112 matches
-
enigmatic, pudrați la final cu câteva stele, piperați și serviți"355, scria Raymond Queneau. De aici și-a însușit Michel Tournier ideea textului ca joc, astfel încât multe din romanele sale vor fi de fapt variațiuni pe aceeași temă livrescă dată, metatexte care se apropie de scrierile de origine pe care nu le subminează, ci caută să le revalorizeze. Încă de la debutul cu Vineri sau limburile Pacificului (apărut în 1967), care parodiază Viața și nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe, publicată, în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
preluat de la Daniel Defoe cu inovațiile specifice formației proprii și problematizărilor epocii sale, inovații întotdeauna realizate printr-o opoziție fățisă față de modelul amintit. Contrastul dintre cele două romane, care ne arată implicit că a doua scriere este de fapt un metatext în raport cu scrierea de origine, rezultă chiar din titlu. Fundamentala diferență operată de Tournier prin Vineri sau limburile Pacificului față de Viața ți nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe nu reiese numai din schimbarea structurii enunțului, deși aceasta are o importanță decisivă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acesteia vizează faptul strict literar sau participarea la o luptă sonoră a orgoliilor. Ulterior însă, o dată cu instalarea ei în conștiința receptorilor, statutul inițial se modifică, se îmbogățește: indiferent de epoca în care a fost scrisă, o parodie literară este un metatext, o interpretare fie predispusă către o finalitate critică, fie pur și simplu recuperatoare, autentică și creativă întrucât poate să genereze, la rândul ei, alte opere. Este de altfel mereu invocată, cu referire la fenomenul despre care vorbim, situația punerii față
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
limbii române, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, Chișinău. MORRIS, Ch., 1946: Ch. Morris, Signs, Language and Behavior, Prentice-Hall, New York. MUREȘAN, M., 2008 - M. Mureșan, Stilul/Limbajul jurnalistic și funcția fatică a limbii, Editura Digital Data, Cluj-Napoca. MIHĂILĂ, R., 1985: Rodica Mihăilă, Titlul, metatext și intertext, Studii și cercetări lingvistice nr. 1. MILICĂ, Ioan, 2013: Ioan Milică, Metafora științifică,Trăsături, tipuri și funcții ale metaforei în discursul științific, în Lumi discursive, Editura Junimea, Iași. MIRCIOIU C., MIRON D., RĂDULESCU F., GHICIUC, ANUȚA V., 2008
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
-se cititorului dușuri reci, minimalizante, sistematice, pe de alta, cel ironic, în care autorul se ia peste picior pe sine însuși, subminându-și textul chiar în timp ce acesta se face. De altfel, printre comilitoni I. se remarcă prin contondența cu care metatextul străpunge și fărâmițează coerența povestirii, exact atunci când ea pare că se înfiripă. În mod simptomatic, în paginile jurnalului său autorul susține că pregătește o disertație de doctorat cu tema Dislocarea povestirii prin descriere din interior. Pentru cititorul acestor proze expresia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
eseistic, al comentariilor naratorului (frecvent, ale personajului narator), al aserțiunilor sale, al asociațiilor libere de idei, al divagațiilor explicative sau argumentative etc. - planul auctorial, prezent mai ales în proza modernistă și postmodernistă, poate dubla planurile configurate în text, preluând funcțiile metatextului. Camil Petrescu, de exemplu, construiește un plan auctorial în notele de subsol (note infrapaginale), în timp ce prozatorii postmoderniști nu mai izolează planul auctorial, ci îl integrează narațiunii, lăsând „la vedere“ procesul creației, mecanismele de producere a textului [În Femeia în roșu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
3.1. Opera dramatică. Discursul dramatic Opera dramatică însumează textul literar propriuzis (discursul dramatic), paratextul reprezentat de didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile privind unitățile compoziționale - acte, scene, tablouri) și metatextul alcătuit din elementele spectacolului dramatic (ansamblul mărcilor particulare ale artei dramatice: regie, scenografie - decor, cos tume, recuzită, coloană sonoră, lumini etc. - și jocul scenic al actorilor). Discursul dramatic este format din dialogul și monologul dramatic - moduri de expunere specifice teatrului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
30 de puncte) Utilitatea/inutilitatea cunoașterii unor texte prime (arhitexte) la care se raportează, explicit sau implicit, o creație modernă Unul dintre principiile estetice ale postmodernismului este cel al intertextualității, constând în raportarea - implicită, aluzivă sau explicită, prin citare, parafrazare, metatext etc. - la un textsursă. Din punctul meu de vedere, cunoșterea acestui textsursă este, în mare măsură, utilă, dar nicidecum indispensabilă pentru înțelegerea unei creații ce apelează la intertextualitate. Pe de o parte, relația puternic subliniată între un text literar și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Printed in ROMANIA CRISTINA CIOBANU Poezia generației albatrosiste - Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion Prefață de Vasile SPIRIDON INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: Generația Albatros/albatrosistă, ironie, cotidian, intertext, social, anticalofilism, prozaism, banal, avangardă, literatura-reportaj, autenticitate, demitizare, demetaforizare, autoreferențialitatea/metatextul, poetica certitudinilor și a incertitudinilor, poezie contemporană, dialogism, limbajul sincopat, paratext, viziune deformatoare, poezie ludică, frondă, inovație stilistică, eros, obsesia morții, real, imaginar. Domnului prof. univ. dr. Nicolae Ioana (Andrei Grigor), cel care a inspirat și a îndrumat realizarea acestui
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
liricii internaționale recente. Astfel de retorisme care fac să pulseze un discurs aparent demetaforizat, se regăsesc și la Vladimir Maiakovsky, dar și la Walt Whitman. Poemele lui Dimitrie Stelaru se constituie adeseori în arte poetice, multe dintre ele explicite, sunt metatexte care aduc în prim plan imaginea poetului în raport cu lumea și cu actul creator. Regele Fără-Timp este și o metaforă a creatorului care trăiește cu intensitate, universul înconjurător (de fapt, împărăția sa este un univers secund, care apare ca proiecție a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
epitaf", caligrafiat noaptea curtezanelor pe ferestre, cum afirmă textul. Se pierde poate din vedere că accentul nu cade neapărat pe caracterul protestatar, cât pe ideea finalului de operă, pe faptul că poezia sa se transformă în polemică, în antipoezie sau metatext. Dintre procedeele preferate, se remarcă și interjecția "iată" care marchează aducerea în actualitate a trăirilor, într-un poem care oricum folosește prezentul: "Iată, să-ți aduc de la luptă femurul meu sub balcon/ am trecut un fluviu ce-și adună solzii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
consacrate. Certitudinea din final ("fapt e") intră în jocul replicilor ironice, doar descrierea aceasta a cerului, la nivel cromatic și a stelelor, la nivel cantitativ, pare a fi reală și în literatură și în viață, restul e ficțiune. Tabu, un metatext ironic, adoptă aceeași structură a textului exagerat retoric. Repetițiile funcționează și aici ca un semnal de alarmă pentru deturnarea textului de la lirica așa-zis serioasă. Tabu semnifică, în realitate, tocmai o încălcare a tabuurilor literare. Reușita textului constă chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
person who created them and, in the words of Ion Caraion, the writer can no longer be expelled from literature. Keywords: The Albatross Generation, irony, quotidian, intertext, social, anti-aestheticism, prosaism, day-to-day life, avant-garde, the report literature, originality, demitization, demetaphorization, self-reference/metatext, the poetics of certitude and incertitude, the modern poetry, dialogism, the syncope language, paratext, distorsioning vision, ludic poetry, opposition, stylistic innovation, Eros, the obsession with death, real, imaginary. Résumé J'ai commencé mon ouvrage en tenant compte du fait que
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în Ramayana. De aici "frica" cititorului borgesian de a fi "fictiv" ("Dacă personajele unei ficțiuni pot fi lectori sau spectatori... noi, cititorii sau spectatorii ficțiunii, putem fi, la rândul nostru, fictivi" Magii parțiale în Don Quijote). La Borges ne aflăm în metatext, personajele fiind ficțiuni, la Eminescu ne aflăm în istorie, suntem înscriși "sub stea". Cărțile stau sub zodia stelelor, ca și oamenii. "Traduc" înscrisul lor: "tot omul poate fi influențat de o steauă" (Moș Iosif). Orice atom stă în centrul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
doze considerabile de efort suplimentar (ca Batman sau Daredevil, mostre de self-made heroes). În fine, a treia continuitate este cea structurală, care le combină pe cele seriale (diacronice) și pe cele ierarhice (sincrone), împreună cu elementele implicite, nenumite, care alcătuiesc un metatext ce nu există într-o formă specifică, din cauză că nimeni nu cunoaște toate producțiile dintr-o serie și pentru că texte canonice sunt produse permanent (textele canonice fiind cele care intră în continuitate și care nu pot fi ignorate în viitor, existând
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care adună la un hipotext mai multe sau mai puține "mărgele hipertextuale" (perechile de serii intratextuale care configurează constelațiile menționate până acum nu sunt singurele de pe "bolta intratextuală" a prozei eminesciene; ar mai putea fi descrise și altele care vizează metatextul, cromatica, alta,-um,-us ...) sunt importante pentru descrierea peisajului teluric. După ce Dan-Dionis accede la Paradisul selenar, frământării disimulate în obscuritatea interioarelor, în nevoia de refugiu, în desenul cabalistic al păienjenișului și al hieroglifelor îi ia locul paradigma ordinii liniștite și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Eminescu: 2011, II, 49). Dintr-o perspectivă ce depășește spațiul teluric sau selenar-edenic, de o relevanță deosebită pentru complexul de semnificații ale mesajului transmis prin Dan-Dionis se bucură constelația metatextuală (S6). Ea marchează pasajul de nivel a două serii intratextuale: metatext explicit și metatext implicit (alegorizant). Le vom prezenta succesiv și ne vom opri la implicațiile metatextului implicit, ca alegorie a intertextului, chiar a intratextului. Prima serie intratextuală descrie metatextul explicit, procedeu care ne va conduce, prin perseverență intratextuală, la discuția
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
49). Dintr-o perspectivă ce depășește spațiul teluric sau selenar-edenic, de o relevanță deosebită pentru complexul de semnificații ale mesajului transmis prin Dan-Dionis se bucură constelația metatextuală (S6). Ea marchează pasajul de nivel a două serii intratextuale: metatext explicit și metatext implicit (alegorizant). Le vom prezenta succesiv și ne vom opri la implicațiile metatextului implicit, ca alegorie a intertextului, chiar a intratextului. Prima serie intratextuală descrie metatextul explicit, procedeu care ne va conduce, prin perseverență intratextuală, la discuția despre autoreferențialitate (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
deosebită pentru complexul de semnificații ale mesajului transmis prin Dan-Dionis se bucură constelația metatextuală (S6). Ea marchează pasajul de nivel a două serii intratextuale: metatext explicit și metatext implicit (alegorizant). Le vom prezenta succesiv și ne vom opri la implicațiile metatextului implicit, ca alegorie a intertextului, chiar a intratextului. Prima serie intratextuală descrie metatextul explicit, procedeu care ne va conduce, prin perseverență intratextuală, la discuția despre autoreferențialitate (vezi infra). (S6a) Cu drept cuvânt cetitorul va fi clătit din cap și va
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
metatextuală (S6). Ea marchează pasajul de nivel a două serii intratextuale: metatext explicit și metatext implicit (alegorizant). Le vom prezenta succesiv și ne vom opri la implicațiile metatextului implicit, ca alegorie a intertextului, chiar a intratextului. Prima serie intratextuală descrie metatextul explicit, procedeu care ne va conduce, prin perseverență intratextuală, la discuția despre autoreferențialitate (vezi infra). (S6a) Cu drept cuvânt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat prin mintea cărui muritor treceau aceste idei (Eminescu: 2011, II, 34
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cheia întâmplărilor lui în lucrurile ce-l încunjurau; Nu ezităm de-a cita cîteva pasaje dintr-o epistolă a lui Théophile Gautier care colorează oarecum ideea aceasta [...]. (Eminescu: 2011, II, pp. 62-63). Componentă substanțială a constelației metatextuale, seria intratextuală a metatextului alegorizant presupune să citim rândurile propuse pentru această serie de hipertexte ca și cum ele nu ar explica neapărat fenomenul metempsihozei, ci ar vorbi despre intertext. Pe scurt, considerăm că intratextualitatea ne ajută să înțelegem mai bine proza eminesciană, iar textul eminescian
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru, iată toată îmbrăcămintea. [După portretizarea călugărului tânăr, ai cărui ochi exprimă "un ciudat amestec de vis și rațiune rece", naratorul se întoarce la textualizare, de-scriind text și metatext totodată]. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil (Cezara Eminescu: 2011, II, 70). (h7e) Ieronim privi păreții sculptați cu scene
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
uitare nu este niciodată totală, ea lasă o urmă a ceea ce rămîne, care joacă un rol bine definit: a preceda, a prezenta textul pentru a-l face vizibil înainte ca el să devină lizibil. J. Dubois (1973) propune termenul de "metatext" pentru a desemna această limită, acest "prag". Investigînd rolul citatului, A. Compagnon (1979) descrie perigrafia textului ca pe "o zonă intermediară între text și ceea ce este în afara lui" (1979, p. 328), zonă pe care o protejează, o apără, o împiedică
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
printr-un "vast flux de enunțuri", C. Duchet propune un anumit număr de indicatori: documente exterioare operei, reguli sau adevăruri general enunțate în operă (citate, proverbe, intervenții ale autorului), incipituri care pot merge pînă la prima pagină și, în final, metatextul, adică titlul și prefața. Să notăm, de asemenea, și contribuția lui H. Mitterand (1979) în legătură cu titlurile romanelor: Există în jurul textului romanului locuri marcate, balize care solicită imediat cititorul, ajutîndu-l să-și găsească reperele și orientîndu-l, aproape împotriva voinței sale, în
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pastișă, clișeul vizând unități întregi de discurs, iar în nuvelele naturaliste mergând până la o asimilare a unui model literar în tiparul căruia prozatorul toarnă propria sa substanță epică sau poetică nu fără a păstra un ecart ironic vizibil la nivelul metatextului. În acest sens ne situăm într-o accepție mai largă pe care Laurent Jenny o conferă clișeului extins către structurile tematice și narative ale textului. În genere ironia este un bun revelator al prezenței clișeului scos în evidență și prin intermediul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]