214 matches
-
În farfurii de cuvinte papagali se fac scrum/ Gîndacii din toate părțile dau năvală/ Nămolul sughite în inele a răceală" (Ceai nostalgic). Pentru a scoate în evidență preeminența materiei (sfidare a spiritului de către sine însuși), intervin cîteva procedee la intersecția metaforizării bizuite adesea, în duh modern, pe minima compatibilitate între termenii ei cu o sensibilitate existențială grav avariată, secretînd o umoare bilioasă (atrabiliară). Poetul dă impresia de a-și demonstra la fiecare pas postura de "ins zidit și răstignit în joc
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
ingrediente și recuzită, de cea din lirica unor Emil Brumaru ori G. Almosnino, însă fără concretețea fascinant-enigmatică obținută de aceia, fără fior, mai degrabă marcată de un fel de „suficiență” discret egolatră și compromisă prin proliferarea „mecanică” a expresiei, prin metaforizarea previzibilă (chiar atunci când e construită în genul șaradei, și ea limitat „surprinzătoare”). Poetul a practicat și formele prozodice fixe (rondelul, sonetul). Romanele lui B. - Canapeaua cu pisici (1971), Să mai câștigi o zi (1972) - constituie un fel de completare prozastică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
dintre estetic și cognitiv. Dar orice mare scriitor, reamintim, desfășoară o viziune totală asupra lumii, îmbrățișând, pe deasupra severelor decupaje disciplinare, câmpul epistemologic în expansiune. Și dorind a pune umărul, chiar și fără suportul unei formații științifice riguroase, prin intuiție și metaforizare, la o mai bună înțelegere a lumii. Opera (majoră, bineînțeles) rămâne o "metaforă epistemologica" (Umberto Eco). lar aventura transmodernă, impusă de epoca pe care o traversăm) rămâne o încercare pe cont propriu. "Bucovina literară", nr. 8-9, august-septembrie 2006 Teodor VIDAM
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pare bine că domnul Marius Jucan a amintit-o aici), care spune În esență că interpretarea conceptuală, teoretică, trebuie suspendată sau, mai exact, că interpretarea oricărui lucru - și, mai mult, că orice tip de conceptualizare - pornește de la un mecanism de metaforizare, singurul cu adevărat „fidel” lucrului despre care vorbește. A interpreta nu Înseamnă a transpune În concept, deci a explica și a distruge astfel identitatea obiectului despre care vorbești, ci Înseamnă a gândi analogic, adică a păstra, cu ajutorul unei dispoziții empatice
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și simulează preocuparea de a feri tinerii talentați de "aerul de miazme și putrefacție". Aici, prin limbajul figurat, bazat pe sugestie senzorială, pamfletarul transpune obiectul rizibilului într-un scenariu comic-funerar, însă procedeul depășește umorul negru (care e brut și respinge metaforizarea) și se apropie de sarcasmul bazat pe analogia morbidă. Ideea asasinatului simbolic (ca metodă de exterminare a pseudo-talentelor) e invocată de Arghezi sub forma unei solicitări principiale: "Înmormântați-l în tăcere [...] și să trecem la adevăratele probleme pe care vremea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sunt implicate și a unei lipse de rigoare metodic rațională. Având drept sursă interpretările variate, analize și extinderi ale părților raționale, popularizarea cunoștințelor, dezbaterile publice cu personaje mai mult sau mai puțin avizate, are loc o extindere de imagine și metaforizarea acesteia. Pulsionalul se extinde pe direcții greu identificabile sau definibile. Interacțiunile determină un amestec de influențe și corelații imaginare, iar prin popularizare se obțin imagini sintetice ale acestora. Între acestea forme de imaginar rațional putem urmări evoluția transformărilor interioare ciclului
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o reevaluare valorică a trecutului, reordonându-se imaginile. Reordonarea se face începând de la simplitatea și puritatea imaginilor inițiale, evoluând printr-o raționalizare și dezvoltare rațional-metodică a acestora, construindu-se o structură rațională bine închegată, pentru ca în cele din urmă prin interpretarea metaforizarea și reanalizarea respectivelor imagini să se ajungă la o nouă formă de dezvoltare pulsională a imaginarului. Această evoluție descrisă aici nu este una strict temporală, ci de ordin axiologic prin acceptarea și reordonarea valorică a anumitor tipuri de imagine. Exemplificând
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
mai puternice și mai bine organizate instrumente de cenzură: Inchiziția. Această cenzură dorește să păstreze principiile ortodoxe ale catolicismului și limitează imaginarul la o anumită imagine standard. Efectul acestui gen de cenzură este o tendință naturală de ocultare, de sintetizare, metaforizare și simbolizare a mesajului astfel încât percepția mesajului să fie limitată. Efectul ei este opus scopului declarat, pentru că în loc de limitare a imaginarului pulsional se realizează o amplificare a acestuia. Cea de-a doua formă de cenzură este a noului mod de
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Iana, soarele și luna, în strânsă legătură cu numele lunii ianuarie, Ianus. Tudor Pamfile în capitolul dedicat Sânzienelor mărturisește că n-a găsit nicăieri legenda acestei plante, însă numele ei aflat în mai multe balade și cântece bătrânești este o metaforizare a lunii 25. (În zona Olteniei, are înțeles și de Drăgaică, "Drăgaicele sunt un fel de Șoimane, Rusalii sau Sfinte care opăcesc pe oameni"26). Victor Kernabach face distincția între Ileana Cosânzeana (a cărei etimologie incertă o găsește în cosângeana
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
22. Luând în studiu același fenomen, M. Eurrutia 23 (de la Universitatea din Alicante din Spania) constată că, din punctul de vedere al analizei semantice, "formarea neologismelor constă în principal în schimbările de sens, fără modificarea semnificantului, pe baza proceselor de metaforizare și de specializare"24. Autoarea propune o interpretare a modificărilor semantice din limba franceză pe baza a trei principii de asociere: similaritatea, contiguitatea și contrastul, incluzând inovațiile lexicale rezultate în urma absorbției lexicale printre fenomenele datorate contiguității sintagmatice: "Un exemplu reprezentativ
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de ambiguitate, contextul este cel care permite eliminarea echivocului"25. Ceea ce trebuie remarcat în favoarea autoarei articolului este că aceasta relevă, deși destul de timid, că procedeul are darul de a forma noi cuvinte, spre deosebire de celelalte mecanisme de schimbare semantică, cum sunt metaforizarea, specializarea, analogia sau alunecarea semantică determinată de dispariția termenilor concurenți 26, care nu fac decât să confere noi semnificații cuvintelor preexistente. Termenul de specialitate absorbție ar fi, așadar, acceptabil pentru a circumscrie și a delimita procedeul pe care îl studiem
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
fi acelea ținând de filonul suprasemnificării pe o notă melancolică a universului rural oltenesc - „Mica Valahie”), reinterpretându-le pe un portativ modernist ca pentru a le verifica rezistența, cu o anumită distanțare sceptic-amuzată față de procedeu. Sunt relevabile colocvialitatea fățișă sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanțe intertextuale trimițând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin interpuși, jovialitatea intonației, care uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
ajută eul să intre în posesia stării vizionare și, ulterior, să convertească respectivele experiențe în materie artistică. A treia ar fi cea a viziunii propriu-zise, aceasta desemnând, pe de o parte, experiența vizionara a eului și, pe de altă parte, metaforizarea textuala sau picturala a procesului respectiv, adică opera de artă. Dacă primele trei părți ale volumului meu tratează, pe rând, problemele enunțate, a patra parte constituie o exemplificare a funcției deținute de nucleele vizionare în poezia lirica și epica a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
interpreta universul decât prin prisma instrumentelor intelectuale ale unei metafizici autoritariste și, prin urmare, inexacte, el nu poate zidi o lume a libertății reale. Eul creator implică aici, ca, atunci când recipientul viziunii duble nu reușește să interpreteze universul pe baza metaforizării și a substituției fenomenologice, viziunea dublă se transformă în castranta viziune simplă. Astfel se explică, de fapt, condiția Viziunii Divine, zugrăvita că purtând "straiele însângerate ale lui Luvah". Între altele, Luvah este un țesător iscusit, iar vesmintele sale simbolizează, aici
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Omul există + este (devenit) om. Ceea ce înseamnă: sfârșitul unei vieți individuale conturează destinul ființei individuale; din punctul de vedere cel mai profund: și-a construit și apărat umanitatea sau a trăit doar, în cel mai bun caz. Predicatul metaforic (al metaforizării) este propriu limbajului poetic: „O fată frumoasă e o fereastră deschisă spre paradis.” (L. Blaga) Prin predicatul absolut al metaforizării, se poate revela adevărul esențial, obscurizat de adevărul fenomenal, exprimat lingvistic prin predicate referențiale: „Nu credeți cum că luna-i
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai profund: și-a construit și apărat umanitatea sau a trăit doar, în cel mai bun caz. Predicatul metaforic (al metaforizării) este propriu limbajului poetic: „O fată frumoasă e o fereastră deschisă spre paradis.” (L. Blaga) Prin predicatul absolut al metaforizării, se poate revela adevărul esențial, obscurizat de adevărul fenomenal, exprimat lingvistic prin predicate referențiale: „Nu credeți cum că luna-i lună. Este / Fereasta cărei ziua-i zicem soare.” (M. Eminescu) Luna-i lună. (S) (pr.ref.) luna (noaptea) - este fereasta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
era cel mai comunicativ.” (M. Preda, Viața, 290), „A fost odată un om care toată viața lui nu s-a putut potrivi cu lumea - un om sucit.” (I.L. Caragiale, IV, 170) sau printr-o metaforă; rolul activ în procesul de metaforizare îl are cel mai adesea termenul secund: „Istoria, acest fluviu care înainta spre necunoscut și la al cărui capăt viu simțisem atâția ani că eram eu, aveau s-o facă alții...” (M. Preda, Viața, 293), „Orologiul, fidel interpret al bătrânului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din 1866. Principala impresie pe care scriitorul vrea să o traducă e aceea a varietății. Bolintineanu se confruntă cu diversitatea de forme și de teme pe care o prezintă colecția Alecsandri și caută de-a lungul întregului text soluții de metaforizare: "o infinitate de frumuseți răpitoare, cum are soarele razele sale; cugetarea, simțământul, forma au fiecare frumusețile lor dintr-o altă lume"105. Scriitorul își închipuie varietatea ansamblului sub forma unui dispozitiv ce ține de tehnica imaginii, caleidoscopul, un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de cugetări adânci, de simțiminte puternice, ce nu veți găsi în poeziile unui talent june și născând; vom vorbi de profumul ce lasă murind această floare"111. Despre ce "dispariție" e vorba? Ce pierdere încearcă să descrie acest efort de metaforizare? Există între articolele lui B.P. Hasdeu un experiment, pe jumătate ludic, pe jumătate serios, pe care el însuși avea să îl caracterizeze "o curiozitate". La aproximativ o săptămână de la înlăturarea lui Cuza de pe tron, în 20 februarie 1866, a publicat
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
formalizări en puissance, care operează nu ca o normă, ci mai degrabă ca figură a unei inventivități neîncetat productive, a generării nesfârșite de noi cristalizări. Dacă privim mai îndeaproape investiția lui Alecsandri în această reprezentare, putem distinge două linii de metaforizare. Una "internă", care se referă la temele propriilor poezii și care situează ciclul mărgăritărelelor în dialog cu ciclul lăcrimioarelor. Altfel spus, poetul oferă o justificare în interiorul propriului univers de fantasme. Nu mă refer aici doar la liantul "etimologic" care face
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
epurarea lor de zgura contingentului, esențializarea - toate vorbesc despre regăsirea unei forme: nu doar o poezie născută din lacrimi, care tematizează suferința, ci o poezie care a extras din lacrimă forma poetică, o "poezie-lacrimă". Cea de-a doua linie de metaforizare e "externă", ține de elemente de reprezentare de ordin cultural. Alecsandri trimite la o tradiție folclorică în spatele căreia ghicim modelul cult al locurilor comune pe care l-am evocat deja. Ciclul se încheie cu poemul Înșira-te mărgărite, subintitulat "legendă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
din opere pentru a indica forța întregului; așa cum se obișnuiește evocarea unor fragmente din Eminescu sau Caragiale ca un soi de metonimie a marii creații geniale, transferând asupra citatelor aura estetică și prestigiul operei în ansamblul ei. În activitatea de metaforizare a epocii era vorba de investirea cu calități estetice tocmai a fragmentelor decupate: ceea ce mărgăritărelele încercau să reprezinte era o experiență sensibilă făcută posibilă prin desfacerea piesei din ansamblul ei organic, prin separarea ei de operă, de context și de
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a degradării cosmosului în lumea modernă, lume de care el ține să se departajeze, nu o dată, în chip polemic. Dimineața cuvântului (1980) privilegiază valorile candorii, ale prospețimii și purității, într-o cromatică mereu maramureșeană, cu trimiteri etnofolclorice, dar și cu metaforizări moderne: „Cerga toamnei” tăinuiește „incendii de rodiri”, „Fata care trece pe drum / E prelungirea razei de soare.” Paralel, apare denunțarea „negrului de fum” (la propriu și la figurat) care amenință planeta. Herald al luminii și al albului (simboluri centrale), poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
spirituale legate intim de experiențe concrete. Și profund Întrepătrunse cu acestea. Alegoria convine și ideii că haiku-ul este o poezie obiectivă, un lirism neexhibat. Autorul de haiku nu-și Încifrează emoția În obiectele pe care le abordează În texte, metaforizarea nu este pentru el un procedeu de a infuza lucrurilor simțirea sa. Imaginile și lucrurile pe care le evocă și le invocă textul haiku-ului nu sînt distorsionate de trăirea sa. Revelația există pur și simplu În scena, evenimentul, Întîmplarea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
prohibite sau se dovedesc cum nu se poate mai utile nu numai pentru a formula sensul poemului ci și pentru a-l face să tresalte, să-și ia zborul, atingîndu-și nivelul simbolic? Sigur că putem să botezăm acest gen de metaforizare paradox, În fond imaginile respective sînt insolite și contradictorii, dar schimbă asta cu ceva lucrurile? Paradoxul este un concept logic, are de a face cu enunțurile și nu cu figurile de stil consacrate. Imaginile haiku-ului Îl pot accepta doar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]