ-CUDLA, Anița (1904, Mahala-Cernăuți - 30.VII.1986, Mahala-Cernăuți), memorialistă. Este fiica Mariei (n. Lazăr) și a lui Dumitru Nandriș și soră cu slavistul Grigore Nandriș. A urmat școala primară în satul natal. În 1941, fără să fie judecată, este deportată în Siberia, dincolo de Cercul Polar, împreună cu cei trei copii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288350_a_289679]
-
SĂNDULESCU, Ecaterina (11.X.1904, Movilița, j. Vrancea - 24.VIII.1988), poetă, prozatoare și memorialistă. Urmează Liceul „Unirea” din Focșani, unde îl are ca profesor pe I. M. Rașcu, și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1925. Funcționează ca profesoară la diverse licee din Râmnicu Sărat, Craiova, Sibiu (unde revine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
, Cornelia (22.III.1921, București - 18.IV.2005, București), editor și memorialistă. Este fiica Ecaterinei și a lui Gheorghe Ene Filipescu, membru de frunte al Partidului Social Democrat, arestat la începutul anilor ’50, mort în închisoare. P. este absolventă a Facultății de Litere și Filosofie din București (1948), cu specializarea istoria artei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288817_a_290146]
-
, (pseudonim al Elenei Ghica; 3.II.1828, București - 17.XI.1888, Florența, Italia), memorialistă și publicistă. Este fiica Catincăi (n. Facca) și a banului Mihalache Ghica. Se află până în anul 1842 în Țara Românească, unde învață carte cu grecul Papadopolo, care va deveni profesor la Universitatea din Atena. Locuiește o vreme cu familia la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]
-
regală, de portretul regelui Carol I și al soției sale, Carmen Sylva, sau de rememorarea durerii intense provocate de eșecul căsătoriei cu prințul Ferdinand, răzbate o atitudine morală fără fisură și se conturează o inteligență sufletească exemplară. De altfel, talentul memorialistei este superior chiar aceluia de poetă, care în decursul timpului a suferit o oarecare temperare. Era o natură sociabilă, veselă, optimistă. Cucerea îndată simpatia oamenilor prin felul ei deschis, prin scânteierea spiritului ei ingenios, dar toate devotamentele pe care le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
lăsând impresia că sunt rostite chiar de copii. Unele cărți sunt însoțite de ilustrații grațioase, viu colorate, care narează imagistic episoadele descoperirii și înțelegerii lumii, într-o manieră fabulatorie copilărească. În timpul din urmă, O. s-a înfățișat cititorilor și ca memorialistă, cu Declarație de avere (2002), volum care, fără să revoluționeze în vreun fel tehnicile și miza autoficțiunii, este unul de amintiri în sensul curent al termenului, selectiv, autentic, cu o dozare echilibrată între informație, afectivitate și comentariu, fără exces de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288525_a_289854]
-
nemijlocit împrejurări și evenimente, a cunoscut atmosfera vieții culturale din deceniile postbelice, a întâlnit numeroase personalități, precum G. Bacovia, Tudor Arghezi, Nichifor Crainic, Petru Dumitriu, Paul Anghel, Marin Preda, Marin Sorescu ori ca Maria Tănase, Malvina Urșianu, Lucian Pintilie ș.a. Memorialista și-a constituit o „avere” lăuntrică, pe care înțelege să o mărturisească, de unde și titlul cărții. Caracteristice îi sunt darul de a selecta ceea ce contează din sfera banalului și, pe de altă parte, percepția, viziunea morală (de regulă nu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288525_a_289854]
-
Prin comentariile critice sagace, prin luciditatea și demnitatea intelectuală a autoarei lor, ca și prin contribuția sa semnificativă la perpetuarea axiologică a creației în limba română în condiții potrivnice, L. rămâne una dintre figurile marcante ale vieții intelectuale românești contemporane. Memorialistă în La apa Vavilonului (I-II, 1999-2001) și diaristă în Jurnal (I-III, 2002-2003), L. oferă, ca și Virgil Ierunca în Trecut-au anii..., mărturii de prim ordin, energic subiective, dar de neînlocuit, asupra destinului propriu și asupra destinului intelectualilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
Orgoliul de clasă și privilegiile materiale primează asupra afectelor. Depoziția Titinei, șefa personalului de la moșie, va fi înregistrată după două decenii, ea aflându-se la momentul respectiv într-un azil de bătrâni. Mâna dreaptă a lui Domnu, Titina este o memorialistă fixată la stadiul fericirii alături de acesta. Ceea ce nu exclude observații pertinente legate de faza coborâtoare a vieții lui Francisco, deja părăsit de Isabel (slăbiciune fizică, labilitate, panica solitudinii). Cu toate acestea, Domnu va fi pentru ea omul providențial, sub puterea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Teșu Solomovici, istoric evreu de mare autoritate, În studiul „Mareșalul Ion Antonescu” scrie: „România se situează În rândul acelor puține țări europene invadate de armatele lui Hitler care nu a consimțit să predea cetățenii evrei din România să fie exterminați”. Memorialista G. Polty deportată din București În lagărul din Transnistria mărturisește În volumul „Evrei treceți Nistrul” că din cei circa 200 evrei din lotul de deportați din București, la Întoarcere au lipsit 6, cu motive justificate. Avocatul Iosub Seleanu din Iași
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
, Aglae (22.X.1866, Vaslui - 28.III.1941, Iași), memorialistă. Viitoarea mare tragediană s-a născut într-o familie de condiție modestă. Mama, Ecaterina, era casnică, iar tatăl, Constantin Theodoru, lucra ca intendent de spital. P. urmează clasele primare la Vaslui, fiind dată apoi la un pension particular. Curând, din pricina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
Amintiri din teatru (1922) se încarcă pe parcurs de accentele unei deprimări provenite dintr-un șir de nemulțumiri și frustrări. Replierea în amintire are o funcție consolatoare, atenuând senzația de oboseală și sentimentul de zădărnicie pe care i-l provoacă memorialistei „zilele reci și întunecoase din prezent”. Când nu se lasă biruită de melancolie, P. retrăiește cu un viu simțământ serile când evolua, sub luminile rampei, în compania unor colegi de neuitat. Portretistica - se rețin figurile unor Mihail Galino, N. Luchian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
solidară cu stânga antifascistă, la acceptarea realismului socialist, iar de aici la marea deziluzie. Narațiunea, structurată ca o rememorare autobiografică, urmărește însă și criza de identitate a școlăriței, care se descoperă refuzată din motive etnice de colege și de profesoare. Memorialista își amintește de spaima părinților la încheierea pactului german cu Moscova, apoi de pogromul din Calea Văcărești. Mai multă pregnanță au chipurile de femei, tatăl fiind mai puțin izbutit ca personaj. Volumul următor, Punctele mele cardinale (1994), cuprinde atât versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
, Agatha (8.III.1895, Mizil - 12.X.1981, București), poetă și memorialistă. Este al cincilea și ultimul copil al Mariei (n. Atanasiu) și al lui Șerban Grigorescu, comerciant. După absolvirea școlii primare în orașul natal, își continuă studiile la Institutul de Educație Integrală din București, pe care îl părăsește în 1915, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
sau parafrazări de aserțiuni memorabile. „Jurnalul” devine o combinație de reportaj și eseu, modalitate prozastică obișnuită în literatura modernă. Odată cu situații din redacția „României libere”, din secția de corectură a Tipografiei „13 Decembrie” și din medii cunoscute în exercițiul profesiei, memorialista resuscită aspecte de viață familială, dă contur unor siluete: fiul său, Dana Dumitriu, Gabriela Adameșteanu, Radu Petrescu și alți prieteni din lumea literelor. SCRIERI: Balada celor rău iubiți, București, 1973; Mai multe inele, București, 1979; Muntele de pietate, București, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
negociere, prin intermediari. În cele din urmă, ei ajung la un compromis: Guillaume se căsătorește cu Efrosina, își consolidează poziția diplomatică, iar onoarea casei regale rămâne nepătată. Puțin cunoscută până astăzi, povestea a mai fost relatată, cu unele inexactități, de memorialista Sabina Cantacuzino și de Robert Scheffer. Nici unul dintre cei doi însă nu o cunoștea direct, ci doar din ecourile pe care pare să le fi avut întâmplarea în epocă. Memorialista Sabina Cantacuzino, fiica lui Ion C. Brătianu, care era prim-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
astăzi, povestea a mai fost relatată, cu unele inexactități, de memorialista Sabina Cantacuzino și de Robert Scheffer. Nici unul dintre cei doi însă nu o cunoștea direct, ci doar din ecourile pe care pare să le fi avut întâmplarea în epocă. Memorialista Sabina Cantacuzino, fiica lui Ion C. Brătianu, care era prim-ministru în acea perioadă, relatează și ea, pe scurt, cele întâmplate: „Tot printre neplăcerile pricinuite de naiva ei încredere (a reginei Elisabeta, soția regelui Carol I) fu și așa-zisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
p. 294), post pe care l-a ocupat până în octombrie 1886, când a fost numit ambasador la Constantinopol. În 1884 a devenit membru de onoare al Academiei Române. A fost în relații foarte bune cu Ion C. Brătianu, a cărui fiică, memorialista Sabina Cantacuzino, scria despre el: „Era un colos, cu părul și barba albe, un selfmademan, căci, fiu natural al prințului Czartoryski, moștenise de la tatăl său teama de ruși, dar avusese multă greutate să-și facă drumul în diplomație. Ba mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
din jurnal, regele avea să mai adauge, în memoriile sale: „Noul ministru plenipotențiar rus este un om de lume și bine educat; soția sa este fiica proaspăt numitului ministru de finanțe Abasa” (Aus dem Leben König Karls..., IV, p. 376). Memorialista Sabina Cantacuzino avea să scrie despre el că este „un om civilizat și cam șters, foarte bogat, de relațiuni plăcute, cu o soție nervoasă și fantască până la exces” (Sabina Cantacuzino, op. cit., p. 102). Uruzov a rămas în postul de la București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
care l-au făcut să stea în închisori 36 de ani din cei 76 pe care i-a trăit, au inspirat sindicalismul revoluționar de la sfârșitul secolului al XIX-lea. BOIGNE, CHARLOTTE LOUISE ADÉLAÏDE D’OSMOND, contesă de ăVersailles, 1781-Paris, 1866). Memorialistă. Crescută la Curtea din Versailles, a fost dusă în emigrație de familia ei ă1792) și a trăit la Curtea din Napoli, unde a fost în relații apropiate cu Marie-Amélie, soția lui Ludovic Filip, viitorul rege al Franței între 1830 și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
autor a numeroase eseuri politice și filozofice, articole și studii de critică literară, printre care Abélard ă1844), Despre filozofia germană ă1845). Postum i-au apărut și două drame istorice. -RÉMUSAT, CLAIRE ÉLISABETH GRAVIER DE VERGENNES, contesă de ăParis, 1780-Paris, 1821). Memorialistă. În afara unui Eseu asupra educației femeilor și a unei culegeri de Scrisori, este autoarea unor Memorii ăpublicate postum, 1879 -1880), document plin de farmec asupra vieții și moravurilor din timpul Consulatului și al Imperiului. -RIVAROL, ANTOINE, conte de ăBagnols-sur-Cèze, 1753-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
patriarhul Justinian, consimțea să-l pensioneze în mod arbitrar, la comandă politică, pe încă tânărul prelat Nicolae Popovici, episcop al Oradei (vezi Arhiva Serviciului Român de Informații, fond D, dosar 2488, ff. 119-120), suspectat de atitudini „naționaliste” și „proamericane”. Potrivit memorialistei, pe Dumitru Stăniloae îl lega o prietenie trainică de episcopul Nicolae Popovici, „un caracter integru și de mare curaj, pe care mai târziu unii și alții l-au ponegrit pe nedrept” (p. 40). „De la început - susține autoarea -, el [patriarhul Justinian
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]