120 matches
-
enunțul: "Nu se spune "el sunt", ci "ei sunt", contextul referențial al mesajului (acordul dintre subiect și predicat) este codul limbii înseși (nu "el sunt", ci "ei sunt"). Limbajul gramaticii limbii materne (DSL, 2005) este un alt exemplu clasic de metalingvistică, dicționarul și gramatica /gramaticile codului unei /unor limbi străine pe care le învățăm ilustrează alte exemple tipice de metalingvistică. Funcția metalingvistică este prezentă în explicațiile referitoare la termenii argotici (Verzișori, parnoși, lovele, parai, marafeți, leușteni înseamnă bani), la elementele de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
codul limbii înseși (nu "el sunt", ci "ei sunt"). Limbajul gramaticii limbii materne (DSL, 2005) este un alt exemplu clasic de metalingvistică, dicționarul și gramatica /gramaticile codului unei /unor limbi străine pe care le învățăm ilustrează alte exemple tipice de metalingvistică. Funcția metalingvistică este prezentă în explicațiile referitoare la termenii argotici (Verzișori, parnoși, lovele, parai, marafeți, leușteni înseamnă bani), la elementele de jargon (Columbelă înseamnă porumbiță), la limbajul copiilor (Nu spunem "nainol" și nici "trosop", spunem "nailon" și "prosop".). Este fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
înseși (nu "el sunt", ci "ei sunt"). Limbajul gramaticii limbii materne (DSL, 2005) este un alt exemplu clasic de metalingvistică, dicționarul și gramatica /gramaticile codului unei /unor limbi străine pe care le învățăm ilustrează alte exemple tipice de metalingvistică. Funcția metalingvistică este prezentă în explicațiile referitoare la termenii argotici (Verzișori, parnoși, lovele, parai, marafeți, leușteni înseamnă bani), la elementele de jargon (Columbelă înseamnă porumbiță), la limbajul copiilor (Nu spunem "nainol" și nici "trosop", spunem "nailon" și "prosop".). Este fundamentală în decodificarea
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
porumbiță), la limbajul copiilor (Nu spunem "nainol" și nici "trosop", spunem "nailon" și "prosop".). Este fundamentală în decodificarea unui "cod practic" (rutier, feroviar maritim): Triunghi înseamnă "cedează trecerea" /a unui cod științific: % înseamnă "sută la sută" (în matematică) etc. Funcția metalingvistică nu se manifestă numai în sincronia unei limbi, ci și în diacronia acesteia. Lexicografii și gramaticienii latini aduceau corecturi, în perioada latinei târzii, de la abaterile de normă ale latinei clasice, evidențiind diferențele dintre cele două variante ale latinei (v. F.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
nivelele limbii (fonetic, lexical, morfologic, sintactic). I.1.6. Funcția fatică Există în fiecare limbă naturală funcții de bază și funcții auxiliare, cu implicație temporară în actul vorbirii. Lingistica generală are în vedere două funcții auxiliare: funcția fatică și funcția metalingvistică. Funcția fatică concură la menținerea contactului dintre vorbitor și interlocutor(i). Omniprezentă în interogații cu valoare incidentă, funcția fatică este, în sens general, o structură sintactică, prin care emițătorul verifică dacă se mai află în contact cu receptorul. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
presus de toate, euristică. În cercetarea realizată pe domeniul Cardiologie, Nature et fonctions de la métaphore dans la terminologie médicale. Étude comparée du français et du portugais, Isabelle Oliveira (2005) făcea observația că metafora terminologică are cinci funcții: cognitivă, euristică, denominativă, metalingvistică, didactică. Metafora are valoare designativă, dobândind - datorită caracterului interdisciplinar - un rol euristic, susținut de forță argumentativă. În același context, autoarea reafirmă rolul denominativ și funcțional al metaforei în perceperea și comunicarea unor concepte aparținând limbajului specializat. Este perspectiva teoretică din
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Marele Premiu „Cununa de aur” la Struga. În noiembrie 1982 suferă un accident (fractura piciorului stâng) și, în convalescență, îi dictează lui Aurelian Titu Dumitrescu Antimetafizica, unde, în afara biografiei fabuloase, face o teorie interesantă a poeziei pentru care optează: „poezia metalingvistică”. Se apropie de cincizeci de ani și, într-o convorbire, își face acest autoportret: „Am o voce nici groasă, și nici subțire. Uneori neplăcută, alteori plăcută. Uneori sunt un bun orator. Și atunci vocea dispare brusc ca prezență în fața articulațiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
vedere” și spre alt limbaj liric. E o sinteză a modernității care nu se mai simte bine în spațiul ei de mișcare, mai precis o conștiință a modernității care se gândește pe sine și își pune în discuție conceptele: „Poezia metalingvistică are ca sursă inspirația, suflată la ureche poetului, rând pe rând, de către Apollo sau de către Dionysos. «Nu credeam să-nvăț a muri vreodată», sau «Eu cred că veșnicia s-a născut la sat», sau «E timpul, toți nervii mă dor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
mijloacele poeziei. Versuri situate deasupra metaforei, ignorând orice fel de alambic posibil, acesta îmi pare a fi tipul de tensiune semantică spre un cuvânt din viitor. Necuvintele (ca noțiune) sunt finalitatea scrisă a acestei poezii, superioară ideii de scris”. „Poezia metalingvistică”, aleasă de acest poet care corupe conceptele prin fantezia lui derutantă, ar putea fi astfel definită: o poezie care nu se mai bizuie pe formele tradiționale de seducție (muzicalitate, pitorescul limbajului, ermetismul gramatical, metafora fastuoasă etc.); o poezie care să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
maximă a limbajului; o poezie care să vorbească nu numai despre ceea ce este în afara ei sau despre sinele poetului, să dea seama și despre ea însăși, pe scurt, un lirism care transformă tema poeziei în temă de meditație lirică: poezia metalingvistică, așa cum romanul din anii ’60-’80 devenise, prioritar, un metaroman; o poezie care să fie, în esență, o „tensiune semantică” și aspiră să prindă nuanțele unui „cuvânt din viitor”; poezia metalingvistică nu se mai folosește de cuvinte pentru a sugera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
transformă tema poeziei în temă de meditație lirică: poezia metalingvistică, așa cum romanul din anii ’60-’80 devenise, prioritar, un metaroman; o poezie care să fie, în esență, o „tensiune semantică” și aspiră să prindă nuanțele unui „cuvânt din viitor”; poezia metalingvistică nu se mai folosește de cuvinte pentru a sugera tensiunile ei semantice, ci de „necuvinte”. Care sunt superioare ideii de scris, adică sunt mai presus de scriitură. Ce poate să însemne acest lucru? Cu ce fel de vorbe plânge Dionysos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Se poate reține că poezia așa cum o gândește tânărul S. nu seamănă, dintre formele modernității, nici cu poezia simbolistă, nici cu ermetismul lui Barbu, nici cu structurile poeziei argheziene, nici cu acelea ce se întâlnesc în poemele lui Blaga. Poezia metalingvistică, bizuită formal pe „dispersarea nodurilor de tensiune”, nu ține seama nici de imagismul suprarealiștilor români (Ilarie Voronca) și, în genere, nu introduce în ecuația ei dicteul automat. Mai aproape de teoria nodurilor de tensiune este, dintre marii poeți moderni, Bacovia, cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
să introducă expresia brutal prozaică (de tipul „barbar cânta femeia aceea”) în discursul liric. Rezumând, S. nu este numai un versificator diabolic de abil, un poet inspirat și original, ci și un teoretician al poeziei. A construit un model (poezia metalingvistică), un tip genetic de lirism care reprezintă o sinteză a modernității târzii și, în același timp, o depășire a paradigmelor modernității. Ea operează nu cu cuvinte-vehicule, ci cu necuvinte, altfel zis, cu cuvinte care, odată introduse în discursul liric, sugerează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
târzii. Încearcă o nouă formulă (reciclare, între altele, a stilurilor poetice anterioare) și reușește. Preface, apoi, stilul înalt, specific modernității, și renunță în bună măsură la formele tradiționale de seducție lirică. Optează, teoretic, pentru o poezie pe care o numește „metalingvistică”, concept care, tradus în termeni estetici, se identifică prin multe dimensiuni cu postmodernismul. S. este, așadar, un poet de graniță între o modernitate refuzată și în cele din urmă eliminată de ideologii literaturii realist-socialiste, o modernitate reinventată de el și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
care mijloacele expresivității artistice par a fi absente. Însă chiar această absență („gradul zero al scriiturii“, cum îl numea Roland Barthes) devine semnal al funcției poetice, sugerând o lume banală, mediocră, absurdă, lipsită de fru musețe și de armonie. FUNCȚIA METALINGVISTICĂ este orientată spre cod, urmărind acordul interlocutorilor asupra semnificației termenilor, pentru a favoriza înțelegerea lor corectă. În lingvistica modernă, se teoretizează dicotomia: limbaj concret, „obiectual“ (object language, care spune ceva despre obiecte) și metalimbaj (metalanguage, care spune ceva despre limbaj
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
emițătorul și receptorul simt nevoia să controleze dacă folosesc același cod (sintagme uzuale: „Mă înțelegi?“, „Vreau să spun că..., adică...“, „Nu te înțeleg, ce vrei să spui?“, „Ce înțe legi tu prin...?“ etc.). Comunicarea artistică poate apela și ea funcția metalingvistică, orientată însă nu numai spre coduri lingvistice, ci și spre coduri culturale/estetice. Astfel, artele poetice fa cilitează decodarea semnificațiilor, oferind „chei de lectură“. Metaliteratura activează această func ție prin autoreferențialitate, prin discursul textualist al postmoderniștilor, prin proce deul intertextualității
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în vreme ce comparația ca o strângere de ape pare un ecou peste timp al eminescianului „cuibar rotind de ape“. Se schi țează astfel un fertil dialog poetic peste vremi, prefigurând intertextualitatea care va defini creațiile postmoderniste din etapa a treia - cea metalingvistică - a creației stănesciene. Eul liric se situează în centrul acestui univers „pulsatoriu“ (când mai larg, când mai aproape), ca punct fix și prezență demiurgică mai întâi (în jurul meu) și ca „axis mundi“ mai apoi. Abia ivit în lumină, noul cosmos
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
trimitere la realitatea propriu-zisă, printr-o regăsire între planul nominal și cel real al cunoașterii (acesta este un x). Ca atare, în ansamblul discursului, procedeele denominative realizează structurări specifice, atribuindu-i caracter didactic și uzînd, în multe cazuri, de funcția metalingvistică a limbii. V. nume, definiție. NIDA 1975; LYONS 1977; ESCANDELL VIDAL 2004. IO DENOTAȚIE. Cuvîntul denotație a apărut prima dată în terminologia logică întrebuințată de J. S. Mill, în corelație opozitivă cu conotație, cu înțelesul de extensiune a unui concept
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu este o unitate narativă simplă, ci o configurație discursivă și, de aceea, povestirea nu este o simplă succesiune de evenimente. V. acțiune, arhivă, configurație, enunț, etnografia comunicării. GREIMAS - COURTES 1993; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN EXPLICAȚIE. Procedură discursivă de natură metalingvistică, comunicativă și argumentativă prin care se detaliază, se exemplifică, se clarifică, se dezambiguizează făcînd inteligibil un sens exprimat anterior. Explicația comportă în mod necesar o activitate cognitivă cu componentă interacțională ("a face pe cineva să înțeleagă ceva"), în care enunțiatorul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vizează relațiile cuvintelor cu referenții, cu obiectele denumite, enunțurile care compun discursul vizînd stările de lucruri constatate. Din altă perspectivă, funcția este cognitivă, fiindcă este legată de realizarea cunoștințelor și de transmiterea lor. Clarificările care privesc codul însuși antrenează funcția metalingvistică, care prezintă aspecte variate. Pe de o parte, se cuprind aici denumirile pentru elementele limbii, care prin desemnare și prin comunicare, fac ca limba să fie în același timp obiect și mijloc de a face referirea la ea, adică metalimbă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de gesturi care să se fundamenteze pe existența unui limbaj gestual autonom sau pe texte gestuale de sine stătătoare. Segmentarea gestuală din planul expresiei, axată pe lipsa de unitate gestuală din dimensiunea sintagmatică, ridică probleme în ceea ce privește investigarea discursivă și coerența metalingvistică. V. gestualitate, proxemică. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. CC GESTUALITATE. Mult timp neglijată de lingviști, gestualitatea (caracterul gestual) are uneori un rol important în transmiterea informației enunțului și, de aceea, a devenit în epoca actuală un obiect de studiu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
decurgînd din aceasta, poate constitui obiectul metacomunicării (verbale), realizate ca instrument similar metalimbajului. Deși sfera comunicării include și mijloacele non-verbale (gestică, mimică, vestimentație etc), metacomunicarea, ce permite interpretarea sau comentarea semnelor verbale/nonverbale, nu se poate materializa decît prin funcția metalingvistică, adică aceea specifică ipostazei verbale a comunicării. Interacționismul american, teorie de orientare psihologizantă a comunicării, dezvoltată începînd cu deceniul al cincilea al secolului trecut, consacră (prin G. Bateson, apoi prin Școala de la Palo Alto) termenul și conceptul de "metacomunicare" cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pot fi descrise din punct de vedere lexical cu această întrebuințare. Astfel, în enunțul În această propoziție glonț are valoare de adverb, întrebuințarea autonimă a lui glonț nu permite descrierea lui semantică, în vreme ce un cuvînt precum propoziție, deși are valoare metalingvistică, admite această posibilitate. Limbajul lexicografic reprezintă și el o metalimbă, dar, de data aceasta, orice cuvînt al limbii poate primi statut metalingvistic atunci cînd, intrînd în structura definiției, este antrenat în explicarea altui cuvînt. Limba naturală are propria metalimbă, alcătuită
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
funcții a limbii prin care locutorul are ca obiect al discuției chiar codul pe care îl utilizează. Dintr-o altă perspectivă, se poate constata că această trăsătură este proprie atît metalimbajului, cît și metalimbii, încît se poate afirma că folosirea metalingvistică a elementelor limbii se opune folosirii obișnuite, în sensul că nu trimite la lumea extralingvistică, ci numai la cea lingvistică, referința plasîndu-se în interiorul limbii. În mod obișnuit, activitatea metalingvistică o însoțește pe cea lingvistică, fiindu-i complementară, atunci cînd ea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atît metalimbajului, cît și metalimbii, încît se poate afirma că folosirea metalingvistică a elementelor limbii se opune folosirii obișnuite, în sensul că nu trimite la lumea extralingvistică, ci numai la cea lingvistică, referința plasîndu-se în interiorul limbii. În mod obișnuit, activitatea metalingvistică o însoțește pe cea lingvistică, fiindu-i complementară, atunci cînd ea se manifestă în vorbirea zilnică, cînd relevă poziția asupra funcționării discursului sau asupra materialului lingvistic antrenat în realizarea lui, avînd scopuri explicative sau corective. Ea facilitează înțelegerea și negocierea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]