85 matches
-
numai partea inițială a funcției de apel”210 și, deopotrivă, a celei metalingvistice (făcând remarca, esențială din perspectiva demonstrației noastre, că „între lucrurile pe care limbajul le poate reprezenta găsim și limbajul”211, nejustificându-se, în consecință, postularea unei funcții metalingvistice, distinctă de funcția reprezentativă. Cu privire la așa-zisa funcție poetică, Eugen Coșeriu emite un punct de vedere tranșant, spulberând prejudecata existenței unei formule universale, a unei esențe atemporale a poeziei: Am observat că nu există o funcție poetică propriu-zisă, deoarece concentrarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a structurii superficiale discursive). Actanții sînt clase de actori ce nu pot fi stabiliți decît pornind de la un corpus de texte: "o articulare de actori constituie un basm particular, o structură de actanți, un gen. Actanții posedă deci un statut metalingvistic în raport cu actorii, ei presupun de altfel analiza funcțională sau constituirea sferelor de acțiune" (A.J. Greimas, 1966: 175). Opoziția narativă actant/actor se suprapune celei morfologice, morfem/formant. Astfel actantul "moarte" poate avea actualizarea sinucidere, accident de mașină, crimă prin
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
-i deslușim semnele credincioase chiar și acolo unde ele ne apar nedeslușite și amestecate parcă într-o voință pornită cu totul spre rău". Un roman care, în primă și ultimă instanță, înseamnă, dacă ne luăm după miza auctorială, "ironie, joc metalingvistic, enunț la pătrat"346. Rezultă, din procedeul pe care l-am avut aici "sub lupă", și o pluristratificare a nivelurilor la care acest roman poate fi citit și decriptat: un prim nivel, cel al lecturii zero, se păstrează în marja
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aici, biografismul, banalitatea deli berată a discursului liric - mizând pe forme ale oralității, ale stilului colocvial -, hibri darea speciilor și a genurilor, prin narativizarea textului liric și recuperarea unor specii vechi, „minore“. Proza postmodernistă apelează la textualism și la joc metalingvistic, la tehnici narative, între care, conform studiului despre cele Cinci fețe ale modernității al lui Matei Călinescu, se numără: - dublarea și multiplicarea începuturilor, a finalurilor și a acțiunilor narative - tematizarea parodică a autorului/a cititorului (cititorul „implicat“ devine personaj) - accentuarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cuvinte care introduc diferite explicații în legătură cu conținutul celor spuse, corectează vorbirea, o orientează spre o anumită temă etc. Și acestea fac parte din metalimbaj, îndeplinind aceeași funcție metalingvistică de a se referi la limba-obiect (înseamnă, vasăzică, adică etc.). Existența funcției metalingvistice la unele dintre cuvintele limbii naturale reprezintă în acest caz un autoregulator al comunicării și un factor de evoluție a limbii 108. În aceste condiții, există o limbă primară, adică limba al cărei obiect este realitatea nelingvistică, și un metalimbaj
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vechile limite prin cercetarea nuanțelor exprimabile prin limbă, care au un temei în actele și structurile logice, au făcut ca metalimbajul să-și mărească în mod considerabil ambitul și răspîndirea socială. În principiu, cuvintele aparținînd limbii generale care îndeplinesc funcții metalingvistice realizează aceasta prin natura lor, prin statutul lor originar și, de aceea, alcătuiesc metalimbajul natural. Terminologia lingvistică, precum și termenii filozofici și logici orientați spre realitățile limbaju-lui, limbii și vorbirii alcătuiesc metalimbajul lingvistic, ce ține tot de metalimbajul natural, fiindcă elementele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și vorbirii alcătuiesc metalimbajul lingvistic, ce ține tot de metalimbajul natural, fiindcă elementele care-l compun au funcția metalingvistică prin natura lor și în mod constant. Uneori se încearcă o departajare între limbajul lingvisticii, considerat că ar alcătui primul nivel metalingvistic, și cel al filozofiei limbii, care ar alcătui al doilea nivel 110. Într-o percepere de factură postkantiană a filozofiei limbii, ca o cercetare ce continuă și desăvîrșește investigația lingvisticii, o asemenea perspectivă este întemeiată, dar, întrucît filozofia nu privește
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
introducerea unor mărci de validare a enunțului anterior (ah, oh, îm, da, ei bine) sau a unor conectori transfrastici (și, dar, pentru că, deci); (iii) să-și întrerupă interlocutorul ridicând tonul, folosind cuvinte de „alertă” (hei, ascultă, uite) sau făcând comentarii metalingvistice (mă scuzi că te întrerup o clipă; aș vrea să adaug ceva; lasă-mă să spun ceva; dați-mi voie; o clipă, vă rog; taci tu să spun eu!). Pentru a păstra cuvântul vorbitorul poate: (i) să-și continue pur
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
aici, biografismul, banalitatea deli berată a discursului liric - mizând pe forme ale oralității, ale stilului colocvial -, hibri darea speciilor și a genurilor, prin narativizarea textului liric și recuperarea unor specii vechi, „minore“. Proza postmodernistă apelează la textualism și la joc metalingvistic, la tehnici narative, între care, conform studiului despre cele Cinci fețe ale modernității al lui Matei Călinescu, se numără: - dublarea și multiplicarea începuturilor, a finalurilor și a acțiunilor narative - tematizarea parodică a autorului/a cititorului (cititorul „implicat“ devine personaj) - accentuarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
suscitat o veritabilă pasiune neoși paleolitică"28. Așa cum subliniază Eco în Apostille au Nom de la rose, postmodernismul revizitează trecutul, îl reinteroghează, dar nu într-o manieră "inocentă", ci "cu ironie" și cu o mare înclinație către paradox și alte jocuri metalingvistice. Trecutul nu poate fi pur și simplu pus între paranteze, nu poate fi distrus, deoarece acest lucru ar conduce la "tăcere" (deși Ihab Hassan, de exemplu, valorifică ceea ce el numește "literatura tăcerii", așa cum Blanchot teoretizează dispariția literaturii), ci trebuie recunoscut
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care nu caută vreo soluție contradicției instituite, ci doar evidențierea sa. În acest sens, și Umberto Eco vede în ironie o atitudine fundamentală a postmodernismului, care nu pulverizează trecutul, ci îl revizitează într-o manieră deloc inocentă, instituind un joc metalingvistic sofisticat și lipsit de soluție. Ironia modernă era profund problematică, în încercarea de a găsi substanța lucrurilor, în timp ce ironia postmodernă este generalizată, devenind ea însăși un soi de fundal incert al operelor postmoderne. După cum amintește Hassan, ironia a fost numită
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
elementară, a următoarei prezentări dintr-un articol de presă despre Charlie Chaplin: (3). O mică mustață neagră și-o pălărie melon, neagră și ea. O scurtă, dar foarte precisă descriere a amicului public Nr. 1: Charlot [...] Din punct de vedere metalingvistic, această secvență este desemnată ca fiind o descriere elementară ("scurtă"), dar suficientă ("precisă"). Este foarte interesantă construcția secvenței minimale: prima frază descrie două obiecte succesive: mustață și melon; fiecare este completată (prin intermediul predicatelor calificative PRq) cu câteva proprietăți: mărimea mustății
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
elementare (notate în cele ce urmează cu pd) legate între ele prin enumerativul și: Mustață << PROPR (mărime) PRq antepusă << mică << PROPR (culoare) PRq << neagră ȘI (conector) O pălărie melon << PROPR PRq (comparativ) << de aceeași culoare Următoarea frază cuprinde un segment metalingvistic ("scurtă descriere") și, mai ales, introduce un element nou: numele propriu, tema-titlu care atribuie subiectului determinat propozițiile descriptive precedente: Charlie, desemnat mai întâi prin antiteza unui sistem calificativ utilizat deseori în presă: "dușmanul public nr. 1". Această modalitate de a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de vorbă cu el însuși, se frămîntă, judecă, cumpănește, se hotărăște. De trei zile, iată-l însurat cu ea. Două evaluări introduse prin "iată" punctează această Complicație-Pn2''. Urmează o Evaluare-Pn3'' care aduce cu sine anunțul explicit din punct de vedere metalingvistic din macro-propoziția-Pn4'' pe care propun să o numim "Rezolvare": Sylvestre (1 urmare): Stă de vorbă cu el însuși, se frămîntă, judecă, cumpănește, se hotărăște. Rezolvarea-Pn4'' este, de fapt, sub-înțeleasă: Sylvestre, conform contractului economiei în discurs, își încheie narațiunea prin enunțarea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
un șir (sau o bandă) în nuanțe de verde-ocru și roșiatice (sau roșu șters) pe care apare același motiv (friză?) de frunze de acantă desenînd o înșiruire de valuri învolburate. Cl. Simon, p. 9 În sfîrșit, acesta este rolul intervențiilor metalingvistice care întrerup o descriere pentru a semnala operația semiotică ce participă la crearea sa, sistîn-du-se astfel orice iluzie referențială. (76) Descrierea (compunerea) poate continua (sau poate fi completată) aproape la nesfîrșit, pe măsura minuțiozității cu care se lucrează la ea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
IV-a Comentariu: Scena este ușor dramatizată (duminică, două vizite). Cei doi îndrăgostiți, prin modul de exprimare, ignoră cunoștințele botanice (vocabular comun) arătînd doar preocuparea lor de moment (de unde descrierea expresivă care asociază metaforic tufișul cu ființa iubită). Gest subliniat, metalingvistic, prin exclamația cît este de romantic! Elipsa (rămaseră...) este ștrengărească și voluntară. Savantul (cu patronim stereotip) reprezintă punctul de vedere al specialistului asupra obiectului tufiș. Fie are intervenții neînțelese de către un nespecialist (vocabular-tehnic), fie le descifrează prin adăugarea la nomenclatură
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a pledoariei pentru modernitate, Intermezzo lasă impresia unui produs hibrid, În care clasicismul a fost tulburat de artificiile retoricii baroce și moderniste. Să ne explicăm: macrostructurile limitrofe, „Un Început posibil de roman“ și „Un posibil sfârșit de roman“, constituie cadrul (metalingvistic) al povestirii În ramă, tip Decameronul. Ordonată cronologic (Între 1959 și 1965) În interiorul acestei rame, substanța epică a celor două jurnale se articulează În puncte de fugă rupte de intervenția vocilor (Vocea naratorului și Vocea lectorială); textul exhibează nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
au favorizat menținerea acesteia și după ieșirea din comunism. Analiza unor clișee din limbajul politic actual ne-a condus la concluzia că ele atestă existența unei noi limbi de lemn. Ca argumente, menționăm următoarele trăsături ale discursului politic: − exacerbarea funcției metalingvistice a limbajului (care reflectă "legătura strânsă dintre limba de lemn și putere", cf. Thom 1993: 116) prin folosirea clișeelor de tipul vreau/doresc să (vă) spun, subliniez/ atrag atenția etc., pot să spun; − referirea frecventă la "claritate" în cadrul limbii de
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
2 a avertizat-o că nu sînt foarte rezistente.), anafore parafrastice (Ana îsi făcuse [mai mulți prieteni care vorbeau franceză, engleză, germană]1. Acești cunoscători de limbi străine 1 au convins-o să dea examen de admitere la Litere.), anafore metalingvistice sau autonimice (La seminar se vorbise mult despre [iubirea absolută]1. Aceste două cuvinte 1 îi stăruiau în minte.) Anaforele îndeplinesc funcții variate din punct de vedere textual (au un rol important în structurarea textului, în asigurarea coeziunii textuale), din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sfinției sale părintelui Dosoftei 1. [...]"Iată un lucru la care nu m-așteptam, cugetă domnul de Marenne, căci mie îmi plac prelații dîrzi [...]. Într-o țară străină, mai ales, îl prefer pe acesta 1". De asemenea, trebuie făcută distincția dintre anaforicele metalingvistice (referentul expresiei anaforice, expresie care conține un termen de metalimbaj, este un segment lingvistic anterior luat ca atare: "Cine știe!"1 Aceste două vorbe 1 tresăriră în el cu nădejde și cu mîhnire. Sadoveanu), deicticele textuale (referentul expresiei referențiale care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
alte cuvinte, își concretizează semnificația prin sens; astfel, carte, de exemplu, apare într-o structură sintagmatică precum: am lăsat cartea (sau cărțile) pe masă (nu le-am pus în raftul bibliotecii). În cadrul unui dicționar însă, carte se opune unor explicații metalingvistice precum: clasa morfologică ("s. f."), definiția ("scriere tipărită pe mai multe foi legate împreună"), enunțul amintit pentru a ilustra funcționarrea cuvîntului cu semnificația definită etc. Astfel, intrarea într-un dicționar (cuvîntul-titlu) este în afara discursului și reprezintă nivelul metalingvistic, adică cel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unor explicații metalingvistice precum: clasa morfologică ("s. f."), definiția ("scriere tipărită pe mai multe foi legate împreună"), enunțul amintit pentru a ilustra funcționarrea cuvîntului cu semnificația definită etc. Astfel, intrarea într-un dicționar (cuvîntul-titlu) este în afara discursului și reprezintă nivelul metalingvistic, adică cel în care uzul codului este aplicat reflexiv, la un element al codului însuși. Într-o accepție extinsă, autonimia este situația creată prin explicarea sau prin precizarea în legătură cu o formă lingvistică (un fonem, un morfem, un lexem, o sintagmă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
citit cartea, Maria 1 ar fi știut răspunsul. Catafora inclusivă nu este exclusă: Una1' dintre [fetele care participaseră la reuniune]1 citise cartea. Situațiile în care cataforicul conține un substantiv sînt mai rare, și, de obicei, e vorba despre catafore metalingvistice (numite și autonimice: Ține minte aceste cuvinte 1: [natura ne aseamănă, educația ne deosebește]1.) sau despre catafore asociative meronimice (bazate pe relația între parte și întreg: Pe vîrful capului 1', Maria 1 avea o căciuliță de lînă roz.). Adverbul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este una dintre speciile lui, și, în acest context, definiția se înscrie în maniera deductivă de realizare a cunoașterii. Definirea, actul de a realiza definiția, este una dintre formele de explicitare a formelor limbii cu propriile mijloace, care primesc statut metalingvistic atunci cînd alcătuiesc expresia ce reprezintă definitorul. Funcția definiției este de a preciza semnificatul unui element al limbii prin componentele de bază, stabilindu-i astfel aplicabilitatea printr-o delimitare. Dacă semnificatul definit există în uzul limbii, atunci definiția este recapitulativă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
recapitulativă (sau descriptivă), așa cum este ilustrată în mod deosebit de dicționarele monolingve și de dicționarele enciclopedice. De aceea, acest tip de definiție se poate prezenta în două moduri, ca definiție lexicografică și ca definiție enciclopedică. Prima, definiția lexicografică, este un discurs metalingvistic care realizează o expansiune a expresiei în raport cu definitul și, prin aceasta, este un fenomen contrar desemnării, care este o condensare a unui conținut într-un nume. Totuși, definiția lexicografică este incompletă, deoarece nu inventariază toate elementele unui conținut lingvistic, ci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]