52 matches
-
propune înnoirea vechilor „descoperiri”, precum și altele noi, proprii. Strict vorbind, unele - cunoscutele deja „vaporizări”, „stilamancii” și „fumaje” ori proaspăt inventatele „grafii colorate”, „grafomanii entoptice”, „pantografii”, „mișcări hipnagogice” - aparțin, în fapt, artelor plastice, în timp ce altele - „oniromanciile obsesionale” - trimit la literatură și metaliteratură. Dar primele sunt descrise în cuvinte, textele parvenind la condiția poeziei (La Connaissance des temps) sau la aceea de manifest, de discurs teoretizant, iar celelalte sunt ori ilustrate, ori dau impresia de experimente „aplastice”. Notă aparte fac Le Plaisir de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
timpului scurt, a istorie“6; timpul sacru este atemporal, el nu cunoaște curgerea timpului istoric, care este trecător. Mircea Eliade, asemenea marilor artiști, va recrea un univers nou pentru opera lui. Deoarece Adrian Marino nu crede în literatură, ci în metaliteratură, va analiza „hermeneutica ideilor intrinsec creatoare“7, afirmând că autorul „pleacă totdeauna de la «text » și «documente», examinate în vederea rezolvării unor probleme bine definite. Hermeneutica sa se aplică în mod sistematic numai unor situații precise, riguros situate teoretic și istoric. Mircea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
original", punct de vedere ce, în timpul unui modernism obsedat de „noutate", exploziv, aduce o adiere clasică. Așadar Gabriel Tarde devine o figură majoră a ideii de relație între inovație și tradiție, mergînd pînă la aspectele sale recente de intertextualitate sau metaliteratură. Nu l-am putea omite nici referitor la dezbaterile din țara noastră, caracteristice ultimilor ani, despre canon și canonizare, provocate de eseul lui Harold Bloom, Canonul occidental. În ochii unor comentatori, canonizarea ar fi cu preponderență o formă conflictuală, o
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
trece după realismul social la un soi de reîncadrare a literaturii în sfera imaginarului, eliminând tot ceea ce sa numit influență a sferei politice în literatură. Terminolgia utilizată de critica literară în ceea ce privește abordarea textelor literare din 1970, 1980 variază de la experiment, metaliteratură, literatură autoconștientă de statutul său ficțional, literatură livrescă. Ambele spații literare consideră că noul tip de literatură vine ca o dezvoltare a teoriilor tel-queliste prin punerea accentului în textul narativ pe procesul narării. S-a considerat că pot exista două
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
o nostalgică imagine a "salcâmului din Bugeac". Adina Enăchescu Iubire neterminată, București, Editura Societății Scriitorilor Români, 2004, 68 p. Versificații autobiografice. Elena Călugăru Baciu Aripă frântă. Roman..., București, Editura Amurg Sentimental, 2004, 248 p. Text cu percepții turistice. Ioan RĂDUCEA Metaliteratura. Analele Facultății de filologie a Universității pedagogice de stat "Ion Creangă" Chișinău. Volumul sosit la redacție este dedicat profesorului Eugen Coșeriu, începând cu lucrarea lui Mihai Cimpoi privind limbajul poetic ca limbaj absolut. Se dezvoltă concepția savantului privitoare la delimitarea
Curierul „Ginta latină” by Gligor Popi () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2351]
-
parodică (Trilogia laturii mele feminine..., Secretul fotoliului optzecist ș.a.). Chiar dacă personajul său e genul „loser”, specific prozei de underground, trebuie să fi Vladimir Makanin ca să îl poți pune și în action și să mediteze pe teme existențiale sau să facă metaliteratură cu aceeași grație. Grație care se câștigă în timp. Poate că timpul va avea răbdare cu proza noastră scurtă.
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
motivația uriașului său succes, cartea evită limbajul tipic al literaturii religioase - când didactic și moralizator, când sufocat de referințe biblice și patristice, preferând o naturalețe profund umană, în care exemplară e situația de viață prin care omul se sfințește, nu metaliteratura care o comentează. Fiindcă, o spune simplu arhimandritul (idee pe care tradiția Bisericii a afirmat-o cu multe secole în urmă), sfinții nu se nasc cu atributul sfințeniei, ci îl dobândesc prin viața pe care o duc. Despre acești sfinți
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
Ulise și umbra, dar și al unor „file de jurnal” (Febra). Povestirile lui Mircea Horia Simionescu se caracterizează, și ele, printr-un amestec indisociabil de fantezie, spirit ludic și reflex ironic și parodic, constituindu-se în tot atâtea avataruri ale metaliteraturii. Autorul intră în scenă cu dezinvoltură, recurgând la numeroase elemente de regie textuală, prin care sunt puse în lumină personaje, situații, scene, dar și, în egală măsură, procedee și ticuri ale literaturii. Teatralitatea acestor produse ale ficțiunii epice este indiscutabilă
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
predomină, ca în cartea de debut, Tata n-a fost comunist (Il papŕ non č stato comunista, Guanda, Parma; premiul Bellonci-Inedit, 1996). Mai mult, în Pictorul de sfinți palizi (Il maestro dei santi pallidi, Guanda, Parma, premiul Campiello în 2003), metaliteratura nu intră ca ingredient. Nu același lucru se întîmplă, în schimb, cu două dintre romanele profesorului din Pisa, unde intertextualitatea este exibată. Modalitatea de folosire este însă total diferită de a lui Umberto Eco. Autor al unei remarcabile ediții critice
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
sensul ficționalității. Nu că problemele pe care le urmărește autorul nu s-ar regăsi în interiorul unor astfel de opere și că o analiză atentă nu le-ar putea decupa explicativ; dar Mircea Iorgulescu preferă în cazul de față să disece metaliteratura, ceea ce se scrie - și se trăiește - pe marginea cărților. În cele mai bune pagini ale sale, critica pe care o întreprinde nici nu este una propriu-zis literară, ci culturală în sens larg, angajând competențe diverse (în sfera istoriei, psihologiei, sociologiei
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
mai apropiați de textualismul cu față umană à la Groșan decât de radicalismul unui Nedelciu-Iova. „Surâsul cailor”, cea mai amplă nuvelă din volum, e chiar un exercițiu de scriere pe urmele „Caravanei cinematografice”. Dincolo de tema comună (subversiunea veselă de la sat), metaliteratura e îmblânzită de comicul de situație și de caracterele extrem de vii. Inginerul Virgil Toderiță, profesoara Irina Dorcioaia, bibliotecara Patricia sau metodistul la Căminul Cultural Relu Mogâldea reprezintă - chiar fără umorul debordant al lui Groșan - pete de culoare în cenușiul umanității
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
Șeherazadă, își spune la un moment dat: cînd nu o să mai povestesc, o să pier. Abundă așadar ocaziile de a constata lecturile și preocupările teoretice ale Daciei Maraini și dorința ei de a face poiesis, de a pune laolaltă ficțiunea și metaliteratura. Deși, asemenea multora din ultimele creații ale autoarei, și de data aceasta se pornește de la un fapt de cronică neagră, citind romanul, reparcurgem peste o sută treizeci de ani de istorie, prezentată prin efectele avute asupra destinelor a șase generații
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
literaturii și creației literare. O reflecție în cercuri concentrice, cu dese reveniri din diverse unghiuri, într-un demers de tipul celui denumit de Ortega y Gasset, în stilul său metaforizant, „metoda Heliconului” și într-o formă generică hibridă, care îmbină metaliteratura și autoficțiunea. Nucleul creației vilamatiene îl constituie cele patru romane de maturitate artistică -dintre care două accesibile și în limba română, grație distinsei hispaniste Ileana Scipione -, considerate de critica spaniolă o „tetralogie a scriiturii”: Bartleby y compañía, 2000; El mal
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
apropiați de noi, de Rosetta Loy și Niccolo Ammaniti. Scriitor lombard (născut la Sondrio în 1937, stabilit în Anglia la Brighton), Gianni Celati este prezent în lumea literară de mai mult de trei decenii. Critic, prozator, traducător de beletristică și metaliteratură din engleză și franceză, profesor de literatură anglo-americană, el a debutat în 1971 cu volumul Comiche, urmat de Le avventure di Guizzardi, 1973, Finzioni occidentali. Fabulazione, comicita e scrittura, 1975, La banda dei sospiri, 1976, Lunario di paradiso, 1976, Narratori
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
romantic, așa cum n-o avem nici În materie de roman realist sau naturalist, noi fiind În esență parodiști ai unor genuri pe care, cu puține excepții, n-am știut să le cream. Am fost Întotdeauna mai talentați În a face metaliteratură, intertextualitate, post-roman, post-nuvelă, considerând că a te Înscrie Într-un gen limpede este, din start, un soi de demodare, de cădere În ridicol, de spirit comercial sau, În cel mai bun caz, de naivitate. De aceea, autorul recunoaște, fără complexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
maestrul lui Pallady!) la Alexandr Archipenko. Procedeele metapoetice apar, în aceeași perioadă, în manuscrisele tînărului Tristan Tzara și, mai puțin la Ion Vinea. Teatralismul ironic este însă trăsătura definitorie a liricii tînărului Maniu, ca și imagismul fauve, iar elementele de metaliteratură au o funcție polemică. În mod oarecum straniu, după acest foc de artificii antiacademist va trece treptat în prim-plan o „autohtonizare” expresionistă, primitivistă, folclorizantă și bizantinizantă, oarecum în linia picturii lui Francisc Șirato. Ea se va accentua după război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scurt medalion unde rezumă plat judecățile călinesciene, adăugîndu-le doar calificativul de „precursor mondial al literaturii absurdului”... Capacitatea inovativă a autorului față de G. Călinescu se vede și din titlul cărții, unde „origini” e înlocuit de „început”, iar „prezent” de „azi”... Antiliteratură, metaliteratură, literatură. Urmuz „romancier” Considerat inițial drept „poet” de către unii avangardiști, Urmuz rămîne autorul unei literaturi greu clasabile generic. Capitolul pe care i-l dedică Ov.S. Crohmălniceanu în volumul I din Literatura română între cele două războaie mondiale (E.P.L., București, 1967
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parodia capătă funcție existențială. Într-un text din 1976 reluat în prefața volumului-restituire Un spectacol ratat al avangardistului rus interbelic Daniil Harms (Ed. Paidea, București, 1997), Dan Culcer stabilește o paralelă între Urmuz și Harms, văzînd în ei „autori de metaliteratură”. În 1983, odată cu apariția celui de-al treilea volum din Arca lui Noe, Urmuz e consacrat ca... romancier — întîiul nostru romancier de tip „corintic”. Ideea unui Urmuz-autor-de-romane fusese deja enunțată de către Mihai Zamfir în studiul despre Poemul românesc în proză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
A vrut să desființeze subiectul pentru a-l Înlocui cu spirite animale și s-a Înnobilat astfel cu titlul de “cavaler al autonomiei”, conform sintagmei lui Rorty aplicată lui Foucault. Cred că există, În altă parte decît În literatură și metaliteratură, o tematică „modern”-„postmodernă” comună În Franța și Statele Unite. Greu de numit acest discurs, Întrucît cei care-l produc se intitulează geografi, dar pot fi tot atît de bine sociologi, În măsura În care geografia zilelor noastre a devenit o știință umană. Noua
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
secolului XX. În scurta introducere, autorul crede că specificitatea romanului ultimei sute de ani se regăsește În “interogațiile asupra sensului, pertinenței și legitimității sale”. Romanul de secol XX devine un “roman critic”, introspectiv. Literatura, cu alte cuvinte, este dublată de metaliteratură, fiecare gest scriptural apare Însoțit de notația rezonanței lui, În conștiința individuală a scriitorului, În cea colectivă a “cititorului”, În extremitatea În construcție a istoriei literaturii. Criticul francez confirmă, În avatarurile romanului francez de secol XX, manifestarea unei crize a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să spui?“, „Ce înțe legi tu prin...?“ etc.). Comunicarea artistică poate apela și ea funcția metalingvistică, orientată însă nu numai spre coduri lingvistice, ci și spre coduri culturale/estetice. Astfel, artele poetice fa cilitează decodarea semnificațiilor, oferind „chei de lectură“. Metaliteratura activează această func ție prin autoreferențialitate, prin discursul textualist al postmoderniștilor, prin proce deul intertextualității, al parodierii etc., care impun coduri de lectură și de interpretare spe cifice, în relație cu „pretextul“ și cu „arhitextul“ (Julia Kristeva). FUNCȚIA FATICĂ denotă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
siècle, Bordas, Paris, ț.2, p.1851-1891 PRUNER, Michel, L'analyse du texte de théâtre, Nathan, Paris, 2001 PRUS, Elenă, Dimensiunea socială a imaginarului urban, în Caietele Echinox, Dacia, Cluj, 2002, Nr.3, p.59-61 PRUS, Elenă, Homo urbanus, în Metaliteratura, Analele facultății de filologie, Editura UPS "Ion Creangă", Chișinău, vol.6, p.109-119 RAMOND, F. C., Leș Personnages des Rougon-Macquart, Burt Franklin, New York, 1970 RANK, Otto, Le mythe de la naissance du héros, Payot, Paris, 1983 REIZOV, B., L'esthétique de Zola
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Micu opinând, de pildă, că proza lui S. conține „poate mai mult dadaism decât întreaga presă românească de avangardă”. Pe de altă parte, prozatorul e unul din primii autori români contemporani care au practicat textualismul. Literatură în mare parte autospeculară, metaliteratură de fapt, scrisul lui, postmodernist avant la lettre în contextul românesc, se distinge de postmodernismul radical prin faptul că păstrează o aură nostalgică și sentimentală, o moderație a deconstrucției, un filon „umanist”. Aparent paradoxal - în condițiile dinamitării ostentative a mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
de tipul celor imitate satiric de Caragiale în Magnum Mophtologicum, și diverse stiluri și tipologii din literatura serioasă, dar pare a avea o țintă mult mai reprobabilă: aberanta și vasta carte a dosarelor securității. O parodie a literaturii și a metaliteraturii 9, organizată tot pe principiul listei este și Bibliografia generală cea de-a doua parte a ingenioasei tetralogii, în care întreprinde o meticuloasă înregistrare lexicografică a unor opere fictive. Procedeul este recurent și în Paltonul de vară, volumul "zăpezilor și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
2. Teoria și critica literară Conceptul de literatură se modifică substanțial în acest secol, remodelarea sa este pusă în evidență, deopotrivă, de teoriile literare (de la estetica receptării și pragmatică, până la istoria mentalităților și a imaginarului), de literatura propriu-zisă (prin dezvoltarea metaliteraturii) și de critica literară. Un nou și ultim reducționism al epocii îl constituie asimilarea literaturii în critică. Secolul XX se distinge prin enorma proliferare a criticii și teoriei literare, care tind să „înghită” și să se substituie tot mai mult
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]