83 matches
-
citit cartea, Maria 1 ar fi știut răspunsul. Catafora inclusivă nu este exclusă: Una1' dintre [fetele care participaseră la reuniune]1 citise cartea. Situațiile în care cataforicul conține un substantiv sînt mai rare, și, de obicei, e vorba despre catafore metalingvistice (numite și autonimice: Ține minte aceste cuvinte 1: [natura ne aseamănă, educația ne deosebește]1.) sau despre catafore asociative meronimice (bazate pe relația între parte și întreg: Pe vîrful capului 1', Maria 1 avea o căciuliță de lînă roz.). Adverbul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este una dintre speciile lui, și, în acest context, definiția se înscrie în maniera deductivă de realizare a cunoașterii. Definirea, actul de a realiza definiția, este una dintre formele de explicitare a formelor limbii cu propriile mijloace, care primesc statut metalingvistic atunci cînd alcătuiesc expresia ce reprezintă definitorul. Funcția definiției este de a preciza semnificatul unui element al limbii prin componentele de bază, stabilindu-i astfel aplicabilitatea printr-o delimitare. Dacă semnificatul definit există în uzul limbii, atunci definiția este recapitulativă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
recapitulativă (sau descriptivă), așa cum este ilustrată în mod deosebit de dicționarele monolingve și de dicționarele enciclopedice. De aceea, acest tip de definiție se poate prezenta în două moduri, ca definiție lexicografică și ca definiție enciclopedică. Prima, definiția lexicografică, este un discurs metalingvistic care realizează o expansiune a expresiei în raport cu definitul și, prin aceasta, este un fenomen contrar desemnării, care este o condensare a unui conținut într-un nume. Totuși, definiția lexicografică este incompletă, deoarece nu inventariază toate elementele unui conținut lingvistic, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a l i z a d i s c u r s u l u i, nu se poate stabili o conceptualizare specială a denominației, care să fie contrară desemnării. În structura discursului, denominația se distinge prin prezența unor enunțuri metalingvistice precum: x este numele lui y care...; un x care... se numește y; așa cum indică numele, un x este... sau alte formulări similare. Denominația se realizează deseori prin definiții stipulative (numim x un y care...), în text fiind prezentă o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dialogului a fost ulterior mult extins, dar baza lui a rămas conversația, instituindu-se atunci cînd un locutor și un interlocutor își schimbă în mod repetat rolurile, prin utilizarea simultană a mai multor cadre de referință și apelînd la elemente metalingvistice și la forme interogative. Totuși, forma de suprafață a dialogului, caracterizată prin alternanța luărilor de cuvînt, nu ilustrează poziția ierarhică în cadrul schimbului de opinii și nici organizarea lui funcțională, căci, din punct de vedere conversațional, o schimbare de rol între
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
indirect liber este, din acest punct de vedere, o formă extrem de interesantă de manifestare a polifoniei, funcționînd ca exemplu de fraze fără cuvinte și verbalizînd, în textele narative, gîndurile și percepțiile atribuite punctului de vedere al unui personaj. Ca fenomen metalingvistic, discursul raportat a fost studiat din perspectiva relației discursului direct cu autonimele, teza fiind susținută de Gottlob Frege, pentru care stilul direct este echivalentul unui nume propriu, și dezvoltată ulterior de Josette Rey-Debove și de J. Authier-Revuz: discursul direct este
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conținutul comunicării verbale) și metacomunicative. Ultimele tipuri de acte servesc la reglarea procesului interactiv, pentru a permite schimbarea de rol în conversație sau pentru a transmite o informație spațială, socială sau de altă natură. V. comunicare, dialog, discurs, metadiscurs, metalimbă, metalingvistic. COSERIU 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; ROVENȚA- FRUMUȘANI 2004. RN METADISCURS. O dată cu rafinarea teoriei enunțării și cu dezvoltarea interesului specialiștilor pentru funcționarea componentelor comunicării, s-a încercat operarea distincției dintre discurs și metadiscurs, pe de o parte, între
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțării și cu dezvoltarea interesului specialiștilor pentru funcționarea componentelor comunicării, s-a încercat operarea distincției dintre discurs și metadiscurs, pe de o parte, între comunicare și metacomunicare, pe de altă parte, după modelul oferit de raportul clasic limbă - metalimbă (lingvistic- metalingvistic). Ca atare, prin metadiscurs se înțelege totalitatea mijloacelor prin care locutorul comentează propria enunțare sau prin care confirmă ori reformulează enunțarea colocutorului. În opinia lui D. Maingueneau, metadiscursul ilustrează, împreună cu discursul propriu-zis, eterogenitatea enunțiativă, realitate ce presupune permanenta evaluare, comentare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ar putea spune...); 3) de eliminare a eventualelor erori de interpretare (în sens propriu..., metaforic vorbind...); 4) de formulare a scuzei (dacă mi-aș permite să spun...); 5) de reformulare (altfel spus, cu alte cuvinte etc.). V. metacomunicare, metalimbaj, metalimbă, metalingvistic, reformulare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN METAFORĂ. În sens larg, metafora reprezintă o ipostază a utilizării figurate a limbii și o consecință a apelului vorbitorului (creatorului) la funcția expresivă și poetică a limbii, atunci cînd construiește un discurs. Îmbinarea inedită a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvintelor ce țin de metalimbă și de metadiscurs, adică suma elementelor cu care o limbă naturală poate vorbi despre ea însăși. Metalimbajul este posibil datorită reflexivității limbii, care se poate referi și la propriul sistem și presupune existența unor cuvinte metalingvistice (aparținînd unei metalimbi). Astfel, metalimbajul lingvisticii este destinat descrierii, ca orice terminologie, limbilor naturale, uzînd de cuvinte autonime a căror integrare în discurs se realizează pentru a vorbi despre ele (și nu pentru a vorbi despre lucruri). Acest mod de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de folosire implică o sintaxă specială, căci, în vreme ce metalimbajul urmează sintaxa obișnuită, cuvintele autonime recurg la una deosebită: Carpați este întotdeauna la plural, unde Carpați este un autonim, iar celelalte cuvinte aparțin metalimbajului. V. autonim, autonimie, funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO METALIMBĂ. Potrivit unor cercetători, în vreme ce metalimbajul are o cuprindere generală, ca limbaj vorbind despre el însuși, metalimba este un sistem metalingvistic avînd o terminologie specializată
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
funcții ale limbii, metalimbă, metalingvistic. REY-DEBOVE 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO METALIMBĂ. Potrivit unor cercetători, în vreme ce metalimbajul are o cuprindere generală, ca limbaj vorbind despre el însuși, metalimba este un sistem metalingvistic avînd o terminologie specializată. Ca atare, metalimba este o limbă care servește pentru a descrie o limbă naturală, ai cărei termeni sînt cei ai limbii supuse analizei, dar care au o singură accepțiune, și ale cărei reguli sintactice sînt cele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
au o singură accepțiune, și ale cărei reguli sintactice sînt cele ale limbii analizate. O metalimbă este, de exemplu, limbajul gramatical, care este folosit pentru a clasifica elementele limbii și a stabili funcțiile lor (adverb, sufix, frază, atribut etc.). Cuvintele metalingvistice pot fi ele însele obiectul unei descrieri, în vremme ce cuvintele autonime întrebuințate în discurs nu pot fi descrise din punct de vedere lexical cu această întrebuințare. Astfel, în enunțul În această propoziție glonț are valoare de adverb, întrebuințarea autonimă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
întrebuințarea autonimă a lui glonț nu permite descrierea lui semantică, în vreme ce un cuvînt precum propoziție, deși are valoare metalingvistică, admite această posibilitate. Limbajul lexicografic reprezintă și el o metalimbă, dar, de data aceasta, orice cuvînt al limbii poate primi statut metalingvistic atunci cînd, intrînd în structura definiției, este antrenat în explicarea altui cuvînt. Limba naturală are propria metalimbă, alcătuită din elementele ce au ca reprezentări alte elemente ale limbii (cuvînt, glumă, spusă, vorbă, zicătoare etc., prin urmare, cuvintele metalingvistice prin natura
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
primi statut metalingvistic atunci cînd, intrînd în structura definiției, este antrenat în explicarea altui cuvînt. Limba naturală are propria metalimbă, alcătuită din elementele ce au ca reprezentări alte elemente ale limbii (cuvînt, glumă, spusă, vorbă, zicătoare etc., prin urmare, cuvintele metalingvistice prin natura lor), dar și prin elemente precum adică, ca să spun așa, vasăzică, adică prin operatorii cu care se atrage atenția asupra componentelor unui enunț sau unui discurs. V. autonim, metalimbaj, metalingvistic. DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METALINGVISTIC
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
glumă, spusă, vorbă, zicătoare etc., prin urmare, cuvintele metalingvistice prin natura lor), dar și prin elemente precum adică, ca să spun așa, vasăzică, adică prin operatorii cu care se atrage atenția asupra componentelor unui enunț sau unui discurs. V. autonim, metalimbaj, metalingvistic. DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METALINGVISTIC. Trăsătura "metalingvistic" este atribuită de obicei unei funcții a limbii prin care locutorul are ca obiect al discuției chiar codul pe care îl utilizează. Dintr-o altă perspectivă, se poate constata că
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
metalingvistice prin natura lor), dar și prin elemente precum adică, ca să spun așa, vasăzică, adică prin operatorii cu care se atrage atenția asupra componentelor unui enunț sau unui discurs. V. autonim, metalimbaj, metalingvistic. DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METALINGVISTIC. Trăsătura "metalingvistic" este atribuită de obicei unei funcții a limbii prin care locutorul are ca obiect al discuției chiar codul pe care îl utilizează. Dintr-o altă perspectivă, se poate constata că această trăsătură este proprie atît metalimbajului, cît și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
natura lor), dar și prin elemente precum adică, ca să spun așa, vasăzică, adică prin operatorii cu care se atrage atenția asupra componentelor unui enunț sau unui discurs. V. autonim, metalimbaj, metalingvistic. DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO METALINGVISTIC. Trăsătura "metalingvistic" este atribuită de obicei unei funcții a limbii prin care locutorul are ca obiect al discuției chiar codul pe care îl utilizează. Dintr-o altă perspectivă, se poate constata că această trăsătură este proprie atît metalimbajului, cît și metalimbii, încît
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistică, fiindu-i complementară, atunci cînd ea se manifestă în vorbirea zilnică, cînd relevă poziția asupra funcționării discursului sau asupra materialului lingvistic antrenat în realizarea lui, avînd scopuri explicative sau corective. Ea facilitează înțelegerea și negocierea interactivă a sensului, comentariile metalingvistice (asupra codului, asupra faptelor sau asupra discursului) avînd rolul de a sublinia efectul sensurilor construite. Ca atare, activitatea metalingvistică este în strînsă legătură cu producerea sensului, avînd în obiectiv precizarea, detalierea sau manifestarea reticenței în asumarea enunțului. În cele mai multe cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
codului, asupra faptelor sau asupra discursului) avînd rolul de a sublinia efectul sensurilor construite. Ca atare, activitatea metalingvistică este în strînsă legătură cu producerea sensului, avînd în obiectiv precizarea, detalierea sau manifestarea reticenței în asumarea enunțului. În cele mai multe cazuri, mijloacele metalingvistice, foarte variate și eterogene, realizează evidențierea procesului de producere a sensului, dar reprezintă și o reflecție asupra acestui proces. Astfel, prin comentariul metalingvistic, sensul se constituie din interacțiunea discursurilor și dintr-o practică lingvistică al cărei obiect este chiar materialul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
producerea sensului, avînd în obiectiv precizarea, detalierea sau manifestarea reticenței în asumarea enunțului. În cele mai multe cazuri, mijloacele metalingvistice, foarte variate și eterogene, realizează evidențierea procesului de producere a sensului, dar reprezintă și o reflecție asupra acestui proces. Astfel, prin comentariul metalingvistic, sensul se constituie din interacțiunea discursurilor și dintr-o practică lingvistică al cărei obiect este chiar materialul lingvistic. Enunțurile metalingvistice fragmentează desfășurarea liniară a discursului autonom în favoarea preciziei în actualizarea și crearea sensului, aspect considerat de către întemeietorii praxematicii ca un
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și eterogene, realizează evidențierea procesului de producere a sensului, dar reprezintă și o reflecție asupra acestui proces. Astfel, prin comentariul metalingvistic, sensul se constituie din interacțiunea discursurilor și dintr-o practică lingvistică al cărei obiect este chiar materialul lingvistic. Enunțurile metalingvistice fragmentează desfășurarea liniară a discursului autonom în favoarea preciziei în actualizarea și crearea sensului, aspect considerat de către întemeietorii praxematicii ca un argument important în susținerea teoriei lor. V. dialogism, eterogenitate enunțiativă, funcții ale limbii, modalizator, producere a sensului, text, textualitate. REY-DEBOVE
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
corpus, dialogism, memorie discursivă. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MONOLOG. Monologul este una dintre posibilitățile de realizare a discursului vorbit, cealaltă posibilitate fiind dialogul, și se caracterizează prin accentul pus pe locutor, printr-un cadru unic de referință, prin absența elementelor metalingvistice și prin prezența (frecventă) a exclamațiilor. În cazul monologului, locutorul gîndește cu voce tare, producînd un mesaj al cărui destinatar este el însuși, printr-o dedublare a subiectului enunțării. O astfel de dedublare poate conduce uneori la folosirea pronumelor de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este produsul operației de a produce, în interiorul aceluiași discurs, a unei unități discursive echivalente din punct de vedere semantic cu o altă unitate care a fost produsă mai înainte. Ca atare, parafraza, la fel ca definiția, este rezultatul unei operații metalingvistice și reprezintă, în același timp, o traducere intralingvistică și o expansiune admisibilă datorită elasticității discursului. Se disting două tipuri de parafraze: 1) parafraze substitutive sau denotative, care au o relație directă cu elementul parafrazat și 2) parafraze oblice (parțial conotative
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și, prin aceasta, a lumii. Noțiunea "praxem" trebuie considerată atît din punctul de vedere al limbii, cît și din cel al vorbirii. Prima perspectivă conduce la o înțelegere reînnoită a lexicului, lista denominațiilor lexicale apărînd aici ca artefactul unei însumări metalingvistice a actelor de nominație suficient de recurente în discurs pentru a fi considerate ca fiind stabilizate în limbă. Și cîmpurile semantice cuprinse de articolele lexicografice apar ca potențialități suficiente care rezultă din procesele respective, experiențiale și discursive, anterioare, care își
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]