212 matches
-
îi explică lui Neo că acesta trebuie să ajungă la Sursă, nucleul principal al mașinilor, unde calea Alesului ia sfârșit. Pentru a putea realiza aceasta, Neo trebuie să găsească un program în Matrice numit Făuritorul de chei, ținut prizonier de Merovingian, un alt program care ia înfățișarea unui burghez francez. Făuritorul de chei este singurul care îi poate facilita accesul lui Neo către Sursă. Oracolul pleacă după ce termină de vorbit cu Neo, iar acesta, rămas singur, este întâlnit de Agentul Smith
Matrix - Reîncărcat () [Corola-website/Science/312374_a_313703]
-
la distanță. Fiind depășit numeric și realizând că Smith nu mai încetează să trimită tot mai multe copii ale sale, Neo părăsește lupta și își ia zborul, iar clonele lui Smith se dispersează. Neo, Morpheus și Trinity îl vizitează pe Merovingian și i-l cer pe Făuritorul de chei, dar francezul îi refuză. Soția lui, Persefona, sătulă de atitudinea și infidelitatea soțului ei, îl sfidează și îi conduce pe cei trei către Făuritorul de chei. Acesta este eliberat de Neo, iar
Matrix - Reîncărcat () [Corola-website/Science/312374_a_313703]
-
și i-l cer pe Făuritorul de chei, dar francezul îi refuză. Soția lui, Persefona, sătulă de atitudinea și infidelitatea soțului ei, îl sfidează și îi conduce pe cei trei către Făuritorul de chei. Acesta este eliberat de Neo, iar Merovingian, aflând de trădarea soției lui, își cheamă slujitorii pentru a-și recaptura prizonierul. În timp ce Neo se luptă cu gărzile iscusite ale Merovingianului, Morpheus, Trinity și Făuritorul de chei o iau la fugă, gonind cu mașina pe o autostradă aglomerată. Doi
Matrix - Reîncărcat () [Corola-website/Science/312374_a_313703]
-
îl sfidează și îi conduce pe cei trei către Făuritorul de chei. Acesta este eliberat de Neo, iar Merovingian, aflând de trădarea soției lui, își cheamă slujitorii pentru a-și recaptura prizonierul. În timp ce Neo se luptă cu gărzile iscusite ale Merovingianului, Morpheus, Trinity și Făuritorul de chei o iau la fugă, gonind cu mașina pe o autostradă aglomerată. Doi oameni ai Merovingianlui și mai mulți Agenți sunt în urmărirea lor. Morpheus îi distruge pe acoliții Merovingianului, aruncându-le în aer mașina
Matrix - Reîncărcat () [Corola-website/Science/312374_a_313703]
-
luptă cu gărzile iscusite ale Merovingianului, Morpheus, Trinity și Făuritorul de chei o iau la fugă, gonind cu mașina pe o autostradă aglomerată. Doi oameni ai Merovingianlui și mai mulți Agenți sunt în urmărirea lor. Morpheus îi distruge pe acoliții Merovingianului, aruncându-le în aer mașina. Apoi, el și cu Făuritorul de chei sunt salvați de Neo după ce două camioane counduse de Agenți se ciocnesc și explodează. Între timp, în lumea reală, navele rămase în Zion se pregătesc de lupta cu
Matrix - Reîncărcat () [Corola-website/Science/312374_a_313703]
-
Marche, înainte de a intra în Villers-devant-Orval. Abația se situează în proximitatea imediată a stației "Orval carrefour" deservită în timpul săptămânii doar de linia de autobuz 24 a TEC din Provincia belgiană Luxemburg. Situl abației ("Aurea vallis") a fost ocupat în Epoca merovingiană. O capelă a fost construită acolo în secolul al X-lea. În 1070, un grup de benedictini, veniți din Calabria (Italia), au construit acolo o biserică și o stăreție, pe terenurile donate ca uzufruct de contele de Chiny, Arnoul I.
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
o parte a zonei estice de graniță a Alemaniei. Întreaga regiune a devenit parte a Imperiului Franc în secolul al VI-lea după victoria lui Clovis I asupra alemanilor la Tolbiac în 504. Liechtenstein a rămas sub hegemonie francă (dinastiile merovingiană și carolingiană) până când imperiul a fost divizat prin tratatul de la Verdun în 843 e.n. după moartea lui Carol cel Mare. Teritoriul Liechtensteinului de astăzi a aparținut Franciei de Est până când a fost reunificat cu Francia Mijlocie sub Sfântul Imperiu Roman
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
și astăzi și unde coroana lui Agilulf, dedicată Sfântului Apostol Ioan există, purtând inscripția "rex totius Italiae" (rege al întregii Italii), după cum Agilulf se autoproclamase. Domnia sa a fost marcată de încheierea războiului contra francilor, al cărui principal protagonist, Guntram, regele merovingian al Burgundiei, murise în 592. În lipsa lui Guntram, francii au intrat într-un război civil care a împiedicat un atac unit al francilor asupra Lombardiei pe tot parcursul domniei lui Agilulf. Un armistițiu cu papalitatea negociat în 598 a pus
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
pot vedea încă numeroase ruine romane. Între secolele al II-lea și al IV-lea zona a fost invadată în repetate rânduri de triburile alemaniice. În secolul al V-lea, burgunzii au ocupat regiunea, fiind înlocuiți mai apoi de francii merovingieni. Ocupația lor nu a durat mult timp, în 888 actualul canton Vaud intrând în componența Imperiului Carolingian. În 1032 Zähringenii din Germania i-au înfrânt pe burgunzi, fiind succedați, în 1218, de conții de Savoia. Regiunea a primit atunci unitatea
Cantonul Vaud () [Corola-website/Science/303802_a_305131]
-
compus din Hôtel de Soubise și Hôtel de Rohan în "Quartier Marais" în Paris. Aici sunt adăpostite documentele din perioada de dinainte de 1958, arhiva șefilor de stat precum și documente private din toate epocile. Unele dintre aceste documente datează din perioada merovingiană. De la 1 ianuarie 2007, CHAN menține un serviciu comun cu "Centre des archives contemporaines". "Centre des archives contemporaines" se află din 1969 în Fontainebleau; aici sunt adăpostite în special documentele din perioada de după 1958. "Centre des archives d’outre-mer" este
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
din Mecklenburg (fosta Marca Billungilor). Potrivit "Res gestae saxonicae" a cronicarului Widukind de Corvey din secolul al X-lea, Saxonii veniseră din Britania pe coastă la Land Hadeln, în triunghiul format de râurile Elba și Wesser, chemați fiind de conducătorii merovingieni din Francia, pentru a sprijini cucerirea regatului thuringienilor. Mai probabil, triburile saxone din Land Hadeln, sub conducerea legendarilor Hengist și Horsa invadaseră Britania în ultimii ani ai Imperiului roman de apus. "Annales regni Francorum" menționează o campanie a francilor din
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
din "Vita Karoli Magni" despre pasul Roncevaux, scrisă de biograful lui Carol cel Mare, pe nume Eginhard. Acest pasaj apare în capitolul 9: Roland a fost evident primul oficial numit să conducă politicile france în zona Bretaniei, întrucât sub dinastia Merovingiană, francii nu s-au îngrijit de relațiile cu bretonii. Districtele lor de frontieră, cum ar fi Vitré, Ille-et-Vilaine la sud de Mont Saint-Michel sunt astăzi împărțite între Normandia și Bretania. Cultura distinctă a regiunii păstrează actuala limbă gallo și legende
Roland () [Corola-website/Science/323422_a_324751]
-
o perioadă la alta. După ce a conceput o mai bună repartizare a bogățiilor Bisericilor, după ce a echilibrat condiția precară a călugărilor și preoților cu cea a episcopilor și abaților, și după ce a reinstalat disciplina în cadrul clericilor, ce fusese tolerantă sub merovingieni, Carol cel Mare a sprijinit deschiderea de școli episcopale și mânăstirești și a făcut apel, pentru ridicarea nivelului cultural al clericilor, la literați originari din regiunile unde se menținuseră importante focare de cultură latină, deci din regiunile care nu decăzuseră
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
episcopale și mânăstirești și a făcut apel, pentru ridicarea nivelului cultural al clericilor, la literați originari din regiunile unde se menținuseră importante focare de cultură latină, deci din regiunile care nu decăzuseră din punct de vedere cultural la sfârșitul perioadei merovingiene așa cum se întâmplase cu cea mai mare parte a Galiei france care pierduse tot cea ce dobândise în perioada precedentă. Răspunzând invitației regelui, la palatul imperial de la Aix-la-Chapelle, adevărat centru de formare a clericilor și de difuzare a culturii, au
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
luând ca model Viețile împăraților de Suetonius a alcătuit o relatare a domniei lui Carol cel Mare, însă, în stil cronicăresc. Amploarea pe care a luat-o scrisul în perioada carolingiană a dus la apariția frumoasei "minuscule carolingiene". Spre deosebire de scrierea merovingiană mult alungită și greu de descifrat, minuscula carolingiană era o scriere ordonată, cu caractere bine definite, rotunjite grațios, ceea ce permitea citirea ei fără efort. Cu toate că putea fi executată mult mai repede față de scrierile anterioare, fiind clară, aceasta aproape că nu
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
candidat. Acestea au fost câștigate de Peter Feldmann, SPD. Orașul Frankfurt este înfrățit cu: </div> Catedrala Sfântul Bartolomeu ("Dom Sankt Bartholomäus") este o construcție gotică, care a fost ridicată în secolele XIV-XV pe fundația unei biserici mai vechi din vremurile merovingiene. Este cea mai mare biserică din oraș. Din 1356 împărații Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană au fost aleși în această biserică, iar din 1562 până în 1792 au fost aici și încoronați. Din secolul XVIII, domul este denumit adeseori în
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
au fost câștigate de Peter Feldmann, SPD. Orașul Frankfurt este înfrățit cu: Domul din Frankfurt Catedrala Sfântul Bartolomeu ("Dom Sankt Bartholomäus") este o construcție gotică, care a fost ridicată în secolele XIV-XV pe fundația unei biserici mai vechi din vremurile merovingiene. Este cea mai mare biserică din oraș. Din 1356 împărații Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană au fost aleși în această biserică, iar din 1562 până în 1792 au fost aici și încoronați. Din secolul XVIII, domul este denumit adeseori în
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
(800-888) este un termen istoriografic care se referă la regatul francilor condus de dinastia Carolingiană în Evul Mediu Timpuriu. Datorită unei succesiuni de regi slabi și epuizării pământurilor pe care le dăruiseră pentru a-și asigura fidelitatea aristocrației, dinastia merovingiană a pierdut treptat puterea reală. Ultimii reprezentanți ai ei, „regii trândavi”, lăsaseră conducerea regatului majordomilor. Pipinizii aveau domenii importante în zona Belgiei actuale și reprezentau marea aristocrație francă din nord, ceea ce explică și treptata consolidare a puterii lor. Carol Martel
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
prin înfrângerea arabilor, ce efectuau raiduri din ce în ce mai îndrăznețe în Occident, la Poitiers (732). Pepin cel Scurt (majordom între 741-751) hotărăște să transforme puterea efectivă pe care o deținea într-o regalitate de drept. În timpul domniei lui Clovis I din dinastia Merovingienilor, francii au câștigat supremația în Europa de Vest. Conflictul care va caracteriza întreaga istorie medievală din punct de vedere social și politic, cel dintre suveran și prinții autohtoni, a apărut dupa moartea lui Clovis. Au fost necesare concesii înainte ca nobilimea să
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
din punct de vedere social și politic, cel dintre suveran și prinții autohtoni, a apărut dupa moartea lui Clovis. Au fost necesare concesii înainte ca nobilimea să recunoască autoritatea regală. Împărțirea repetată a regatului între moștenitorii legitimi a slăbit puterea Merovingienilor, care au cedat în cele din urmă în fața Carolingilor, foștii majordomi ai palatului. Carol cel Mare, primul împărat al Sfântului Imperiu Roman, s-a remarcat dintr-un lung șir de conducători Carolingieni încununați cu succese. În timpul domniei lui Clovis I
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
cedat în cele din urmă în fața Carolingilor, foștii majordomi ai palatului. Carol cel Mare, primul împărat al Sfântului Imperiu Roman, s-a remarcat dintr-un lung șir de conducători Carolingieni încununați cu succese. În timpul domniei lui Clovis I din dinastia merovingienilor, francii dornici de expansiune, au intrat în conflict cu Siagrius, ultimul guvernator roman local. Dupa ce l-a înlaturat în anul 486, Clovis și-a extins considerabil teritoriul, transformând mica stăpânire din jurul orașului Cambrai, moștenită de la părintele său Childeric, într-
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
francilor cu populația locală galo-romană și a încheiat o alianță între conducătorii Regatului Franc și ulterior ai Sfântului Imperiu Roman, cu papalitatea. Prin codul său de legi, Lex Salica, Clovis nu a permis accesul femeilor la tron, asigurând continuitatea succesiunii Merovingienilor și a succesorilor lor. Cu acordul împăratului Anastasie și al burgunzilor, Clovis se angajează în confruntarea finală cu vizigoții pe care-i înfrânge la Vouillé (507) și a ocupat părțile de la sud și vest de Loara ale regatului vizigot. Consacrarea
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Franța și Belgia de azi, Renania și sud-vestul Germaniei. În ciuda reglementării situației succesiunii, regatul a fost împărțit după moartea lui Clovis între cei patru fii ai săi conform vechiului obicei franc de tragere la sorți. Au apărut trei noi regate merovingiene: Austrasia (în est), Neustria (în vest) și Burgundia (în sud-est), ai căror conducatori s-au luptat între ei. Urmașii lui Clovis, în ciuda împărțirii regatului în conformitate cu normele patrimoniale private de succesiune, au reușit să continue expansiunea teritorială a statului franc, supunând
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
provincii. S-a consolidat puterea nobilimii locale în derimetrul autorității centrale. Cele trei regate aveau câte un majordom al palatului, care îl reprezenta pe rege și se bucura de o putere considerabilă. Dagobert I a fost ultimul suveran din dinastia Merovingienilor care a stăpânit un regat unit, între 629-639. Disensiunea din interiorul dinastiei a facilitat ascensiunea Carolingienilor. Singura sursă demnă de încredere a acestei perioade este Liber Historiae Francorum, cealaltă sursă dăn epocă, Annales Mettenses Priores fiind o lucrare menită să
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
sursă dăn epocă, Annales Mettenses Priores fiind o lucrare menită să-i glorifice pe carolingieni, compilată la Saint-Denis în 806. Au existat și alte cronici ce s-au pierdut, altele fiind modificate în concordanță cu viziunile dinastiei carolingiene în pirivința merovingienilor. Analele regatului franc consideră anul 741 ca fiind punctul de pornire al epocii carolingiene. Familia carolingiană este originară din rândul familiilor aristocratice din regatul franc merovingian. În Austrasia, la începutul secolului al VII-lea, s-au remarcat două familii ce
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]