112 matches
-
proză, în textura frazei există multă intertextualitate, iar ideile Ruxandrei Cesereanu trimit implicit la opere literare mai vechi sau mai noi, mai mult sau mai puțin celebre. Ceea ce face autoarea este un text (s-ar putea vorbi chiar de un metatext) fapt ce amintește, mutatis mutandis de proza optzecistă. Că produsul este un simplu text o spune explicit scriitoarea la sfârșitul prozei Măgărița și alte coarne de melc, de departe cea mai riscantă a volumului din perspectiva interpretării ei ca o
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
asigure transferul de prestigiu dinspre triumfătorul optzecism către beligerantul milenarism fac apel mai curând la elementul analitic conjunctural decât la fidela reproducere, nu întotdeauna marcată, a citatului cultural. Intertextului clamat de antecesorii lor, ei îi preferă, într-un limbaj specializat, metatextul. Iar literaturii propriu-zise - notele de subsol. Așa se explică opțiunea pentru priza directă la psihologia cotidianului, care nu aparține, prin viteză, atât genului tacticos al poeziei, cât mai degrabă numeroaselor tipuri de comentariu. Astăzi, în plin 2008, poezia fermă a
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
roman, satiră, jurnal); c) contextul (social, estetic etc.); d) paratextul (indicațiile "tehnice": titlul, prefața, glosarul etc.); e) hipertextul (elementul transdisciplinar, capacitatea unui text de a deriva din altul etc.); f) intertextul (relațiile intertextuale, de co-prezență a textelor în texte); g) metatextul (referințele la text, relația critică etc.)". Analiza operei literare trebuie să țină seama de toate aceste elemente ceea ce presupune combinarea mai multor metode critice și adaptarea lor la realitatea textului. Dacă studiile de teorie literară, scrise cu multă inteligență și
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
Din citatul de mai devreme reținem o formulare: „în cutiile mele”. Carevasăzică, ele nu mai aparțin fondului Deleanu, nici Povestașului - o instanță ce dublează, în textele din carte, eul istoric, documentarist. Daniel Vighi face ce știe mai bine. Construiește un metatext din care nu lipsesc colajul, parodia, umorul și textualitățile de tot felul. Astfel că Istoria din cutia de pantofi este, pe de-o parte, istoria unui oraș efervescent economic, dar anemic cultural. Or, identitatea istorică nu poate fi îndeajuns de
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
multe, dacă posezi cunoștințe puține, ai dori să ai - postură subtilă - și mai puține. Dintr-un scrupul al libertății.” Sau: „Frazele care nu-ți reușesc, aidoma unor vipere gata să muște.” Din sumar Revista trimestrială EX PONTO, subintitulată Text/ imagine/ metatext, apare la Constanța, sub egida Uniunii Scriitorilor și cu susținerea Filialei locale a USR și îl are redactor-șef pe prozatorul Ovidiu Dunăreanu, un scriitor care se îngrijește nu doar de soarta propriilor cărți, ci și de viața literară din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2978_a_4303]
-
de intrigă, două-trei scene cu un anume potențial epic - toate rotite în jurul trăirilor eroului, la pubertate sau în armată, în preajma câte unui tânăr de același sex. Dar acest redus conținut de viață trăită este ambalat în straturi-straturi de text și metatext, povestiri pseudo- și auto-referențiale, la a doua, a treia, a zecea mână... Amicii din gașcă, aplicând o grilă deflaționistă discursurilor standardizate ale epocii, vin cu "faze ficționale" care se lungesc la nesfârșit, într-o adâncime autospeculară. Și cultura înaltă, tip
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
a realității exterioare. Ochiul netulburat al romancierului realist și transparența naratorului pe care îl utilizează lasă loc unei participări ce îmbracă toate formele posibile, de la compasiunea cea mai adâncă la ironia teribilă. Evenimentele narate sunt învelite în straturi succesive de metatext, derularea întâmplărilor nemaifiind suficientă, ci reclamând o interpretare a lor. Personajele importante, simpli actori până acum (cu ponderi diferite cerute de rolul jucat), devin observatori, martori, regizori și autori. Ei încep să aibă conștiința artificialității lor, ca și a lumii
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
descrierea mecanismelor acesteia - ocultând poemul. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității. Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp, textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idée. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
este coautor al eseului dialogat, o observație ce se cere consemnată cu onestitate. Întregul este o singură partitură, comprehensiunea își are incidența în contiguitățile colocuției, argumentele - covârșitor-persuasive - întemeiază inferențe care nu prisosesc, cu atât mai mult când se statornicesc în metatext. Iată de ce rezervăm acestui fapt în continuare spațiul cuvenit și, chiar dacă reluăm ideea, merită să o facem: fiecare interviu are suficientă identitate, exprimată în titlu, dar, toate la un loc, realizează ceea ce reține subtitlul cărții, adică un eseu hermeneutic în
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
diferite. “Antractele” sunt, în plan narativ și ideatic, un fel de contraforturi pentru edificiul himeric, perforat pretutindeni, figurat de istorisiri. Ele compensează, cu explicitări enigmatice, alegorice, ermetice, suspensia, elipsa, fragmentarismul celor dintâi, umplu cu substanță auctorială golurile ficțiunii, aidoma unor metatexte. Iată o mostră: “Era seară, eram singur când am auzit o Voce, din celălalt capăt al camerei, care spunea că e singură. - Vino să mănânci cu mine, i-am spus și s-a apropiat, clămpănind tânguios. Seara, când au venit
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
scrierea mecanismelor acesteia- ocultând poemul-. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității.Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp. Textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idée. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
scrierea mecanismelor acesteia- ocultând poemul-. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității. Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp. Textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idee. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
scrierea mecanismelor acesteia- ocultând poemul-. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității. Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp. Textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a comunica o anumită idée. Poezia actuală, cea care nu se înscrie în
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
am dat seama, fără urmă de îndoială, că nu reprezintă un element auxiliar al paratextului, ci se constituie mai degrabă într-un element care descifrează sau încifrează semnificații importante ale poemului, anunțând jocuri stilistice ori semantice încorporate în intertext (și metatext). Astfel, titlul devine centrul poetic al poeziei, determinând cititorul să-și explice conținutul poemului, mai degrabă prin titlul acesteia decât invers. Dar, mergând mai departe, dincolo de secretele titlului, într-un poem dedicat iubirii, așa cum ne-a obișnuit autorul prin poeziile
UN TEMPLU CU MUZICĂ DIN CUVINTE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343048_a_344377]
-
un cântăreț al păcii, al liniștii, “păstor de tăceri” - cum se numește pe sine. Tăcerea, prielnică meditațiilor și producerii actului artistic, stimulează, totodată, reflecțiile asupra artei, asupra mecanismelor ei, exersate, de altfel, și de vocația profesorului. Așa se face că metatextul intersectează, discret, enunțul poetic (susținut de competența lui A. S. Robayna în domeniul științei textului, dar și de practica sa de comentator plastic). Aflat în Muzeul Morandi din Bolognia (v. ciclul Alianța), poetul “celebrează” puterea artei de a transforma materia, vizibilul
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
și cu detașare, cu un soi de sarcasm, cu un sentiment al absolutei relativități, al nimicniciei, în care autoarea învăluie, deopotrivă, genuri, specii, referent, semn, eu narativ, eu empiric. De altfel, textele se (auto)comentează permanent, sunt, în egală măsură, metatexte. De reținut, însă, că luciditatea analitică, scepticismul, acționează, de preferință, la suprafață, în fenotext. Iată ce aflăm: “Capricornul (autoarea e, într-adevăr, Capricorn, n.n., ED) are antidot (la Melancolie, n.n., ED) surâsul mefistofelic, ironia sprințară întru umor triplu-sec”. În adâncime
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
în Ramayana. De aici "frica" cititorului borgesian de a fi "fictiv" ("Dacă personajele unei ficțiuni pot fi lectori sau spectatori... noi, cititorii sau spectatorii ficțiunii, putem fi, la rândul nostru, fictivi" Magii parțiale în Don Quijote). La Borges ne aflăm în metatext, personajele fiind ficțiuni, la Eminescu ne aflăm în istorie, suntem înscriși "sub stea". Cărțile stau sub zodia stelelor, ca și oamenii. "Traduc" înscrisul lor: "tot omul poate fi influențat de o steauă" (Moș Iosif). Orice atom stă în centrul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
folclorul românesc (1987; Premiul „S. Fl. Marian” al Academiei Române), care aduce o pespectivă nouă în tratarea problemei, aceea a antropologiei structurale. În cea de-a treia parte a studiului, autorul urmărește „felul în care poezia populară (în sens generic), ca metatext, «citește» sau «reflectă» raporturile de familie ca referent, ca realitate, ca «text»”. Accentul cade pe modelul românesc de înrudire, pe sistemul său complex, de la forme ca nășia, înfrățirea, legătura cu „moșii”, la acelea de cosangvinitate și de căsătorie. C. face
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
-se cititorului dușuri reci, minimalizante, sistematice, pe de alta, cel ironic, în care autorul se ia peste picior pe sine însuși, subminându-și textul chiar în timp ce acesta se face. De altfel, printre comilitoni I. se remarcă prin contondența cu care metatextul străpunge și fărâmițează coerența povestirii, exact atunci când ea pare că se înfiripă. În mod simptomatic, în paginile jurnalului său autorul susține că pregătește o disertație de doctorat cu tema Dislocarea povestirii prin descriere din interior. Pentru cititorul acestor proze expresia
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
Pînă aici nimic extraordinar. Dacă intrăm însă în amănuntele de tehnică narativă ale acestui roman, ies la iveală conexiuni fascinante. Tatăl unuia dintre copii (Igor) este mort dar, în același timp, este... naratorul acestei povești. Efectul este ciudat de firesc: metatextul romanului, în care naratorul tradițional putea comunica în voie cu cititorii sau cu personajele, îi permite copilului să poarte un dialog natural (a se înțelege: acceptat de legile literaturii, nu și de cele ale naturii) cu tatăl său. Jocul autenticității
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
romanești - intriga amoroasă - rămâne neschimbată în Vară târzie (1985), un text „despre iubiri în vremuri de pace și război”, dar subiectul se desfășoară acum pe mai multe paliere temporale și scripturale. Scoțând la înaintare artileria grea a textualismului - distorsionarea fabulei, metatextul, punerea în abis, proliferarea centripetă a semnificațiilor etc.-, S. compune o epică arborescentă în care geometria discursului își subordonează iarăși anarhia vieții. Deși relevă o modificare a perspectivei, cărțile de după 1989 rămân ancorate în același univers al comunismului acaparant. Apărute
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
în opinia mea - nevoie și de o traducere culturală. În mod ideal, intervențiile mele liminare trebuie citite împreună cu operele care leau prilejuit, precum și cu acelea pe care le mobilizează. Toate, dacă mi se permite o pedanterie naratologică, formează un vast metatext interactiv, indispensabil înțelegerii unor problematici atât de complexe și dificile ca acelea dezbătute de mine. Pentru a nu adăuga o coerență post festum volumului, textele au fost revăzute numai atunci și acolo unde trebuiau corectate, nuanțate sau aduse la zi
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lor indisolubilă cu conținuturile. Din aceste motive, deși textele pot fi parcurse independent, iar notele pot fi „sărite”, cititorul meu ideal ar trebui să fie atent la tot ce se găsește în această carte, precum și - cum spuneam mai sus - la metatextul ei. Titlul culegerii a venit oarecum de la sine. Desigur, sintagma „războaie culturale” trebuie luată în sensul său cel mai larg, chiar metaforic: este un trop, nu un concept. Totuși, cuvântul Kulturkampf a fost folosit pentru prima oară la Berlin, în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
enigmatic, pudrați la final cu câteva stele, piperați și serviți"355, scria Raymond Queneau. De aici și-a însușit Michel Tournier ideea textului ca joc, astfel încât multe din romanele sale vor fi de fapt variațiuni pe aceeași temă livrescă dată, metatexte care se apropie de scrierile de origine pe care nu le subminează, ci caută să le revalorizeze. Încă de la debutul cu Vineri sau limburile Pacificului (apărut în 1967), care parodiază Viața și nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe, publicată, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
preluat de la Daniel Defoe cu inovațiile specifice formației proprii și problematizărilor epocii sale, inovații întotdeauna realizate printr-o opoziție fățisă față de modelul amintit. Contrastul dintre cele două romane, care ne arată implicit că a doua scriere este de fapt un metatext în raport cu scrierea de origine, rezultă chiar din titlu. Fundamentala diferență operată de Tournier prin Vineri sau limburile Pacificului față de Viața ți nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe nu reiese numai din schimbarea structurii enunțului, deși aceasta are o importanță decisivă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]