187 matches
-
sumă de adevăruri veșnice, îngăduindu-și cel mult o mai limpede formulare a lor sau o mai sistematică ordonare; filosoful religios reinterpretează personal, într-o oarecare măsură, adevarurile revelate sau presupusele consecințe filosofice ale acestora; în ce-l privește pe metafizician, acesta își proclamă în mod exclusivist propriile adevăruri. La noi, bunăoară, un Dumitru Stăniloae a reprezentat tipul teologului, un Nae Ionescu - tipul filosofului religios, iar un Lucian Blaga - tipul metafizicianului. De aceea și trebuie judecați cu măsuri deosebite. Spre exemplu
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493189307.html [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
presupusele consecințe filosofice ale acestora; în ce-l privește pe metafizician, acesta își proclamă în mod exclusivist propriile adevăruri. La noi, bunăoară, un Dumitru Stăniloae a reprezentat tipul teologului, un Nae Ionescu - tipul filosofului religios, iar un Lucian Blaga - tipul metafizicianului. De aceea și trebuie judecați cu măsuri deosebite. Spre exemplu, dacă-l luăm pe Nae Ionescu drept “teolog” (ceea ce n-a fost și nici nu și-a propus să fie), atunci, pentru anumite afirmații, ar trebui să-l declarăm “eretic
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493189307.html [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
amintim: ancorarea în spiritual, descoperirea religiozității și a Ortodoxiei în special. Acest lucru nu ar fi fost posibil fără un om atât de vioi, pătrunzător și fecund ca Nae Ionescu. Deci putem spune că Nae Ionescu este singurul filozof sau metafizician prin excelență creștin, pentru care tot ceea ce, istoric, dogmatic, patristic, cultic, reprezintă creștinism ortodox, are o valoare absolută și este adevăr absolut. Astfel el nu identifică episoadele biblice ca făcând parte dintr-un tezaur mitologic al umanității, ci le consideră
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493189307.html [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
în cultura noastră, ci ceva mult mai important, ceva cu valoare universală. Simbolul crucii, simbolismul crucii transmite un mesaj care este universal în ceea ce privește sfera de acțiune; un mesaj, mai mult, de pace și fraternitate, astfel cum ne-a învățat René Guénon, marele metafizician, pentru a menționa doar un nume. Din punctul de vedere tradiționalist al acestor mari învățați ai culturii tradiționale, această valoare este extrem de clară dar, în același timp, este la fel de clar că odată cu această hotărâre ne confruntăm cu expresia unor opinii anti-tradiționale care
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
aparținând aproape în egală măsură istoriei gândirii filozofice românești cât și istoriei literaturii ; a fost deci : filozof, pedagog, memorialist și epistolier, orator. Viața și creația sa se împart în două perioade aproximativ egale : prima de « explozie și afirmare » de la început (metafizician și filozof creștin, etc.) ; cea de-a doua parte de « durere îndelung răbdată și sublimată » în scrisul său, în condiții mai mult decât precare de existență. Așa s-a născut sistemul său filozofic, original și autentic românesc, el introducând în
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
Prima este cunoașterea lui Dumnezeu ca "nirguna Brahman (Dumnezeu fără atribute)", în timp ce a doua este cunoașterea lui Dumnezeu ca "saguna Brahman (Dumnezeu cu atribute)". Citând mai mulți cercetători europeni, Lucian Blaga subliniază faptul că Adi Shankara "este cel mai mare metafizician din toate timpurile."
Adi Shankara () [Corola-website/Science/304709_a_306038]
-
(n. 15 iulie 1883, Saint-Martin-de-Villeréal, departamentul Lot-et-Garonne, Franța; d. 1 septembrie 1951, Parranquet, departamentul Lot-et-Garonne) a fost un filosof francez și unul dintre metafizicienii francezi majori ai secolului al XX-lea. Reprezentant al filosofiei spiritului, filosofia să este un spiritualism existențial. A fost membru al Academiei de Stiinte Morale și Politice din Franța. Născut dintr-un tata învățător și o mamă care era proprietara
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
arată că fiecare concept important al filosofiei aparține unei perechi ce reprezintă recesivitatea. El analizează câteva zeci de astfel de perechi, scriind pentru fiecare termen câte o micromonografie. Constantin Noica a devenit în această perioadă, de după eliberarea din închisoare, un metafizician continental de dimensiuni europene, fără îndoială unul dintre cei mai mari de la sfârșitul secolului 20. Prima sa carte publicată după ieșirea din detenție a fost "Două zeci și șapte de trepte ale realului", în care unește trei sisteme categoriale, cele
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
tradus din Kant și a scris o carte despre el) și cea a lui Wittgenstein (de asemenea, a tradus câteva cărți de-ale lui și a publicat o carte despre filosofia sa). Ilie Pârvu este un epistemolog, filosof al științei, metafizician și comentator al lui Kant. A sa "Introducere în epistemologie" este prima carte de acest tip care a avut un nivel european, după perioada în care epistemologia a fost „gnoseologie” marxist-leninistă. Este încă cea mai bună introducere autohtonă disponibilă. Studiile
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
științei, urmându-i pe J. Sneed, W. Stegmüller, C. U. Moulines, W. Balzer etc. Analizele structuraliste ale teoriilor au fost aplicate de Ilie Pârvu în domeniul reconstruirii unor lucrări filosofice cruciale, precum "Tractatus" de Wittgenstein sau "Critica rațiunii pure". Ca metafizician, Pârvu a publicat lucrarea în două volume "Arhitectura existenței". În primul volum analizează paradigma structural-generativă din ontologie. În cel de-al doilea volum, el analizează metafizica analitică contemporană, marile programe ontologice contemporane constructive, precum cel al lui Carnap sau Quine
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
în curentele lingvistice contemporane. Fondatori ai neorealismului, ei consideră că analiza exactă a limbajului reprezintă dezideratul principal al oricărei atitudini în filosofie și resping cu fermitate modelul idealist al realității în tradiția lui Hegel. În mod deosebit este criticată teza metafizicianului englez Francis Herbert Bradley, după care realitatea nu ar fi un produs al percepției senzoriale, ci o reprezentare spirituală, în consecință neabordabilă cu mijloace de investigare științifică și inaptă de orice posibilitate de previziune. Moore susține că principala sarcină a
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
că liberul arbitru (voința liberă) devine o iluzie, cu excepția definiției din compatibilismul strict. Conform credinței populare, determinismul afirmă că toate evenimentele viitoare au fost deja predeterminate și vor avea loc în mod obligatoriu (poziție cunoscută sub numele de fatalism); , iar metafizicienii încă dezbat această problemă. ul este asociat cu, și se bazează pe ideile de materialism și cauzalitate. Cei care s-au ocupat cu problema includ Omar Khayyám, David Hume, Thomas Hobbes, Immanuel Kant, și, mai recent, John Searle. Semnificația exactă
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
1925). Încă din "Ființă și timp", Heidegger afirmase despre Kant că a fost „primul și singurul care a mers o bucată de drum către investigarea dimensiunii temporalității ființei“ (p. 23). Drept urmare, îl interpretează pentru a scoate la iveală un Kant „metafizician“, adică preocupat de problema dintotdeauna a metafizicii, cea ontologică. Heidegger încearcă să arate, printr-o interpretare destul de „violentă“ (și va recunoaște asta mai târziu), că facultatea imaginativă ("Einbildungskraft") este „timpul însuși“, așadar că acolo s-ar pregăti determinarea ființei umane
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
inspirată de ermetism, fiind criticată în epocă drept idee ocultă. Newton respingea dogma Sfintei Treimi și considera adorarea lui Isus drept Dumnezeu ca fiind idolatrie, idolatria fiind cel mai grav păcat în optica lui. Isaac Newton nu a fost nici metafizician de profesie ca Henry More, nici în același timp filozof și om de știință ca René Descartes. Filozofia îl preocupă numai în măsura în care are nevoie pentru a pune bazele investigației sale matematice a naturii. Fizica sa, mai exact, filozofia naturală a
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
filofosia speculativă (de exemplu metafizica) este fundamentată pe două tipuri de erori: pe de o parte, folosește cuvinte lipsite de semnificație, iar pe de altă parte, enunțurile sale sunt lipsite de sens. Pentru termeni precum „Absolutul”, „Necondiționatul”, „Ființa în sine”, metafizicianul nu poate furniza condiții empirice de adevăr, ci doar sentimente și reprezentări ce stau în spatele pretinsei semnificații. Mai mult, propoziții metafizice, precum cele oferite de Hegel: „Ființa pură și neantul sunt unul și același lucru”, sunt fără sens, sunt pseudo-propoziții
Rudolf Carnap () [Corola-website/Science/304160_a_305489]
-
partizan al monarhiei constituționale. John Locke este socotit în genere ca întemeietorul empirismului modern, adică al acelui curent epistemologic care susține că toate ideile noastre provin din simțuri, că își au fundamentul în experiență. Locke nu este, prin urmare, un metafizician, ci un epistemolog, adică un teoretician al cunoașterii. El își propune în lucrarea lui fundamentală să dea o "cercetare asupra originii certitudinii și întinderii cunoștinței omenești, asupra temeiurilor și gradelor credinței, părerii și asentimentului". În legătură cu problema originilor cunoștinței, Locke ia
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
Natura. Metafizica adresează gândirii întrebări de tipul, "Care este natura realității?", "Există Dumnezeu?" sau "Care este locul omului în Univers?" O ramură esențială a metafizicii este ontologia, investigarea categoriilor de lucruri care există în lume și a relațiilor dintre acestea. Metafizicianul încearcă să clarifice noțiunile prin care oameni înțeleg lumea, incluzând existența, noțiunea de obiect, proprietatea, spațiul, timpul, cauzalitatea, interconexiunile și posibilitatea. Mult mai recent, termenul metafizică a fost asociat pentru a caracteriza subiecte care sunt "deasupra" sau "în afara" acestei lumi
Metafizică () [Corola-website/Science/298223_a_299552]
-
o invenție imposibil de dovedit, o realitate concepută de minte, dar plasată contradictoriu, în afara minții. Realitatea obiectivă, autonomă, după părerea filozofului care o admite, este incaracterizabilă modal în ea însăși, în identitatea ei de sine și pentru sine cum spune metafizicianul. Lumea în sine, lumea obiectivă, nu poate fi percepută prin simțuri, acestea au acces numai la partea de mesaj purtător de aspect realitate, trimis de realitatea autonomă. Subliniem că nu trebuie confundată informația purtătoare de modalitate cu sursa comunicantă de
Obiectivitate (filozofie) () [Corola-website/Science/309127_a_310456]
-
Primirea și interpretarea mesajului fenomenal ipotetic furnizat de realitatea obiectivă, generează realitatea subiectivă, adică lumea așa cum o vedem, auzim, etc, lumea alcătuită din imagini, sunete și alte aspecte senzorial și intelectiv modalizante. Se pot ridica obiecții de coerență la afirmația metafizicianului că lumea obiectivă rămâne incognoscibilă, chiar dacă ne trimite informații pe care noi le interpretăm ca lume fenomenală, lume reflectată modal în subiect, ca lume subiectivă, și este necesar să subliniem că există numeroase puncte de vedere filozofice și științifice asupra
Obiectivitate (filozofie) () [Corola-website/Science/309127_a_310456]
-
agent creativ de eveniment care nu provine din altul anterior. Filozoful grec Platon a sugerat existența unui demiurg, a unui creator al universului, care le face pe toate conform unei concepții a perfecțiunii, necesității și binelui absolut. Aristotel alt mare metafizician grec, a introdus ideea de 'cauza prima', sau 'motor creativ universal', cel care le face-mișcă pe toate fără a fi el însuși în mișcare -devenire, prin altă cauză. Justificarea existenței realității printr-o unică cauză primă, creatoare a toate, necauzată
Argument cosmologic () [Corola-website/Science/308814_a_310143]
-
mai multe vocabulare; astfel critica va fi mai în cunoștință de cauză. Acestei atitudini i s-a reproșat că nu oferă premisele unei solidarități sociale, Rorty însuși acceptând că ironistul nu poate oferi aceeași speranță socială pe care o oferă metafizicianul. Pe de altă parte, există două diferențe între liberalul metafizic și cel ironist, care arată mai bine de ce ironistul este un liberal mai bun decât liberalul metafizic. Dacă acesta își pune problema temeiului pentru care să nu fim cruzi, ironistul
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
febră, dar ceea ce eu credeam că este febră era focul vieții, pasiunea de a trăi pe care mi-o deșteptase molarul acel plin cu cianură. Aceste amintiri deveniseră momente de artă rafinată pentru mine. Experiența mea contrazicea acum tot ceea ce metafizicienii secolului nostru ne-au asigurat că ar reprezenta cuvântul adevăr: că tot ceea ce este „altceva” este dăunător individului. Pentru mine acel „altceva” era o adevărată provocare, o minune, un miracol. Imaginați-vă că într-o bună zi ați descoperi că
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nu cuteza să-l atingă încă. Acum însă, izbutea să vadă prin acest ceva ca printr-o substanță care putrezise, dezagregându-se în fibre zdrențuite. Și dincolo de acestea nu era decât haos, multitudinea necategorisită, confuzia definitivă a universului, în fața căreia metafizicianul își acoperă ochii. Până și acea ultimă vagă rămășiță de credință că cineva, cândva, pe undeva, ar fi avut un gând pur, nemincinos, devenise acum, în mintea lui, o durere râcâitoare. Ipotezele legate de reîntoarcerea lui Rozanov nu se limitaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și totuși niciodată nu o putea realiza. Jinduia după gânduri liniștite, repauzante. Trăise atâta amar de vreme în sânul problemelor printre care cele mai luminate minți din trecut bâjbâiseră ca niște copii. Contemplase, aproape că se identificase cu imaginile marilor metafizicieni, prăsindu-și propria imagistică cu o spumoasă spontaneitate, vecină cu demența. Zburase din căldura acestor umbre către tovărășia aseptică a abstracțiunilor, a numerelor, a formelor matematice; și se reîntorsese răcorit și flămând. Crease un sistem moral bazat pe Timaeus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al esteticienilor. Din 1939 până în zilele noastre, la un eseu despre fotografie avem o sută de disertații despre pictură. Mașinile de văzut ale modernității s-au și ne-au supus unei remarcabile tăceri conceptuale 38. Doar tabloul este demn de metafizician, care are datoria să-l evite pe Walt Disney și benzile desenate (Michel Serres, cu Hergé, confirmă regula). Invers, până de curând, specialiștii în fotografie, ca Moholy-Nagy sau Gisèle Freund, nu vorbeau despre "artele frumoase". Exceptându-l pe Bazin, există
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]