400 matches
-
se vede, Petru Dumitriu speculează aici, distorsionând sensul, semnificațiile religioase legate de Rafael, care, conform tradiției biblice, este îngerul-călăuză, îngerul păzitor, intermediarul omului în relațiile cu Dumnezeu. Asemenea jocuri esoterice nu puteau trece decât prin mintea unui scriitor prins în menghina totalitară” (în prefața Cronicii de familie, p. 35). O las și eu așa, preț de un paragraf sau două. Până atunci, rezum (pe urmele Martei Petreu) consecințele acestei dintâi prefețe. La finele aceluiași 2009, Françoise Mohr, cea care i-a
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
existențială așijderea suverană: "Strînsoarea gazdei, conducîndu-mi, fără poticniri, pașii, prin desișul petrecerii, din care se dezlipesc, la mici intervale, ca-n benzile sonore ce-nsoțesc imagini din junglă, vaiere și piuituri, hîrșcîieli și foșnete, îmi face bine, e o strînsoare de menghină gata să-mi oprească sîngele deasupra cotului, dar convingătoare în agresivitatea ei, cu atît mai mult cu cît vine de la acest nabab atît de faimos și de răsfățat. În astfel de strînsori, ivite din cînd în cînd în drumurile noastre
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
fil în cuptorul de sticlă./ Ai venit./ Ai văzut." (Apel în sala de disecție). Apelative ironice de tipul "iubire", "dulceață", "îngerașule" sunt, tot astfel, marcaje prin care o realitate sumbră și batjocoritoare semnalizează câte unui personaj ingenuu raportul de forță, menghina istorică în care ar trebui să-și ducă, strivită, existența. Numai că personajele predilecte ale Marianei Marin (poeta etern-adolescentă, refuzând încăpățânată "maturizarea" conformistă; ori Anne Frank, copila găsindu-și sfârșitul în lagărul de la Bergen-Belsen) nu sunt maleabile și bune conductoare
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
îi stârnise curiozitatea”? Această întâlnire neprevăzută poate fi preludiul unui nou eșec, dar, în egală măsură, și o șansă acordată celuilalt neîntrecut meșter în șlefuirea diamantului uman: Fericirea. Oricum, e un semn că nu-i cu putință să ieși din menghina Samsarei. Că inițierea în suferință (sau în fericire) nu se încheie câtă vreme ești viu, nu se încheie, poate, nici dincolo de moarte. Un semn că ciclicitatea (și dialectica) durere-bucurie este nelimitată. Și că decizia nu-ți aparține. Semne, semne, semne
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc. Își împreună apoi mâinile, prinzând-o ca într-o menghină, culegând cu nesaț savoarea vinului împrăștiată în frăgezimea guriței sale dulci, iar cu limba îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o precizie de expert. Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
ținere de minte remarcabilă. Și o continuitate în gândire și acțiune care-ar trebui să-i sperie pe locatarii abulici din Palatul Victoria. Cu atât mai mult cu cât o seamă dintre oamenii noștri de la vârf se află deja în menghina baronesei de fier. Oameni de la vârf - un fel de-a spune. Locul lor predilect e troaca în care mierea și ticăloșia se găsesc în concentrație egală.
Baronesa de fier by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16092_a_17417]
-
un fel de placaj umplut cu mere. Imposibil de tăiat prin nici o metodă. Am încercat și în tavă, am răsturnat-o și pe masă, nimic. Am simțit atunci lipsa unei truse profesionale și complete de scule. Să fi avut o menghină, o cheie franceză, un fierăstrău electric, o drujbă, altfel ar fi arătat lucrurile. Au mâncat puțin din ea cumnată-meu și soțul (băieți fini, educați de mamele lor să nu descurajeze femeia în bucătărie), după care am aruncat-o. A
Fericirea are chipul tău, băi, cratiţo! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19829_a_21154]
-
-mpiedică! De ce, nu prea știe. Neputerea o-nvinge. Îngrozită, strivită de cer, totuși percepe gâfâieli, pași de urmăritor. Și clipele zboară... Năucă, se vede surprinsă... smucită de părul sângeriu în lumina rece a lunii... Un braț îi prinde gâtul în menghină. Totuși, mirarea ei tremură doar asupra mirosului de trabuc aspru care biruie aerul sărat... Identificare inutilă în timp ce gâtu-i trosnește. Sfârșește în valuri, cu ochii deschiși, perisabile smaralde pe pat de alge brune... * -Cum, ați găsit un cutter de trabuc pe
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
le înțelegi îndeajuns tâlcul ascuns! Gândul că rodul muncii de un an al artiștilor de-a dreptul geniali va fi sacrificat fără drept de apel și va dispărea fără urme, mistuit de flăcările nopții lui San Juan strânge inima în menghină. Cu cât e mai mare valoarea grupurilor statuare din lemn și carton presat - unele depășesc un milion de Euro - cu atât mai mare pare să fie entuziasmul localnicilor în așteptarea distrugerii lor din noaptea care întruchipează coșmarul celor mai bravi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
demersurile sale de "agent de influență", nesocotind "rezultatul nociv al unei munci de prelucrare ideologică", pe cît de "nociv", pe atît de, în fond, artificial. Noica nu putea deveni în ruptul capului un național-comunist. Juca un rol și atîta tot. "Menghina morală", prin care era nevoit a trece orice intelectual legionar sub totalitarismul comunist, implica următoarea alegere: "ori renega totul, asumîndu-și statutul de învins pe toate planurile, ori păstra tăcerea cît putea de mult". Dar, Noica nu "a ales să tacă
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
e realizată de țărani. Însă, în presa vremii, a avut grijă să publice numai aceste episoade. În Bijuterii de familie, episodul răscoalei (în descrierea căreia scriitorul preia sugestii din scrierea omonimă a lui Liviu Rebreanu) e gândit ca timp-limită, ca menghină în care deruta și instinctele tenebroase, care mustesc încă din copilărie în imaginarul celor două surori, explodează. În chip ambiguu este prins în retorta Cronicii momentul 1933, anul grevei de la Grivița. Acest fapt nu a trecut nesesizat în comentariile din
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
supuse la presiuni. Sudura cap la cap cu termoplaca: este o metodă de îmbinare tipică rășinilor termoplastice și este caracterizată de simplitatea intrinsecă a operației. Acest tip de sudură cuprinde următoarele faze: - introducerea capetelor de sudură într-un suport cu menghine reglabile; 121 - curățirea și așezarea în același plan a celor două capete cu ajutorul unei freze cu cuțite; - preîncălzirea suprafețelor care vor fi lipite prin compresia către o termoplacă (210°C) teflonată; - extragerea plăcii încălzite și imediata compresie a celor două
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
către o termoplacă (210°C) teflonată; - extragerea plăcii încălzite și imediata compresie a celor două capete; - răcirea în mașină până la circa 60°C; scoaterea din mașină și începerea unei noi suduri. Mașina de sudat este formată dintr-un suport cu menghine mobile care se pot deschide. Placa termostatică are rezistențe înecate și este acoperită cu un strat antiadeziv de teflon pentru a evita lipirea polietilenei încălzite. Procedura de sudare este simplă, dar pentru obținerea de rezultate optime implică respectarea unor reguli
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
de păr are în cap. E clar, n-o să-ți spună niciodată, poți tu să te și tăvălești de ciudă și frustrare. N-o să-ți dezlege misterul chit că-l torturezi. Rânjești absent imaginându-ți cum l-ai strânge în menghină încet, încet, pas cu pas, sinistru, până i-ar da zeama prin piele... Te uiți la el încă o dată, n-ai nici o șansă să-l intimidezi. Fața lui nu exprimă nimic. Absolut nimic. Asta-i bună! Se scarpină în creștet
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
simți pe umăr o mână puternică. O voce i se înfipse în ureche făcând scărița și ciocănelul să se zbârcească bătând în retragere pentru totdeauna. — Gigi! urlă vocea. Extraordinar! Gigi Pătrunjel! Incredibil... Curând, vocea care se termina în nervurile mâinii menghină se întregi cu un corp de bărbat, cam la aceeași vârstă cu Gigi Pătrunjel, cu o figură toată un zâmbet și o pereche de ochelari cu rame de metal galben. Așadar, Manole. Gigi Pătrunjel își reconstrui întregul chip, ajungând cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a avut idei din astea, iar chinul meu a fost groaznic. Durerea știe exact unde să acționeze pentru ca eu să simt tot ceea vrea ea să simt. Viermuiala aceea de oameni ai Babilonului multicolor m-a strâns ca într-o menghină, încă de la intrare. Nu, comparația nu este bună. M-a supt, da, asta este. Am simțit imediat cum orice împotrivire de-a mea ar fi zadarnică - am auzit și eu de Dante și de lăsați orice speranță, voi care intrați
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Clody, ce-am făcut și ce n-am făcut noi de ne chinuim așa unul pe altul? Cum mă ard scrisorile și gândurile tale, mai tare decât focul ăsta care-mi șerpuiește în vatră! Ce să fac, să scap de menghina asta care îmi frânge capul? Luminează-mă tu, care m-ai iubit atâta, ce să fac? Și, ca un posedat, luă mai întâi Jurnalul și apoi scrisorile și le aruncă în flăcări, care mistuiră hârtia de mătase cu lăcomie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
îndreaptă spre un tip de societate în care libertatea omului va dispărea treptat; că actuala civilizație tehnologică este un sistem totalitar care va duce la controlul complet al gîndirii și comportamentului oamenilor. Și că nimeni nu poate scăpa din această menghină dacă consimte să se lase prins în angrenajul societății consumiste. Spuse ca atare, ideile nu sunt noi și nici nu au darul de tulbura pe cineva. Cel mult ar putea fi interpretate ca încă un atac la adresa establishment-ului american
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
Ziua", așa cum, pe vremuri, mă lasau rece bombele cu dejecții aruncate în viața publică de duo-ul Barbu-Vadim. Nu pot, însă, rămâne indiferent la frământarea pe care mi-a împărtășit-o unul dintre editorialiștii ziarului, om de bună-credință, prins în menghina unui război în care nu se simte părtaș. Teza de la care plecam - și anume, că nu toți cei care scriu la ziarele "oligarhilor" servesc orbește intereselor patronilor - e ilustrată și de ceea ce se întâmplă chiar la "Ziua". Rând pe rând
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
Și totuși, întorcându-mă la prima frază a articolului, există, între aparițiile acestei veri, două volume care se află în bune raporturi diplomatice cu semnatarii lor. Mai bune, poate, decât cele - ca să invoc un alt debut semnificativ - dintre Floarea de menghină și Svetlana Cârstean. În 1997, Vivianei Mușa i se tipărea prima carte, Iubirea departelui. Nu am idee pe ce se putea întemeia scrisul unei autoare abia ieșite din adolescență și abia intrate la facultatea de psihologie. Și nici dacă respectiva
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
scoată pe bărbatul ei de sub tulpina grea, dar nu reuși. Se repezi pe poartă cerând ajutorul vecinilor. Cu greu, mai mulți oameni au izbutit să-l elibereze pe Costache Deleanu de sub trunchiul care-i prinsese un picior ca într-o menghină. Vecinul Vasile observă că piciorul stâng era frânt. Cu grijă, oameni buni, îi avertiză el, are piciorul rupt. Să căutăm câteva scândurele să i-l imobilizăm. Nană Marie, dă-ne matale repede niște sfoară mai groasă, avem mare trebuință. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ceea ce bulibașa le explicase pe înțelesul lor. * Lisandru hotărî să părăsească locurile chiar în dimineața următoare, când Vișinel avea să se despartă de familia sa. Toată șatra îl însoți. În fața casei familiei Georgescu, cu întreaga ființă strânsă ca într-o menghină, Vișinel își îmbrățișă mama în mijlocul drumului. Pe tatăl său nu mai apucă. Lisandru o zorea necontenit pe Rafira să urce în căruță și, când aceasta abia se aburcase, fără să se uite în urmă, cu sufletul înveșmântat într-o durere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lumea, pentru fiecare. Nu-i frumos ca, cineva, să și dea propriul exemplu, atunci când în viață survin momente de mare încercare. Dar, dacă, totuși, vin, cum au și venit, n-ai încotro, trebuie să le suporți duritatea, apăsarea, srtângerea de menghină la care te supun. Așa, că, eu, unul, strig, guvernului, căruia i te-ai adresat: nu-l eutanasia! Nici vreun alt ajutor nu-i acorda! Lăsați-l să se descurce singur! Cum, singur și-a făcut-o, cu propria mână
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Naggie nu apăruse Încă, nici doamna Delilah. Pe lîngă toate acestea, se Încălțase cu niște pantofi noi, cu toc Înalt, care o strîngeau și-i făcuseră deja cîteva bătături. CÎnd te strîng pantofii, Întreg trupul e prins ca Într-o menghină, un fel de Înțepenire se instalează În toate membrele, de jos În sus, pînă la respirație, și nici măcar gîndurile nu se mai mișcă În largul lor. Din cauza asta, Christina se simțea izolată de restul lumii, dezorientată și neputincioasă, motiv pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
praf se ridică ca fumul dintr-o locomotivă cu aburi, și mașina dispare printre munții de gunoaie, purtând trupul inert al lui Kawabata. Douăzeci și trei Antoniu plânge ca un copil. O durere insuportabilă Îi prinde capul ca Într-o menghine. E dezorientat și confuz . Maldărele de gunoaie, și craterele de noroi formate de zoaiele pe care locuitorii ghetoului le aruncă zi și noapte, pe unde apucă, În lipsa canalizării, se Întind sfidătoar răspândind miazme ucigătoare și adunând armate Întregi de insecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]