387 matches
-
vechi și vin alții șase, dintre care doi copii nevârstnici și unul de țâță, osebit Măria Sa, care în zilele de miercuri și de vineri nu pune în gură decât puțintică pâine și un păhăruț de vin, mâncând unii dintre ceilalți meseni și partea Măriei Sale. Trei dintre acești oaspeți poftesc numai legume, iară ceilalți numai carne, de ce-o fi. Doi dintre aceștia, osebit pruncul de țâță, se mai scoală și peste noapte și cer de mâncare. Măria Sa, Gând-Împărat, și feciorul Măriei Sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
uiți cu cine petreci; tot atâția mușchi fragezi de pe spinare, care, fiecare, pus pe frigare, cu altă friptură n-are asemănare; și încă de două ori câte zece buturi de vacă, pentru că, pe unde-am umblat, încă n-am aflat mesean căruia asemenea bunătate să nu-i placă. Să mai adaogi domnia ta patruzeci de cocoși și tot atâția curcani pântecoși, din care ne-om da silință să pregătim borșul și răciturile de trebuință. Din iazuri să ni se tragă negreșit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îndreaptă spre ieșire): Să afle tot omul, și boierul și calicul și bărbatul și muierea și pruncul... (se aude tot mai de departe) Tabloul 4 Lumină pe scenă, unde se află întinsă o masă semiovală, așa fel încât niciunul dintre meseni să nu fie cu spatele la sală. Blide, urcioare, căni, talgere cu pâine și fructe; aspect general de masă țărănească. În centru, așezați, Gând, Brăduț, Liana, Lioara, în straie de nuntă. GÂND: Să poftească oaspeții! APRODUL (la ușă, anunță): Măria Sa Hulpav-Împărat! HULPAV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-mi îngădui, rogu-te, a gusta și eu din bucatele care zici că nu-ți plac. PRICINĂ: Cum nu? Ia de ici, și-i vedea! GÂND (gustă, pare uimit): Hm! Are dreptate omul! Să vină numaidecât Ceaun, mai-marele bucătarilor! (Rumoare. Mesenii vor urmări schimbul de vorbe cu aprobări sau dezaprobări.) PRICINĂ: La ce să mai vină aici? Să-i taie capul pe loc, acolo unde se află! GÂND: Asta nu se poate! La mine, capetele nu cad fără judecată dreaptă. PRICINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vin nu-ți mai vine să pleci acasă. Așa că, Petrache băiete, s-ar putea să ne ai musafiri o săptămână întreagă. S-o tot ținem într-un guleai... Așa parcă mai vii de acasă - a apreciat Petrache. Când în ochii mesenilor a apărut acea lumină divină a sufletului încălzit și ușor, Costăchel a simțit nevoia să vorbească. Știu că sunt dator. Sau mai degrabă simt nevoia să povestesc tot ce am trăit acolo... Poate scap de gânduri... Sigur ai să scapi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prin toate astea, a intervenit: Am văzut ofițeri care pozau în trupeți. Unii au reușit. Alții... Se vedea de la o poștă că sunt ofițeri get-beget. Rușii i au ghicit și i-au scos din coloană... Didina, atentă, a intervenit îndemnând mesenii să nu uite de bunătățile din fața lor. Costăchel, cu chef de vorbă ca niciodată, a reluat firul povestirii: Din prima zi a început nenorocirea. Marșuri forțate - zi și noapte - fără apă și hrană... De rămâneai în urmă te aștepta glonțul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
răspândi în chip benefic și asupra nuntașilor. Olga însă își răsuci scaunul în felurite chipuri, semn că întreaga ei ființă era cuprinsă de neliniști. Nu avu tăria să suporte scena plină de fericire a celor doi, i se făcu rău. Mesenii din preajma ei alegară să-i acorde sprijin, văzând-o că era gata-gata de a se prăbuși. Ina și Alex se opriră din vârtejul dansului, veniră în grabă să vadă ce se întâmplă. Olga tremura ca o trestie bătută de vânt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să se organizeze, o altă masă de vânătoare, după o reusită partidă la iepuri. Dansatorul uitase cu totul aspectul de la prima partidă de iepuri. Fata, încrezătoare în gând și soartă, a fost sigură că Mihaiu va fi, din nou, printre meseni. și n-a greșit. S-a prezentat, prima, la intrare în salonul de petrecere. Cum l-a văzut, a și fost, trup și suflet, lângă el. Cum, tu, din nou aici? Dar ce credeai, că numai tu trăiești, prin istorie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ce plictisită sunt!”, după ce soțul ei zisese „Ce fericit sunt!”. Sau, În Livada cu vișini, după ce Gaev observă că „ A apus soarele”, Ania constată „Răsare luna!”...Ce să mai vorbim de Solionîi (tot Trei surori) care adaugă, la constatarea unui mesean că „votca e bună, cu ce-i făcută?”, simplu și cinic : „Cu gîndaci!”. Dacă Anton Pavlovici n-ar fi existat, zău că ar fi trebuit inventat!... Ce-mi displac criticii care laudă spectacole , mîndri, siguri pe ei, triumfători chiar...de parcă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spună mai mult de-o frază despre autoarea cărții! Restul, a bătut apa-n piuă... Cu ani În urmă, am fost la un banchet literar, organizat de o doamnă cu suflet bun și cald, dar care are scăpări În invitarea mesenilor. La un moment dat, se vorbea despre Nichita Stănescu: doi literați se aprinseseră Într-o polemică interesantă. Din păcate, la masă se afla și un octogenar complet surd, care Îi Întrerupea, periodic, cu mărturisiri aberante, gen „L-am cunoscut pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care-ți face fenta. Așa se spune. Chiar așa, domnule Bogdan - încuviință Grig râzând aproape fals, mai mult ca să facă poză. Acuma hai, spune. Spune bomba - îi ceru Bogdan. Grig, parcă sos din mână, dete drumul la bombă, dar fără ca mesenii să percuteze conform așteptărilor. Doamna Finica își privi exigentă soțul, ca și cum ar fi zis că nu trebuia să vorbească de așa ceva și că discuțiile astea nu-și aveau nicicum rostul. Aproape că m-aș fi simțit ca un intrus, dacă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rachiu, pe care l-a așezat cu oarece ceremonie în fața lui Pâcu. Cei din jur au pornit să râdă de-a binelea, spre satisfacția lui Pâcu. Când s-a așternut liniștea, moș Dumitru s-a ridicat, a privit peste capetele mesenilor, semn că are să le vorbească. Nu știu dacă ce am să vă spun o să vă bucure sau nu, dar trebuie s-o fac...Știți voi de când bat eu cu Pâcu drumurile iestea zi și noapte? Dar nu-i vorba despre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ochii pe urmele Măriuței. A lăsat fluierul pe masă, a privit apoi în jur, ca și cum ar fi întrebat: „Ei! Vă e deajuns? Sau mai vreți?”... După felul cum și-a tras ulcica cu vin lângă el, se vedea limpede că mesenii nu vor mai avea parte de cântec din fluier. De asta era convins și moș Dumitru. Cum văd eu, Pâcule, nu te mai trage ața la cântec. Așa că fă bine și gândește-te la o poveste din cele pe care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Apoi pe aista dacă îl iei încet spune tot - a mai reușit să spună moș Dumitru, printre hohotele de râs ale cărăușilor. Și câte or mai zace în mintea lui și nu le știm noi! - a presupus Hliboceanu, întărind râsul mesenilor. Păi de ce m-am întors eu la cărăușie? Ca să mai apuc a vă spune câte ceva... Numai că așa cu gura uscată am să cotcodăcesc doar ca găinile însetate. Dacă ați luat seama la cele spuse de moș Pâcu, ulcica din fața
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
văzându-l pe Luca, au început să se bucure și să dea din coadă. Majoritatea erau regizori de film, ca și Luca, deși nu semănau cu el. - Ăsta-i Alex, un prieten de-al meu, mă prezentă Luca. Unul dintre meseni, probabil cel mai răsărit, a început să-mi explice cine e el, cine sunt ceilalți. - Eu sunt Take, cu kappa, zise. - Eu sunt Alex, cu B de la frunză, am zis scuturându-i mâna. - Sunt regizor, adăugă el. - Sunt dulgher, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dorm pe vapor, răspunse În cele din urmă cu un glasul ușor tremurat. Nu vreau să-mi petrec noaptea pe mal. Fără să mai scoată vreo vorbă, o porni spre mare și se opri, foarte dreaptă, lîngă una din bărci. Mesenii se priviră, stingheri și stînjeniți, iar În cele din urmă mama fetei se ridică la rîndu-i În picioare și comentă: - Poate că are dreptate și ar fi mai bine ca noi, femeile, să dormim pe vas. O să fim mai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așa de necăjit? îl întreba Eleanor. Nu-i decât un prăpădit de articolaș tembel, scris de-o prăpădita de ziarista tembeluță. — Da, dar îl vor citi toți cunoscuții mei, spuse Șam, învârtindu-se surescitat prin cameră. La ora asta hlizelile mesenilor se-nalță că fumul de pe jertfelnice la o mie de mese unde se ia micul dejun, în toată Londra și-n comitatele din jur. Apoi, luând un vas de ceramică, spuse: — E drăguț. Tu l-ai făcut? — Da. — E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și cufundată până-n buză În căldarea cu apă rece, că jupânesele și Întinseseră În ogradă masa cu trei picioare, rotundă, mare și veche, cu bunătate de bucate frumos orânduite deși fără mofturi franțuzești, iar fața de masă lipsea cu desăvârșire. Mesenii flămânzi, În mare parte, s-au Înghesuit puțin și s-au așezat la masă pe scăunele cu trei picioare, spre surprinderea lui Va, obișnuit cu scaune Înalte („boerești” cum ar zice bunica Ileana). Copilul s-a retras În brațele Ochenoaiei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
său vrea și are șanse să-i semene Întru-totul! Cu memoria sa care-i Încânta pe toți cei din familie (iar bunicu’ Ghiorghi Îl ruga-forțat să recite cele de poezioare În fața oaspeților săi, cumpărători de oale, vânzători de diverse lucruri, meseni sosiți la hram și, mai ales, prietenii săi „de pitreciri”), Va reținuse acest cuvânt intraductibil, care aparținea lui Ionel, cel care dorea să participe probabil direct la Îmbogățirea lexicului românesc, deși „legase școala di gard șî suisî cărțâli-n pod!”, așa cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În gardul de spini, de către animalele sălbatice și adesea norocul Îi surâdea. Din câte doi iepuri pe care „copchilu’” nu-i vedea decât sub formă de carne, bunica Ileana gătea două delicatese vânătorești cu care avea mare succes la toți mesenii, „borșu’ di iepuri salbatic” și „friptura la tavalî”. Va urmărea cu mare atenție cum bunica sa, ajutată de Aneta, pregătea carnea, era nedumerit cum de carnea nu este spălată În mai multe ape, așa cum făcea Ochenoaia, și nu Înțelegea de ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vin brumat și sifonat, petrecerile se transformau invariabil În niște trăiri de mare complexitate. În care politica și schimbările din țară și din lume erau depănate și Înțelese total diferit, cum diferite erau interesul și gradul de cunoaștere al fiecărui mesean. În șoaptă erau pomeniți boierii deposedați de marile lor averi, de pământuri, case, conace și titluri nobiliare, de dregătoriile dobândite și erau afirmate, tot În șoaptă, bunătatea și grija cu care Își ajuta oamenii nevoiași din jurul lor, plata lor cinstită
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și să guste din ulcelele cu vin. Când totul a fost după dorința soției lui Petrică - adică bucatele nu plângeau pe masă, iar vinul nu s-a Încălzit În ulcele - a urmat un moment de liniște, pentru adunarea gândurilor. Ochii mesenilor s-au Îndreptat apoi către tata Toader, cu așteptare plină de speranță. ― După câti văd eu, ar cam trebui să Încep povestea. Da’ cum s-o ieu? ― Cu Începutul, frate drag, fiindcă și fiecare misiune de cercetare avea un Început
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
semn de bucurie că Îl avem Între noi Întâi pe Nicu și, datorită lui, pe dragul meu Petrică - a intervenit soția lui, aducând lumina În rândul comesenilor. Între timp, pe nesimțite, nenea Mitru și-a făcut datoria de paharnic, iar mesenii au răspuns cu mare plăcere Îndemnului gazdei. ― Am o Întrebare, care o să te pună pe gânduri, Nicule - a vorbit Petrică. ― Să auzim Întrebarea - a cerut Nicu. ― Cine ne va spune „povești” mâine seară? Că tare ne-am dedulcit la ele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gazda? Și-o chemat copchiii și le-o zâs: „Ia pupați voi mâna nașului că el vre’ sî pleci!” Nu cred că trebuie să așteptăm să ne poftească gazda să pupăm mâna „nașului”... - a sfârșit vorba tata Toader În râsul mesenilor... După ce au mâncat gogoși pe săturate și au Întrebat de sănătate cele ulcele cu vin, musafirii s-au ridicat. Nicu a privit spre nenea Mitru... Acesta a dispărut Îndată. În scurtă vreme, la poarta hanului s-a auzit tropot de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chiar a pufnit în râs, ceea ce l-a făcut pe halatistul central să strâmbe din moaca lui peste care parcă trecuse de curând o grapă grăbită... Să vedem ce are de spus și această femeie care... Dar doamna, nimic. Pentru că mesenii negri cu papion alb așteptau totuși un răspuns, doamna a rotit ușor capul, ca pe o turelă de tanc, pentru a putea fi vizionată din toate părțile. Atunci am văzut și eu că avea mare deranj, un fel de deranj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]