34 matches
-
Foucault (1987: 236) susține că unul dintre scopurile afirmate ale genealogiei este "disocierea sistematică a identității". Există două dimensiuni ale acestui scop. În primul rând, are un obiectiv la nivel ontologic: evitarea tratării drept cauze a celor ce sunt efecte (metalepsa). Nu ia identitatea sau agentul ca date, ci caută să explice forțele din spatele lor. Avem de a face cu efecte ce trebuie explicate, nu asumate. Acest lucru însemna a rezista tentației de a atribui esențe agenților, lucrurilor sau evenimentelor din
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
stârni râsul relevă abilitatea locutorului de a jongla cu semnificații și semnificanții, în producerea sensului comic, fie prin joc de cuvinte, calambur etc. la limita de jos a esteticității, fie de a crea paralelisme și comparații subtile prin aluzii, analogii, metalepse etc. la un nivel superior de comunicare artistică. Dar inteligenței și inventivității sale trebuie să i se alăture, fără doar și poate, inteligența la fel de creativă a receptorului, precum și disponibilitatea ludică a acestuia, pentru că situația comică sau derapajul comic dintr-o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
subterane între obiecte și fenomene independente și de a le exprima indirect, fără să le numească, glisând între sensuri distincte, cărora le imprimă un aer de similaritate 259. Fontanier încadrează aluzia în categoria figurilor de expresie prin reflecție (alături de hiperbolă, metalepsă, litotă, reticență și paradox)260, a căror miză fundamentală constă în recuperarea, de către cititor, a sensului neenunțat. În publicistica argheziană, aluzia reprezintă un procedeu predilect al descalificării subtile și apare fie concisă, în varianta litotei, fie dezvoltată, ca text-parabolă. Iată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
context emoțional, unde contrastele sunt evidente, iar personajul ridigizat perseverează în propriile inepții, sfidând inconștient (prin înfățișare, atitudine și gândire) limitele raționale. O altă ocurență a grotescului, de data aceasta ca manifestare expresivă în text, ține de funcția polemică a metalepsei. Exprimări de genul "aruncă în retragere și derută, cu bolovanii constipației lor consistente" sau "organul polemic al trupului său a reușit să scoată un horcăit porcesc", extrem de răspândite în publicistica pamfletară argheziană, trimit la materialitatea inferioară a corporalului biologic sau
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fi uneori un adevărat „clan”. Câteva (sub)titluri - Un Büchner român (Mihail Săulescu), Un Peer Gynt al poeziei (C. Tonegaru), Un pirandellian timid (Henrik Ibsen) și Adrian Leverkühn, urmașul constructorului Solness - sunt sugestive pentru această manieră exegetică. Însă o atare metalepsă critică nu se reduce la un psihologism brut, ci se dezvoltă ca o hermeneutică redutabilă, fascinată cu precădere de „punerile în abis” ale operelor și construită pe principiul „loviturilor de teatru”, prin care aparența devine esență, minciuna devine adevăr, „josul
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
reducerea. Ordinea cuvintelor, distribuția sintagmelor și a componentelor acestora pot modifica gîndirea, sentimentele, comportamentele alocutorilor. Jean-Jacques Robrieux propune o clasificare inspirată din tratatele clasice: (1) figuri de sens, care sînt prin esență tropii, adică figurile de transfer semantic (metonimia, sinecdoca, metalepsa etc.); (2) figuri de cuvinte, ce privesc jocurile asupra lexicului (neologismele, arhaismele etc.) și jocurile asupra sonorităților (asonanțele, aliterațiile etc.)"; (3) figuri de gîndire, care regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nici adevărat nici fals, în care putem include metaforicitatea. Cele două regimuri sînt determinate generos de genul discursului și/sau de figurile discursului (metaforă, simbol și alegorie dominante în cel de al doilea, diferite de metonimie, de sinecdocă și de metalepsă 4, dominante în cel dintîi). La nivelul enunțiativ [B], combinația unei Rd cu un PdV se suprapune cu alternativa vericondiționalitate/ficționalitate. La nivelul [B] se pune, într-adevăr, problema validității mai mult decît cea a adevărului enunțurilor: un enunț (o
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dâmbovițioase au sfârșit prin a semăna cu actanții lor și, culmea, prin a se recunoaște în ei... cu sau fără rezerve. Pasul următor ar fi să-și ia inima în dinți și, într-o bună zi, să intre definitiv, prin metalepsă ontologică, în universul cu pricina. Mi-amintesc disputa dintre Costache Pricop și Emil Brumaru, după ce ambii vor fi văzut filmul lui Pintilie tras din Auctorele Nostru, Vostru, Lor. Întâiul zicea: "Grozav și definitiv ne-a prins în De ce trag clopotele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fel de sinecdocă specializată care transformă un nume propriu în substantiv comun, indicând nu numai o persoană, ci și o clasă de atribute. Du Marsais o înregistra foarte sus în inventarul tropilor, pe poziția a cincea, imediat după catacreză, metonimie, metalepsă și sinecdocă. Și înaintea metaforei. Era de fapt un procedeu folosit frecvent, chiar și în epoca lui Heliade Rădulescu. Reminiscență a unei culturi clasice care instrumentaliza ușor biografiile marilor oameni, transformându-le în modele educative, antonomaza opera ca un vast
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]