168 matches
-
parodia se întemeiază pe un contrast prelungit, pe care textul parodiant îl exhibă într-o manieră amuzantă, ironia se construiește pe un contrast simultan, în care exprimatul contrazice flagrant realitatea gândului prin ton, mimică, gestică sau, în scris, prin indici metatextuali. Când aceștia nu există, ironia ambiguizează demersul polemic și pretinde un grad înalt de comprehensibilitate din partea receptorului. O dată în plus, calitatea ironiei determină o selecție a destinatarului pe criterii intelective care traduc, în fond, exigențele ironistului: intelectuală, spirituală, artistică. În
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sincronizarea forțată cu apusul etc., adică tot atâtea metehne ale politicii liberale. Textul în sine, destul de amplu, poartă marca unei oralități de tribună, uzând din abundență de interogații, exclamații, false îndemnuri și încurajări, prescripții, verdicte etc. (de altfel, următoarea indicația metatextuală: "Această încercare critică, să nu se uite, era menită a se citi ca o conferență la Ateneul român", indiferent de autenticitatea ei, plasează discursul în sfera oratoriei pure). E limpede că aici discursul-parodie are în vedere existența-virtuală a unui auditoriu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poate fi socotit clișeul vreau/doresc 20 să (vă) spun. - Când se bazează pe sensul primar al verbului a vrea21, și anume "a intenționa", expresii ca vreau să (vă) spun/anunț/atrag atenția/comunic/declar/subliniez etc., pot fi folosite metatextual, ca mijloc de organizare a discursului, marcând faza de demaraj comunicațional, atunci când locutorul începe o intervenție, un telefon, o scrisoare etc., prin care își lansează și justifică demersul comunicativ: "mă adresez Dvs./vă dau telefon/vă scriu etc. (pentru că) vreau
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
fenomenul fie în funcție de modelul ales spre deformare, de stilul operei (rezultantă a unei operații combinatorii de elemente diferite), de apartenența autorului la un anumit curent literar, de tipologiile create conform modalităților de realizare a comicului sau în dependență de dimensiunea metatextuală propusă voluntar, de pildă, de romancierii postmoderni etc. Studiile cele mai valoroase aparțin însă altor spații culturale decât cel românesc. Sinteza lui Margaret A. Rose, Parody: ancient, modern, and postmodern, urmărește evoluția conceptului din Antichitate până în zilele noastre, fără a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pune sub semnul unui relativism total perspectiva narării. Ca procedeu de mare subtilitate pentru epoca în care și-a gândit Cervantes romanul, reținem deci parodierea rezultată în urma unei falii care se adâncește între perspectiva naratorului, cel care aparține unei lumi metatextuale de gradul al treilea, și perspectiva personajului Don Quijote, cavalerul rătăcitor și "rătăcit". "Lumii de gradul întâi a Spaniei renascentiste", detaliază Mariana Neț în subcapitolul "Parodia rezultat al discrepanței perspectivelor" din volumul O poetică a atmosferei: "Don Quijote îi aplică structuratorii romanelor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
În dulcele stil clasic de N. Stănescu, Romanul adolescentului miop de M. Eliade, O zi ca o proză scurtă de M. Ne delciu, Balada crinilor care șiau scris frumos, Balada trandafirului cu aburi de Emil Brumaru etc. au un rol metatextual, încadrând în specie sau reliefând o caracteristică textuală. - Un termen verbal/o structură verbală sau adverbială este simptomatic(ă) pentru definirea unei atitudini de aderare la real: Pălind de G. Bacovia, Părândumi rău de adolescență de N. Stănescu, A devora
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tine; cum se scrie o carte - și ce înțeles poate avea o asemenea lucrare de Mircea Ivănescu. În epoca modernă, scriitorii au dezvoltat o tehnică din ce în ce mai sofisticată de construire a titlurilor, fiind exploatate maximal valorile metaforice ale limbajului, resu rsele metatextuale și intertextuale. În cazul poeziilor cărora autorul nu lea atribuit un termen de intitulare, sa generalizat practica selectării primului vers/a unei secvențe din incipit drept titlu. Alături de titlu, incipitul și finalul (desinitul/excipitul) constituie repere strategice ale textului literar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
C. Negruzzi; utilizat frecvent în schițe și fabule), enunțiativ (formularea unei cugetări, a unei judecăți de valoare, precum în Moara cu noroc de I. Slavici) sau stereotip (în basme: Povestea lui HarapAlb de I. Creangă). - Incipitul modern apelează la semnale metatextuale care reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului. Incipitul de tipul ex abrupto prezintă elemente textuale ca și când ar fi deja cunoscute lectorului (Sărmanul Dionis de M. Eminescu, O scri soare pierdută de I.L. Caragiale). Punerea în abis schițează un „desen“ emblematic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a învălui, a ascunde“, deci a sugera o „idee emoțională“ (T. Maiorescu). Modalități lingvistice de realizare: conotația, recurența (laitmotivul, refrenul sau titlul pot sugera tema, dominanta afectivă, caracterul evocativ etc.); enunțuri eliptice, prezența unor elemente paratextuale (subtitlul, mottoul, dedicația) sau metatextuale (punctele de suspensie) etc. Modalități stilistice: prezența simbolurilor multisemnificative, a unor imagini artistice neconvenționale, a metaforelor absolute/închise, a unor ana logii, alegorii etc. - Reflexivitatea constă în capacitatea textului liric de a exprima idei, nu întrun limbaj denotativ, logicconceptual, ci
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
limbaje eterogene: de la scenariul de film la cronică și amintiri de război, de la romanul epistolar la melodrama parodiată, de la povestiri încastrate (uneori, după modelul păpușilor rusești) la jurnal comentat, de la anchetă și raport la colaje și dialoguri polemice, la inserții metatextuale și adnotări teoretice etc. Întregul roman, structurat în patru părți (Presupuneri, Inves tigații, Alte păreri, Alte investigații) ce însumează 24 de capitole (ordonate alfabetic, de la A la Z, capitolele X și Y conținând doar câte un șir de puncte de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
evident, numele personajelor, în afară de al lui Maitreyi și al surorii ei, Chabu [...]. Și, evident, scăldasem lumea aceea depărtată în lumina palidă, aurie, pe care o irizau amintirile și melancolia.“ Relația directă între realitate și ficțiune este subliniată și prin elemente metatextuale. Mottoul: Îți mai amintești de mine Maitreyi, și dacă da, ai putut să mă ierți? e o emblemă a autenticității prin adresarea directă, punând în același timp întregul univers al cărții sub zodia experienței trăite direct, sub semnul amintirii și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
centrală a liricii lui este localizabilă în modelul instabil compus de interfețele realului, înțelegându-se prin asta atât existentul, cât și realitatea poetică, surprinse în contiguitatea lor esențială. Publicat în 1980, volumul Pradă realului marchează un viraj decisiv în direcția metatextualului. Ca prozator, M. este autorul unui ciclu numit generic Intermezzo. Cărțile seriei pun în dispozitiv, din perspectiva unei conștiințe romanești bine articulate și armate teoretic, o provocare adresată tradiției literare intimiste și mimetice, țintind redefinirea unor concepte ca sinceritate, autenticitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
nu se sfiește să își rezume, la începutul fiecărui volum, materia epică. Mai mult, narațiunea cedează de fiecare dată locul jurnalului, susținut printr-o cohortă de artificii autenticiste (manuscrisele „găsite” și scrisorile, bunăoară) și deconspirat printr-o pleiadă de inserții metatextuale. De altfel, jurnalul reprezintă structura favorită a autorului, după cum o arată și cele două tomuri diaristice - Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, București) (1992) și Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal (2002) -, unde sunt comentate avatarurile istoriei recente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
în poveste nu e o simplă călătorie romantică, simbolistă, parnasiană pentru că, dacă cititorul este, inițial, lăsat să creadă că s-a îndepărtat de tărâmul rațiunii (într-o maniera convergentă suprarealismului), întoarcerile ironice și autoironice care fac parte dintr-un sistem metatextual, evidențiază contrariul: "așa sar poeții peste cal" (Somn). În Weltshmerz regăsim, de asemenea, o lichefiere a universului: "Umbrele dobitoacelor curg pe apă,/ limba lor rămâne în tristețe;/ ele ling turnuri,/ palate de sus cu care se adapă" - totul se reduce
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
își obișnuiește cititorii are menirea de a le trece sub accent semantic, altfel spus de a le oferi și o altă funcție. Faptul că ele sunt legate de multe ori de modalitățile de creație implică o posibilă funcție parodică sau metatextuală a lor. Litografia, chiar prost realizată, e o modalitate de a crea imagini, texte. Pe lângă sugestia bidimensionalității ea presupune și o alta, și anume aceea că literatura, arta nu sunt decât copii infidele ale realității. Este aici și o răsturnare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e neantul"244. Poezia nu mai comunică un anumit sens, ci se repliază asupra ei însăși, devenindu-și propriul referent. Autoreferențialitatea e asumată explicit în cazul textualiștilor, care nu o introduc ca pe o inovație, ci ca pe un discurs metatextual conștientizat. Astfel Liviu Ioan Stoiciu intervine retoric "să mai scriu?..., întreabă, moale, tăind firul/ în patru, o literă (cu sapa pe/ strat, punând/ sămânță de ridichi pe un pământ bine/ netezit)... nu/ vezi?..., o formă de craniu de mort, ghici
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vechii filozofii grecești au fost preluați de limba latină și de limbile literare moderne, încît ei favorizează realizarea traducerilor. În cazul limbii germane, raportul cu limbile primitoare este diferențiat, deoarece împrumutul de termeni este în general mai rar, dar mijloacele metatextuale (perifrazele, glosele și notele îndeosebi) pot contribui cu succes la realizarea unor traduceri valabile. Ca atare, de cele mai multe ori, textul-traducere, deși este comparabil prin conținut cu originalul, poate fi diferit sub aspect structural, devenind uneori și un comentariu al originalului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aici doar trei dintre ele: (a) dificultatea de a decupa "citatele celebre" ca obiect distinct de studiu, dificultate materializată deja prin ambiguitatea terminologică a retoricii tradiționale, pentru care așa-zisa oratio obliqua desemna atât fenomenele inter-, cât și pe cele metatextuale; (b) concentrarea interesului pe producerea mai degrabă decât pe receptarea/reproducerea "citatelor celebre", concretizată în epoca clasică prin predilecția pentru cunoscutele mots d'esprit, iar în cea romantică pentru genul autonom al aforismului; c) prejudecata literaturii modern(ist)e că
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
html) Sau: "Și-acum să răspundem, în premieră, la clasica întrebare " Ce căuta neamțul în Bulgaria și Jojo la Emporiki Bank?"." ("Academia Cațavencu", 14.10.2009, http://www.catavencu.ro/n fine jojo are cu ce dar sa ne lamurim de ce-10546.html) c) citarea explicită (marcată cu ghilimele) și aluzia metatextuală: "Dar a survenit o lovitură de teatru neprevăzută și surprinzătoare: la 20 august 1950, același Georges Robert Dougoujard a părăsit Bucureștii, fiind promovat atașat comercial al Legației engleze de la Ankara. Pas de mai înțelege ceva! Travaliul învestit în supravegherea și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
există o tensiune ireductibilă (accentuarea dizanalogiei) în raport cu fundalul cunoașterii lumii, (b) strategia endoforică - încercarea de a media această tensiune prin accentuarea analogiilor și suspendarea tensiunii, fie prin "alunecarea" spre unul dintre cele două câmpuri, fie prin trecerea într-un plan 'metatextual' în raport cu ele, și (c) strategia epiforică, prin care coliziunea dintre CRI și CRII se reia și se rezolvă prin proiecția unui câmp CRIII, în care împăcarea celor două planuri anterioare ar fi posibilă (o "lume posibilă imposibilă"). Instituirea lui CRIII
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pare discutabilă din cel puțin două motive, care tind să apropie enunțul de sfera determinării "slabe" marcate implicit: coordonarea textemului cu coeferentul său ("ce caută neamțul în Bulgaria și urmașul lui Tagore cu obiceiuri de yankeu prin București?") și aluzia metatextuală la I.L. Caragiale ("m-am întrebat și eu, ca personajul lui Caragiale"). Cu toate acestea, decisiv pentru caracterul explicit al determinării rămâne conectorul comparativ ("așa cum..."), care lipsește din cel de-al doilea enunț citat la 2.3.1.b., iar
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Sîrbu. Scrisorile acestea conțin însă și un jurnal de creație, autorul oferind numeroase chei de interpretare pentru propria operă, explicând unele intenții artistice, clarificând altele, dezvăluind detalii prețioase privind geneza unor texte ș.a.m.d. Din fragmentele acestea cu funcție metatextuală se desprind trăsăturile definitorii ale unei poetici sui generis (în fapt, ale mai multor "poetici": o poetică a nuvelei, una a romanului, alta a teatrului, a jurnalului sau a genului epistolar). Putem decela o "autoreferențialitate generică" în unele pasaje cu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
utilizate ca manuale pentru viitorii „pui” ai Securității. Amintirile fostului general de Securitate trebuie analizate atât ca formă, cât și ca fond (documentul ca sursă de informații). Cristina Anisescu Încearcă să ne lămurească asupra motivațiilor exercițiului autobiografic și asupra implicațiilor metatextuale. Evghenie Tănase a fost implicat, printre altele, În cazurile Pătrășcanu, Emil Calmanovici și Imre Nagy. Aflat În fruntea Secției administrativ-politice a Comitetului Central, fostul general a cunoscut Îndeaproape farsa judiciară care a fost pusă la cale În 1954. A participat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
importante erau ideile pe care le cpmunicam eu, nu ceea ce găseau În manuale sau documente de partid. O anumită persiflare la adresa ideologiei comuniste se realiza prin intonație sau gestică, atunci când conținutul lecției permitea un anumit gen de acroșaj sau „comentariu” metatextual. Era un fel de joc cu subînțelesuri, unul ce presupunea o anumită performanță hermeneutică și interpretativă, o capacitate aparte În decelarea Înțelesurilor, de fapt, un joc periculos. Nu eram sigur că sunt suficient de comprehensibil sau că nimeni nu mă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
artă din ultima perioadă ca o atitudine și o tehnică, ca o percepție și o procedură, manifestându-se atunci când, de pildă, un text este dublat de un altul, avându-și originea în comentariu și exegeză. Evocarea critică a acestui aspect metatextual prezintă alegoria ca pe un ornament interpretativ retoric. Cu toate acestea, fiind implicată în rescrierea unui text / povestirea unei imagini în termenii semnificațiilor sale figurative, alegoria devine modelul descriptiv al structurii interne a unei opere. Apropriindu-și un anumit imaginar, alegoria
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]