626 matches
-
energia eliberării din acele momente învolburate, antitetic, acesta fiind si mesajul întregului volum, un mesaj pe cât de justițiar pe atât de liric transmis: „golanul din mine dârdâie în zdrențele libertății cu un rucsac de dor în spinare și prea puține merinde pentru foamea de țara.“ (Motto la Obezitatea suficienței de sine) Un registru liric feminin, delicat, de o frumusețe nostalgică regăsim în ultimele două subcapitole, Peregrinaj în alb și Simfonia destinului. Titluri ca De-a baba oarba, Aghiazma din suflet, Zănatul
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
aceea, fiindcă masa e pretenție, și nimic mai mult, când nimeni nu bagă de seamă se mănâncă deseori în tren, fie și o bomboană, sau o ciocolată. Campion e Mihalache Georgescu, din Tren de plăcere, care-și trimite de-acasă merindea pentru excursia la Sinaia, la clasa a III-a, cu soacra, și ajunge să o împartă tot cu ea. Ispita de a mânca pe vapor, din Pastramă trufanda se lasă, știm, cu încurcături mult mai neplăcute. Popa din Art. 214
Mese și mâncăruri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4231_a_5556]
-
trecut prin Moldova folosindu-se “de o căruță cum se uzitează în această țară, așa de mică și ușurică, încât la un pas greu, o poți lua pe umeri. În ea nu poate intra decât o persoană cu salteaua și merindele sale”. Fără îndoială, căruța respectivă trebuie să fi fost un olac, pus la dispoziție. Deși, căruțele propriu zise pentru transport sau mărit cu timpul, olacele au rămas cam aceleași până pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Dimensiunile reduse ale olacelor
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
postul cel mare, ține șapte săptămâni, prin zilele lui subțiri cu soarele încă neputincios în priviri. Oare cât o să mai dezleg acum, izgonirea lui Adam pe pământ? Albastru veșmânt învăluie rugăciunea înghețurilor cuprinse în balans în razele vechilor voivozi fără merinde, și-au pierdut chipul peste fața mea s-a așternut demult soarele și nisipul -. 17Martie 2013 Nevoia de aer Mă cheamă aici la munte, umilit și apăsat de păcat, bat la uși și la ferestre. Cad în genunchi, dragostea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
celor doi, spunînd chiar că ar fi foarte necesară, era Ilinca. S-au opus însă cu atîta tărie Virgil și Vlad, încît biata fată ridică din umeri și porni singură înaintea tuturor. Fiecare mîncase bine acasă și-și luase și merinde din belșug, pentru a evita cu desăvîrșire suferințele din acest punct de vedere. Ora de plecare n-a mai fost 8, ci 7, pentru a avea cît mai mult timp la dispoziție. Drumul pînă la peretele de stîncă n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se vadă cât de tare începuseră să-i tremure. Am venit, porumbelule, să vorbim. Ce v-ați speriat așa? Între timp, ați putea să vă căutați câteva haine ce-or să vă fie de trebuință, de drum. Da, da..., plecăm. Merinde? Da’ de unde! Hrană pentru suflet. Nu stăm mult. Ne așteaptă o călătorie ce vă va fi pe plac. Eu am mai făcut o și știu bine drumul. N-avem cum să ne rătăcim. E drept și e curat ca-n
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
avea la el. Și niciodată nu mai băuse așa o apă limpede și rece. Sf. Petru a scos din desagă o pâine pe care o rupse În trei părți egale. Una i-o dădu negustorului, căci acesta nu-și cumpărase merinde din tîrg, pentru că era zgârcit.Mâncă negustorul; niciodată nu mai mâncase o pâine așa de dulce și aromată. Simți În tot trupul o putere și o mulțumire cum nu se poate descrie. Și porniră iarăși la drum. Din vorbă În
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
recunoaște nimeni. Era ca o scândură. Numai pielea și osul erau de el. Nebărbierit și cu ochii duși în fundul capului, semăna cu o arătare...S-o bărbierit, s-o primenit, s-o îmbrăcat în hainele militare, o luat sacul de merinde și, fără să scoată o vorbă, o ieșit. I-o îmbrățișat pe mătușa Rarița și pe moș Toader, care plângeau de sărea cămeșa de pe ei, și o plecat cu ochii în pământ, fără să întoarcă capul măcar o dată. Da’ de unde
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
caută hrana în fiecare seară cu un fel de emoție. De când a rămas aici, în această peșteră, ea Maria și mama ei au obiceiul să iasă pe înserat și să caute la rădăcina unui gorun, același întotdeauna, o bocceluță cu merinde. Când era foarte mică, nu avea voie să le însoțească pe Maria sau pe mama ei când acestea ieșeau să caute de mâncare. De fiecare dată una dintre ele rămânea cu Sandei și o păzea. Merindea era pusă acolo de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întotdeauna, o bocceluță cu merinde. Când era foarte mică, nu avea voie să le însoțească pe Maria sau pe mama ei când acestea ieșeau să caute de mâncare. De fiecare dată una dintre ele rămânea cu Sandei și o păzea. Merindea era pusă acolo de "oameni buni", dar ele nu aveau voie să se întâlnească cu aceștia deoarece le-ar fi provocat necazuri, și atunci ar fi rămas fără hrană. Au respectat cu sfințenie poruncile maicii starețe, care le spusese că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pună deoparte pentru iarnă mere pădurețe, alune, mure, afine, zmeură. Acestea trebuiau ținute pentru zilele când erau bolnave sau pentru zilele în care gerul îi împiedica pe "oamenii buni" să le aducă de mâncare. Sandei se obișnuise cu acest ritual, merindea adusă de oamenii pe care nu-i văzuse niciodată la față îi prisosea, încât strădaniile ei de a-și completa meniul zilnic se reduceau la o grămăjoară de alune și la una de mere pădurețe. Zmeura, murele, fragii le mânca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ciocnesc de pereții peșterii, urcă în susul firului de apă, un pârâiaș ce se strecoară în peșteră pe la rădăcina unui mesteacăn, mestecenii se întind până sus în povârniș, într-o pădure luminoasă. Peștera, pădurea de mesteceni, pianul, cărțile, cuferele cu haine, merindea pusă spre seară la rădăcina unui copac de săteni, oamenii vin și le aduc de mâncare fără greș atâta vreme cât ele nu se arată la față, atunci, când știau că oamenii vin să le aducă de mâncare ele cântă la pian
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
însuflețit s-a transformat într-o bucată de lemn, ca trupul Mariei, în jurul ei s-a instalat tăcerea și moartea. După multă vreme s-a ridicat sleită de puteri, s-a târât până la gura peșterii, așteptând să vadă mormane de merinde adunate la rădăcina copacului însemnat. De jur-împrejurul peșterii era pustiu, niciun fel de merinde. Atunci, în acel moment, a înțeles că viața ei în acest loc s-a terminat. Încălcase interdicția și viața ei trebuia să urmeze alt ciclu. A intrat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei s-a instalat tăcerea și moartea. După multă vreme s-a ridicat sleită de puteri, s-a târât până la gura peșterii, așteptând să vadă mormane de merinde adunate la rădăcina copacului însemnat. De jur-împrejurul peșterii era pustiu, niciun fel de merinde. Atunci, în acel moment, a înțeles că viața ei în acest loc s-a terminat. Încălcase interdicția și viața ei trebuia să urmeze alt ciclu. A intrat din nou în peșteră și s-a așezat la pian, a apăsat clapele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ciclu. A intrat din nou în peșteră și s-a așezat la pian, a apăsat clapele, acestea au sunat spart, dezacordat. O jumătate de zi s-a chinuit să acordeze pianul. A obosit foarte curând. A căutat în sacul cu merinde și a dat peste câteva alune și o mână de mure uscate. Le-a mâncat dintr-o răsuflare, s-a așezat din nou lângă trupul uscat al Mariei, cu fața la bolta de piatră a peșterii și a simțit un fel de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acel inegalabil aer curat, proaspăt și binefăcător, porni coborârea. Încet, cu pruncii de mână, mai sporovăind câte ceva, cu micuții. și totul era atât de frumos! Atât de încântător! Atât de ca-n lumea rarelor vise! Ajunși la mașină, își luară merindea, bucceaua cu pături, cearșafurile, penru fiecare câte unul, pernuțele, apa de băut și se așezară să prânzească. Prânziră. După care, adormiră. Mama dormea mai profund. Băieții se mai foiau, se mai mișcau, apoi, reveneau la locurile lor, și iar mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
am amintit și eu de valorosul proverb din titlu. La braț cu...viitorul! Către amiaza zilei de vineri a fiecărei săptămâni orașul se golea de locatari. Cu mic, cu mare care perpedes, care cu autoturismele, motocicletele, motoretele, bicicletele, plus cu merindea de rigoare în sacul de drum, turiștii împungeau lumea, către locurile pe care le considerau mai adecvate, în consens cu pretențiile lor. Numai Melodia, cu accentul pe litera o, nu se depărta de locul de baștină. Dim potrivă. Urcată la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
citat din nuvela lui Alexandru Ivasiuc, fie că, profitând de tăcerea celor din jur, chiar în autobuz sau în tren, îmi desfăceam hârtiile volante și mototolite în grabă, unde aveam anumite selecțiuni din text, copiate în fugă cu stiloul (adevărată merinde pentru cel care vrea cu orice preț să depășească discuțiile banale din jurul lui) și le reciteam de atâtea ori, pasaj cu pasaj, până reușeam să intru bine în pielea personajului. Pe o porțiune destul de întinsă a drumului, profitând de tăcerea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a dus o viață de vagabond, de multe ori neavând ce să mănânce. Ca să supraviețuiască, el pescuia din când în când în râul Huaishui. Într-o zi, o spălătoreasă bătrână, văzând că n-avea de mâncare, a împărțit cu el merindea pe care și-a adus-o. Zeci de zile, aceasta i-a oferit hrană. Profund mișcat, Han Xin i-a spus: "Am să te răsplătesc cu prisosință într-o zi". Tare supărată, femeia i-a răspuns: "Ești bărbat și nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
parte în luptă. Ar fi mers ei mult și bine până în țara lor, dacă n-ar fi ridicat Sobieski capul și n-ar fi zărit cetățuia Neamț pe care a hotărât imediat să o atace, crezând că aici sunt ascunse merinde sau averi. În cetate însă, nu se aflau decât nouăsprezece plăieși, care înlocuiau garnizoana plecată la Iași pe lângă domnul Cantemir. Acești moldoveni simpli, îmbrăcați în portul nostru popular, nu s-au speriat însă de amenințările polonezilor. Ei au rezistat eroic
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe lângă domnul Cantemir. Acești moldoveni simpli, îmbrăcați în portul nostru popular, nu s-au speriat însă de amenințările polonezilor. Ei au rezistat eroic, timp de cinci zile, asalturilor dușmane. După cinci zile, au fost nevoiți să abandoneze, din lipsă de merinde și muniții, având permisiunea de a pleca în munți. Dar, la ieșirea din cetate, armata poloneză se așează pe două rânduri pentru a face loc oștii ce urma să iasă. Din cetate nu ieșiră decât șase oameni, trei dintre ei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Bârgăului, 60 de kilometri, a mers pe jos. Procurorul Ieremia i-a dat 50 de mii bani cât să-i ajungă de bilet -, un baton de parizer, o sticlă cu lapte și două pâini. În gară, aurolacii i-au luat merindele, banii și bundița. Foamea destrăma drumul ca pe un pulover putred, depărtarea făcea tumbe în stomac; bornele kilometrice se jucau de-a v-ați ascunselea pe sub poduri; moartea, ca-n cimitire, le scrijelea cifre pe frunte. Hăituit parcă de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
personaje. Portrete. El sugerează vizual, aproape pipăibil, realitățile, fie ele și Închipuite, pe care le abordează literar. Iată, spre edificare, un scurt pasaj, extras din povestirea lui Petrică Staniște despre o misiune de cercetare: „Undiță și-a lăsat sacul de merinde În seama mea și a pornit. Se târa ca un șarpe. Știa să se adăpostească după orice buruiană. La un moment dat, a dispărut, ca Înghițit de pământ! Mi s-a tăiat răsuflarea! Terenul era vălurit și mă gândeam că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică, ne veți Încălzi sufletele. Pe tine te știu un povestitor neîntrecut. Așa că, suntem numai urechi. ― Cu alte cuvinte, voi... somn de voie, iar cercetașii - ca și acolo, În Iad - echiparea, automatul În mână, grenadele și viața În sacul de merinde și... „Aveți ca obiectiv...” Așa Începea fiecare misiune... Rămasul bun pe care ți-l luai de la un camarad mai apropiat de sufletul tău... vrând-nevrând, Îl socoteai ultimul!... ― Așa se Întâmpla când el - Petrică - sau eu plecam În misiuni diferiti... Mergeam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pentru ca zorii să vă prindă În preajma obiectivului. Să vă Întoarceți sănătoși... ― Așa ne-am despărțit de colonel. Căpitanul a rămas cu noi. A tăcut o vreme. Apoi a Început să ne controleze cum suntem echipați, dacă armamentul și sacul de merinde cu cele trebuitoare sunt la locul lor și bine așezate. Se purta taman ca un tată. ― Să aveți grijă de voi.. Vă aștept poimâine În zori... ― Să trăiți, domnule căpitan - am răspuns noi, cu pornire din inimă să-l Îmbrățișăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]