177 matches
-
formarea unui nou partid. Facțiunea menșevicilor s-a scindat mai apoi în 1914, odată cu începerea războiului. Cei mai mulți menșevici s-au opus războiului, dar aripa minoritară de dreapta l-a sprijinit din rațiuni de "apărare națională". După revoluția din 1917, cei mai mulți menșevici au sprijinit efortul de război sub pretextul "apărării revoluției". Aripa de stânga a partidului, condusă de Martov, și care avea o influență din ce în ce mai mare, a criticat puternic această poziție și se arăta înspăimântată de decizia partidului de a participa la
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
ai meșevicilor au trecut de partea bolșevicilor, la fel ca Alexandra Kollontai și Lev Troțki, împreună cu grupul lui de sprijinitori. Această sciziune a scăzut popularitatea partidului, ei primind mai puțin de 3% din voturi, comparabil cu cele 20% ale bolșevicilor. Menșevicii de dreapta au sprijinit acțiunile dreptei burgheze împotriva bolșevicilor, în timp ce menșevicii de stânga (majoritari în partid în acel moment) l-au sprijinit pe Lenin în Războiul civil rus care izbucnise. Totuși, facțiunea menșevică de stânga a lui Martov a refuzat
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
Kollontai și Lev Troțki, împreună cu grupul lui de sprijinitori. Această sciziune a scăzut popularitatea partidului, ei primind mai puțin de 3% din voturi, comparabil cu cele 20% ale bolșevicilor. Menșevicii de dreapta au sprijinit acțiunile dreptei burgheze împotriva bolșevicilor, în timp ce menșevicii de stânga (majoritari în partid în acel moment) l-au sprijinit pe Lenin în Războiul civil rus care izbucnise. Totuși, facțiunea menșevică de stânga a lui Martov a refuzat să rupă legăturile cu aripa de dreapta, iar rezultatul a fost
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
dreapta, iar rezultatul a fost acela că presa lor era uneori cenzurată sau oprită de la publicare și putea să apară cu intermitență. Menșevismul a fost declarat în cele din urmă ilegal după Rebeliunea din Kronstadt din 1921. Un număr de menșevici de frunte au emigrat de atunci. Martov, grav bolnav, a emigrat în Germania, unde a și murit de altfel în 1932. Înainte de a muri, a fondat ziarul "Mesagerul Socialist" cu fonduri date de vechiul său camarad, Lenin. "Mesagerul Socialist" s-
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
de atunci. Martov, grav bolnav, a emigrat în Germania, unde a și murit de altfel în 1932. Înainte de a muri, a fondat ziarul "Mesagerul Socialist" cu fonduri date de vechiul său camarad, Lenin. "Mesagerul Socialist" s-a mutat împreună cu centrul menșevic din Berlin în Paris în 1933, mai apoi la New York în 1939, unde a continuat să fie publicat până pe la sfârșitul anilor șaptezeci.
Menșevic () [Corola-website/Science/298416_a_299745]
-
Georgiei de 69.700 km²), și avea o populație de 2,5 milioane de locuitori. Capitala Georgiei era orașul Tbilisi, iar limba oficială era georgiana. Proclamată la 26 mai 1918, după destrămarea Federației Transcaucaziene, ea a fost condusă de partidul menșevic, de orientare social-democrată. Confruntat cu permanente probleme interne și externe, tânărul stat nu a reușit să reziste invaziei Armatei Roșii din Rusia Sovietică, și s-a prăbușit în februarie și martie 1921, devenind republică sovietică. După Revoluția din Februarie 1917
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
devenind republică sovietică. După Revoluția din Februarie 1917 și după prăbușirea administrației țariste în Caucaz, puterea a fost deținută de Comisia Specială Transcaucaziană ("Ozakom", prescurtare de la "Osobîi Zakavkazskii Komitet") al Guvernului Provizoriu. Toate sovietele din Georgia erau controlate ferm de către menșevici, care au urmat exemplul Sovietului Petrograd și au susținut Guvernul Provizoriu. Lovitura de stat din Octombrie a schimbat drastic situația. Sovietele caucaziene au refuzat să recunoască regimul lui Lenin. Amenințarea soldaților dezertori bolșevici din fosta armată a Caucazului, din ce în ce mai mulți
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
altor intelectuali de la sfârșitul secolului al XIX-lea, au insistat pentru independența națională. O mișcare culturală națională a fost întărită și mai mult prin restaurarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Georgiene (12 martie 1917) și prin înființarea unei universități în Tbilisi (1918). Menșevicii georgieni, însă, priveau independența față de Rusia ca prim pas împotriva revoluției bolșevice și considerau apelurile pentru independența Georgiei șovine și separatiste. Uniunea Transcaucazului a fost, însă, de scurtă durată. Subminată de tensiunile interne crescânde și de presiunea din partea imperiilor German
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
guvern, care a trebuit să se ocupe de răscoalele țărănești, instigate de activiștii bolșevici locali și susținute de Rusia, agravate în cazul în care erau implicate minorități etnice cum ar fi abhazii și oseții. Reforma agrară a ajutat, însă, guvernul menșevic și în țară s-a stabilit un regim democratic multipartid, spre deosebire de dictatura proletariatului înființată de bolșevici în Rusia. În 1919, s-au implementat reformele sistemului judiciar și s-a acordat autonomie locală. Abhazia a devenit regiune autonomă. Problemele etnice au
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
reformele sistemului judiciar și s-a acordat autonomie locală. Abhazia a devenit regiune autonomă. Problemele etnice au rămas, însă, serioase, mai ales cele ale oseților cum s-a întâmplat în mai 1920. Unii contemporani au observat și curente naționaliste între menșevici. Anul 1920 a fost marcat de creșterea amenințării din partea Rusiei Sovietice. Odată cu înfrângerea albilor și cu avansul Armatei Roșii spre frontiera Caucazului, situația din jurul Georgiei a devenit extrem de tensionată. În ianuarie, conducerea sovietică a oferit Georgiei, Armeniei și Azerbaidjanului o
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
Revoluției din 1905. Datorită implicării în mișcarea revoluționară, a fost obligat să fugă din țară. În următorii 13 ani, Gheorghi a trăit în exil în Europa Occidentală, în orașe precum Londra, Paris sau Berlin. În timpul exilului s-a alăturat facțiunii menșevicilor din cadrul Partidului Social-Democrat al Muncii. În perioada în care a locuit în Berlin, Cicerin a urmat un tratament medical, sperând că își poate vindeca homosexualitatea . Odată cu izbucnirea luptelor primei conflagrații mondiale, Cicerin a adoptat o poziție antirăzboinică, care l-a
Gheorghi Cicerin () [Corola-website/Science/326487_a_327816]
-
Europa și publică ziarul "Iskra" (Scânteia) și diferite articole și cărți legate de mișcarea revoluționară. Lenin a fost un personaj activ în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), iar din 1903 a condus fracțiunea bolșevică după ruptura cu menșevicii, ruptură care a fost inspirată, cel puțin parțial, de pamfletul său "Ce este de făcut?". În 1906 a fost ales în prezidiul PSDMR. În 1907 s-a mutat în Finlanda din motive de siguranță. A continuat să călătorească în Europa
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
echipă condusă de Stalin. Controlul asupra acestui fond special, la care Lenin n-a renunțat nici în timpul exilului și nici după victoria revoluției bolșevice, a fost unul dintre merele discordiei care a împiedicat încercările timide de reunificare a bolșevicilor și menșevicilor. La 8 noiembrie 1917 Lenin a fost ales Președinte al Consiliului Comisarilor Poporului de către Congresul Sovietului Rus. În fața amenințării invaziei germane, Lenin a fost de părere că Rusia trebuie să semneze imediat un tratat de pace. Alți lideri veterani bolșevici
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
a fost stabilită în orașul Baku (atunci capitala statului independent azer). Comuna, condusă de Stepan Gevorgi Șahumian, a existat până pe 26 iulie 1918, când bolșevicii au fost alungași de la putere de o coaliție a dașnakilor, Eserilor de Dreapta și a menșevicilor. După ce au pierdut puterea, comisarii din Baku au încercat să părăsească regiunea, dar au fost capturați de autoritățile Dictaturii Centrocaspice și au fost întemnițați. Istoriografia sovietică afirmă că, pe 14 septembrie 1918, în timpul Bătăliei de la Baku, soldații Armatei Roșii au
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
respingă o forță otomană net superioară, dar tentativa de contraatac de la Gandja, unde se afla statul major al Armatei Otomane a Islamului, a fost respinsă de turci. Acesta a fost momentul ales de Federația Revoluționară Armeană, Eserii de Dreapta și menșevici să înceapă negocierile cu generalul britanic Dunsterville, comandantul trupelor Regatului Unit din Persia. Britanicii au fost rugați să intre în Baku, pe care să-l apere de un al doilea atac otoman. Bolșevicii și aliații lor de stânga s-au
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
editorul și directorul ziarului "Iskra" "Scânteia" al Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia. A participat la Congresul al doilea al PSDMR ținut la Londra în vara anului 1903 iar, în disputa internă care a divizat partidul, a luat partea menșevicilor împotriva lui Lenin. Deși atașamentul față de ideile menșevice a fost de scurtă durată, proastele relații cu Lenin au durat următorii 14 ani. În 1905 el s-a reîntors în Rusia împreună cu Parvus. El a fost ales președinte al Sovietului deputaților
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
devenise între timp necontrolabil. Pentru a-i fi Legiunii Cehoslovace asigurată trecerea și pentru a fi securizată zona critică a tunelurilor din jurul lacului Baikal, la 16 ianuarie 1920 doi ofițeri cehi l-au predat pe Kolceak autorităților locale compuse din menșevici și socialist-revoluționari, afirmând că acestea sunt ordinele lui Janin. Împrejurările predării amiralului au fost însă de așa natură, încât din punct de vedere militar garda cehoslovacă a fost depășită ca forță de cea locală. Aflat la depărtare și fără posibilitate
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
un membru al facțiunii bolșevicilor din Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), partidul marxist condus de Vladimir Ilici Lenin, care a preluat puterea în Rusia în 1917, pe timpul Revoluției din Octombrie. Cealaltă facțiune a PSDMR s-a numit menșevici, derivat din cuvântul "minoritate". Ruptura dintre cele două facțiuni a apărut la al doilea Congres al Partidului, în 1903. La scurtă vreme după preluarea puterii în urma revoluției ruse din 1917, bolșevicii și-au schimbat numele în "Partidul Comunist din toată
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
un vot la congres în problema compoziției comitetului redacțional al ziarului "Iskra" ("Scânteia"). Prin cuvântul "bolșevic", care își avea originea în procedura votului, a început să se înțeleagă mai apoi cei care voiau "mai mult", care erau mai radicali decât "menșevicii", care voiau "mai puțin". Acestea erau înțelesurile termenilor, așa cum au fost ele în mod general percepute peste graniță. În engleză, spre exemplu, pentru o perioadă de timp "bolșevic" a fost tradus ca "maximalist" iar "menșevic" ca "minimalist". Cele două facțiuni
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
care erau mai radicali decât "menșevicii", care voiau "mai puțin". Acestea erau înțelesurile termenilor, așa cum au fost ele în mod general percepute peste graniță. În engleză, spre exemplu, pentru o perioadă de timp "bolșevic" a fost tradus ca "maximalist" iar "menșevic" ca "minimalist". Cele două facțiuni ale PSDMR-ului au încercat să se reunifice în 1907 și au întreținut câțiva ani iluzia ca erau o organizație politică unită. Facțiunile s-au separat definitiv în 1912, când bolșevicii au eșuat în încercarea
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
partidului în o ierarhie puternic centralizată care avea ca scop răsturnarea regimului țarist și cucerirea puterii. Cu toate că ei nu erau un corp complet monolitic, erau caracterizați printr-o supunere rigidă la conducerea comitetului central, bazată pe noțiunea de centralism democratic. Menșevicii erau în favoarea unei politici de cadre mai deschisă și au adoptat ideea cooperării cu alte grupuri socialiste și chiar unele nesocialiste din Rusia. Bolșevicii refuzau în general să coopereze cu partidele liberale sau radicale și chiar cu alte organizații socialiste
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
nesocialiste din Rusia. Bolșevicii refuzau în general să coopereze cu partidele liberale sau radicale și chiar cu alte organizații socialiste (pe care le etichetau drept burgheze), deși, uneori, Lenin a făcut alianțe tactice Lev Troțki a fost mai întâi un menșevic în 1903, dar a devenit în curând un independent și nu a fost membru al nici unei facțiuni până în 1917, când s-a înrolat în tabăra lui Lenin, devenind un bolșevic după Revoluția din Februarie, când a ajuns să creadă că
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
conflict. Revoluția din Februarie 1917 a izbucnit când țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a încercat să dizolve Duma. Corpul legiuitor s-a opus și a proclamat un guvern provizoriu. Țarul a abdicat lăsând guvernul provizoriu la putere. În vreme ce menșevicii și alți socialiști moderați erau de părere că Rusia trebuia să meargă pe calea democrației parlamentare, bolșevicii doreau un partid unic, o dictatură a proletariatului și credeau că în Rusia ar putea apare scânteia care ar conduce Europa la o
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
opus acestei linii în articolul Tezele din Aprilie și bolșevicii au devenit opozanți ai guvernului, lansând lozinca "Pâine, pace și țara", cu care încercau să câștige de partea lor clasa muncitorilor de la orașe, soldații și populația țărănească extrem de numeroasă. Unii menșevici radicali precum Lev Troțki s-au alăturat bolșevicilor acum. Și Stalin și-a schimbat poziția și a hotărât să-l sprijine pe Lenin. Pe 19 iulie, guvernul lui Kerensky a ordonat arestarea liderilor bolșevici . Lenin a scăpat de sub urmărire, s-
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]
-
nu atace, acestea din urmă au depus armele, rebeliunea a eșuat iar Kornilov a fost arestat. În această perioadă s-a dezvoltat o situație caracterizată prin dualitatea puterii. În timp ce legislativul și guvernul provizoriu erau controlate de Kerensky în alianță cu menșevicii și Partidul Socialist Revoluționar, "consiliile muncitorilor și soldaților", sovietele își întăreau influența sub conducerea bolșevicilor. Pe 10 octombrie, Comitetul Central bolșevic a înființat un birou politic mai mic, Politburo, care să conducă treburile partidului ținând seama de nevoia în creștere
Bolșevic () [Corola-website/Science/298228_a_299557]