212 matches
-
realizat P. Guilhiermoz, Essai sur l’origine de la noblesse en France au Moyen Âge, Alphonse Picard, Paris, 1902. Detalii interesante și la C. Galy, La famille à l’époque mérovingienne, Paris, 1901. 15. Despre „hrăniții” (nutriti) și „încredințații” (commendati) regali merovingieni se pot găsi detalii interesante și, adesea, simpatice în alte câteva vitae (Vita Sigiranni, de exemplu) și epistulae (de pildă, Epistula ad Desiderium) (cf. Riché, op. cit., p. 397). În „Vita Austregesili” găsim confirmarea că „încredințații” erau, în același timp, „supușii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Payot, Paris, 1945) există comentarii ample cu privire la constituirea corpului de antrustioni din bărbați nobili supuși regilor germanici; Carol cel Mare este cel care a „deschis porțile” școlii palatine pentru toate straturile sociale. 17. Riché, op. cit., p. 149. 18. Eruditio palatina merovingiană este astfel descrisă de autorul hagiograf al „Vita Arnulfi” (în Monumenta Germaniae Historica, ed. cit., vol. III, p. 582): Militaribus gestis et aulicis disciplinis. Aceeași expresie apare în „Vita Wandregesili” (în Acta sanctorum ordinis sancti Benedictini, ed. Mabillon-Ruinart, Paris, 1668-1701
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
in armis quis enarraret queat? („Căci cine ar putea să dovedească în mod amănunțit vitejia războinică a acestuia?”) (în Monumenta Germaniae Historica, Scriptores Rerum Merovingicarum, vol. II, p. 433) (apud Riché, op. cit., p. 398). Dimensiunea funcționărească a pregătirii tinerilor palatini merovingieni este atestată de cei care au ocupat asemenea funcții: Aredius avea cancelarii fortiter officium („funcția de înalt cancelar”); Ansbert era aulicum scriba doctus („preaînvățat scrib de curte”); Dadon era annulum regis adeptus („primitorul inelului regal”). 19. Apud Drimba, op. cit., vol
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teslărie, o pasăre (uneori ai și figura alături; păsările din dicționare au întotdeauna mutra mirată și comică), apoi o prepoziție cu înțelesurile ei subtile, demonstrate prin exemple naive. Și tot așa, în partea a doua, la numele proprii - un rege merovingian, un promontoriu, o primadonă italiană. Visezi la regele pletos, la promontoriul care împinge departe în mare un oraș cu nume ciudat, și mai cu seamă la diva care a debutat la Neapole și a fost pe rând (sau aproape) metresa
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în fața acestei constatări - ceea ce pentru noi ar părea că ține exclusiv de sfera ecleziastică sau, cel mult, de cea muzicală - și, prin urmare, a acționat prompt. Pepin și descendenții săi, de fapt, nu se considerau simpli laici, precum precedenții regi merovingieni, ci suverani dotați cu o învestitură divină, vizibilă prin ungerea cu uleiul sacru: considerau, deci, că era de datoria lor să se ocupe în mod activ și de problemele religioase. Dar, probabil, motivația cea mai importantă care a determinat intervenția
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Theodor Reik care, fără acea intervenție, ar fi stat o oră să-l asculte pe tînărul Weyergraf cum laudă utilizarea distanțelor focale scurte și a planului-secvență la Orson Welles. Într-o franceză care, vorbită de el, suna ca pe vremea merovingienilor, Theodor Reik Își Încuraja pacientul. Îl Însoțise la plecare pînă la ușa cabinetului, cu un aer Întristat: „Prea multă căință!“. Ultima oară insistase: „Amintește-ți! Prea multă căință! Prea multă căință!“. Datorită lui Theodor Reik, François putuse părăsi New York-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Cine s-a căsătorit la nunta din Cana? Minnie e logodnica lui Mickey Rezultă că Dacă Druizii venerau fecioarele negre Atunci Simon Magul o identifică pe Sophia Într-o prostituată din Tyr Cine s-a căsătorit la nunta din Cana? Merovingienii se proclamă regi de drept divin Templierii au legătură cu orice. „Cam confuz“, zise Diotallevi. „Nu știi să vezi conexiunile. Și nu dai importanța cuvenită acelei interogații care revine de două ori: cine s-a căsătorit la nunta din Cana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cea a Bourbonilor (1589-1792). Regii francezi luptau pe două fronturi: pe plan extern, împotiva dușmanilor, iar pe plan intern, împotriva nobilimii, Bisericii și, după Reformă, împotriva protestanților. Franța a fost întemeiată de un grup de franci cunoscuți sub numele de merovingieni care, la început, au avut sub stăpânire o regiune din jurul Parisului formată dintr-un grup instabil de teritorii ale căror granițe erau în continuă schimbare, reușind să devină unitate independentă în momentul în care, prin Tratatul de la Verdun (843), Imperiul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
1 F. Braudel, The identity of France, 2 volume (London: Collins, 1988-1990). 2 R. Martelli, Faut-il defendre la Nation? (Paris: La Dispute/SNÉDIT, 1998), p.56. 3 Salienii au fost poporul franc din secolul al IV-lea din au descins merovingienii. 4 R. Martelli, op. cit., p. 60. 5 Ibid. 6 G. Duby, The three orders: feudal society imagined (Chicago; London: University of Chicago Press, 1980). 7 C. Tilly, ,,War making and state making as organized crime", în P. Evans, D. Rueschemeyer
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
spre sfârșitul secolului, Franța își stabilizase irevocabil poziția internă și externă. În plan intern, regele, prin regulile sale autocrate, a reușit să sporească autoritatea Coroanei asupra bisericii și a aristocrației. Ludovic, având mereu drept simbol modul în care strămoșii săi merovingieni au reușit să pună bazele unui mare imperiu, nu a uitat niciodată care au fost și premisele ce au condus la decăderea lor: neimplicare în treburile statului, care era condus de consilieri, și trădarea Papei, care a încercat să preia
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
-lea. Evoluția ulterioară a tipurilor de scriere cunoaște, În linii mari, trecerea de la scrierea insulară la cea caro lină, de la carolină la gotică, de la gotică la umanistă (lăsînd deoparte scrieri de mai mică importanță sau cola terale, cum ar fi merovingiana, vizigotica, beneventana). Minuscula carolină, clară și precisă, s-a dezvoltat În mănăstirea St. Martin de Tours Încă de pe vremea abatelui Alcuin (cca 735-804), iar de acolo s-a extins În Întregul imperiu carolingian, fiind utilizată pînă la sfîrșitul secolului al
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
funerare din aur, 1500. Frescele debordând de viață din necropolele etrusce, 800. Alaiurile bocitoarelor din prima ceramică grecească, în aceeași perioadă. Frescele cu Pluto și Persefona din mormântul regelui Filip al Macedoniei, 350. Basoreliefurile din mormintele romane. Catacombele creștine. Necropolele merovingiene din secolul al VI-lea, cu fibule de aur în formă de păsări. Raclele cu oseminte, relicvariile din Evul Mediu timpuriu. Gisanții de bronz din secolul al XI-lea, măștile din cupru aurit din secolul al XIII-lea, dalele funerare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lungul secolelor (în afară de cazul unei distrugeri materiale) și sub toate latitudinile. "Opera de artă" dintr-o zi nu era astfel în ajun și va fi descalificată a doua zi: orfevreria, de exemplu, care a fost arta capitală a sciților și merovingienilor, dar și a micenienilor și a Evului Mediu timpuriu, este exclusă din actuala definiție legală a obiectului de artă în Franța (ca și bijuteriile și mobilierul). Însă fotografia e inclusă, ca și tapiseria (în ediție limitată). Eroare de o parte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este explicat prin substrat sau superstrat vechi slav, mocirlă și mlaștină sunt amândouă din vechea slavă; fr. boue provine dintr-un termen latinesc, la origine cuvânt galic, fr. marais este un cuvânt de superstrat, latinizat sub forma mariscus în textele merovingiene și carolingiene, fr. mare a fost împrumutat din vechea germanică nordică; it. pantano este un cuvânt de origine preromanică, iar it. palta (din dialectele nordice) provine dintr-o rădăcină mediteraneeană; cat. bassa și sp. balsa sunt din substratul iberic. Dintre
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
după adevăr, căci nu erau îndeajuns de flexibili și curtenitori 187. Pietatea, corectitudinea și politica lui Carol cel Mare au mers mai departe și au restituit Bisericii și acea parte de libertate care îi fusese încălcată de regii din stirpea Merovingienilor; și Ludovic cel Pios imită exemplul marelui său părinte 188. Dar regii care au urmat nu au mai făcut așa. 85. La moartea Episcopului, feudele reveneau în mîna regelui, iar regele se bucura de uzufructul scaunelor vacante aceasta se numea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
electionem cleri ac plebis. 152 Astfel, din păcate, s-a și întîmplat. Între formele înregistrate de Marculfus (L. I. Ved. și apendicele la T. II despre Conciliile Franței al Pr. Sirmond), care erau în uz în Franța sub regii familiei Merovingienilor, era cuprins și acordul pe care regele trebuia să îl dea alegerilor episcopale, dar și un ordin. 153 Adularea și vanitatea au inventat aceste expresii și sînt lipsite de valoare la început, după care încep destul de curînd să capete o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Amenințată, însă, imediat după înmormântarea lui Iisus, Maria a fugit în Galia, fiind adăpostită de o comunitate de evrei. În sânul acelei comunități s-au perpetuat descendenții lui Iisus și ai Mariei Magdalena, care nu sunt alții decât întemeietorii dinastiei Merovingienilor, clăditorii, deci, ai viitoarei Franțe! Rămâne un mister de ce Maria Magdalena, în loc de a fi cap al unei Biserici, s-a mulțumit doar cu a întemeia o dinastie. Totuși, Dan Brown înclină să creadă că timp de vreo trei veacuri creștinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
feminin. Astfel, "Iisus a fost primul feminist din istoria omenirii. El și-a dorit ca viitorul Bisericii sale să fie încredințat Mariei Magdalena"276. Și fiindcă "feminiștii" au fost persecutați ca eretici, mai ales după Niceea, un urmaș al dinastiei merovingiene, ducele Godefroi de Bouillon, a înființat în 1099 o confrerie secretă de tip masonic și religios numită Le Prieuré de Sion (Stăreția din Sion), al cărei principal scop a fost să salveze de sub ruinele vechiului templu de la Ierusalim documentele care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
grup susține că Ludovic a pregătit calea viitorului mare monarh. A doua tabără, care numără mai mulți istorici, susține că regele își merită porecla de Roi Fainéant (regele leneș, n.n), care s-a supus cardinalului cu nonșalanța unui adevărat merovingian. Ca toți regii, și Henric al IV-lea a avut un consilier de încredere în persoana lui Maximilien de Béthune, duce of Sully. Însă, în timp ce Henric al IV-lea a avut tăria de caracter să-și impună propriile puncte de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
credincios suveranului, pe care îl privea învăluit într-o aură de mister și misticism. De exemplu, exista superstiția că, dacă un bolnav de scrofuloză era atins de rege, acesta se vindeca - aici contribuind și miturile și legendele privind originea regilor merovingieni, din care era descendent și Ludovic al XIV-lea. Prin urmare nu trebuie să ne mire dacă, după încoronare, vreme de două zile, Ludovic, într-o atmosferă ritualică, a trebuit să atinga peste două mii de bolnavi de scrofuloză, zicându-le
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
spre sfârșitul secolului, Franța își stabilizase irevocabil poziția internă și externă. În plan intern, regele, prin regulile sale autocrate, a reușit să sporească autoritatea Coroanei asupra bisericii și a aristocrației. Ludovic, având mereu drept simbol modul în care strămoșii săi merovingieni au reușit să pună bazele unui mare imperiu, nu a uitat niciodată care au fost și premisele ce au condus la decăderea lor: neimplicare în treburile statului, care era condus de consilieri, și trădarea Papei, care a încercat să preia
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
prea complicată a acestor patru regate, pînă la unificarea lor de către Clothar I în 588, coincide, însă, cu o creștere teritorială a "regatului francilor". Descendenții lui Clovis, care spun că se trag dintr-un strămoș legendar Meroveu (de unde numele dinastiei Merovingiene), anexează ținutul burgunzilor, își extind protectoratul asupra Turingiei, Saxoniei și Bavariei și pornesc, simultan cu recuceririle bizantine, expediții fructuoase către Veneția și Italia de Sud. După înfrîngerea lor și după moartea, la Vouille, a regelui lor, Alaric al II-lea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
pînă la convertirea regelui Reccared (586) la ortodoxia romană; rezistența șefilor fostei aristocrații și nesupunerea ducilor vizigoți. Slăbit de neînțelegerile între clanurile aristocratice rivale, regatul vizigot nu va mai putea rezista, la începutul secolului VII, invaziei musulmanilor veniți din Maroc. Merovingieni și Pepinizi După moartea lui Clothar (563), moarte care restabilise temporar unitatea stăpînirii france (Regnum Francorum), trei regate s-au constituit în mod durabil: Austrasia, la est de fluviile Somme și Meuse, Neustria, între Somme și Loira, și Burgundia, înglobînd
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
este alipită regiunii tulusane și Septimaniei, sub autoritatea ducilor franci independenți. Armorica este pustiită de populațiile celte care fuseseră izgonite din Anglia de către anglo-sa-xoni: ei sînt bretoni și vor da țării numele lor. La începutul secolului al VIII-lea, teritoriile merovingiene se găsesc astfel reduse la regiunile situate între Rin și Loara. Ascensiunea în forță a aristocrației france este dublată de aceea a majordomilor, mari seniori care, în calitatea lor de șefi ai administrației, dețin, de fapt, în fiecare regat adevărata
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de douăzeci de ani, dregătoria palatului austrasian. Puterea pepinizilor stă în imensitatea și bogăția domeniilor lor dintre Rin și Meuse (în actualul Brabant), care le permite să întrețină războinici numeroși și fideli. O primă tentativă de a-i uzurpa pe merovingieni eșuează în 656, dar, începînd cu 680, Pepin, zis de Heristal, ia cu asalt puterea. Învingător al majordomului Neustriei la Tertry (aproape de Laon), el lasă, la moartea sa (714), cele trei dregătorii: ale Austrasiei, Neustriei și Burgundiei, fiului său natural
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]