35 matches
-
relațiile de la cauză la efect între unele alterări ale pancreasului și un tip particular de diabet; el descoperă și stabilește astfel, într-o formă incontestabilă, existența uneia dintre cele mai importante funcții ale acestei glande. Doisprezece ani mai târziu, von Mering și Minkowski (62eme Congrès des Médecins allemandes, Heidelberg, 1889, Berliner Klin. Wosch. 1889, nr. 8, pg. 167) reușesc să realizeze extirparea totală a pancreasului la câini și să determine apariția sindromului diabetic; ei nu fac decât să confirme ceea ce stabilise
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
plasa în opoziție totală cu cea a lui Claude Bernard, va fi trezit reacții de genul: „doar a fost dovedit de către Claude Bernard că pancreasul n-are a face cu diabetul”. A fost nevoie ca întâmplătorul experiment al lui von Mering și Minkowski, efectuat în 1889 în cu totul alt scop, să convingă comunitatea științifică despre totala dreptate a marelui clinician care a fost Etienne Lancereaux. Pentru a împinge lucrurile la absurd, se mai repetă încă aberanta informație că „diabetul pancreatic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
în cu totul alt scop, să convingă comunitatea științifică despre totala dreptate a marelui clinician care a fost Etienne Lancereaux. Pentru a împinge lucrurile la absurd, se mai repetă încă aberanta informație că „diabetul pancreatic” a fost descoperit de von Mering și Minkowski, când de fapt ei nu au făcut altceva decât să confirme originea pancreatică a diabetului descrisă de Lancereaux înaintea lor. Claude Bernard a fost o personalitate prea mare pentru a nu semnala unele „efecte adverse” ale altui experiment
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
teoriei nervoase a fost Eduard Pflüger (1829-1910), care s-a opus până la moarte teoriei „diabetului pancreatic”, în ciuda numeroaselor dovezi furnizate de Laguesse și Hédon. Aversiunea față de această teorie nu a fost potolită (aș zice, chiar dimpotrivă) de experimentul lui von Mering și Minkowski, care demonstraseră apariția diabetului prin înlăturarea chirurgicală a pancreasului. El a susținut cu încăpățânare (a făcut-o până în 1908) că apariția diabetului în experimentul lui von Mering și Minkowski s-a datorat lezării nervilor plexului celiac. (Este o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
a fost potolită (aș zice, chiar dimpotrivă) de experimentul lui von Mering și Minkowski, care demonstraseră apariția diabetului prin înlăturarea chirurgicală a pancreasului. El a susținut cu încăpățânare (a făcut-o până în 1908) că apariția diabetului în experimentul lui von Mering și Minkowski s-a datorat lezării nervilor plexului celiac. (Este o curiozitate faptul că Pflüger și Lancereaux s-au născut în același an și au murit în același an. Tot ca o ironie a sorții poate fi considerat și faptul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
eventualitatea. Gaittany însoți sosirea unui soi de meringe cu frișcă cu mari demonstrații. Era prăjitura la care ținea îndeosebi, fără vreun motiv material. Corpul prăjiturii era fad, frișca prea G. Călinescu spumoasă și zaharoasă. Ioanide explica astfel lucrurile: la vederea meringii, Gaittany, neavând nici un fel de senzație personală, a exclamat odată din pură obișnuință: "Perfect!" Nefiind contrazis de nimeni, a luat tăcerea drept aprobare și de atunci e "convins" că prăjitura e bună. Așa făcea în toate chestiunile. La cafea, Saferian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
renale, una din numeroasele dovezi că în ciuda marii dezamăgiri pe care a încercat-o în 123 Paulescu continuă cu aceeași consecvență activitatea sa creatoare. Mistificări intenționate și răuvoitoare Nimeni nu contestă meritele lui Oskar Mincovski și ale lui Josef von Mering în odiseea descoperii hormonului antidiabetic, cercetători pe care domnul Manu îi strecoară subversiv ca deschizători de drumuri în diabetologie. Numai că în spiritul minimei decențe științifice și elementarului respect pentru adevăr ar trebui să nu treacă peste faptul că acești
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sa (de fapt un mojarat pancreatic filtrat și izotonizat cu ser fiziologic) produce o scădere a glucozei în sânge și a eliminărilor de glucoză în urină, ceea ce se știa încă din 188 din experiențele lui Oskar Mincovschi și Josef von Mering, confirmate doi ani mai târziu (181) de experiențele lui Lancereaux și Thiroloix și ulterior de alți cercetători. Din păcate Kleiner nu a depășit această etapă, ba mai mult, susținea ipoteza că efectul hipoglicemiant ar fi urmarea reducerii permeabilității endoteliului capilar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Etienne Lancereaux (demonstrează legătura pancreas-diabet și descrie cele două tipuri de diabet: diabetul slab sau pancreatic și diabetul gras sau constituțional, rămase valabile până astăzi), Eduard Laguesse (emite ipoteza principiului antidiabetic secretat de aceste celule), Oskar Minkovski și Joseph von Mering (demonstrează, la animal, diabetul pancreatic și dispariția simptomelor după implantul subcutanat de țesut pancreatic), Zuelzer, Gley și Hedon, dar mai ales precursorii americani E. L. Scott, J. R. Murlin și J. S. Kleiner, fiecare cu contribuții proprii, dar nefinalizate din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
regretabilă greșeală de traducere (?). Concluziile acestei părți, la care ajunge autorul, sunt categorice: 1. Relația dintre diabet și pancreas a fost făcută pentru prima dată de Lancereaux între 1877 - 1887 și a fost doar confirmată experimental de Minkovski și von Mering în 188. 2. Descoperirea insulinei a fost făcută publică de Paulescu în 120-121 în volumul al II-lea al tratatului său de fiziologie și în revistele ce circulație internațională amintite mai sus. 3. Purificarea relativă a extractului pancreatic obținut de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]