76 matches
-
Viața lui Cuza Vodă (1869), Poezii din tinerețe nepublicate încă (1869), epopeea Traianida (1869 și o nouă versiune în 1870). Bolnav, trăind în mizerie, revenea tardiv, depășit de timp și neluat în seamă de contemporani, asupra idealurilor generației sale în Menadele (1870), Plângerile României (1870). A locuit o vreme la Al. Zanne, apoi a fost internat la ospiciul Pantelimon, unde a și murit. Mai puțin talentat decât contemporanii Gr. Alexandrescu și V. Alecsandri, B. poetul este mai caracteristic pentru vremea sa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
Poezii din tinerețe nepublicate încă, București, 1869; Traianida, București, 1870; Viața și faptele lui Ștefan Vodă cel Mare, București, 1870; Viața și faptele lui Mihai Viteazul, București, 1870; Cleopatra, regina Egiptului, București, 1870; Cuza Vodă și oamenii săi, București, 1870; Menadele, București, 1870; Plângerile României, București, 1870; Poezii, I-II, pref. G. Sion, București, 1870; ed. București, 1877; Poezii, Vălenii de Munte, 1908; Proză, îngr. și pref. P.V. Haneș, București, 1915; Călătorii, I, îngr. și pref. P.V. Haneș, București, 1915; Legende
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
nuanțele alaiului de semne ce însoțesc și personalizează această istorie. Ce mi s-a părut într-adevăr nou ca tip de abordare și ca sursă de problematizări, este tocmai faptul că Dionissos, simbolul unei masculinități puternice, cîntată orgiastic de bachante (menadele sau “furioasele”) apare ca un scelerat, ca un debil fizic, aproape neputincios. E deja altă imagine decît aceea, cunoscută, de efeminat și firav la trup, copilul lui Zeus cu muritoarea Semele, adăpostit de furia zeiței Hera în casa regelui Athamas
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
în chiar semnele acelea uscate/ nici eu vreodată nu am putut-o citi”. *** Respectînd termenii mitologici ai acestor note, mă întreb: cine este subiectul liric al lui Ion Mureșan, un satyr convertit la orfism sau un Orfeu ce acceptă grațiile menadelor? Și una, și alta, aș zice. Imaginarul său se constituie pe ruinele unor religii ale căror sensuri mîntuitoare au fost preluate, ca prin hazard, de spiritul poetic. Originaritatea dionysiac-orfică a subiectului liric se recunoaște în poemele lui Ion Mureșan. Acesta
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
limite conținutul unor ,bestialități mitologice". Complexat și pervers, el însuși devine un Oedip sadic și revendicativ. Imitația grotescă se produce într-o halucinantă hiperbolizare a ororii, urmată inevitabil de reacția violentă a femeilor răsculate, care întruchipează ultimul mit, acela al menadelor, și încheie epilogul epocii eroice. Întreaga lume a mitului se prăbușește odată cu invazia misterioșilor Oameni ai Mării care poartă pe cap coarne de cerb. Înarmați cu topoare și lăncii, ei devastează insulele Cipru, Rodos, Lesbos, Creta, apoi Argosul, Corintul și
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
De altfel, regizorul cochetează cu ideea de a-i contura un profil martirologic în afara ortodoxiei sexuale, cu Seligman pe post de mistagog, filosof asexuat, trăind într-o pustnicie a unei senine abstinențe. Întâlnirea este revelatoare, una nietzscheană, a antipozilor, dionisiaca menadă în călduri și apolinicul sacerdot trăind aproape monastic în recluziunea artei și a științelor exacte. Întorcându-ne la discursul politic sforăitor al lui Joe ca un pocnet de dop în biserică, el lasă un gust amar pentru ieftinătatea procedeului și
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
ușă afară. Fetița însă nu plecă, ci se așeză frumos la masă, în fața bunicului ei. “Și ce mai e pe la țară? Ce mai face mămica?” îl întrebă Eleonora, aducându-i o mică gustare. Stelian sorbi mai întâi din cana cu menado, cu aerul că nu era grăbit. Situația nu e prea trandafirie”, o informă el. “Pe vărășteni îi așteaptă zile grele și ei simt bine lucrul ăsta... Peste câțiva ani n-o să mai aibă nimeni o palmă de pământ... Așa că mă
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
veșnic la pîndă", sunt implacabile, iar apele mării, în loc să repete scena biblică a despicării lor, în vederea exodului izbăvitor, ,au făcut pîrtie/ să treacă moartea/ și pe celălalt mal" (mazuzah). Aproape fiecare poem al Corneliei Maria Savu din primul ciclu (o menadă închisă în lift) este eseistic și metaliterar, în sensul că ia în discuție ficțiunea literară și rostul ei: ,oricum poezia e-o moarte onorifică" (o moarte onorifică), ,unde-ți stă capul îți vor sta/ mîine poemele" (alonzafan II), ,arsă cu
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
a doua grădină neîngrijită, plină de buruieni „bălării”, este semnul sudorii și veninului Cerberului, este o aluzie la legenda ieșirii, răpirii Cerberului de către Hercule și a aparitiei plantelor veninoase ca urmare. Cele trei-patru fete, evreica, grecoaica, țiganca și nemțoaica, sunt Menadele, care în urma neghicirii, nedescifrării probei inițiatice aparent eșuate, dănțuiesc într-o horă amețitoare. Acest dans și încercarea eșuată de a-i îndepărta gândul de la marea iubire, Hildegard-Euridice, reprezintă sfâșierea, sfârtecarea Menadelor, a Bacantelor a lui Orfeu, mijlocul de a se
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Cele trei-patru fete, evreica, grecoaica, țiganca și nemțoaica, sunt Menadele, care în urma neghicirii, nedescifrării probei inițiatice aparent eșuate, dănțuiesc într-o horă amețitoare. Acest dans și încercarea eșuată de a-i îndepărta gândul de la marea iubire, Hildegard-Euridice, reprezintă sfâșierea, sfârtecarea Menadelor, a Bacantelor a lui Orfeu, mijlocul de a se reîntregi, de a reveni la întregul Iubirii esențiale. Prin dans, Gavrilescu-Orfeu moare, este deființat, se desființează, devine; un semn al acestei deveniri este somnul, Hypnosul ce îl cuprinde și transformarea îmbrăcămintei
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
este deființat, se desființează, devine; un semn al acestei deveniri este somnul, Hypnosul ce îl cuprinde și transformarea îmbrăcămintei sale, adică o devenire în formă, o devenire în aparență, o adaptare la tărâmul exotic și la sacrul latent. Prin muzică, Menadele dispar, se îmblânzesc, devin controlabile, dar tărâmul lui Dionis devine ceea ce Vergilius spunea „o pesteră mare cu o sută de uși, spre care duc o sută de drumuri largi și de unde se rostogolesc tot atâtea glasuri”(cf. Vergilius, op.cit.), răspunsurile
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
în Senat. — Uite-o, i-am zis, arătându-i o bacantă cu păr de Meduză ce se ondula singură printre dansatorii de pe ringul noului bar trendy din Cartierul European, unde eșuaserăm, Le Goupil en Chaleur. Zvâcnind din șolduri pe ring, menada ne privea, și amândoi am ridicat paharul spre ea, rânjind. A venit direct, traversând mulțimea stroboscopică într-o impecabilă linie dreaptă, ca o viespe nocturnă. — Vă uitați la mine, zice, pronunțând cu accentul ăla italian care te mișcă în șale
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
numărând și croind statistici, am ajuns la concluzia că angelicul (mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la feminitatea matern ocrotitoare și fuge ca dracul de tămâie de amazoane și menade. Când nu fuge, sucombă sub virilitatea lor arghirofilă și narcisiacă. Abia câteva soațe încărcate negativ - Veturia Goga, Fanny Rebreanu, Elena Preda - și un alai de soții mântuitoare: Gerda Barbilian, Tinca Arghezi, Profira Sadoveanu, Lilly Teodoreanu, Aurora Cornu, Maria (Grant) Rosetti
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
într-un loc care, departe de toate neînțelesurile și contradicțiile, îmi aparținea numai mie. În fața mea se aflau imprimați pe hârtie și foarte departe, în trecut, oameni, animale, copaci și râuri pe care puteam să le privesc până ce căpătau viață, menadele începeau să danseze și luptătorii să lupte; ascultam vântul în crengi și marea lovindu-se de stânci, ceea ce nu era decât un contur pe o ceașcă, o ciobire a unui urcior; pentru tot restul după-amiezii am privit reproducerile picturilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vine din cel mai adânc cotlon al vaselor acelora, ca și când ar fi fost umplute cu lumină și dogoare. Trupurile eroilor, acoperite cu platoșe formate din zale ca niște solzi, purtau coifuri, lănci și scuturi, dar bătrânii sileni erau complet goi, menadele petrecărețe, mai mult dezbrăcate; era de-ajuns o privire să simți în mână tulpina florii de agavă și să iei parte la dansul care rupea toate lanțurile, așa cum numai paloșul ar fi fost în stare, paloșul care pătrundea în trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la fel de puțin despre peisajele de pe vasele și ceștile mele cât știam eu despre ce se făcea într-un grajd. De aceea nu văzuseră ei niciodată „ce făceau ăia acolo“, cum bătrânul Silen își înălța flautul peste lâna creață a bărbii, menada își sfâșia cutele drepte și ieșea din rochie, cum lupta Hercule, și frângea cornul unui zeu al râului, dobora mistrețul, învingea uriașii și din priveliștea pozelor de pe vase rămâneam cu un gust care mă făcea să bănuiesc că ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care el trebuie apărat de alții, pentru că singur nu e în stare. Regina, în schimb, poate orice, înzecit, pentru că are, ca femeie dotată cu puteri pe care virilitatea bărbatului nu le are, resursele obscure ale feminității în dezlănțuire, ea este menada jocului, singura care poate fi nebună ca nebunii. Singura care poate mult, pentru că riscă totul. Iar dacă facem inventarul forțelor „puse în joc“, elementul uman este foarte redus: regele și pionii nu sunt decât „pioni“ ținuți la pas. Regina și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
i-a iscat porniri de nebunie. Hecuba se străduiește s-o împiedice pe fata ei să se poarte precum o bakchantă pradă delirului și reia analogia când Casandra țâșnește din cort cu torțe în mâini : năvălește către noi, ca o menadă rătăcită. Corifeul vrea să oprească dansul tinerei iraționale, gata să ajungă în tabăra dușmană : Fiica ta, regină, are mintea rătăcită. Nu poți s-o potolești ? Hecuba ar pune capăt elanului celei cuprinse de o smintită bucurie la gândul însoțirii cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ta, regină, are mintea rătăcită. Nu poți s-o potolești ? Hecuba ar pune capăt elanului celei cuprinse de o smintită bucurie la gândul însoțirii cu Agamemnon : Dă-mi torța, căci tu n-o ții drept, în razna ta înverșunată de menadă. Năpastele nu te-au înțelepțit, copilă, ci stărui în aceeași rătăcire. De altfel, Casandra pare să-și accepte starea anormală când anunță că va ieși din răvășire doar spre a arăta compatrioților că Troia este mai fericită decât Grecia învingătoare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
torțe, Talthybios crede că troienele aprind sălașul dinăuntru și se întreabă dacă ele țin oare, dându-și trupurilor foc, să moară. Mai atentă, Hecuba observă că nu e foc, nu e pojar, ci doar Casandra care se agită ca o menadă. Tânăra înalță flacăra în semn de venerație pentru zeul care va veghea însoțirea ei cu Agamemnon : la nunta mea,/ înalț vâlvătăile torțelor/ ce pâlpâie și strălucesc/ întru cinstirea ta Hymenaios. Hecuba îl invocă pe Hefaistos, purtătorul torței la nunțile oamenilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să eșueze în ultimul moment și acum respingea persoana care putea să o salveze - dacă m-ar fi lăsat. Dar acum venea înspre mine, cu fața plină de sânge, aruncându-ne printre dinții încleștați: —Ieșiți! Ieșiți! Cred că așa arătau menadele. Nu mă puteam mișca. Sebastian a fost cel care m-a salvat, trăgându-mă în spate și târându-mă de-a lungul coridorului. Ieșiți și nu vă mai întoarceți niciodată! Suki țipa ca un disc stricat. Te urăsc! Te urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
odată hidos și a azvârlit cât colo flautul, recuperat îndată de satirul Marsyas. Chipul flautistului aduce mult cu masca lui Gorgo, iar flautul este prin excelență instrumentul transei, al delirului, al posedării. El este asociat „bacantului” lui Dionysos, satirilor și menadelor acestuia, dar și unui bacant de-al lui Hades. Se întâmplă, într-adevăr, ca uneori bacantul lui Dionysos să devină, cum am mai arătat, un veritabil bacant al lui Hades, când mania dionisiacă se transformă și ea în Lussa. Eroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
îndreptarea moravurilor, luată contra vițiului beuturei celui forte răspânditu la popoarele trace. Credem însă că aci este ceva mai mult decât o prohibițiune ; este o reacțiune contra cultului Bacchus-Sabazius, contra orgielor bacchice, în care vinul juca rolul principal [...], în care menadele [...] dănțuiau și cântau învârtind tyrsii lor ca niște lănci, iară preoții beți de vin și de zgomot profetizau (100). Ultima remarcă se referă la informația lui Aristotel, consemnată de Macrobius, conform căreia, „în Tracia, există un templu închi- nat lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, III, 65). în fine, tot un suveran trac, Licurg, „regele tracilor de la Hellespont”, a fost pedepsit de zeul Dionysos cu pierderea minților, fiindcă a interzis supușilor săi celebrarea cultului acestuia. „Licurg le-a atacat pe menade în locul numit Nyseion și le-a ucis pe toate. Dar Dionysos și-a îmbarcat oastea și i-a învins pe traci, într-o luptă aprigă. Pe Licurg l-a prins de viu și, după ce l-a orbit și l-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de glasuri mereu mai tunătoare, Se clatină în tremur al înălțimii tron; Și iat-o, înspumată, sălbateca splendoare. O! nesfârșită hoardă și hohotul sonor! Un viu puhoi coboară colinele Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță al cărei scrum sunteți, În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, În vinul viu și tare al noii sale vieți... Mulțimi prinse-n vâltoarea efluviilor calde O, voi înfiorate noroade, la pămînt! Zdrobiți centura ființei, topiți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]